Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)
1867-01-14 / nr. 279
HMVISTA I.VT CIKOKA Diarele din Bucuresci sunt pline de juste acusaciani in contra Ministeriului Ioan Ghica, pentru neexplicabila sa maniera de a tălmăci voturile Constituantei.—Intre alte lucrări a Constituantei, este si darea indigenatului la mai mulți străini, intre care figurează si Principele Anton de Hohenzollern, părintele Domnitorului nostru constituționalii.—Pentru unu altu Ministru, nu insa pentru D. Ghica, acestu votu alu Constituantei aru ti fostu o lege, si a doua di aru ti fostu supusa la sancțiunea Domnului.—Ministeriulu din iulie insa au credintu mai in folosulu Domniei sale a supune aceste voturi ale Constituantei la sancțiunea Senatului. Lucrulu udata inceputu, trebue se’si urmeze cursulu seu naturalii, sci nu ne vomu surprinde de felin, daca mane sau poimane vomu priimi scirea ca s’au supusu la sancțiunea Senatului si alte lucrări de ale Constituantei. Guvernulu care cauta a acomoda legea dupa interesele sale particulare e cela care da exemplu de calcarea legei. In Senatu s’au aretatu Romani cari au inttelesu reulu ce aru proveni daca Senatulu aru lua in desbatere voturile Constituantei. D-nii Scarlatu Rossetti, Al. Orescu, Sc. Tarnavitu, Vasescu, C. Chisianu si Bogdan au facutu urmatorea propunere: „In considerare ca Adunarea Constituanta si guvernulu constituiau atunci puterile Statului . „In considerare ca Senatulu actuale este resultatu din Constituanta, si prin urmare nu pote desbate acte si voturi ale Constituantei. „Senatulu se declara ca privesce acele voturi ca legi votate de puterea legiuitore si nu remane de catu ca guvernulu se le deie cursulu ce dreptulu seu ii dictează.“ Aceasta propunere au fostu trimesa la sectiuni. Pene in momentulu de fatia nu scimu daca Senatulu au luatu vre o resoluciune in cestiunea aceasta. Adunare.', motivata de o interpelare a D-lui Cesar Bolliac, au rânduițu din sijiulu ei o comisiune care se cerceteze cestiunea relativa la furarea unui documenta din dosariulu procesului Panai lanescu si Statulu. Acelu documenta: i Pretîul pe trei luni 2 lei. ANUL VIII: Pretîu pe/inmulate amin 42 lei-No. 279 SUmistii fricesc turne ori pe ecotomâiui. Afionamintele se focă în Iassi la directionea foiei. aditia Talpalariloru, iar în Uneniesti si prin districte la espeditoriile poștelor. IAS Sil SAMBATA s i IANUARIE 1867. furata costeaza pe Stata dreptu valorea pretentinnei D-lai Pana apropo de 2 milione lei. Intre proiectele de legi presentate de D. Ioan Ghica la Adunare, se afla si acela care face ca functiunile de Primari, adjutoru si Consiliariu Comunalii , se fie obligatore si gratuite. Acestu proieptu are o insemnatate forte mare; elu este mascatu de aceea ce este mai atragatoriu in momentulu de fatia rutiera nostra, adeca de economii. Cu scopulu de a veni in agiutorulu comuneloru, de care multu trebue se se intereseze Ministerialii din cardurile lunei iuliu. I. Ioan Ghica voesce se facu din sj casa comunala unu monopole in manile acelora, care vom set a’si conduce bine trebusi orele, fara ca se mai fie salariati. Daca pote fi principiu mai neliberalu, si in acelasiu timpu mai Oligarhien, nu pote fi altulu de catu principialii de gratuitatea serviciiloru, cu care Ministeriulu actualii vroesce se inzestreze Romania. Arle I. Ioan Ghica ca nu toti omenii care profesează idei liberale, au in acelasiu timpu si darulu pususiorului pe botisiori,si lasandu la o parte iconomia, ce s’ar face comuneloru prin neplatirea sefiloru de Primari, Ajutori si Consiliari Comunali, intrebamu pe D. Ghica cu ce scrupulu se vom conduce trebile comunale, candu Primariulu, Ajutoriele si Consiliarii Comunali vom lucra candu vom vrei?—Noi speramu ca Adunarea presenta va respinge asemenea proiectii, care are de scopu de a stinge cu totulu vietia ce incepuse a se arata prin comune. „Monitoriul IP" din 5 ianuarie, care nu 'Iu amu primitu de catu asta di vineri in 13 ianuarie, publica unu decretu domnescu, prin care se autoriseza strângerea venituriloru si ordonantiarea cheltueleloru dupa budgetulu anului 1866 pane la votarea budgetului esercitiului 1867. — Chtimu in Romanulu o scrisore a D-lui V. A. Urechia entra Redaptarele acestui diaru, in care intre altele se afla urmatorele: „Cu vr'o câteva saptamani in urma budgetulu instructiunei publice si alu cuîteloru nu era facutu, si intr’o di I. Ministru 'mi făcu unorc de a mi spune ca are se taie 6 milione din elu, si ca se taie, aceasta va face reduceri in sefi, va suprima unele biserici, multe monastiri, va sterge paragrafulu pentru unele. . . . Eu i-amu respunsu ca ca directore, nu m’astti pricepe cumu se mai pote taia 6 milione de la culte si secle taiia ca se se desort afiseze acesti serv: :e j si pote ca nici aru fi politicii se se faca reduceri in biserici in starea in care ne aflamu. Aceasta amu mai disu, nu o pote face decatu neamicii sau amicii falsi ai dinastiei domnitore. Permite-mi, amu mai adausu inca, ca Alessandrescu, ca amicu, ca veci fiu colegu de scol», si pote ca celu care altadata, fiindu directore instructiunei publice in Moldova sau ministru ad-interim, te-amu fostu chiamatu la cariera professorale in care ai lasatu suveniri pretiuite, permite’mi a’ti spune ca numai unu Stratu, se nu porte forfecate in instructiunea publica, si mai bine sesi dese dimisiu.ieaX * i DO.ll.MLI COZACIM si pădurile Statului. Dupa ce in cursa de mai multe luni questia D-lui Cozadini cu pădurile Statului fu agitata in presa, dupa ce redica in tota tiera unu sgomotu mare, o indignare generala, ajunse in fine a produce o desbatere si in adunare. D. Crache, in siedintia de la 20 decembre, facil o interpelare asupra acestei materii, si 1). Ministru de finante se grăbi a’i respunde in unu modu scurtii dar forte esactu. D. Cozadini lua cuventulu si se incerca de a’si justifica acțiunea sa fara inse se’si fi pututu ajunge scopulu, desi au schimbatu faptele, desi au omisu puntele esentiale si prin o calculata combinare au ascunsu totu ce’iti comprometa totusi fu departe de a da demonstrarei sale aparentiele sezonului. Adunarea au si numitu cu grăbire o comisiune care se cerceteze faptele si se faca unu raporta asupra acestei questii. Nu voimu se prejudecamu lucruru si nici n’amu putea, simpli jurnaliști ce suntem, vroimu vise, cu mana pe consciintia, i se aratamu faptele sub adevărata loru colore. Este unu faptu mai presusu de tóte contestațiile, unu adeverit trista dar publica, cumu ca o suma de individi au fostu in trecuta nis e vermi rozetori in averea Statului, din care au mancatu catu au pututu mai lacomii si catu au pututu mai multu. Tota lumea aici in iassi ’si aduce aminte de o banda mis i