Tribuna, noiembrie 1884 (Anul 1, nr. 161-184)
1884-11-08 / nr. 167
Pag. 666 principiilor, dintâiu ale comerciului liber şi a doua ale navigaţiunii libere pe Congo, şi ce privesce în deosebi principiul navigaţiunii libere, şi pe Nigru, ceea ce de sine se înţelege trebue să fie împreunată cu o stabilire de norme corespunzătoare scopului spre aducerea practică la vigoare a principiilor acestora; în sfirşit recepţiunea de condiţiuni în dreptul internaţional, sub care singur ocupaţiuni coloniale sunt pe viitor a se privi de efective şi pot fi prin urmare recunoscute. E cunoscut că de loc după întrevederea dela Schiernieviţe principele de Muntenegru a dat dovedi despre atitudinea sa amicală faţă cu monarchia noastră. Uşor se putea înţelege, de unde deodată această prietenie. Acuma, principele Nichita execută intenţia sa loială, manifestată atunci, de a depărta pe fugarii din Herţegovina de la graniţă. Translocarea fugarilor în cercul dela Dulcigno se continuă în mod satisfăcător. Pănă acuma s’au aşezat în acest ţinut preste 400 de refugiaţi, între cari se află şi cunoscuţii conducători Stoian Covacevici şi Tungus. O altă ceată a fost avisată să se aşeze în Podgoriţa, unde locuiesce şi aşa numitul Voivod Vucalovici, în Niehici şi împregiurime au mai rămas numai foarte puţini refugiaţi. Aceştia s’au adresat principelui Nichita să-’i transporteze în Rusia pe spesele Muntenegrului. Cererea lor a fost însă respinsă. Din delegaţiunea maghiară, în şedinţa dela 17 n. r. c. s’a desbătut asupra raportului comisiunii de externe. Reproducem cuvintele raportorului, prin care recomandă raportul spre primire, precum şi vorbirea deputatului Desideriu Szilágyi. Raportorul F a 1k: Me restrîng deocamdată a repeta rugarea ca comisiunea se binevoiască a aproba raportul general relativ la politica externă, al cărei conducător îndeplinesce afacerile concredate lui cu zel şi conduce politica în direcţiune corectă. Desideriu Szilágyi: Onorată comisiune! Comisiunea de externe a delegaţiunei ungare în raportul seu recearcă delegaţiunea ţerei şi raportorul ei a pus un deosebit fond pe aceea ca să enunde că conducătorul actual al guvernului de externe conduce afacerile concretate lui cu deplin zel şi în direcţiune corectă. Ce atinge partea primă a acestui raport, declar că în esenţă aceea nu e o declaraţiune politică şi la această parte eu mă alătur simplulminte şi aceasta o fac din cauză că o consider de corespunzătoare adevărului. Dar, ce se ţine de partea a doua că adecă politica se conduce în direcţie corectă, ca să se poată enuncia aşa ceva de cătră on. delegaţiune, aceasta atîrna dela direcţiunea aceleia şi cu deosebire dela cunoaşcerea deplină a acelor fapte prin care se incorporează aceea direcţiune. Că aprob şi eu acest raport general al comisiunei, aceasta nu va să zică că eu aş considera de corectă direcţia d-lu ministru de externe în toată extensiunea sa ci numai atâta, că încât am primit desluşiri asupra faptelor, în contra acestora eu nu am de a face nice o observare positivă, în acest unic înţeles aş pute consimţi cu raportul comisiunii. Dacă considerăm faptele cunoscute şi declaraţiunile făcute, cari cad sub apreciarea noastră, mi se pare că dl ministru de externe caracterisează politica sa ca o politică pentru susţinerea păcii, dar aceastei politice i se face un comentar foarte caracteristic prin budgetul primit ieri şi prin budgetele ce se cer şi votează în celelalte state mari ale Europei. Pacea aceasta şi stările croate în Europa în pătratul ultim al secolului acestuia, se asigură prin armarea cea mai mare posibilă şi prin alianţe şi tractate. Acesta e un semn evident că faţă de acestor stări nu există încredere generală şi sinceră, ba din contră această pace e periclitată nu întru, atâta de cătră cabinete, ci mai vîrtos prin aspiraţiunile popoarelor. Altmintrelea ar fi inexplicare că împregiutrarea, că pacea, despre a cărei susţinere se facă amintire în acest raport posede în astfel de măsură caracterul unei păci apărate cu arma. Dintre învoielile prin care ne vedem apărate interesele noastre şi pacea asigurată, cea mai de căpetenie este aceea pe carea a moştenit-o dl ministru în anul 1879, şi despre care ministrul a declarat de curând că formează basa rapoartelor noastre externe. Acesta e raportul nostru de alianţă cu Germania. Că acest raport cu Germania a fost corect, aceasta, precum se vede, au dovedit-o de atunci două împregiurări. Prima împregiurare e că acest raport se înrădăcinează tot mai mult în convicţiunea popoarelor, iar a doua că exercează o putere de atracţiune — după cum s’afle de repeţite ori — şi asupra altor puteri mari vecine. Dar’ dacă alianţa din anul 1879 cu Germania a fost aflat o primire favoritoare şi dacă această primire s’a mai întărit de atunci, aceasta s’a întâmplat în credinţa, că alianţa e de natură a ne asigura interesele nu numai pe acele ce le avem identice cu Germania, ci şi pe acele speciale ale uneia sau alteia dintre puterile aliate, precum sunt de exemplu interesele monarchiei noastre în Orient pe Peninsula Balcanică. Deoarece dacă amintita alianţă nu asigură şi aceste interese, ci se mărginesce numai la acele care sunt identice între amândoi aliaţii, în acest caz valoarea şi întimpinarea favoritoare a acestei alianţe ar fi fost cu mult mai mică şi repetitele declaraţiuni ale şefului nostru de externe, că această alianţă e basa politicei noatre externe întru asigurarea intereselor noastre, — nu ar fi avut nici un sens. Tot astfel nu s’ar fi aprobat această alianţă nici în Ungaria dacă s’ar fi scitit, că puterea de siguritate şi sprijinire a acestei alianţe ar pute suferi o schimbare prin vre un act ulterior al politicei externe. Din aceste urmează de sine, că în judecarea oricărui act ulterior al politicei noastre Dacă ghîcesce, se scoală şi se pune în locu-’i cel ghîcit; de nu, jocul urmează pănă ce ghîcesce. Astfel se joacă pănă li se uresce, şi ori,, încep alt joc, ori îşi ved de păpuşi externe, prin care s’ar lega învoeli nouă — tot pe basa acestei alianţe — pentru noi va trebui să fie dătătoare de ton împregiurarea: ce reacţiune s’ar nasce pentru interesele noastre, dacă în viitor aceste interese ar veni în colisiune cu acele ale uneia dintre puterile cu cari astăzi ne aflăm în rapoarte prietinesc, d.e. cu cele ale Italiei sau ale Rusiei ? Tocmai din acest punct de vedere a proces delegaţiunea şi în apreciarea rapoartelor staverite cu Italia şi de sine se înţelege că aceasta trebue se fie dătătoare de ton şi în judecarea rapoartelor legate cu Rusia. Şi acum îmi iau voie a declara de falsă părerea respândită prin presa străină că adecă în Ungaria ar fi binevăzută numai o politică duşmănoasă Rusiei; declar însă totodată că rapoartele amicale legate de cei doi aliaţi cu Rusia, nu ne mulţumesec, dacă ar trebui se le plătim aceste cu răstrîngerea sau jertfirea vreunui interes capital al Ungariei în Orient, său dacă alianța, pe care dl ministru a numit-o basa politicei sale, nu ne mai ofere puterea aceea de garanță, pe care la părere, am avut-o pănă acum relativ la Orient. Fără îndoială că realizarea acestor rapoarte cu Rusia a provocat o şovăire în opiniunea publică de la noi, şi aceasta din două motive: deoparte din motivul că noi suntem pe deplin convinşi că interesele noastre sunt în colisiune cu cele ale Rusiei în Orient şi pot se mai vină în colisiune, dar de altă parte ni-e teamă că aceste rapoarte pot se producă o reacţiune în alianţa noastră cu Germania. Dl ministru de externe ne-a făcut în privinţa aceasta două declaraţiuni, dintre cari una zice că puterea alianţei noastre cu Germania prin aceea cu Rusia nu s’a schimbat. On, delegaţiune! Dacă caut basa obiectivă a acestei declaraţiuni în celelalte enunciaţiuni şi lucrări ale ministrului, eu pe aceea nu o pot afla nicăiri. Atâta însă văd, că din aceste declaraţiuni ale ministrului ar urma că alianţa cu Germania e de aşa natură, încât aceea nu ar forma numai pentru noi basa rapoartelor noastre faţă cu alte puteri mari, din aceeaşi măsură şi pentru Germania şi nici aceasta nu poate lega sau susţine altfel de rapoarte prietinesci, decât de acele cari ar fi în consonanţă cu cuprinsul acestei alianţe şi cu politica ce aceasta conţine. Dacă dar’ una sau alta dintre acele mari puteri — fie aceasta Italia sau Rusia — s’ar abate dela politica statorită în această alianţă, în acest cas rapoartele prietinesci ale amendoror puterilor aliate faţă de respectiva putere ar trebui se înceteze. Aceste, domnilor, sunt numai nisce conclusiuni, dar sunt conclusiuni de o astfel de natură, cari dacă ar fi adevărate, în acest cas această delegaţiune n’ar pute să aprobe nici existenţa celor mai prietinesci relaţiuni; car’ dacă aceste conclusiuni nu ar corespunde stărei faptice, atunci eu aş privi cu totul neexplicabile declaraţiunile dlui ministru de externe şi cu atât mai vârtos Copiii fug în toate părţile, şi rid, şi fac haz de supărarea babei, cât un lucru mare. După ce unul dintre copii se face a se căi de fapta lor, şi încredinţează pe baba, că se vor purta cuviincios, iară începe jocul, şi earăşi o supără, şi earăşi rîd şi fac un chiloman de haz, de ar înveseli şi pe cel mai posac om, care ’l-ar vede astfel jucându-se. Eară dacă li se urăsc şi cu acest joc, încep altul, declaraţiunea aceea a ministrului, că acest raport prietinesc s’a efeptuit prelungă păstrarea deplină a intereselor noastre. Aceste sunt, on. delegaţiune, motivele, pentru care n’am nimic de obiectat în contra singuraticelor fapte ale dlui ministru de externe. Dar’ aceasta o pot face numai prelfingă reserva căreia ’i-am dat expresiune. Pentru a pute însă aprecia întreaga direcţie politică nu sunt de ajuns desluşirile date delegaţiunei de cătră ministru, şi despre care acesta a Zis că nu se poate pronuncia mai amănunţit din interesul public. (Aprobări). Fa 1k: Observă că nici el nu a cerut delegaţiunei altceva ca să aprobe, decât numai aceea şi numai atâta, cât e cunoscut din enunciaţiunile ministrului de externe. Foiţa „Tribunei“. Jucării şi jocuri de copii, adunate de P. Ispirescu, culegător tipograf. III. Ineluş învârtecus. Acesta carna se joacă. Ori câţi copii, băeţi şi fete, dar, mai ales fete, se adună la un loc, şi după ce die una din formulele, ce se văd la jocul de-a ascunsele, se alege, cine are să se facă. Cel ce se face pune capul în poala unuia dintre copii, care se şi numesce căpetenia lor. Prin împregiurul lui se adună toţi ceilalţi copii, şi fiecare pune câte un deget pe capul celui ce se face. Căpetenia cu un degetar în mână, ori altceva tot aşa de mic ca degetarul, îşi ocolesce mâna pe deasupra degetelor copiilor, şi o lasă pe al unuia dintre ei. Zicend: Ineluş învârtecuş, Pe al cui deget am pus? Copilul cel ce se face, trebue să răspundă: Pe al cutăruia. IV. Jocul de-a bisericuţa. Acest joc este tot de iarnă, şi se joacă de om, câţi copii ar fi, băeţi şi fete, dar, tot mai ales, fete, până la vîrsta de şese, de şepte —mult de opt ani. Unul din copii se face babă bătrână, cocoşată şi neputincioasă, sprijinindu-se în băţ. După dînsa se iau ceilalţi copii, şi o întreabă ? — Unde te duci, băbuţă? — La bisericuţă. — Să venim şi noi? — Veniţi, dară să nu faceţi careva — cumva să scăpaţi ceva. — Nu, nu, băbuţă. Şi apucînd baba înainte, şiontîc, şiontîc, ceilalţi copii se ţin după dînsa. Şi după ce merge ce merge, copiii în urma ei încep a face din gură: pîrţ, pîrţ, ca şi cum ar scăpa câte ceva. Baba se supără pe ei, se ia după dînşii, ameninţându-’i şi dojenindu-’i. V. Bătaia în degete. Se aleg câte doi cari să se bată. Ei stau unul în faţa altuia, în picioare. Fiecare din ei ţine întinse două degete de la mâna dreaptă, arătătorul şi mijlociul. Unul din ei întinde cele două degete cătră protivnicul seu, şi acesta îi dă o lovitură preste ele, cât poate el de tare. Apoi întinde şi el degetele, şi cel ce primise lovitura, dă el acum. Ca să fie lovitura mai dureroasă, amândoi îşi udă degetele cu limba. Astfel se bat, dând fiecare câte odată, pănă ce unul din ei trebue să fie răsbit, şi atunci când se lasă de joc, se zace că este biruit. Acesta este joc de băeţi. Un inspectorat pentru mătăsărit s’a înfiinţat în Biserica Albă pentru comitatele Caraş şi Severin. Inspector a fost numit de ministrul de comerciu maiorul pensionat Antonie Urica.* Bar’ s’a furat la poştă. Se comunică din Jász-Berény: Mercuri în 12 i. e. n. dimineaţa oficiul poştal de aici a expedat cu trenul Budapestan de persoane o pungă poştală, ce cuprindea bani trimişi de neguţători şi de privaţi de aici în sumă de preste şese mii florini la firme din Solnoc. Această pungă poştală n’a sosit în Solnoc; în locul ei s’a găsit o pungă, ce — precum s’a arătat la cercetare — a fost umplută cu hârtiuţe fără valoare. E prin urmare neîndoielnic, că pomenitele şese mii de florini au fost furate pe distanţă şi că făptuitorul a putut fi numai un om bine cunoscător de împregiurări, căruiai-au stat la dispoziţie mijloace de ajutor corespunzetoare. Indignaţia e generală pentru că atât oficiul postal de aici cât şi cel din Solnoc a umblat pănă în Ziua de astăzi se tăinuească furtul. Urgenţe mari sosite aici din Solnoc au făcut, că unii neguţători din Jászberény au cerut cu energie desluşire, şi astfel starea adevărată a lucrului n’a mai putut fi tăinuită. VI. Jocul de-a leapşa. Acest joc de copii se urmează în chipul următor: Unul din toţi copiii este „leapşa.“ Ea stă în mijloc, şi ceilalţi copii prin preajmă o hărţuesc cu vorbe, cu semne şi cu sărituri, dându-’i a înţelege neputinţa de a scăpa de ponosul ce poartă. Leapşa se răpede la câte unul, şi dacă-l poate atinge cu mâna, cel atins se face el leapşă. Băieţii când văd, că se răpede leapşa la dînşii, se încovoaie, se strecoară, cotesc în dreapta ori în stânga, ca să nu poată fi atinşi. Dacă se întâmplă, ca leapşa se se iee după vreunul din copii, şi acesta se vede încolţit, atunci se pune pe vine, şi zice că este cu ouăle în poală. Leapşa îi dă răgaz se se odichnească, şi, ori îl aşteaptă pănă se ridică, ori se ia după alt copil. Cel cu ouăle în poală pândesce pănă vede pe leapşa că se uită în altă parte, sau că pândesce, şi ia pe vreunul din copii, cari tot sar prin preajma ei şi o tot supără, şi atunci se scoală răpede şi fuge. Numai când isbutesce să atingă cu mâna pe vreunul din copii, scapă de ponosul de leapşă. Acest joc este de băieţi şi de fete, singuri sau amestecaţi. TRIBUNA Cronică. Din cauza sfintei sărbători de mâne numărul proximal „Tribunei“ va apără poimâne. * Contribuţia directă, în şedinţa de la 17 I. e. n. a comisiunei financiare a dietei ungare s’a desbătut budgetul ministrului de finanţe. La punctul XIV aflăm sub titula dare directă următoarele cifre: Percepţiuni: 95.270.000 fl. Plus 50.000. Din dările directe: darea de pământ 35.000. 000 fl.; darea de casă 8.000.000 fl.; darea de câştig (dare de cap) 17,000,000 fl.; darea corporaţiunilor şi a reuniunilor 2,900,000 fl.; darea pe mine 100,000 fl.; contribuţia după capitale împrumutate şi rente 5,000,000 fl.; contribuţia după venit 230,000; darea de moară 40,000 fl.; darea de comerciu şi industrie 320.000 fl.; darea pe transport cu calea ferată 3.800.000 fl.; darea pe câştiguri 226.000 fl.; darea de puşcă şi vânat 560,000 fl.; taxe pentru eliberare de la miliţie 3.200,000 fl.; darea generală de câştig (percentele aruncate pe darea întreagă a cetăţeanului) 16.800,000 fl.; carnete de întârziere 1,500,000 fl.; taxe de incassare 450,000 fl. și în sfirșit replătirea speselor de incassare 150,000 fl. * Nr. 167