Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1859-09-17 / nr. 36
- - PREPSUL.: pe Danu 2 galbeni. N'. 3b. Sighimina Moșina. E Aseasta fuie ebe ve unre ogire sertemîna. Aronașentele se fasp in Iassi la digestia Poiei strada 8. urighidon; iag în Vneptesti si rghini distriste la eurectitoghile rostelog. ANUL 1. uz. -- - PREODUL: pe 7, anu 22 lei. -ĂO se vădu edificiuri ruinoase stăndu în picioare, Mitropolia d'aici nuoă și neisprăvită, bunăoară, totuși o sguduitură poate să le dărime cănd nici nu ne-a trece prin găndu. Așa'su edificiurile neste hîite și descoperite, vremu să zicemu, așa'su ministeriile fără toate elementele de durabilitate și de omogeneitate. REVISTĂ DIN LĂUNTRU. - - -- - Iașii, nici 17 septemvre. Priimbăm, prin foile bucureștene, știri pănă la 13 septemvri. telor-Unite dintr'acea zi ne spune că scabi- Dar dacă Curieriul atribue desfacerea ministeriului Crețulescu lipsei de omogenitate, Dimbovița ne spune, cu mai întinse amenințimi, care au fostu causa determinantă a acestor desfaceri ministeriale: e încă unu ministru demisionatu, ministrul cultului zice confratele nostru vorbindu de retragerea D-lui C. crețulescu președintele cabinetului. Dar care este caluza? se întreabă Dumbovina. Fiecine o explică, zice, după cumu voiește. Ceea ce știmu de sigur este că trebuința a cerut să se schimbe din membrii eforiei spitalelor din principatulu Valahiei, și că D. ministru nu ar fi voit să consimtă. Din cei scoși este D. beizade Scarlat Ghica, și cei ce s'au numitu sunt: D. Alecsandru Zane, omu de la 1848, ce a fost esilatu în timpu de zece ani, cu ceialalți frați Romăni, și nu de neamu de clasa 1-a; și D. doctorul Davila ale cărui talente, activitate și servicii sunt cunoscute de toți Romănii? În numerul seu de sămbătă 12 septemvri, tot Dimbovița înregistrează, dupre foaia oficială, următoarele schimbări ministeriale: D. Nicolae Crețulescu, ministru din lăuntru, este numitu președinte al consiliului miniștrilor, și D. I. Cantacuzino, ministrul justiției, este însărcinatu ad integriim cu ministeriul cultului, în locul D-lui C. Crețulescu. Despre aceste schimbări, Romănul din u septemvri, numerul cel mai recentu ce avemu, zicea că nu putea face cunoscutu nimica șiCurieriul Principatulu; și despre semnele ce vedea pe orizont se raportează la Naționalul care zisese că ministeriul amenință cădere din causă că au rechiematu în funcțiuni oameni pătați de abuzuri, dați chiar sub judecată criminală sub regimele trecutu. Din o asemene causă, adauge Naționalul, directorul departamentului justiției, D. Crețeanu au voitu să'mi de demisiunea, însă Măria Sa nua priimit'o. În refularea aceasta a demisiei, Romănul vede o dovadă că eșeful Statului este otărîtu a opri ministeriul pe priporul cel fatal pe care a plecatu, și prin urmare credemu, zice, că putemu aștepta cu încredere întronarea în curăndu a unui sistemu de guvernare conformu cu spiritul convenției, cu dorințile și trebuințile nației, și cu voința Măriei Sale? netul actualu seamănă unui edificiu care se dărămă: trei din silșii sei au căzutu; se zice că unu al patrule se clatină foarte o prefacere e inevitabilă. Lucru curiosu, acestu cabinetu se duce fără a fi fostu resturnatu de cameră, atătu e adevăratu că unu guvernu nu poate merge căndu nu e omogenitate în finul seu, căndu membrii care îlu compunu vinu din deosebite părți, mul. sei. Despre partea noastră, stămu la mirare de causele ce curieriul însemnează dărîmărei miniere. Această întronare a unui altu sistemu de unului numitu moderatu. Cumu! Ministeriul Crețulescu au căzutu pentru că n'ar fi fostu omogenu! Dară ne aducemu aminte că tocmai această cualitate a omogenităței s'au fostu însușitu acestui ministeriu căruia i se asigura pentru aceasta chiar o dăruire îndelungată. Se vede că nimicu din ce este facticiu, de originea sa, nu se poate dura bine, nu poate ține ministeriul Crețulescu s'au socotitu a fi al unei partide ce aere era fără ființă ce îndeșertu se pretindea moderată. Partidă moderată, putemu zice, nu esistă la Romăni, fiinducă principiul ce au triumfatu în zilele de 5 și 24 ianuariesclude or ce compromisu cu trecutulu, și că partidele de mijlocu n'au temeiul lor de a fi decăt în momentele de înduoială. Romănii nu mai stau la înduoială că trebuie să rumpă cu trecutul, și să apuce, cu pași mari înainte, pe calea viitoriului. Dorunnhul seu. Fie ca în clipeala de față macar prin această încredere să avemu și să ne deprindemu a iubi unirea deplină! Mai în zilele trecute, o mărturisimu cu durere, n'am pututu ceti fără înfiorare în Romănul că ”voi Muntenii vă veți opune, cu orice sacrificiu, acelor ce voiescu să aibă astăzi o singură Căndu tu, iubite confrate Romane, vorbești astfel cu Adunare și unu singuru ministeriu de voi, ăia d'acolo, și de alesul vostru de la 24 ianuari că vă veți opune la întrunirea Adunărilor și a ministeriilor atăt de separate astăzi, credeține că din sufletu dorimu ca unirea electrică ce voi doriți cu atăta focu să fie îndestul ca să meargă într'unu pasu potrivitu după mașini ministeriale ce se compunu acolo dintr'o materie și aici dintr'alta. Alecsandru Ioan va fi într'adevăru unu mare făcătoriu de minuni, unu taumaturgu politicu de prima forță, dacă va isbuti a compune de apurure o părechie de ministerii și unu jugu de Adunări și de Centrală care să funcționeze în deplinu acordu, ca unu brațu unicu al unuia și aceluiași corpu al națiunei romăne. Almintrele Alesul vostru din 24 ianuari și al nostru din 5 ianuari va trebui însuși să se despartă în duce, să'și deosebească voința! Însă proclamatul Dombu al unirei, prin unul și același cugetu, prin cel puțin una și aceeași voință, va face, credemu, și va menține unirea. Este o vorbă, a cărei adeverire istorică au coroborat'canalele ambelor principate. Căndu greul gioacă pe la Munteni, agiunge răndul și pe Moldoveni. Dacă acestu descăntecu e de vreunu leacu, apoi formarea unui nou ministeriu în București, pănă la una alta, nu poate lipsi să aducă o reformare și în ministeriulu din Iași. Deocamdată aici la noi, ca să vorbimu limbagiul metaforicu alu Curierului, și pentru ca întru aceasta macar să nu dămu de minciună Steoa, care ne-au asămăluitu, fără cuvînt, cu această foaie ministerială din București, acumu deocamdată, zicemu, să constatămu că și la noi șinistemiul e povărnitu într'o parte. Au fostu prea multu timpu lipsitu de stălpii cei tari, finanțele și relațiile esterioare, pentru ca să nu'i fi rămasu în sinu unu vițiu de fragilitate. Deși guvernare pre care Romănul o așteaptă cu încredere de la alesul și proclamatul Domu din 24 ianurie, Romănia setoasă de libertate o așteaptă cu cea mai deplină asiguranță de la D. C. Negruțț, ale cărui melodii lirice și frumoase scripturi în presă publicul literaru nu le-au uititu, și care în maturitatea talentului seu de scriptoriu se ocupă căte odată și de chestiile prosaice ale zilei, precumu, statistica oficială, cuestia îmbunătățirei stărei de țeranu, sau cumu'i zicu țeranii Ce este să fie cu a paumăntului, ș'al, ș' al, au adresatu colaboratorului Tribunei D-lui Ioan Ionescu unu șiru de scrisori una mai interesantă decăt alta. Amu socotitu a face plăcere cetitorilor noștri și admiratorilor talentului literaru al D-lui C. Negruți dăndu publicitate acestoru scrisori. Se înțelege, însă, de la sine că în unele ponturi putemu avea părere diferinte de acea a autoriului, așa, bunăoară, căndu asupra lenei și a beției săteanului Romănu. D. Negruți cu dreptu cuvîntu se arată indignatu și se îngrijește de tristele urmări ce tragu după sine aceste viciuri, suntemu cu totul de opinia sa; însă cănd D. Negruțți vede numai în înființarea societăților de tîmperanță și în moralisarea clerului poporanu de stîmpirea săteanului Romănu și îmbunătățirea soartei sale, ”îmbunatațirea stărei de țeranu” cumu se rostește convenția, în acestu puntu însemnătoriu diferitu de opinie cu D. Negruțți. Dară prin aceasta nu vremu a zice că numai cu desființarea boerescului și cu împroprietărirea sătenilor pe satele și pe locurile de subsistare îi vomu rădica din starea ticăloasă în care sunt căzuți, nu atăta nu va fi destul, ci va trebui organisată pe cele mai largi baze și educația populară și instrucția agronomică. Atunci sătenii noștri știindu a cultiva, pe lăngă alte, și vița de vie, și îndulcinduse la băutura unui vinu mai bunu, vor agiunge, precum speră însuși D. Negruțți, a schimba celu puținu feliul băuturei lor bețive; și în locu de beția înnebunitoare a rachiului ce deplorămu, poeții noștri voru avea căuta beția înveselitoare a vinului. Atunci țeranul Romănu va părăsi culturu spirtului abrutisătoriu alu popoarelor crivețene, și se va închina, se va devota poeticilor zeități bahice ale climelor dulci. Naționalitatea romănă încă va căștiga multu de bună samă din această conversie la cultulu beției ceai vesele, căci va reîntra și cu aceasta în hora regenerătoare a popo- -