Tribuna Româna, 1864-1865 (Anul 6, nr. 198-254)

1864-05-28 / nr. 203

ar id. Asepsta făie ese ve unoe ati re sertemîna. st Rretini .. - 4 gherin ; Abonamintele se fasii în Iasei la digheetionep foiei, ndita Tabalagilogii; - zeitei. 4 evrei Icmi 21 iei. . annu 22tei iag în Voeptesti si rghin distghiste la Șrecitoghine rostetog. - ---- -- - - ND. -23. 196 z. JM.. luzuli 27 mietei. Fopia publicațiunilor oficiale de aici ne și, de marți dup'amează-zi, știrea ple- 5. Domnului la utambuleaca în ce minopoli pe sscurtu timpu. Scopul acestei călătorii este de a saluta pe noul Sultanu, și de a dobîndi o nouă recunoaștere autonomiei Romăne. F Prin o ordonanță Princiară, Înălțimea Sa încredințază ocărmuirea Țezei Consiliului de Miniștri, iar menținerea ordinei publice este în special incredințată d-lui primu-ministru, pentru care, toate autoritățile civile și militare sunt îndatorite de Domnitoriu de a aduc înălțimea Doă care și 21 matu Sa Domnul au plecatu ce la împlinire disposițiunile ce astăzi d-sa va lua. N iuo-slullcillANEIS3S-- Cetimu în Daumbovița: T Ziarele austriace vorbescu despre ducerea N. 5. la Constantinopol. Noi nu știmu dacă acestu ogomotu este fondat sau nu.. Inamicii poporului romăn, nu vor lipsi a esploata și astă ună dată naivitatea unora făcăndu-i a crede că ducerea Domnitoriului la Constantinopol ar slăbi șindria națională, și alte povești și basme de natură umflată dar deșerte de resprn și de bunul simțit, să pe închipuim că interesele țerei și ale noului regimu proclamatu și votatu de vat să meargă la Constantinopoli să vorbească cu ambasadorii împăraților. Unde este răul? Astăzi Turcia nu mai este Turcia din vechime, Turcia condhierantă. Astăzi, ca și în anul 1848, adevărata politică a Romănilor este a se a Dacă fia în străinită legătură și alianță cu Turcia, vre odată pre un rău mare va veni acestei țeri Romăne, acestu rău poi va veni de la Turcii. Turcia este și va fi cu Francia cu Anglia, și aceste două mari puteri din urmă sunt pentru binele nostru, unde vor fi ele două trebue să fim și noi Romănii, cu cine vor fi ele doare, trebue să fim și noi Români. Politica străbunilor noștri Romni, Bogdan, Mircea, Vladu care era de a rămănea în strănnă alianță cu Turcia și au făcutu tractatele cele vechi, au suanat Romănia de robia națiunilor vecine. Romănia n'au găsitu legată cu Turcia, iici Turcia fiind trăbuință a fi păstrată, ne-am păstrat și noi cu autonomia noastră, pe cănd alte staturi puternice și resbelice ca Ungaria și Polonia, neaflănduse aliate cu Turcia, au căzut sub domiinarea streină. Se înțelege dară că cei cari ar critica ducerea la Constantinopol sunt aceia cari nu ar voi să vază ma Aceștia numele votu al națiunei Romăne realisatu, pot fi alți decăt grifoni” Cetimu în Vonitor. Comisiunea ad-hoc, însărcinată de a opera recensementul general al voiturilor plebiscitului, și-au sfârșitu lucrările. Astăzi sa iși încheie ultimul procesu verbealu. Din recensementul făcutu acum, resultă că cifrele voturilor ce s'au comunicatu în No. 110 alu Monitoriului (și care erau estrase din depenise telegrafice parțiali) erau greșite. Resultatulu definitivu și adevăratu alu voturilor este celu următoriu: Din 7524,148 contribuncili și cetățeni, indrituiți de a vota fără condițiune de censu, au luatu parte le votu 683,928 cetățeni. Dir aceștia, 682,621 scrisu da, și 1,307 au supspris, nu. . 71 Cetimu în Buciumul: „Astăzi dară, una din patru pereri cardinali ainoastre, Voltul Uniestuplu, s'au împlinritu, și noi, car de la începutu l'am cerutu, de-ocam-dată și indirec ne subțemimu astăzi ce lu avem, de și la al doileau sub gradu, dară însă așezatu pe basele unei depline egalități. De aceia, noi scoatemu de astăzi această cerere din moto alu ziarului nostru, și o înlocuim cu cererea, ereditatea tronului, care ereditate, de pe noi, este stălpul solidu alu intemeerei Statului romănu, și prin urmare alu naționalităței romăne. Electivitatea, cu toate înrițile și vrajbele ce se ținu de dănsa, a resturnatu Statele chiar aceste din vecinătatea noastră, pentru a căroru restagilire s'au vărsatu și se varsă gărle de sănge, numai ereditate - Mi. patu prin seculi nedăt tronuriloru asc aceste stătulețe din Europa, cari aru întra de zecimi de ori, ca întindere și ca avere, în Statul romănu. ri- „Cerăndu ereditatea tronului, nu nu înnovămu micu, căci ereditatea au existatu în Romănia, atătu în cea de dincoace de Dunăre cătu și în cea de dincolo, atătu în cea de dincoace de carpați cătu și în cea de peste Carpați, atătu în cea de dincoace de Milcov căt și in cea de dincolo, atătu în cea de dincoace de Oltu cătu și în cea de dincolo, atătu înainte de Radu Negiu cătu și dupe Radu Negru. Și, ducă fence principiu au șovăitu după Mirasa, elu au esistatu totudeauna, și chiar printre zilele cele mai nefaste ale țerei. „Cerăndu ereditatea tronului, poi nu imovtmu nimicu, nici chiar în politică și în diplomația puterilor celor mari ale Eurocpiei, cari sau ocupatu de noi. Protocoalele conferinților de la Paris pe arată, de căte ori aruncămu ochii pe dănsele, că Anglia Francia și însași Prussia au fostu, și prin urmare suntu de părere să se recunoască ereditatea tronului Romăniei. Unu plebiscitu dară al poporului, o sancționare a acestui pleviscitu de către camera piitoare, și ereditatea tronlui Romăniei va fi recunoscuți.” Curtea suzerană nu ar putea nici într'unu chipu, loicește, se refuse sa i i se împotriveastă slutinții tronului Romăniei căndu ea au recunoscutu această ereditate în Egiptu, care Egiptu era cu totul in alte condițiuni înaintea Porței decătu condițiunile în cari Aniastă ereditate au recunoscut'o se află Rossinia, în fine Inalta Poartă chiar Serbiei, care Serbia cede Inaltei Porți dreptulu a avea cetăți și garnizoane într'ănsa, și care, geografice vorbindu, este cu multumai în interiorele imperiului otomian de căt Romănia. Interesulucelu adevăratu și logica aru opri negreșitu pe bărbații de stat ai Turciei să consilie pe Maiestatea Sa Sultanul a se împotrivi la recunoașterea unui dreptu naturalu și instente unui Stat autonomu.” Estragemu din corespundența particulară a Bouciumului... Cămipuluniu 15 (272) Maiu 1861 „Ca Cămipulungeau, și Romănu mă simt dator ați comunica resultatul plebescitului din districtulu Muncelu, care trecea, fără cubăntu, de reacționariu, din causa a cățiva oameni îndărăteniți. „Actul Domnitoriului de la 2 Maiu au fostu priimit de concetățenii mei cu aplause; dovadă că dintr'o popolațiune de 13.800 de contribuabili ai districtului Muscel, peste 12 mii sunt pentru actul de la 2 Maiu, ar fi fostu și mai toți, dacă ca muncitori, n'ar fi lipsitu din restul de 1800 pe la trebuințele lor, în zilele de înscriere. „Resultatul pleviscitului Fiind cunoscutu în Cămiulungu în seara de 14 curentu, orășenii, din propria loru inițiativă, iluminară orașul, și improvisară unu vanchetu, unde în sumretulu musicei naționale, se ridicară mai multe toaste pentru poporul romănu, pentru Domnitoriul Alesandru Ioanu I, pentru gubernulu Cogălniceanu și guvernul N. Crețulescu, pentru puterile bine-voitoare Romăniei, și pentru cei ce au luptat și cu sinceritate pentru triumfulu democrației. După aceea, mai toți mesenii făcură o serenadă, în sunetulu musicei, care întona imnul Unirii, marșulu libertăații , nora lui Cuza-Vodă”. a.„7căiețitni Nonterența au întratu în sfărșitu cu totu deadimuul în calea împăniuirei cuestiunei Ducateloru. S'au propusu ca Holsteinul și cu partea aceea din Slesviga ce este împoporată cu genrmani să se anecseze definitieu la confederațiunea germană. Despre toate celelalte cuestiuni, înse, relativele formarea noului Statu nu s'au examinatu formal nimica. Căru despre proiectul unirei personale a Ducatelor cu monarhia danesă nici o parte nu se poate Danesii sunt zice că s'au priimitu cu favorit, în contra. Se poate presume, zice, că despre partea Englitezei, sau a puterilor neutre, socotința este ca poporimea germană a Ducatelor să se deosăbească de Danemarca, puinduse sub unu suveran alesu, sau care să se suie pe tronu în vărtutea dreptului ereditariu, fie acelu suveranu principele de Augustemburgu, sau oricare altul, aceasta e unu ce indiferinte. Dară propunerea desbărnărei a o parte din Șlesingi numai nu s'au îmbrățoșatu de părțile beligerante așa incătu să încurajeze pe puterile neutre a întra in disposițiuni mai amănunte. Englizezii au făcut propunerea aceasta sămbătă, la 28 maiu, dată este teamă că nici Austria și cu Prusia nici Danemarca nu vor accepta-o cu fagorit. Puterile germane n'au pututu asculta, fără să conceapă oareșicare prepusuri, propunerea espresă de a nu se rădica pe Eider nici o fortăreață și a nu se fortifica Chielu. Chielu este portulu cel mai bunu celu poate posede Germania la marea Baltică, și este natural ca ea să dorească a luare fortificatu. De aceea plenipotenții Prusiei și Austriei au luat atudentăiu proșauierile numai spre a se refera la guberiilor repactive. Acumu căndu aliatele rivale, Prusia și Austria, pare că s'au întorsu dela planurile lor ambițioase asupra teritorielor cotropite de armele lor: acumu acel ce va să căștige din săngeroasa ceartă cu Danemarca este principele de Augustenburgi. Acestu principe prudinte este astăzi favorisatu de antagoniștii Danemarcei. Și Prusia și Austria susținu pretensiunile lui asupra celor trei ducate (Slevigul, Holsteinul și Laxemburgul) care, dacă se pune deoparte tratatulu din 1852, cad căteșitrele în dreapta moștenire a principelui de Augustenburg. Căndu această contrapropunere austro-prusiană s'au punsu pe tapetu în conferința de sămbătă, la 28 maiu, plenipotenții danesi firește au insistatu în respingerea ei, totuși au referatu la guvernul lor. În conferința următoare, de gios 2 iunie (s. n.), era să se aducă în desbatere propunerile proprii din partea Danemarcei. Dacă Prusia și Austria vor stărui să capete pentru principele de Augustemburg și partea daneză din Șlesviga, în numele clrentului ereditariu, atuncea cearta reîncepe și se face încă mai periculoasă pentru pacea Europei. O foaie din Copenhaga cu data din 29 maiu precum și Ponitorul de ceară din Pariu cu data dii 30 maiu vorbescu despre prelungirea sustensiunii ostilităților între puterile beliger ințiimă foaia din Copenhaga zice că nu este probabilu ca guvernul danezu să vrea a prelungi POST ȘA DIN AFARĂ. Europa. Conferința de la Londra. Dintr'unu articol al lojei englesezice Timsvs din 31 maiuiu. v.) asupra conprerenței de l Londra e trage cu următoarele: