Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1859-05-28 / nr. 6
PREȚUL pe 1 anu 2 galbeni. ghimina Momana. Aseasta foie ese de duoe ogi re serteriana. Abonamentele se gasp in gIasui Ia digheetia goiei strada . urighidon; în Pnepgesti si rghin distghistela esteditoghiste rostelog. PREȚUL pe 7, anu 42 lei. IAȘII gios 28 MAliu Iubo. ANUL 1. iag Zeeă Libera discuție. Fiindu în apropiere cu lumea, și mai în stare de cătu mandatarii puterei, de a cunoaște neagiunsurile și cererile generale, simplu resunetu al simțiriloru și al durerilor publice, am constatatu și constatămu, că starea de față, ca ori ce stare anormală este cu neputință de a se trăgăna; și că de pu se voru lua cu grăbire măsurile ce în puterea drepturiloru noastre, și după simpla dreaptă viudecată, în urma voinței generale legalu și lămuritu manifestată, suntu singure calea de scapare pentru noi: peirea nostră e sigură. Și din ispita că toate neamurile neputăndu trăi din îndurarea altoru neamuri, ce numai prin vieața, prin energia lor proprie și prin opinia ce dau străiniloru de ele, în curăndu să ne așteptămu a fi jertfiți, a fi dați, după soarta resbelului și a a împregiurăriloru, dați (precumu am fostu luați în ipotecă) dați în vre o despăgubire cutărei sau cutărei puteri, și mai alesu, cu unu cuvăntu mai multu, acumu după ispita zădarnică ce au făcutu niște puteri amice ane reînvie, dăndu-ne, pecătu poate da unu străinu altui neamu, ocazia și putința în mănă de a ne rădica, de a esista. Sentinelă, clară, credincioasă, amu datu semnulu pericolului, și consecvenți principiiloru în puterea cărora guvernulu de față s'au rădicatu, și în păzirea cărora putemu avea speranță, amu aratatu care este marșa guverneloru ce au conștiința datoriei loru. Nevoindu a face din publicitate unu instrumentu pentru scopuri sau interese personale de privilegium, n'amu cruțatu tendința coteriiloru; iar ca cei mai sinceri sprijinitori ai regimelui de față, nu vomu fi neamicii guvernului, căruia tocmai pentru aceasta nu-i vomu măngăia rătăcirile, căci rătăcirea și căderea sa ar fi căderea țerei. Am depuntatu cu hotărîre cursele și calea întoarsă în care îlu videmu întratu. Coteriile, înse, bine cunoscute în țeară, sprijinite pe oare care nume mai nepatate, alarmate de o cale dreaptă, au țintitu a ne împedeca de a da semnu de vieață, și sămănăndu calomnia, falsificăndu intențiile celoru ce s'au devotatu pentru țeară, reînoescu, prin defaimarea celoru ce de 11 ani n'au cruțatu ostenele pentru a vide nația romănă pe o cale de scapare, reînoescu silința de a paraliza guvernulu, de a împedica desăvărșirea unirei, de a împinge la cărmă omirii loru, de a'și asigura succesulu cu dauna țerei. Adevărulu este că coteriile, patronate, cum amu zisu, de unu nume sau după mai sunătoare, și care în țeară sunt crezute de omnipotente în influență, se simtu rănite de adevăru publicitatea le în nădușă, și s'au slitu a aprinde guvernulu în contra ei, a înlătura, prin defăimări și intrigi, ori ce au pututu pune o umbră asupra puterei loru, și declară acum presa de mimică! Dar dacă opinia publică, cu dreptu sau nu, se acuză a face o treabă de precupeție din iteresele cele mai sănte ale țerei; dacă i se aruncă că au împedecatu desevărșirea mirei, prin insuflarea unoru temeri deșerte; că apoi au isbutitu la numirea în funcții tocmai a celor ce suntu antipatici stărei și guvernului de față, și în a cărora putință de ar fi fostu nici că s'ar fi rădicatu vre o dată acesta, care dau cea mai aprigă a loru urămoii stări de lucruri a căreia suntu pretinși părători; dacă se paru că aru ținti la încătușerea liberei discuții a opiniilor și a espresiei nevoiloru țerei, iar spre sfărșitu și încoronarea lucrului a isbuti la separatismulu in faptă și la abolirea principiului ce au rădicatu pe tronulu Romăniei pe Alecsandru Ioan, este oare publicitatea de culpă? Noi, convinși că adevărulu singuru este scaparea la toate relele, nu vomu înceta a resuna glasulu adevărului, și tocmai pentru că suntemu credincioși regimelui de față și principiului mirei ce l'au rădicatu; că credemu că nu e privighiere, mai credincioasă guvernului de cătu o presă neatărnată nici de guvernu nici de coterii; că nu e razămu mai tare pentru guvernu de cătu opinia publică; tocmai de aceea vomu spune tare adevărulu, vomu privi, și privimu, ca făcăndu o sinucidere pe guvernulu ce ar înnăduși la noi tipariulu, ce ar stavila adevărulu și espresia opiniei publice, intr'un timpu ca acesta căndu avemu nevoia a căuta, a descoperi ranele noastre ca să le aflămu tămăduirea, am privi, încă o dată, pe unu aseminea guvernu de antiromănu, antinaționalu. Dar care alte mijloace ar mai rămăne unui guvernu constituționalu și responsabilu de a se încredința de nevoile, de aspirațiile publice, cănd oaminii onești, dărzi și măndri de a apara o cauză lăntă, cu fruntea curată, nu aleargă la mijloace îndoiose, nu se îngrosescu ca să se înnalțe și să se mănite cu orice prețu la putere, nu împresură zi și noapte ușile puterei, privescu ca o degradare chiar a desminți calomniile, nu măngăie slăbăciunile puterei, lasă, prin urmare, calea liberă celoru ce facu, cumu zice Tacitu, totul pentru a predomni d omnia sequiltregrgo dominatione. Nedeprinși cu libera espunere a voinței, a opiniiloru publice neaparată totuși într'unu Statu unde marșa cărmuirei este supusă controlului, cei ce nu sufăru adevărulu, care-i omoară,nu privescu cale legală e cătu spre acea a intunericului, altă stare de lucruri bună, de cătu acea turbure în care potu păscui. Statornici în principiile nóstre vomu lasa, dară, celoru ce au serbatu pe răndu pe Moscali, pe Turci, pe Austraci și pe toate guvernele antinaționale ce s'au succedatu la noi, le vomu lasa, grija de a cerșitori favorurile guvernului, de a'i tămăie rătăcirile, de a calomnia, de a ataca libera rostire a opiniiloru publice. Noi vomu fi în pace cu cugetulu nostru. Și cunoscăndu, din ispită, că greșelele cărmuitoriloru cadu pe spetele cărmuițiloru. (șiidginddeligana ghges restuntug Asmui) deși arare ori adevărulu are privilegiulu a fi ascultatu de cei în putere, roști. În mărginirea, clară, a unei legi da presă draco iane, a unei legi care în orice țeară unde adiministrația este supusă controlului ar fi calificată de împilătoare, și pe care nu ne absținemu de a o califica, noi vomu înștiința ominii ce suntu la putere, căci ca omiii se potu înșela, dar criminali suntu acei ce nu revinu din aloru rătăcire, și, nesocotindu voința generală, prin patimile și miseriile loru în cumpănă cu vieața și viitorulu unui poporu vitregu. Reforma electorală Leatul la zeu. Adeseori ni se împută, de cătră neamicii progresului, cumu că nu suntemu oameni practici, că suntemu lipsiți de esperiență. Cu toate aceste sunt necontestatu în șiragurile oamenilor de progresu destul de acei ce possedă pănă și cunoștința rutinei. De această împutare nemeritată ne amu făcutu vrednici în ochii neamicilor noștri prin lucrări țintitoare de a ne convinge mai întâiu de viciurile ce toate interesele cele mari ale societăței noastre. Căci cumu vomu pute tămădui zeul, de care minează sufere societatea noastră, dacă mai nainte de toate nu lu vomu cunoaște? Cumu vomu putea desrădăcina abuzurile, dacă nu vomu săpa adăncu în pămăntu, dacă nu le vomu urmări pănă și în cele mai amănunte și mai afunde rădăcini împlăntate în societate ? Nergăndu, deci, cu investigarea asupra zeului, ca și medicul cu scalpelul, pănă ce dămu de carne vie, de fundu sănătosu, cășunămu, vezi bine, durere; înse respingemu acusarea nemeritată, că numai că tu arătămu boala fără să'i dămu și mijlocul de a o tămădui, de a o vindeca. Nu noi nu suntemu atăta de ușurei, cătu să nu căutămu pentru toată durerea și balsamul de aplicatu. Nu noi nu voimu să remănemu supt această nemeritată acusație. Deapururea, alăturea cu zeul, voimu să arătămu și vindecarea. Așa, amu constatatu în investigările noastre asupra corpului electoralu: I-iu, că disposițiile electorale sunt atăta de aspre, cătu nici nu s'au pututu aplica în toate locurile. 2le, că și acolo unde s'au sforțatu aplicația lor s'au abătutu de la litera cumu și spiritul lor, prefăcăndu, bunăoară, alegătorii indirecți în direcți; și că nici cu aceasta nu s'au pututu forma atari colegiuri electorale de cătu numai căte dintr'unu singuru individu; și multe au remasa fără de nici unu feliu de representație. 3-le, că numai representația marei proprietăți teritoriale au eșitu serioasă; celelalte mari interese, adecă acele mai întinse, nu sunt representate. 4-le, că prefacerea, că conversia dritului dobănditu prin pitace de boierie, în acelu de venitu foncieru, lasă țeara, cu toată convenția, totu în măna acelora ce au condus'o, într'unu chipu obștește desaprobatu, sunt regimele regulamentariu îlu vomu