Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1859-10-18 / nr. 43
PRECUL SI pe G anu 2 galbeni. Nu 45. ghirna oștîna. S A se pota suie soe ne unge ocvire perte mîna. Abonamentele se sasț in Iausi la digestia Polei strada Talalaghilog, sag PRECUL: pe * anu 22 lei. în Vneptesti ui zghin distghiste la esteditoghiile rostelog. SAU SI IAȘII, DUMINICĂ 18 OCTOMVRIE 1850. M.u. CeBAL ANUL 1. 1 ENESESC RECTIFICARE OFICIALĂ. Primirămu astăzi sămbătă, 17 octomvri, de la ministeriul interior, următoarea rectificare: al acestui ziariu se vede că corespondentul seu de la Roman zice că ”acestu ministeriu de „la sine, în contra legei nouă și vechi, „D. Volcinschi polițmaistru la Roman.” Această zicere a corespondentului este greșită, pentru că persoana arătată s'au numit provizoriu la postul de polițmaistru după recomendația Domnului prefect de Roman cuprinsă în depeșa sub n'” 10956. și că zicere a corespondentului seu. Directorul ministeriului. D. GRIGORIU. 1859, octomvri 10. Prin nr 39 Redacțiunea dar este poftită răndul pe a rectifica acea greAGULAERNEZIJIEEIMe Socotelile hătmăniei. Este știutu că guvernămîntul au instituit o comisie pentru constatarea stărei cassei și revizarea contabilităței departamentului militariu pe anii 1858 și 1859. Această comisie au terminatu lucrările atingătoare de anul 1858. Unu amicu al nostru au avutu sub ochi aceste lucrări despre care ne-au comunicatu următoarea expunere (ehrosea): O comisie compusă din d-lor colonelul A. Mavrodi, capitanul G. Leca, advocatul sătu, D. Zamfirescu și I. Negură, cercetăndu contabilitatea ministeriului trebilor militare pe anul 1858, au constatatu starea sa financiară la sfîrșitul acelui anu într'unu deficitu de 1,077,130 lei 113 bani (că.). Acestu deficitu, zice comisia, se cuvine a suferi o reducere analogă cu hotărîrea ce guvernămîntul va da asupra somelor contestate de dănsa prin jurnalulu cu n” 14. Contestațiile, pe căt știmu, în acestu singur anu privescu o sumă aproape de 700.000 lei cursul visteriei. Cu aceste lucrări s'au pusu în cuestie probitarea unor înalte ranguri militare, căci iată cum se esprimă comisia în raportul seu cătră ministeriu: Puțin mult țemitoarele relăciuni ce comisia este re„dusă a da, despre administrarea fondurilor acestui ministeriu, va arata în ce grad au „fostu indiferința în observarea legei, și „căt de triste sunt consecvențile ce au a„dusu toleranța călcărei așăzămintelor, cănd „toată preocuparea în acestu ministeriu nu pare „a fi fostu alta decătu de a se găsi pre„teste și a se face forme pentru deturnarea „fondurilor Statului, și „țeara „căt respect și cătă cruțare au pututu ave aceasta față cu și cu controlul. Se poate înțelege „dreptul celui atărnat, și mai ales dreptul „soldatului. În această totală răsipire a fondurilor ministeriului ostășescu, constatată prin toate lucrările comisiei, sunt căteva cazuri pe care comisia le arată ca probe evidente ale unei administrații venale. Așa vorbind despre înfiițarea regimentului de vănători, comisia rî înființarea „tori, atăt de dorită și neapărată, au a„dusu în aplicare astfel de rezultate, încăt „struncinarea fiscului, groaza și corupția „îimprăștietă în țeară, nu va trăi în amintirea locuitorilor mai puțin decăt fandatice, regimentului de vănă torii acestui regimentu, destinatu a se în„ființa din lefile grănicerilor și din economiile oastei de linie. Comisia socoate de „prisosu a mai întra în amănunțimi spre a„dovedi în ce chip s'au ezecutat acestu proiect. „Observăciunele arătate prin jurnal, numai „la partida economiilor, sunt de ajunsu spre „a rădica orce propus de bună-credință în „această ezecutare. Nu se poate, cu rezon, resplica întărzierea de 7 luni a desființărei „grănicerilor, peste închierea Consiliului, cănd „se aflau în Iași destule trupe spre a'i înlocui dovadă că toate posturile de Iași, s'au ținut foarte bine păzite numei de după companii Munteni, fără să se poată pretinde că „casetele publice aveau supt prințul Vogoride „nevoe a fi păzite de mai tari posturi, așa „dar suma de 115.051 lei 1160 bani, ce cuprinde „lefile grănicerilor de la 1-iu aprilie, cănd „au trebuitu să se desființeze, și pănă la „f-iu noemvri cănd s'au desființatu, înlocu „să între la economii, precumu se prevăzuse, „s'au consumat numai pentru plăcerea de a „se ține la Copou căteva batalioane de „paradă. Sunt multe epizoade în țeară despre recrutarea făcută cu înființarea acestui regiment. Astă ingenioasă și bănoasă întreprindere au servitu a adăogi unu pasaj de glorie în actul de ziua bună a caimacamului Vogoride, au servit se zice a deprinde doctori să cotrobăească în gura recruților. Martori ridiculilor militare, din acele timpuri, nu ne putem ține rîsul cănd se prezentează căte o scenă analogă. Mai de la înființarea miliției s'au iscodit rănduiala ca satele să plătească amunițiile soldaților ce ar dezerta; acum se poate înțelege de ce dezertările erau atăt de favorite. Nu vom discuta aici căt de dreaptă este măsura de a îndatori la plată oameni ce s'au împlinit odată datoria impusă de o lege chiar și aceea nedreaptă: faptul este că comandirii aveau interes a înlesni dezertările prin tratamîntul soldaților în multoratica loru cualitate de stoleri, croitori sau ciubotari. Acum vine întrebarea, căți bani s'au împlinit de la sate, și ce s'au făcut cu dănșii? căci numai cu ocaziea disoluției de la 1854 au fostu împlinite satele cu niște sumi colosale ca cănd țeranii ar fi diriguit purtarea de atunci a unor comandiri. Pentru aceste sumi, iată cum se esprimă comisia: „Execuțiile de mult timpu necurmat întrebuințate asupra satelor, pentru plata de a„munițiile pierdute de dezertori, au dat loc „la unu abuzu pe care comisia nu socoate de „nevoie al mai releva, amintind numai în„tămplările de mai multe ori repetate chiar „în ministeriul din lăuntru cu asemine lumi; „comisia se crede datoare a insista pentru „încetarea unui abuzu ce apasă și stoarce „satele fără ca pentru aceasta să urmeze „vr'o lege sau macar simțul dreptăței.. Daselor publice, țeara este acum împinsă la grele împrumutări spre a susține pe mulți din acei carii au contribuit a o duce la atăta nevoie, și carii astăzi nu vor să se cerceteze socotelile trecute.. Intre actele care gara depă cățiva ani de necurmate prădăciuni a castisează guvernămîntul lui Vogoride, este și înstreinarea branvalitei cu locul ei din Galați, și de care comisia astfel se esprimă: esCe darea branvalitei, cu locul ei din Galați, „în proprietatea societăței vapoarelor austriace, pentru cuvîntu că acea societate s'au „îmmulțitu vapoarele, fiind în viderea comisiei unu actu de mare pagubă și trădare au „făcut a sale observăciuni, în jurnalul cu „n” 15, dar totodată chiamă atenția guvernămîntului asupra arbitrarei însușiri ce rănduitul M. Sale Sultanului ș'au luat de a „espropria țeara de o parte din bunurile ei. Ospitalurile militărești, crezănd a estrima opiirea unor oameni competenți ce au avut ocazie a le studia, sunt într'o stare cu totul de jale; soldații sunt lăsați în dispozițiea unor doctori străini de țeară, și poate și de cunoștiți, carii nu însuflă nici o încredere și fac practică cu niște nenorociți ce ajung la mila acestor mercenari; dar ca să nu cădem în vre-o exagerație, vorbind de spitaluri și de moralul soldaților, reproducem aite chiar cumilitare, de 155,904 lei căpătat prea vintele comisiei. Ospitalurile „și consumă pe anu sumă de „319/1) bani, cursul haznelei, n'au „mare presturi în oaste; și nimic nu demoralizază mai tare soldații, ca nepăsarea de „sănătatea lor în zilele cele rele. Comisia „nu va pute da încredințare dacă soldații „din spitaluri ar ave rezon să zică că sunt „tratați de o mănă fraternă, sau macar privicioasă, cănd ei își pierdu cea mai frumoasă vrăstă în serviciul țerei și se întorc „acasă adeseori stricați și totdeauna sara„ei, și prin urmare trebuia să merite îngrijirea „celor ce aveau destinul lor în mănă șal... „Între cele multe cauze de care sufere „moralul soldaților se poate numera și puțina considerație ce se urmează la îmmormăntarea lor, mărginită la o cheltueală de „40 lei de omu, căci se știe că soldatul „Romănu crede ca ucisu în eternitate pe cele ce nu se îmmormăntează după datina țerei. De bună-seamă, că comisia n'au făcut asemenea aluziuni spre a constata o stare de lucruri regretabilă fără scop de a deștepta pe cei ce stau cu mănele crucișate denaintea rănilor ce sunt chlamați a vindeca. Oastea, care nu ajunge la cifra de 4000 oamini, au avut numai în anul 1858 o răsipă de 491 soldați, adecă: 264 dezertați, 164 incurabili, 63 morți. 1411. Această cifră vorbește totu ce noi am trece subt tăcere. Venalitatea și spiritul de disoluție, ce s'au observatu în oaste, arată că acest corn n'au existatu decăt prin groază și prin interesul de l a se păstra o mină de esploatare; de aceea reciprocele îngăduinii abuzive se pare a fi luat de mult locul disciplinei. Nu știm, chiar astăzi, de ce ar fi capabilă oastea într'un moment cănd comandatul ar fi chiamat a și împlini datoria fără cruțare. În tot cazul, puteare ce reprezintă oastea nu poate fi decăt în raport cu dreptatea și moralul ce înumează. Lipsa unui spirit de corp nu dovedește o oaste bine organizată; cel puțin nouă