Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)

1859-10-18 / nr. 43

PRECUL SI pe G anu 2 galbeni. Nu 45. ghirna oștîna. S A se pota suie soe ne unge ocvi­re perte mîna. Aboname­ntele se sasț in Iausi la digestia Polei strada Tal­alaghilog, sag PRECUL: pe * anu 22 lei. în Vneptesti ui zghin distghiste la esteditoghiile rostelog. SA­U SI IAȘII, DUMINICĂ 18 OCTOMVRIE 1850. M.u. CeBAL ANUL 1. 1­ ENESESC RECTIFICARE OFICIALĂ. Primirămu astăzi sămbătă, 17 octomvri, de la ministeriul interior, următoarea rectificare:­­ al acestui ziariu se vede că corespon­­dentul seu de la Roman zice că ”acestu ministeriu de „la sine, în contra legei nouă și vechi, „D. Volcinschi polițmaistru la Roman.” Această zicere a corespondentului este greșită, pentru că persoana arătată s'au numit provizoriu la postul de polițmaistru după recomendația Domnului prefect de Roman cuprinsă în depeșa sub n'” 10956. și că zicere a corespondentului seu. Directorul ministeriului. D. GRIGORIU. 1859, octomvri 10. Prin nr 39 Redacțiunea dar este poftită răndul pe a rectifica acea gre­­­AGULAERN­EZIJIEEIMe Socotelile hătmăniei. Este știutu că guvernămîntul au instituit o comisie pentru constatarea stărei cassei și revizarea contabilităței departamentului militariu pe anii 1858 și 1859. Această co­­misie au terminatu lucrările atingătoare de anul 1858. Unu amicu al nostru au avutu sub ochi aceste lucrări despre care ne-au comuni­­catu următoarea expunere (ehrosea):­­ O comisie compusă din d-lor colonelul A. Mavrodi, capitanul G. Leca, advocatul sătu, D. Zamfirescu și I. Negură, cercetăndu contabi­­litatea ministeriului trebilor militare pe a­­nul 1858, au constatatu starea sa financiară la sfîrșitul acelui anu într'unu deficitu de 1,077,130 lei 113 bani (că.). Acestu deficitu, zice comisia, se cuvine a suferi o reducere a­­nalogă cu hotărîrea ce guvernămîntul va da asupra somelor contestate de dănsa prin jur­­nalulu cu n” 14. Contestațiile, pe căt știmu, în acestu sin­­gur anu privescu o sumă aproape de 700.000 lei cursul visteriei. Cu aceste lucrări s'au pusu în cuestie probitarea unor înalte ranguri mi­­litare, căci iată cum se esprimă comisia în raportul seu cătră ministeriu: Puțin mul­­t țemitoarele relăciuni ce comisia este re­­„dusă a da, despre administrarea fonduri­­­lor acestui ministeriu, va arata în ce grad au „fostu indiferința în observarea legei, și „căt de triste sunt consecvențile ce au a­­„dusu toleranța călcărei așăzămintelor, cănd „toată preocuparea în acestu ministeriu nu pare „a fi fostu alta decătu de a se găsi pre­­„teste și a se face forme pentru deturnarea „fondurilor Statului, și „țeara „căt respect și cătă cruțare au pututu ave aceasta față cu și cu controlul. Se poate înțelege „dreptul celui atărnat, și mai ales dreptul „soldatului. În această totală răsipire a fondurilor mini­­steriului ostășescu, constatată prin toate lu­­crările comisiei, sunt căteva cazuri pe care comisia le arată ca probe evidente ale unei administrații venale. Așa vorbind despre în­­fiițarea regimentului de vănători, comisia rî înființarea „tori, atăt de dorită și neapărată, au a­­„dusu în aplicare astfel de rezultate, încăt „struncinarea fiscului, groaza și corup­ția „îimprăștietă în țeară, nu va trăi în amin­­­tirea locuitorilor mai puțin decăt fanda­­tice, regimentului de vănă­­­ torii acestui regimentu, destinatu a se în­­„ființa din lefile grănicerilor și din econo­­­miile oastei de linie. Comisia socoate de „prisosu a mai întra în amănunțimi spre a­­„dovedi în ce chip s'au ezecutat acestu proiect. „Observăciunele arătate prin jurnal, numai „la partida economiilor, sunt de ajunsu spre „a rădica or­ce propus de bună-credință în „această ezecutare. Nu se poate, cu rezon, resplica întărzierea de 7 luni a desființărei „grănicerilor, peste închierea Consiliului, cănd „se aflau în Iași destule trupe spre a'i înlo­­­cui­ dovadă că toate posturile de Iași, s'au ți­­­nut foarte bine păzite numei de după com­­­panii Munteni, fără să se poată pretinde că „casetele publice aveau supt prințul Vogoride „nevoe a fi păzite de mai tari posturi, așa „dar suma de 115.051 lei 1160 bani, ce cuprinde „lefile grănicerilor de la 1-iu aprilie, cănd „au trebuitu să se desființeze, și pănă la „f-iu noemvri cănd s'au desființatu, înlocu „să între la economii, precumu se prevăzuse, „s'au consumat numai pentru plăcerea de a „se ține la Copou căteva batalioane de „paradă. Sunt multe epizoade în țeară despre recru­­tarea făcută cu înființarea acestui regi­­ment. Astă ingenioasă și bănoasă întreprin­­dere au servitu a adăogi unu pasaj de glo­­rie în actul de ziua­ bună a caimacamului Vo­­goride, au servit se zice a deprinde doctori să cotrobăească în gura recruților. Martori ridiculilor militare, din acele timpuri, nu ne putem ține rîsul cănd se prezentează căte o scenă analogă. Mai de la înființarea miliției s'au iscodit rănduiala ca satele să plătească amunițiile soldaților ce ar dezerta; acum se poate în­­țelege de ce dezertările erau atăt de fa­­vorite. Nu vom discuta aici căt de dreaptă este măsura de a îndatori la plată oameni ce s'au împlinit odată datoria impusă de o lege chiar și aceea nedreaptă: faptul este că comandirii aveau interes a înlesni dezertări­­le prin tratamîntul soldaților în multora­­tica loru cualitate de stoleri, croitori sau ciubotari. Acum vine întrebarea, căți bani s'au împlinit de la sate, și ce s'au făcut cu dănșii? căci numai cu ocaziea disoluției de la 1854 au fostu împlinite satele cu niște sumi colosale ca cănd țeranii ar fi diriguit purtarea de atunci a unor comandiri. Pentru aceste sumi, iată cum se esprimă comisia: „Execuțiile de mult timpu necurmat între­­­buințate asupra satelor, pentru plata de a­­„munițiile pierdute de dezertori, au dat loc „la unu abuzu pe care comisia nu socoate de „nevoie al mai releva, amintind numai în­­„tămplările de mai multe ori repetate chiar „în ministeriul din lăuntru cu asemine lumi; „comisia se crede datoare a insista pentru „încetarea unui abuzu ce apasă și stoarce „satele fără ca pentru aceasta să urmeze „vr'o lege sau macar simțul dreptăței.. Da­­selor publice, țeara este acum împinsă la gre­­le împrumutări spre a susține pe mulți din acei carii au contribuit a o duce la atăta ne­­voie, și carii astăzi nu vor să se cerceteze so­­­­cotelile trecute.. Intre actele care gara d­e­­pă cățiva ani de necurmate prădăciuni a cas­­tisează guvernămîntul lui Vogoride, este și înstreinarea branvalitei cu locul e­i din Ga­­lați, și de care comisia ast­fel se esprimă: esCe darea branvalitei, cu locul ei din Galați, „în proprietatea societăței vapoarelor au­­­striace, pentru cuvîntu că acea societate s'au „îmmulțitu vapoarele, fiind în viderea comi­­­siei unu actu de mare pagubă și trădare au „făcut a sale observăciuni, în jurnalul cu „n” 15, dar tot­odată chiamă atenția guver­­­nămîntului asupra arbitrarei însușiri ce răn­­­duitul M. Sale Sultanului ș'au luat de a „espropria țeara de o parte din bunurile ei. Ospitalurile militărești, crezănd a estrima opiirea unor oameni competenți ce au avut o­­cazie a le studia, sunt într'o stare cu totul de jale; so­ldații sunt lăsați în dispozițiea unor doctori străini de țeară, și poate și de cu­­noștiți, carii nu însuflă nici o încredere și fac practică cu niște nenorociți ce ajung la mi­­la acestor mercenari; dar ca să nu cădem­ în vre-o exagerație, vorbind de spitaluri și de moralul soldaților, reproducem aite chiar cu­­militare, de 155,904 lei căpătat prea vintele comisiei. Ospitalurile „și consumă pe anu sumă de „319/1) bani, cursul haznelei, n'au „mare presturi în oaste; și nimic nu demo­­­ralizază mai tare soldații, ca nepăsarea de „sănătatea lor în zilele cele rele. Comisia „nu va pute da încredințare dacă soldații „din spitaluri ar ave rezon să zică că sunt „tratați de o mănă fraternă, sau macar privi­­­cioasă, cănd ei îș­i pierdu cea mai frumoa­­­să vrăstă în serviciul țerei și se întorc „acasă adese­ori stricați și tot­deauna sara­­„ei, și prin urmare trebuia să merite îngrijirea „celor ce aveau destinul lor în mănă șal... „Între cele multe cauze de care sufere „moralul soldaților se poate numera și pu­­­țina considerație ce se urmează la îmmor­­­măntarea lor, mărginită la o cheltueală de „40 lei de omu, căci se știe că soldatul „Romănu crede ca ucisu în eternitate pe cel­e ce nu se îmmormăntează după datina țerei. De bună-seamă, că comisia n'au făcut a­­semenea aluziuni spre a constata o stare de lucruri regretabilă fără scop de a deștepta pe cei ce stau cu mănele crucișate denain­­tea rănilor ce sunt chlamați a vindeca. Oastea, care nu ajunge la cifra de 4000 oamini, au avut numai în anul 1858 o răsipă de 491 soldați, adecă: 264 dezertați, 164 incurabili, 63 morți. 1411. Această cifră vorbește totu ce noi am trece subt tăcere. Venalitatea și spiritul de disoluție, ce s'au observatu în oaste, arată că acest corn n'au existatu decăt prin groază și prin interesul de l a se păstra o mină de esploatare; de a­­ceea reciprocele îngăduinii abuzive se pare a fi luat de mult locul disciplinei. Nu știm, chiar astăzi, de ce ar fi capabilă oastea într'un moment cănd comanda­tul ar fi chiamat a și împlini datoria fără cruțare. În tot cazul, puteare ce reprezintă oastea nu poate fi de­­căt în raport cu dreptatea și moralul­ ce în­­umează. Lipsa unui spirit de corp nu dove­­dește o oaste bine organizată; cel puțin nouă

Next