Tribuna Sibiului, martie 1970 (Anul 3, nr. 631-656)

1970-03-28 / nr. 654

cu privire la activitatea fUmoare din pag. I) castul Tratat. Totodată, România lărgeşte colaborarea cu armatele tuturor statelor socialiste. In Cursul anului 1969, delegaţii de partid şi de stat, conduse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, au luat parte la sesiunea speciala a C.A.E.R., la consfătuirea Comite­tului Politic Consultativ al state­lor participante la Tratatul de la Varşovia, precum şi la întîlnirea de la Moscova, din luna decem­brie, a conducătorilor de partid şi de stat din R.P. Bulgaria, R.S. Cehoslovacă, R.D. Germană, R.P. Polonă, R.S. România, R.P. Un­gară şi U.R.S.S. Aceste întîlniri, precum şi ce­lelalte reuniuni ale ţărilor socia­liste la care România a luat par­te, au dovedit că atunci cînd pro­blemele sînt abordate în spirit principial şi tovărăşesc, de stimă mutuală şi receptivitate faţă de opiniile şi interesele fiecărui stat, este posibil să se stabilească în­ţelegeri acceptabile pentru toate părţile, şi — în acest fel — să se aducă o contribuţie importantă la ridicarea colaborării reciproce pe o treaptă superioară, la întărirea solidarităţii dintre ţările socialiste. Este ferma noastră convingere că, edificîndu-şi relaţiile lor reci­proce pe principiile marxism-leni­­nismului şi internaţionalismului, socialist, întrajutorării tovărăşeşti, pe normele relaţiilor dintre state­le socialiste, depăşind dificultăţile actuale, ţările socialiste re­unite prin comunitate de orînduire, de ideologie şi de ţeluri — pot oferi tuturor popoarelor un model de înţelegere şi cooperare multilate­rală, pot exercita o influenţă fa­vorabilă şi tot mai puternică a­­supra evoluţiei relaţiilor internaţi­onale şi dezvoltării lumii contem­porane. Pornind de la interesele vitale ale poporului nostru, de la intere­sele generale ale socialismului, gu­vernul român este hotărît să facă şi în viitor tot ce depinde de el pentru intensificarea colaborării frăţeşti cu toate ţările socialiste. In condiţiile existenţei de state cu orînduiri social-politice diferi­te, unica soluţie raţională de orga­nizare a vieţii internaţionale, co­respunzătoare aspiraţiilor de pro­gres şi prosperitate ale popoarelor, este colaborarea între toate ţările lumii, convieţuirea lor paşnică, în­temeiată pe respectul principiilor fundamentale, unanim recunoscu­te, ale dreptului internaţional. Creşterea potenţialului economic şi îmbogăţirea patrimoniului cul­tural al ţării noastre în contextul unei lumi caracterizate prin pă­trunderea masivă a ştiinţei şi teh­nicii în toate sferele activităţii u­­mane şi prin accentuarea diviziu­nii internaţionale a muncii fac nu numai posibile dar şi obiectiv ne­cesare dezvoltarea relaţiilor Româ­niei cu toate statele lumii şi par­ticiparea sa activă la amplificarea necontenită a schimburilor de va­lori, materiale şi spirituale. Guvernul român a acţionat pen­tru lărgirea contactelor politice, a schimburilor economice, tehnico­­ştiinţifice şi culturale cu toate sta­tele, manifestînd preocupare de a asigura consistenţă şi stabilitate raporturilor externe ale ţării noas­tre, pe baze reciproc avantajoase. In anul precedent au fost înche­iate 76 de noi înţelegeri, acorduri şi convenţii de colaborare în di­ferite domenii, cu state avînd altă orînduire social-politică. Au avut loc contacte, schimburi de vizite, convorbiri cu şefi de sta­te şi de guverne, cu personalităţi politice marcante dintr-un număr mare de ţări. Preşedintele Consi­liului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a vizitat Turcia, Iranul şi India, şi a primit vizitele pre­şedintelui Statelor Unite ale Ame­­ricii, preşedintelui Austriei şi pre­şedintelui Finlandei. Preşedintele Consiliului de Mi­niştri, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, a efectuat vizite în An­glia şi Belgia şi a primit pe şefii guvernelor din Olanda, Suedia şi Republica Populară Congo. Vizitele menţionate precum şi con­ractele la alte niveluri s-au în­cheiat cu rezultate pozitive, con­crete, care au determinat ampli­ficarea relaţiilor bilaterale, inten­sificarea colaborării în diferite do­menii. Ele au prilejuit schimburi utile de păreri asupra unor pro­bleme internaţionale importante,­ au contribuit la mai buna cunoaş­tere a poziţiilor şi punctelor de ve­dere, la îmbunătăţirea climatului politic general. Ca ţară europeană, vital intere­sată în pacea şi securitatea conti­nentului, România promovează o politică de largă cooperare cu toa­te statele din Europa. Ne este plăcut să constatăm că relaţiile politice, economice, tehni­­co-ştiinţifice şi culturale dintre România şi Franţa cunosc o conti­nuă dezvoltare. Întîlnirile dintre şefii celor două state au consti­tuit şi vor constitui momente im­portante ale acestei evoluţii. Apre­ciem că sunt create toate condiţii­le ca raporturile tradiţionale ro­­mâno-franceze să se amplifice ne­contenit, în interesul ambelor po­poare, al destinderii şi înţelegerii internaţionale. Se intensifică relaţiile României cu R.F. a Germaniei, Italia, Elve­ţia, ţările nordice şi cu alte state din Europa. Legăturile ţării noastre cu Tur­cia cunosc o dezvoltare ascendentă. Este aşteptată cu satisfacţie apro­piata vizită în ţara noastră a pre­şedintelui Cevdet Sunay, care, fă­ră îndoială, la fel ca şi vizita e­­fectuată în Turcia de preşedin­tele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, va contribui la lărgirea colaborării multilaterale dintre ce­le două ţări. In anul 1969 au continuat să se dezvolte relaţiile României cu ţă­rile din alte continente. S-au lărgit şi au perspective bu­ne relaţiile României cu ţările din America Latină. Au fost încheiate noi acorduri de colaborare econo­mică şi tehnico-ştiinţifică, s-au în­fiinţat comisii guvernamentale şi au fost angajate acţiuni de coope­rare pe termen lung cu Chile, Co­lumbia şi Venezuela, inclusiv cre­area de societăţi mixte pentru ex­ploatări miniere şi petroliere. Intensificarea legăturilor reci­proc avantajoase cu statele din A­­sia şi Africa constituie o preocu­pare constantă a guvernului ro­mân. Au evoluat favorabil relaţii­le României cu Japonia, s-au dez­voltat legăturile cu Pakistanul, s-au înregistrat progrese în rapor­turile cu ţările din Oceania. In A­­frica, au fost întărite contactele cu Republica Democratică Congo, Ni­geria, Tanzania, Zambia şi cu alte ţări. Poporul nostru, care a cunos­cut el însuşi vicisitudinile domi­naţiei străine, nutreşte o puternică simpatie faţă de eforturile popoa­relor din aceste continente, consa­crate progresului şi bunăstării, consolidării independenţei lor eco­nomice şi politice. în cadrul acestei politici, Româ­nia sprijină cu hotărîre aspiraţiile popoarelor arabe pentru dezvolta­rea lor independentă, democratică, pe calea progresului economic şi social. Guvernul român a acordat întot­deauna atenţie dezvoltării relaţii­lor cu ţările arabe. După cum se ştie, în cursul anului trecut, în ra­porturile României cu unele state arabe au intervenit momente ne­dorite, care după părerea noastră, au fost generate de faptul că nu a fost pe deplin înţeleasă poziţia ţării noastre care acţionează con­secvent pentru promovarea relaţii­lor cu toate statele lumii. Eforturile făcute de guvernul ro­mân pentru depăşirea acestor mo­mente au găsit ecou favorabil din partea statelor arabe şi au dus la a obţinerea de rezultate pozitive. Noi considerăm că în prezent exis­tă posibilităţi pentru normalizarea deplină a relaţiilor cu toate ţările arabe şi dezvoltarea acestora în interesul poporului român şi al popoarelor arabe, al cauzei păcii. In ceea ce îl priveşte, guvernul român este hotărît să facă în acest sens tot ce depinde de el pentru întărirea prieteniei dintre poporul român şi popoarele arabe. Tovarăşi deputaţi, înfăptuirea securităţii europene reprezintă una din preocupările majore, constante, ale Partidului Comunist Român şi statului nos­tru. Pacea şi securitatea în Euro­pa constituie, de multă vreme, o cerinţă de prim ordin a tuturor popoarelor continentului. Pentru poporul român, care a avut de su­ferit imense pierderi umane şi ma­teriale în cele două războaie mon­diale, realizarea securităţii în Eu­ropa este o chestiune vitală, o con­diţie de cea mai mare importanţă a desfăşurării muncii sale paşnice, consacrate construirii societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate. în ultimul timp, se conturează condiţii favorabile, care fac posi­bilă aducerea problemelor securi­tăţii europene din sfera dezidera­telor şi declaraţiilor de intenţii în sfera acţiunilor practice. Este o realitate că în Europa se dezvoltă un proces de normalizare a raporturilor interstatale, de a­­propiere între popoare, de rezol­vare a problemelor în suspensie prin mijloace paşnice. Cercuri gu­vernamentale, personalităţi politi­ce influente dintr-un număr tot mai mare de ţări europene mani­festă interes pentru slăbirea în­cordării, pentru înlăturarea barie­relor ridicate în faţa colaborării, pentru identificarea căilor de in­staurare în Europa a unui climat de destindere, pace şi bună-veci­­nătate. In cursul ultimelor luni au avut loc contact­ şi convorbiri politice între reprezentanţi ai guvernelor Uniunii Sovietice şi Republicii Fe­derale a Germaniei, ai guvernelor Poloniei şi R.F. a Germaniei, iar, recent, s-a realizat prima întîlnire dintre preşedintele Consiliului de Miniştri al R.D. Germane, Willi Stoph, şi cancelarul federal al R.F.G., Willy Brandt, stabilindu­­se, totodată, organizarea unei noi întrevederi la acelaşi nivel. Guver­nul român, care se pronunţă cu consecvenţă pentru rezolvarea tu­turor problemelor internaţionale pe calea contactelor şi negocierilor, salută aceste convorbiri. Ne expri­măm speranţa că ele vor duce la rezultate pozitive, pe linia norma­lizării relaţiilor intereuropene, re­cunoaşterii şi respectării frontiere­lor existente în,,Europa — inclusiv a­ graniţei Oder — Neisse şi a fron­tierei dintre cele două state ger­mane —, a recunoaşterii R.D. Ger­mane potrivit normelor dreptului internaţional, asigurîndu-se parti-ciparea celor două state germane, în condiţii de egalitate cu celelal­te state, la dezbaterea şi rezolva­rea problemelor europene şi mon­diale. Factor activ al acestui proces în­noitor în viaţa politică a continen­tului nostru, România a militat, prin toate acţiunile pe care le-a întreprins, pentru edificarea secu­rităţii europene pe un sistem de angajamente clare, lipsite de orice echivoc, asumate de toate statele, indiferent de potenţialul lor eco­nomic, militar, uman, precum şi de măsuri concrete care să gene­reze încredere, certitudine deplină pentru fiecare stat în ceea ce pri­veşte securitatea sa, integritatea teritorială, garanţia că se află la adăpost de orice primejdie de a­­gresiune sau de alte acte de folo­sire a forţei­ sau de ameninţare cu forţa. înfăptuirea securităţii în Europa reclamă din partea tuturor ţărilor continentului eforturi stăruitoare, multiforme şi convergente, o poli­tică activă de dezvoltare a legătu­rilor reciproce. Apreciind că secu­ritatea europeană presupune o re­ţea tot mai densă de relaţii bi şi multilaterale între ţările­ continen­­tului, menite să slujească progre­sului lor economic şi social, guver­nul român acţionează pentru dez­voltarea largă a raporturilor poli­tice, economice, tehnico-ştiinţifice intereuropene, pentru aşezarea lor fermă pe principiile unanim recu­noscute ale legalităţii şi eticii in­ternaţionale. Pornind de la ideile cuprinse în Declaraţia de la Bucureşti, adop­tată în anul 1966 de statele parti­cipante la Tratatul de la Varşovia, prin care au fost formulate impor­tante propuneri privind întărirea securităţii şi colaborării în Europa, inclusiv iniţiativa convocării unei conferinţe general-europene, Ro­mânia şi-a adus contribuţia activă, alături de alte ţări socialiste, la elaborarea Apelului de la Budapes­ta şi a documentelor Consfătuirii de la Praga a miniştrilor afacerilor externe, precum şi la alte acţiuni comune menite să contribuie la in­staurarea securităţii în Europa. Guvernul român consideră că pro­punerile formulate în documentele adoptate la aceste întîlniri repre­zintă o bază realistă pentru pre­gătirea şi desfăşurarea conferinţei statelor din Europa. El înţelege, totodată, să dea dovadă de recep­tivitate faţă de orice propuneri constructive cu privire la stabili­rea ordinei de zi, precum şi la alte aspecte pe care le comportă orga­nizarea conferinţei. Este profunda convingere a gu­vernului român că securitatea eu­ropeană nu poate fi decit opera comună a tuturor statelor conti­nentului, că de statornicirea ei trebuie să beneficieze în condiţii de deplină egalitate, toate ţările din Europa. In acest spirit, guvernul român militează pentru ca la înfăptuirea securităţii europene, inclusiv la pregătirea şi convocarea conferin­ţei, să participe direct toate sta­tele din Europa, fără discriminări şi excepţii, precum şi alte state interesate. In concepţia noastră, pregătirea conferinţei nu trebuie limitată la un grup restrîns de state sau cantonată în tiparele re­laţiilor de la bloc la bloc, ci, dim­potrivă, este necesar ca acest pro­ces să ducă la depăşirea actualei divizări a continentului în grupări militare opuse, la instaurarea unui climat de încredere şi înţelegere între toate statele europene. Acţiunile întreprinse de ţara noastră, vizitele şi întîlnirile la nivel înalt, contactele permanente la alte niveluri cu ţările europene, schimburile utile de păreri efec­tuate cu aceste prilejuri au per­mis desprinderea unor aprecieri şi concluzii care converg spre de­monstrarea importanţei şi actua­lităţii canalizării preocupărilor ge­nerale pe făgaşul realizărilor prac­tice, concrete. Problemele numeroase şi difici­le care s-au acumulat în Europa nu sunt, desigur, susceptibile a fi soluţionate intr-o singură etapă, realizarea securităţii pe continent constituind un proces de durată. O primă conferinţă ar putea con­tribui la statornicirea unei atmos­fere de încredere între statele eu­ropene, la crearea condiţiilor priel­nice abordării graduale şi soluţio­nării treptate, de la simplu la complex, a problemelor în suspen­sie. România manifestă o preocupa­re permanentă pentru instaurarea în zona Balcanilor a unui climat de încredere, bună-vecinătate şi cooperare fructuoasă. Este îndeobşte cunoscut că în trecut Balcanii erau consideraţi „butoiul cu pulbere al Europei“, aria de confruntare a unor inte­rese străine de aspiraţiile de prie­tenie şi colaborare paşnică ale po­poarelor din regiune. Vechea me­todă a puterilor imperialiste de a învrăjbi popoarele pentru a le pu­tea domina, facilitată de politica cercurilor reacţionare interne, ca­re s-au făcut instrumentul mane­vrelor imperialiste, a afectat timp de mai mulţi ani relaţiile inter­­balcanice. Guvernul român consideră că trebuie depuse toate eforturile pen­tru ca, trăgînd învăţămintele ne­cesare din experienţa istorică şi acţionînd în consonanţă cu intere­sele vitale ale popoarelor din Bal­cani, să se ajungă la statornicirea în zonă a unor relaţii cu adevărat normale, bazate pe principiile bu­­nei-vecinătăţi. Această preocupare este ilustrată de eforturile consec­vente ale ţării noastre de a dez­volta relaţiile politice, economice, culturale cu toate statele din re­giune, de iniţiativele vizînd cola­borarea balcanică multilaterală, de propunerile guvernului român din 1957 şi 1959 privind transformarea Balcanilor într-o zonă a păcii, lip­sită de arme nucleare, propuneri care îşi păstrează deplina lor ac­tualitate. Avem convingerea că există con­diţii pentru îmbunătăţirea rapor­turilor reciproce între statele din Balcani, pentru dezvoltarea cola­borării paşnice multilaterale prin contribuţia activă a tuturor ţări­lor din această zonă, corespunză­tor intereselor popoarelor balcani­ce, cauzei păcii şi securităţii în Europa şi în lume. După cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „ţara noastră va face totul, şi în viitor, pentru a-şi aduce întreaga contribuţie la asigurarea unui climat de pace şi securitate în Europa şi în lume, îşi va consacra eforturile promo­vării susţinute a colaborării şi coo­perării internaţionale în interesul civilizaţiei mondiale, al progresu­lui tuturor popoarelor şi întregii umanităţi“. Stimaţi tovarăşi, Ţara noastră atribuie o deosebi­tă însemnătate înfăptuirii dezar­mării generale şi, în primul rînd, a dezarmării nucleare. De cea mai mare importanţă în această di­recţie sunt interzicerea folosirii ar­melor nucleare, încetarea experien­ţelor cu asemenea arme în mediul subteran, crearea de zone de­­nuclearizate prin acorduri inter­naţionale însoţite de garanţii adec­vate, încetarea producţiei, reduce­rea şi lichidarea stocurilor de ar­me nucleare şi a mijloacelor de transportare a lor la ţintă. Ca stat membru al Comitetului pentru dezarmare de la Geneva, România a militat neabătut, îm­preună cu alte ţări socialiste, cu celelalte ţări iubitoare de pace, pentru adoptarea şi înfăptuirea u­­nor măsuri concrete de dezarmare, r­enite să ducă“la reducerea trep­tată şi, în cele din urmă, la elimi­narea definitivă a armelor şi a for­ţei armate din sfera relaţiilor in­ternaţionale. înfăptuirea unor măsuri eficien­te de dezarmare apare, după pă­rerea noastră, cu atît mai necesa­ră, cu cit cursa înarmărilor acuză proporţii tot mai îngrijorătoare —• fabricarea de noi tipuri de arme şi mijloace de luptă nucleare şi convenţionale continuă —, iar ne­gocierile asupra dezarmării nu în­registrează decit rezultate modeste. Povara înarmărilor apasă din ce în ce mai greu asupra nivelului de trai al popoarelor, pune în pri­mejdie pacea şi securitatea inter­naţională, ameninţă omul şi opera sa, creată cu trudă, ca rezultat al strădaniilor multor generaţii. Ar­mele continuă să fie folosite de cercurile imperialiste, reacţionare, ca instrumente ale politicii de for­ţă împotriva libertăţii şi indepen­denţei popoarelor. Această situaţie impune ca toate statele să parti­cipe activ, să depună eforturi spo­rite în realizarea de măsuri prac­tice de încetare a cursei înarmă­rilor și de dezarmare. Guvernul Republicii Socialiste România consideră că numai dez­armarea generală constituie calea radicală pentru rezolvarea integra­lă a problemelor deosebit de gra­ve pe care le generează şi le în­treţine cursa înarmărilor, pentru pacea şi securitatea tuturor po­poarelor. Acordurile încheiate pî­­nă în prezent cu privire la acţiu­nile colaterale dezarmării, cum es­te Tratatul de neproliferare a ar­melor nucleare, ratificat recent de ţara noastră, deşi vizează limita­rea dezvoltării înarmării atomice, nu prevăd măsuri practice de opri­re a producerii, de lichidare a stocurilor de arme nucleare, nu prezintă garanţia că arma nuclea­ră nu va fi folosită într-un even­tual război. Pătrunsă de răspunderea care incumbă tuturor statelor pentru viitorul omenirii, ţara noastră a prezentat, la actuala sesiune a Co­mitetului pentru dezarmare de la Geneva, propuneri de înfăptuire a unor măsuri concrete pe calea dez­armării. După cum vă este cu­noscut, tovarăşi deputaţi, propune­rile noastre au în vedere înghe­ţarea şi reducerea bugetelor mili­tare ale tuturor statelor; asuma­rea, printr-un document interna­ţional cu forţă obligatorie şi vo­caţie universală, a unor angaja­mente ferme de nerecurgere la for­ţă sau la ameninţarea cu folosirea forţei, de neamestec, sub orice for­mă şi în nici o împrejurare, în treburile interne ale altor state; renunţarea la efectuarea de ma­nevre militare pe teritoriul altor state; interzicerea creării de noi baze militare şi a amplasării de noi arme nucleare pe teritorii străine, măsuri de lichidare a ba­zelor militare străine; crearea de zone denuclearizate în diferite părţi ale lumii, inclusiv în regiu­nea Balcanilor; elaborarea unui program de acţiuni şi măsuri al deceniului dezarmării;­­asigurarea unui cadru adecvat participării la dezbaterile comitetului a tuturor statelor care doresc să-şi exprime poziţia în legătură cu problemele dezarmării, intensificarea ritmului negocierilor şi îmbunătăţirea acti­vităţii, structurii şi formelor de lucru ale comitetului. Convins că, prin eforturile tu­turor statelor iubitoare de pace, ale tuturor popoarelor, se poate ajunge la transpunerea în practică a cerinţei de importanţă vitală pe care o reprezintă dezarmarea ge­nerală şi, în primul rînd, interzi­cerea şi lichidarea armelor nuclea­re, guvernul român va milita şi în viitor, cu toată hotărîrea, pentru înfăptuirea acestui deziderat major al omenirii. Tovarăşi deputaţi, O trăsătură caracteristică a vie­ţii politice contemporane este creş­terea aportului tuturor statelor la soluţionarea problemelor internaţi­onale. Fireşte, înţelegem răspun­derea deosebită pe care ţările mari o au pe arena mondială în rezol­varea problemelor ce confruntă o­­menirea. Este însă un fapt de ne­contestat că astăzi problemele ma­jore ale lumii pot fi soluţionate numai în condiţiile participării şi conjugării eforturilor tuturor sta­telor, mari sau mici. în epoca ac­tuală, fiecare stat, fiecare naţiune poartă răspunderi pentru statorni­cirea unui climat de destindere, încredere şi cooperare între popoa­re, pentru promovarea unor rapor­turi eliberate de spectrul forţei, pentru reglementarea litigiilor pe calea tratativelor. Dînd glas sentimentelor unanime ale poporului român, guvernul se pronunţă pentru încetarea neîntîr­­ziată a războiului din Vietnam, retragerea trupelor Statelor Unite ale Americii din Vietnamul de sud, curmarea oricărui amestec în treburile interne ale poporului vi­etnamez. Pentru soluţionarea paş­nică a conflictului din Vietnam, considerăm că este, de asemenea, necesar să se asigure formarea u­­nui guvern de coaliţie care să per­mită dezvoltarea democratică, in­dependentă a Vietnamului de sud. Guvernul român ţine să afirme şi cu acest prilej că ţara noastră va acorda şi în viitor întregul său sprijin material, politic şi moral eroicului popor vietnamez în lup­ta dreaptă pentru apărarea fiinţei sale naţionale. Provoacă îngrijorare apariţia u­­nor noi elemente de încordare în regiunea Asiei de sud-est, inten­sificarea bombardamentelor ame­ricane asupra teritoriului haosu­lui, precum şi situaţia creată în Cambodgia ca urmare a recentei lovituri de stat; ele complică şi a­­gravează situaţia din zonă, aducînd prejudicii mişcării de eliberare a popoarelor, luptei lor pentru apă­rarea libertăţii şi independenţei naţionale. Guvernul român a apreciat în repetate rînduri că perpetuarea şi agravarea încordării în Orientul Apropiat afectează negativ situaţia internaţională, menţin un serios focar de război, generează neliniş­te şi îngrijorare. Evoluţia eveni­mentelor din această zonă pune în evidenţă faptul că intensificarea ostilităţilor militare şi represiunile, din orice parte ar veni ele, agra­vează încordarea şi îndepărtează perspectivele soluţionării conflictu­lui, împiedică dezvoltarea liberă şi independentă a popoarelor res­pective. Asemenea acţiuni nu pot fi decit în avantajul cercurilor im­perialiste, interesate in menţinerea şi consolidarea poziţiilor lor în a­­ceastă parte a lumii. In acest spi­rit, guvernul român a exprimat dezaprobarea sa faţă de atacul a­­erian israelian asupra unor obiec­tive civile din R.A.U. şi provoca­rea de victime în rîndul populaţi­ei. România consideră că rezoluţia Consiliului de Securitate, din no­iembrie 1967, oferă o bază raţio­nală pentru rezolvarea paşnică a situaţiei din Orientul Apropiat. Ea se pronunţă pentru retragerea tru­pelor israeliene din teritoriile a­­rabe ocupate, respectarea dreptului la existenţă independentă şi inte­gritate teritorială a fiecărui stat din această regiune, pentru rezol­varea problemei refugiaţilor pales­tinieni, potrivit intereselor lor le­gitime. Pe agenda vieţii internaţionale stăruie sarcina lichidării definitive a colonialismului şi neocolonialis­­mului. Poporul român urmăreşte cu simpatie şi sprijină activ pro­cesul ireversibil de eliberare a po­poarelor de sub dominaţia imperi­alistă, de consolidare a indepen­denţei lor politice şi economice. România condamnă discriminarea rasială practicată în Africa de Sud şi sprijină lupta dreaptă de elibe­rare a popoarelor din Angola, Mo­­zambic, Namibia şi din alte teri­torii aflate încă sub asuprire colo­nială. Solidar cu poporul Zimba­bwe, guvernul român condamnă cu hotărîre actul ilegal al procla­mării de către autorităţile rasiste de la Salisbury a aşa-numitei „Re­publici Rhodesia“ şi a declarat că nu o recunoaşte. România va milita şi în viitor pentru afirmarea şi promovarea neabătută a dreptului inalienabil şi imprescriptibil al popoarelor de a-şi hotărî singure soarta, căile de dezvoltare economică şi socială, de a fi stăpîne pe resursele proprii şi de a le folosi spre binele pro­gresului lor, al colaborării şi securităţii internaţionale. Tovarăşi deputaţi, In ultimul sfert de veac, conco­mitent cu dezvoltarea relaţiilor şi contactelor bilaterale, a crescut ponderea activităţii organizaţiilor internaţionale pe arena mondială. România atribuie o mare însem­nătate organizaţiilor internaţiona­le, în special Organizaţiei Naţiuni­lor Unite, rolului lor în lărgirea cooperării dintre state, în respecta­rea dreptului internaţional, în e­­forturile pentru pace. Membră a 41 de organizaţii internaţionale gu­vernamentale şi a 268 de organi­zaţii neguvernamentale, ţara noas­tră contribuie activ, şi pe această cale, la dezvoltarea colaborării dintre state. Anul acesta oferă prilejul efec­tuării unui bilanţ al activităţii des­făşurate de Organizaţia Naţiunilor Unite în cei 25 de ani care se îm­plinesc de la întemeierea ei. Pen­tru a răspunde speranţelor şi ce­rinţelor popoarelor, se impune ca întreaga activitate a O.N.U. să fie aşezată ferm pe temelia principii­lor înscrise în Cartă. Aceste prin­cipii au vocaţie de universalitate, ele sunt obligatorii în relaţiile din­tre toate statele lumii, fără nici o îngrădire, condiţie sau excepţie. Guvernul român consideră că Organizaţia Naţiunilor Unite tre­buie să reflecte în mod fidel rea­lităţile lumii contemporane, să de­vină cu adevărat universală. El se pronunţă pentru restabilirea drep­turilor legitime ale Republicii Populare Chineze în O.N.U., pre­cum şi în celelalte organizaţii in­ternaţionale. După părerea sa, pri­mirea celor două state germane în O.N.U. s-ar înscrie pe linia în­tăririi păcii şi securităţii interna­ţionale, ar avea efecte pozitive a­­supra activităţii organizaţiei. Acţionînd în spiritul principiilor politicii noastre externe, delegaţii­le române la cea de-a 24-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U. şi la alte reuniuni internaţionale au promovat activ poziţia Republicii Socialiste România faţă de proble­mele internaţionale majore şi au participat la elaborarea unor im­portante rezoluţii orientate spre desăvîrşirea procesului de decolo­nizare, spre lărgirea colaborării politice şi economice între state. Contribuţia României s-a concre­tizat şi în adoptarea unor rezoluţii referitoare la educarea tineretului în spiritul respectului faţă de drep­turile şi libertăţile­ omului şi par­ticiparea lui la dezvoltarea naţio­nală, la perfecţionarea administra­ţiei publice, pentru nevoile dez­voltării. Au fost continuate iniţiativele României privind cooperarea in­dustrială între statele din Europa, înlăturarea obstacolelor şi a dis­criminărilor care stau în calea dez­voltării normale a relaţiilor inter­europene. De asemenea, au fost iniţiate acţiuni de cooperare cu or­ganizaţiile internaţionale în dome­nii de primă importanţă: informa­tica, cercetarea operaţională, utili­zarea calculatoarelor electronice în procesul dezvoltării. In România au avut loc reuniuni şi seminarii organizate de O.N.U. şi instituţii specializate, în colabo­rare cu ţara noastră. Reprezentanţi români au fost aleşi în importante funcţii la Organizaţia Naţiunilor Unite, precum şi la alte organiza­ţii internaţionale guvernamentale. Tovarăşi deputaţi, Aprobînd activitatea internaţio­nală desfăşurată de guvernul ro­mân în anul 1969, aprobăm în ace­laşi timp întreaga politică externă a statului nostru. Elementul central al acestei po­litici îl va constitui şi în viitor prietenia, alianţa frăţească şi co­laborarea multilaterală cu toate statele socialiste. Ţara noastră va m­ilita, în continuare, pentru lăr­girea contactelor şi intensificarea schimburilor de delegaţii la diferi­te niveluri, pentru întărirea uni­tăţii ţărilor socialiste. Guvernul român va acţiona şi în viitor pen­tru dezvoltarea şi diversificarea colaborării şi cooperării economice cu ţările membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, cu toate ţările socialiste. El va acorda atenţie dezvoltării relaţiilor de co­laborare pe plan militar cu sta­tele participante la Tratatul de la Varşovia, cu armatele tuturor statelor socialiste. România va participa, împreună cu celelalte ţări socialiste, la efor­turile îndreptate spre promovarea unor relaţii normale de colabora­re paşnică între toate statele lu­mii, spre consolidarea încrederii şi înţelegerii între popoare. Totodată, guvernul român, în­făptuind consecvent politica prin­cipială a partidului şi statului nostru, va dezvolta relaţiile de Co­laborare, pe multiple planuri, cu toate statele lumii, indiferent de orînduirea lor social-politică. In acest scop, se vor întreprinde mă­suri pentru identificarea celor mai adecvate forme de cooperare, po­trivit specificului fiecărei ţări, în condiţii de egalitate, pe baza res­pectului şi avantajului reciproc. Guvernul Republicii Socialiste România va acţiona în vederea in­tensificării relaţiilor de colaborare economică şi politică cu tinerele state care depun eforturi pentru consolidarea independenţei lor, pentru o dezvoltare liberă, de sine stătătoare, pentru înlăturarea tu­turor formelor de exploatare neo­­colonialistă. La baza relaţiilor sale cu toate ţările lumii, România va situa, în continuare, respectarea neabătută a principiilor independenţei şi su­veranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în trebu­rile interne şi avantajului reciproc, dreptului popoarelor de a-şi deci­de singure soarta, în vederea realizării obiective­lor majore ale securităţii şi cola­borării în Europa, România va mi­lita pentru instaurarea pe conti­nent a unei atmosfere de destin­dere şi înţelegere reciprocă, pen­tru rezolvarea problemelor exis­tente şi normalizarea deplină a relaţiilor intereuropene. Guvernul român va acţiona cu stăruinţă pentru convocarea conferinţei ge­neral-europene pentru securitate şi colaborare, va iniţia noi acţiuni menite să asigure participarea directă şi efectivă a tuturor sta­telor continentului la toate fazele pregătirii, organizării şi desfăşu­rării conferinţei, la întreaga operă de edificare a securităţii în Eu­ropa. Continuînd şi dezvoltînd iniţia­tivele sale anterioare, ţara noastră va acorda şi în viitor o atenţie deosebită instaurării unor relaţii de colaborare paşnică şi bună-ve­cinătate între ţările Peninsulei Bal­canice, va milita pentru transfor­marea Balcanilor într-o zonă li­beră de arme nucleare, corespun­zător intereselor vitale şi aspira­ţiilor popoarelor din această re­giune. Considerînd dezarmarea drept o componentă esenţială a securităţii, România se va pronunţa cu ho­tărîre pentru realizarea unor paşi practici în direcţia dezarmării ge­nerale, în primul rînd a dezarmă­rii nucleare, precum şi pentru în­făptuirea unor măsuri parţiale sau regionale de dezarmare, inclusiv în zona Balcanilor. Im Comitetul pen­tru dezarmare de la Geneva şi la Organizaţia Naţiunilor Unite, Ro­mânia va continua să manifeste iniţiativă şi spirit de răspundere, pentru ca rezultatele negocierilor de dezarmare să fie pe măsura speranţelor şi aşteptărilor popoare­lor. Ţara noastră îşi va aduce contri­buţia la activitatea organizaţiilor internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale din care face parte, în vederea sporirii rolului lor în abordarea şi rezolvarea ma­rilor probleme ale contemporanei­tăţii prin mobilizarea activă a eforturilor­­Tuturor statelor lumii în opera comună de extindere a colaborării, de menţinere şi conso­lidare a păcii. Înţelegînd să-şi unească efortu­rile cu celelalte state iubitoare de pace, România va coopera activ cu toate ţările pentru căutarea şi a­­plicarea celor mai potrivite căi şii mijloace paşnice de soluţionare a problemelor în suspensie, pentru statornicirea unor relaţii trainice de colaborare între popoare, baza­te pe stricta respectare a coman­damentelor eticii şi legalităţii in­ternaţionale. Guvernul român va milita pen­tru zădărnicirea acţiunilor agresi­ve ale imperialismului, pentru stingerea­ focarelor de tensiune şi conflict, pentru eliminarea orică­ror manifestări de amestec în tre­burile interne ale altor state, de folosire a forţei sau ameninţării cu forţa în relaţiile interstatale, împreună cu toate forţele pro­gresiste şi antiimperialiste, Româ­nia va acţiona pentru lichidarea definitivă a oricăror forme de opri­mare şi discriminare rasială, pen­tru asigurarea dezvoltării libere a tinerelor state, conform aspiraţii­lor lor naţionale şi sociale. Dînd expresie sentimentelor ca­re animă întregul nostru popor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Consiliu­lui de Stat, declara: „Vrem ca prietenii noştri din întreaga lume, din rîndul tuturor popoarelor, toţi cei cărora le este scump progre­sul, cărora le este scumpă pacea, să ştie că în poporul român au un prieten de nădejde care va face totul pentru triumful colaborării între popoare, al păcii în lume“. Principialitatea şi justeţea poli­ticii externe a partidului şi sta­tului nostru, confirmate în practi­că de evenimente, de viaţa însăşi, sunt reflectate în sprijinul hotărît şi continuu al întregului popor, care participă activ la elaborarea şi înfăptuirea ei. Adeziunea mase­lor la politica externă este expre­sia convingerii că activitatea in­ternaţională a guvernului are drept obiectiv slujirea intereselor supre­me prezente şi viitoare ale ţării. Poporul nostru ştie că, dacă Ro­mânia socialistă şi-a cucerit un loc demn şi respectat în lume, este meritul istoric al conducătorului său încercat — Partidul Comunist Român. Prestigiul şi respectul de care se bucură azi în lume ţara şi con­ducătorii noştri stau mărturie a contribuţiei României la cauza pă­cii şi securităţii, a înţelepciunii şi experienţei unui popor hotărît să nu precupeţească nimic pentru a-şi apăra cuceririle revoluţionare, pen­tru a trăi în pace şi bună înţele­gere cu toate popoarele. Profund conştient de înalta răs­pundere ce îi revine, dînd expresie voinţei unanime a poporului, gu­vernul român va promova şi în viitor o politică externă pusă în slujba intereselor naţiunii noastre socialiste, ale cauzei socialismului şi păcii în lume. DAREA DE SEAMA internaţională a Republicii Socialiste România în anul 1969

Next