Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)

1859-12-03 / nr. 51

PREPULS pe 16 anu 2 galveni. Asepota fiie ebe ue unoe ottre osrtemîna Abonamentele se facp in Iausi la ditestia Poiei strada Tatralatiiotiag in Vpentesti si rghin distyiere la eureditotiite rostelog. CRECUL pe anu 22 lei. soi 3 DECEMVRIE ISup. IANI. ANUL 1. PROIECTU de unu Institutu de agricultură. Cu ocazia luărei moșiilor chinovicești prezentănduse toată înlesnirea de a pune în lucrare înființarea fermei modele, cerute de regulamentul organicu, de așăzămîntul școlariu și de hrisovul principelui Grigorie Ghica, ministeriul culturilor și al instrucției publice, în dorința sa de a vide grabnicu realisată această instituție de celu mai întăiu folosu publicu, pe de o parte au referatu consiliului miniștrilor pentru a se lăsa moșia Peneul în asemine trebuință, iar pe de altă parte, după ladatorirea cei s'au nusu de consiliu de a prezenta și unu proiectu pentru înființarea fermei modele, ministeriul prin Adresa cu n ° 5552 din 16 iulie trecutu au cerutu de la D-lui I.Ionescu, carele încă cu mulți ani înainte au propusu mai multe proiecte pentru înființarea unui asemine așăzămîntu agronomicu, de a bine-voi și acumu a conlucra la binele obștescu și a pregăti unu proiectu lămuritoriu pentru a D. I. Ionescu au respunsu făcutuceastă trebuință. la apelul ce i s'au prin ministeriul culturilor s'au supusu consiliului miniștrilor, carele l'au încredințatu ministeriului din lăuntru pentru cea mai departe lucrare cătră Adunarea electivă. Iată proiectul data de D. I. Ionescu: Necesitatea unui institutu de agricultură în Moldova. La noi, ca și în celelalte părți ale Europei occidentale, nu s'au tăgăduitu agriculturei însemnătatea și serviciile ce face arătu subsistinței locuitoriloru cătu și înavuțirei Statului. Însemănă acumu nu numai particularii dar însuși guvernămîntulu s'au mărginitu întru a'și arăta îngrijirea lor pentru agricultură prin vorbe frumoase, iară nici decumu prin lucrări serioase de desvălire și prosperitate a acestei industrii naționale. Și aceasta nu este de mirare, căci nevoia de a se face sacrificiuri pentru îmbunătățirea agriculturei, prin înființarea de asociații agricole, de concursuri, de ferme modele, de școli de agricultură, n'au fostu simțită, sau mai bine zicăndu, au fostu înădușită de propășirile urieșe ce făcea esploatația pămîntului supt puternica înmurire a desvălirei sistemului de lucrul pămăntului prin voierescu. Căndu mulțimea brațelor locuitorilor țerei au căzutu asupra unui pămăntu verguru și înzestratu cu comorile adunate în elu în cursulu tuturor veacurilor trecute, atunci prodigioasa feconditate a pămăntului s'au arătatu de la sine fără cea mai mică anevoință din tăndu bine faptele, suntemu siliți a ne minuna foarte multu de neștiința cultivatoriloru de a socoti foloasele și căștigurile. Feconditatea pămăntului, stările colosale făcute de arendași, prefacerea cămpiilor sterpe în țarni, suirea căștiurilor, crearea valoarei intrinsece a proprietăților, sunt rezultatele sistemului urbarial. Astăzi chiar munca locuitorilor partea cultivatorilor, încătu căunu este socotită în adevărata ei valoare. Nici proprietarii ce o dau în chirie, nici arendașii ce o iau nu o prețuescu în roadele ei ci numai în putearea ei ca elementu unicu de creare a avuției, iară avuția creată nu s'au supusu încă la nici o socoteală. Munca simplă se pune obicinuitu la socoteală, iară rodulu muncei, care este partea esențială și fundamentală a întreprinderei esploatației pămăntului, nu este cunoscutu altmintrele decăt prin o geloasă și repede îmbogățire a arendașului, prin o sporire a căștiului care n'au agiunsu încă nici la giumătate de suma ce crează. Desvălirea agriculturei este, clară, rezămată pe o temelie așa de efemeră căt dintr'o zi pănă într'alta poate lipsi proprietarilor. Veniturile fonciere, fiind străniu legate de munca locuitorilor, se potu strunchina și reduce în ziua cănd se va decreta desființarea boierescului. Îngrijirea cea mai serioasă se cere de mijloacele cele adevărate și eficace prin care să se poată da agriculturei durabila și salutaria impulsie cătră propășire, cătră realizarea de beneficiari, fără de a sărăci pămăntulu, fără de a ave nevoie de brațele sătenilor, fără de a îșp șila pe locuitorii țerei și fără de a priface productele în băutura cea mai otrăvitoare pentru sănătatea, bogăția și moralitatea marei majorități a populației țerei. Precum în alte țări o nevoie mare, o putere majoră, au fostu totudeauna cauza ce au îndemnatu pe particulari și pe guvernăminte de a se îngriji cu celu mai viu interesu de propășirile agricole, asemine și la noi de pe acumu începu a se arăta semnele unei prefaceri în sistemul generalu al producerei agricole. Cea mai mică scănteie tului de a se îngriji pentru a congiura din timpu urmările pernicioase ce ar aduce desființarea boierescului pentru toți îndeobște și mai alesu pentru proprietarii funciari în particularu. De aceea cătră pămăntu și esploatație lui trebuiescu îndreptate toate silințele și toată solicitudinea. Pămăntul, ca cea mai bună mamă, nu lasă nemulțumiți și neresplătiți cu asupră de măsură pe acei ce macar cătuși de puținu caută de dînsul. Aceasta în zilele se adeverește, și cu toată evidenta răsplătire dată de pămăntu după cumu și caută cineva de dînsul, n'au îndemnatu încă pe guvernămăntu de a lua inițiativa și de a propune măsurile cele mai nimerite pentru a se da pămăntului a ceea ce"i Capitalul cunoștinților n'au venitu încă spre a alunga frica de pagubă ce ar cășuna detuturi, ferme modele și școli de agricultură; înse împregiurările care ducu de la sine lucrurile cătră adevărata lor destinate îndemne și particularii și guvernămănde înțelepciune impune datorie guvernămăntinsește sființarea boierescului. La a se împrăștie unu capital de cunoștinți și de ispită în gramada poporului au țintitu atătu regulamentulu organicu cătu și regulamentulu scolasticu cănd au prevăzutu neapărata trebuință de a se înzestra agricultura țerei cu instiție n'au devenitu atăta de presante cătu să tulu de a se apuca de înzestratu agricultura țerei cu adevăratele mijloace de îmbunătățire a lucrărei pămăntului. Împregiurările nouă în care ne aflămu au începutu a deștepta și pe cei mai adăncați adevăratele interese ale face față a ceea ce ne au sositu de a se înălța în nepăsare despre producerei agricole, a crede că timpulu e mare și solidă instituție publică de agricultură în țeară. Interesul particulariu al proprietarilor de a conserva macar, dacă nu de a spori, veniturile lor, îndeamnă pe fiecare de a dori înființarea unui asemene institutu de agricultură, menitu a lumina, a desvăli și a face îndemnare tuturora de a spori veniturile pămăntului prin mijloacele ce sunt cu totulu deosebite de acele ce întrebuințăm astăzi. Esperiința, făcută în țerile civilisate ale Europei occidentale, ne arată, îndestul de lămuritu, principirile ce trebuiescu să preșideze la înființarea așăzămăntului de agricultură. Un asemine institutu publicu trebuie să țintească la două mari lucruri: 1in acela de a da o pildă văzută de cultură rațională și progresivă tuturoru cultivatorilor țerei; și 2-le, de a fi închizăluită răspănderea pildei cei bune în țeară prin formarea de oameni capabili de a îmbunătăți agricultura, de a întroduce la oricare altă moșie mijloacele și sistemurile de esploatație întrebuințate la instituții. Amăndupe aceste țeluri se găsescu pretutindene unite în aceea ce se numește fermia modelă, adecă moșia ce dă pildă pipăită de progresu, și în aceea ce se nici modelă nu poate fi de folosit producerei fezice scoala de agricultureă, o fermă rei fără de o scoală agricolă, precumu nici o scoală agricolă nu poate da învățătură practică fără de o fermă modelă. De aceea așezămăntulu de agricultură, ce propunemu a se înființa, trebuie să fie ferma modela și scoala de agricultura. Pentru a veni cu eficacitate în ajutoriul desvălirei generale a țerei este de neapărată trebuință a se organiza ferma modelă. O cultură rațională și înavuțitoare făcută în îimpregiurările generale ale tuturoru esploatatoriloru pămăntului, și în condițiile esențiale de producere a celei mai mari și oameni ce se ocupă mai înaintite clasă de cu căutatulu pămăntului, este singura în stare de a avea o înmurire măntuitoare asupra progresului agriculturei. Posesoria, sau arendașia, sau ferma, trebuie să fie principiul vitalu de esistență a unui așăzămănt. Ferma modelă, ce poartă numire de ferma modele adecă de ce face o cultură de data pildă bună arendașilor. 71). Esploatația agricolă a așăzămăntului trebuie întemeieată, deci, pe arendășie, și oșulu pusu în capulu unei ferme modele trevuie să fie ținutu în împregiurările generale de producere ale industriei. 2-le. Elu trebuie să plătească unu căștiu munatu proprietariului fermei. Proiectul sau toate CAPUL I.