Tribuna Sibiului, august 1968 (Anul 1, nr. 140-166)

1968-08-02 / nr. 141

r r * A »­I Baraţi calea refuzurilor pentru calitate necorespunzătoare! In semestrul I al acestui an s-au înregistrat 289 refuzuri. Uzina mecanică Mîrşa deţine „recordul“ — 1 299 000 lei Bfl MUR MUS H II MSB ■•■■HKKiaiaHi Judeţul Sibiu, a căru­i configura­ţie economică este prin excelenţă industrială, se situează în ierarhia valorică, a ţării printre judeţele fruntaşe. Succesele incontestabile obţinute de întreprinderile din judeţ sunt ro­dul consumării „atomilor“ de inte­ligenţă şi pricepere ai oamenilor muncii. Dar se vede treaba că apa­riţia unor discrepanţe vine să um­brească realizările. In acest sens am făcut investigaţii pentru a des­coperi eventualele „pete“. Verifi­­cînd surse demne de încredere — situaţia refuzurilor de plată pentru calitatea necorespunzătoare —­ am văzut că, la sfîrşitul semestrului I a.c., s-au înregistrat, la nivel de judeţ, 289 refuzuri a căror valoare se ridică la 5 661 000 lei. Refuzurile se datorează calităţii necorespunză­toare a produselor livrate beneficiarilor. Astfel, printre „recordmani" se numără Uzina mecanică Mîrşa, care a plătit 1 299 000 lei pentru recondiţionarea produselor necorespunzătoare cali­tativ şi I.I.S. „8 Mai“ Mediaş, care a plătit 1 093 000 lei. O analiză mai adîncă­ a refuzurilor de la „8 Mai“ Mediaş ne-a permis să ve­dem şi cauzele lor. Numai în luna iunie a.c. „8 Mai“ a înregistrat 9, refuzuri în valoare de 267 000 lei. Astfel, I.C.R.T.I. Tg. Mureş a re­fuzat­­ 276 perechi pantofi pentru femei, feţe din piele de porc softit în valoare de 91 000 lei, care pre­zentau căptuşeli nelipite corect şi paspelul ondulat. I.C.R.T.I. Boto­şani a refuzat 402 perechi pantofi, feţe porc softit, în valoare de 25 000 lei, cu tendinţe de dezlipire a tălpii şi căptuşeală ondulată. Bine­înţeles, exemplele nu se opresc aici. întreprinderea industrială a municipiu­lui Sibiu a avut 16 refuzuri în valoare de 364 000 lei. Pentru numai 3 re­fuzuri, Uzina mecanică Sibiu, a plă­tit 234 000 lei. Evident, indexul în­treprinderilor care au avut refu­zuri este mai mare. Ne-am oprit aici, pentru a vedea care sunt cau­zele ce condiţionează apariţia aces­tor refuzuri. Bineînţeles că în ast­fel de situaţii se caută să se argu­menteze prin existenţa unor cauze „obiective“, care, chipurile, ar scuti de răspundere. Pe una din situaţiile avute la îndemînă am citit: refu­zurile din luna mai de la fabrica de confecţii „Steaua roşie“ Sibiu — 200 costume în valoare de 142 000 lei, I.C.R.T.I.-ului Bacău (aveau tighelele descusute şi necură­ţate) şi 200 raglane bărbăteşti Timi­şeni (au fost mai scurte cu 10 cm) — s-au remediat şi au fost relivrate în luna iunie a.c. Din această cauză, producţia globală pe luna mai a fost diminuată cu valoarea­ acestora. Să fie într-adevăr aceasta soluţia cea­ mai bună? C­redem că este o dovadă a lip­­­­sei de interes manifestată din. n­artea. conducerii fabricii „Steaua roşie“ Sibiu în luarea şi asigurarea celor mai bune măsuri pentru înlăturarea greşelilor de execuţie. Este o rezol­vare formală, menită să scutească de răspundere factorii de condu­cere. In ce măsură efectele organi­zării ştiinţifice a producţiei şi a muncii şi-au găsit materializare aici, nu putem vorbi. Culmea refuzurilor a atins-o întreprinderea forestieră Sibiu, care a înregistrat 4 refuzuri la produsele destinate exportului, devieri calitative între 6—10 la sută la cheresteaua de fag. Comentariile sunt de prisos. (Continuare la pag. a 11-a) MINODOR GEORGESCU Motoarele zumzăiau monoton. Oa­menii dirijau forţa nevăzută a maşi­nilor după planurile dinainte sta­bilite. Scîrndurile intrau, una ■ este­ una, în angrenajul maşinilor. Ieşeau netede ca oglinda, numai bune pen­tru mina harnică a lui Dumitru Păştea sau Ştefan Guia sau Nicolae Căpăţină sau .. oricare dintre cei opt cooperatori care lucrează la ate­lierele cooperativei agricole din Cîr­­ţişoara. — Gata eşti, Ştefane? — Mai rabdă şi tu un minut! — Hai, că azi parcă n-am făcut tot ce ni s-a dat! — Nu-i nimic! Nu vezi că cea­­su-i abia jumătate la unşpe? — Fii mai mult cu ochii la ma­şină, nu la ceas, Ştefane! Dumitru Paştea, nea Mitică, cum îi spun consătenii stătea ca pe jar. I se părea lui că astăzi productivi­tatea la maşina de geluit „bate pa­sul pe loc". El avea nevoie de cit mai multe scînduri de fag frumos feţuite, pentru a închega, după un plan bine pus la punct, lopeţi de brutărie. De aceea îşi tot batea gura, ba cu Ştefan Guia, ba cu Ni­colae Căpăţină, ba cu un alt coope­rator. Alături de coechiperii săi, şeful de atelier Ilie Trîntor aranja lopeţile gata făcute în pachete, pregătea ma­terialele pentru expediere, în hala largă se mai găseau depozitate, în aşteptarea drumului către Constan- Adm­irabila forţa a hărniciei la, Galaţi, Craiova, Suceava sau al­te puncte de pe harta ţării, cozi de lopeţi de brutărie, scări duble, lăzi pentru pîine etc. Aparent, con­templarea fugitivă a acestor mate­riale crea impresia unui haos. Dar totul era­ etichetat, ordonat, catalo­gat. Oamenii de la ateliere se miș­cau cu agilitate printre stivele de materiale. — Aici, în hală, păstrăm doar nu­mai ce n-am putut transporta la depozit, ne-a spus șeful de atelier. Nici acolo însă materialele nu ză­bovesc prea mult. Comenzile sunt presante, beneficiarii au nevoie de materiale, noi (de ce n-am recunoaș­­te-o?) avem nevoie de bani. Intere­sele noastre coincid cu ale lor. N-avem nici un motiv să nu fim o­­perativi. In depozitul de lingă hala princi­pală a atelierului domnește ordinea. Nu trebuie să exagerăm. Nu e or­dine de farmacie. Dar ordinea care există în depozit permite mane­vrarea uşoară a materialelor, depis­tarea operativă a cutărui sau cutărui lor, după destinatar. Contabilul şef al unităţii, Traian Solomon, ne vorbeşte despre greu­tăţile întîmpinate în producerea u­­neltelor pe care sincer le admirăm. — Procurăm greu materialul lem­nos pentru prelucrare. Ar trebui ca UJ.C.A.P. să ne sprijine mai mult (Continuare în pag. a Il-a) GH. GRĂDINARU PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI-VA­­ ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU SIBIUL Tovarăşe director, cele ce urmează vă interesează ... Sibiul deschide pe zi ce trece noi perspective cetăţenilor lui şi tu­riştilor. Frumuseţi nebănuite apar de după barierele demontate ale schelelor, de după paravanele ce de­limitează incintele şantierelor. Se asfaltează străzi, se delimitează tro­tuare, apar noi spaţii verzi împodo­bite cu flori, şi totuşi... ... pe strada Abatorului, o clădire înălţată în roşu, cu geamurile pe stoicuri nlein­ate, dar­ deja sparte îşi dezvăluie o faţă nedorită de după mormanele de nisip trîntite pe în­treaga parte carosabilă, laolaltă cu cărămizile ce se degradează. Materialele sunt strivite şi împrăş­tiate de roţile autovehiculelor. Con­structorii nu se văd nicăieri, iar găurile din ziduri dau impresia unui lucru prost conceput. Pe aceeaşi stradă, schelele împînzesc de multă vreme o aripă exterioară a între­prinderii „Libertatea“, fără să fie întrebuinţate la finisarea care în­­tîrzie, întîrzie... Pe malul drept al Cibinului, în spatele uzinei „Independenţa“ s-a săpat un şanţ pentru introducerea unei conducte pe acelaşi foc unde vreme de un an au stat părăsite nişte vane ale întreprinderii comu­nale. Locul vanelor, ridicate în urma criticii făcute de ziar, îl ocupă acum pămîntul aruncat peste o porţiune de 50 m de trotuar, pă­­mînt care, spălat de ploi, se îm­prăştie pe asfalt îngreunînd circu­laţia pietonilor şi a autovehiculelor. Pe şantierul întreprinderii „7 No­iembrie“ materialele de construcţie aruncate in dezordine şi descărcate la întîmplare sunt distruse parcă in­tenţionat. Intr-una din zile aici s-a aprins un vas cu bitum pe care nu s-a sinchisit nimeni să-l stingă. în­treg cartierul a fost astfel umplut cu fum greu, înecăcios. Risipă, neglijenţă, slabă gospodărire. „Avem conducte, dar n-avem apă* L J •n v. I - I - • Blocurile din cartierele Terezian, Gheorghiu-Dej şi Trei stejari nu au apă suficientă. în sesizările sosite la redacţie se arată foarte adesea că cetăţenii acestor cartiere iau apa pentru băut din străzile învecinate. Cit despre apă pentru baie sau pentru spălat, nici nu poate fi vorba! Foarte curios, chiar atunci cînd plouă, anumite străzi sunt udate și cu autostropitoarea... Praful este îa ei acasă ... pe strada Cimpului. Străbătută la intervale destul de rare de cite un autovehicul cu doi-trei ani in urmă, această stradă a devenit în prezent o arteră destul de aglome­rată datorită atît unităţilor econo­mice care au luat fiinţă în această parte a oraşului, cit şi tranzitului ne timpul verii în^t'vo sr?.fior?n -bal­neară Ocna Sibiului. Deși această stare de lucruri este cunoscută de edili din sesizările lo­catarilor străzii, încă nu s-a luat nici o măsură pentru ca să se facă (Continuare în pag. a II-a) GEORGE CIOBANU — MAI FRUMOS -MAI BINE GOSPODĂRIT Parbrize curbate securizate pen­tru autocamioane produse de Fabrica de geamuri din Mediaș. Foto: Fred M­SS TTTTTTTTTTTTTT Gamă largă de obiecte casnice Din depozitele I.C.S. „Metalo­­chimice" au­­ fost livrate ma­gazinelor de specialitate o largă gamă de obiecte de uz cas­nic din care amintim: aspi­ratorul de praf marca „Re­cord“ la prețul redus de 600 lei, pus în vînzare începînd cu data de 1 august a.c., 50 de maşini de cusut, televizoare tip „Da­cia 3“, variate obiecte din porţe­lan de import, precum şi bogate sortimente de mobilă de diferite tipuri şi cu funcţiuni multiple. C. LĂCĂTUŞ fiPfiBBonKBssmomi ANUL I Nr. 141 Vineri 2 AUGUST 1968 4 PAGINI 30 BANI Bilanţ edificator In după amiaza zilei de 31 iulie, la Casa de cultură din Cis­­nădie, şi prezenţa a peste 330 delegaţi, reprezentanţi ai salariaţi­lor Uzinelor textile Cisnădie, tovarăşul Andrei Vurpăreanu, director general, a prezentat darea de seamă a comitetului de direcţie pe semestrul I. Totodată a fost prezentat şi planul de măsuri menit să ducă la realizarea sarcinilor ce stau în faţa colectivului uzinelor în semestrul II. Din darea de seamă prezentată s-a desprins faptul că sarcinile de plan la producţia globală şi marfă pe semestrul I au fost îndeplinite înainte de termen, dîndu-se peste plan o producţie în valoare de 3,76 milioane lei. , Cu această ocazie colectivul uzinei s-a angajat să livreze peste planul anual­ 150 000 mp ţesături, din care pe primul semestru au realizat deja 100 000 mp. I. ANDREI, coresp. Noi ateliere la Cisnădie Orientîndu-şi activitatea în di­recţia satisfacerii nevoilor cres­­cînde ale populaţiei, cooperativa „Tehnica nouă“ a deschis recent la Cisnădie o unitate de reparat maşini textile, un atelier de re­parat obiecte de uz casnic. Ince­­pînd cu ziua de 1 august a.c. funcționează un atelier foto, a­­vând ca mandatar pe Iosif Pave­­lescu, un priceput şi apreciat fotograf. TTTTTTTTTTTTTT Lucrări de amenajare Angajaţii întreprinderii de re­paraţii şi construcţii Sibiu, efec­tuează în prezent lucrări de lăr­gire şi amenajare pe şoseaua Al­­ba-Iulia, în cartierul Hipodrom, pe Bulevardul 23 August, precum şi lucrări de modernizare a stră­zii Cibin. în această perioadă sunt in­tr-un stadiu avansat reparațiile capitale la pavilionul central al stațiunii balneo-climaterice Ocna Sibiului. e­i Noua centrală automată din Mediaş, dată în exploatare la sfîrşitul lunii iunie a c., este dotată cu aparatură pro­dusă în ţară, avînd o capacitate de 1400 linii cu posibilităţi de extindere. Fotografia noastră (de la stînga la dreapta): tehnicienii Gheorghe Holerga şi Constanţa Homeag, împreună cu șeful centralei, Gheorghe Matei, efectuînd controlul la rama de verificare automată a circuitelor. 0TTTTTTTTTTTTT Peste plan Cooperatorii din Mediaş au reuşit să recolteze griul de pe 108 hectare, faţă de suprafaţa de 110 hectare cit ocupă această cultură în unitatea lor. De pe suprafaţa de 80 hectare treie­rate s-a realizat o producţie medie mai mare cu 300 kg boabe la hectar decit planificarea. Dovedind o înaltă conştiinţă patriotică, membrii coo­peratori din Mediaş au predat în întregime cantitatea de grîu contrac­tată şi muncile I.M.A. plus uiumul. Importante venituri In atelierele C.A.P. Cîrţa au fost produse, în primul semestru al aces­tui an, peste 3 000 cozi pentru cio­cane, peste 6 000 cozi pentru sape, peste 1 400 lădiţe pentru cuie şi alte asemenea materiale prelucrate din lemn. Din valorificarea lor, uni­tatea a realizat în această perioadă aproape 90 000 lei. DIN SUMAR: • Note • Azi... azi... azi... • Sport in pag. a Il-a • Infractor invizibil • O expoziție şi cîteva nedumeriri în pag., a III-a / Cu artistul poporului INDA GEZA despre: Minunatul nostru tezaur de creaţie artistică populară Mii de generaţii de artişti anonimi au zămislit de-a lungul istoriei ceea ce numim arta populară şi folclorul, particularizînd intr-un mod impresionant marile calităţi spirituale proprii po­porului român. A privi cu un înalt simţ de răspundere valori­ficarea acestui inestimabil tezaur naţional, reprezintă o îndato­­­­rire de rezonanţă patriotică. Ce aspecte ridică în prezent ches­tiunea conservării creaţiei artistice populare? Ce modalităţi de valorificare a geniului popular tradiţional se dovedesc mai efi­ciente? în legătură cu o astfel de temă am consultat opinia sculptorului VIDA GEZA, artist al poporului. — Perspectiva pătrunderii mai rapide a elementelor de civili­zaţie modernă în viaţa satelor prejudiciază inevitabil domeniul creaţiei şi conservării formelor de artă populară? — Epoca socialistă a dezvoltării poporului român se înscrie în car­tea de aur a istoriei ca o perioadă de realizări fără precedent pe toate tărîmurile creaţiei materiale şi spi­rituale. în acest context, apare pe deplin firesc să cunoască o amploa­re crescîndă, opera de valorificare a artei şi tradiţiilor noastre popu­lare, ca parte integrantă a efortu­rilor partidului pentru mobilizarea naţiunii la estimarea şi îmbogăţirea celor mai autentice tradiţii cultu­rale progresiste autohtone. Condi­ţiile sociale noi dau un conţinut superior datoriei ce ne revine în faţa istoriei şi a generaţiilor vii­toare de a păstra nealterat, a cul­tiva şi valorifica pe o treaptă mai înaltă tot ceea ce a zămislit mai valoros geniul nostru popular. Dezvoltarea economică, socială şi culturală a localităţilor rurale în anii care vin, reliefează unul dintre cele mai importante procese cali­tative pe care le va cunoaşte socie­tatea românească în drumul spre comunism: apropierea treptată a vieţii satului de aceea a oraşului. Elementele acestui proces sunt de pe acum sesizabile. Organizarea so­cialistă a agriculturii, tabloul satu­lui cu agricultura mecanizată, bene­ficiară­­a multora dintre avantajele ştiinţei şi tehnicii, schimbările in­tervenite în caracterul muncii, dife­renţierea structurii profesionale etc., nu sunt lipsite de consecinţe pe pla­nul culturii materiale şi spirituale a satului, care acumulează treptat elementele urbanizării. Asistăm, aşa­dar, la acumularea unor condiţii materiale care pot duce la pier­derea unor tradiţii ale folclorului şi artei populare. Dar, di­ci, prezentarea acestu­i­­pro­ces, nu trebuie să desprindem con­cluzia că orice efort de păstrare şi valorificare a tezaurului creaţiei populare este inevitabil sortit eşe­cului. Am în vedere faptul că nu trebuie impus ceva amorf ci, dim­potrivă, trebuie să creăm climatul favorabil menţinerii unor elemente de suprastructură pe deplin vii şi viabile. în acest context, indicaţiile conducerii de partid ni se dezvă­luie ca un înalt model nu numai de abordare teoretică, ci şi de ac­ţiune practică. — Care dintre modalităţile practice de protejare a creaţiei populare pot asigura rezultate maxime? — Mi-aş îngădui să „clasific“ a­­ceste modalităţi în două grupe mari, vizind categorii corespunză­toare de factori care le pot da viaţă. Un priim grup se referă la îndru­marea nemijlocită a creaţiei artis­tice şi a creatorilor înşişi. Se im­pune o minuţioasă muncă de de­pistare a meşterilor populari şi de reactivare a lor, conjugată cu selec­tarea producţiunilor artizanale, atent, potrivit cerinţelor criteriului de autenticitate, organizarea pre­zentării lor în expoziţii sau valori­ficarea lor prin Fondul plastic, prin magazine specializate etc. Pe de altă parte, ar da rezultate fructuoase preocuparea mai consecventă faţă de culegerea, păstrarea şi difuzarea folclorului literar şi muzical-core­­grafic de semnificaţie capitală, defi­nitorii pentru fiecare zonă etno­grafică, acţiune care să antreneze efectivul larg entuziast al specialiş­tilor caselor judeţene de creaţie şi al pasionaţilor culegători locali, în­armaţi organizat cu competenţa co­respunzătoare. Nu mai puţin eficientă mi se pare generalizarea iniţierii unor „cercuri“ care să grupeze în jurul artiştilor populari pe cei mai talen­taţi tineri ai satului. în acest sens, un aport însemnat pot aduce coope­raţia meşteşugărească, muzeele şi Fondul plastic prin încheierea unor contracte de durată, a unor comenzi ferme de producţii artizanale, lu­crate la domiciliu, cu obligaţia ce­lor care comandă lucrările de a asi­gura o aprovizionare materială tc/gsplriteîtosice­­ pintris mirttei populari. în legătură cu această for­mă de îndrumare a creaţiei popu­lare, aş aminti faptul că unele în­cercări sporadice de pînă acum nu au dat rezultate care să ne mulţu­mească pe deplin tocmai pentru că cei care lansau comenzi se lăsau „furaţi“ de gustul îndoielnic al .­(continuaca în pag. a 111-a) Convorbire realizată de I. RAŢIU

Next