Tribuna Sibiului, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 890-914)

1971-01-14 / nr. 899

s P. V. Haneş Studii de istorie Profesorul P. V. Haneş şi-a cîştigat un loc de stimă printre cei cărora cultura noastră le datorează nivelul din azi. In tot ceea ce­ a făcut, a pus pasiune, dăruire şi pricepere, fie că este vorba de coordonarea activităţii Societăţii „Prietenii istoriei literare" (sub auspiciile căreia s-a tipărit şi o — mai mult decît meritorie — revistă de specialitate), fie de elaborarea mai multor ediţii critice (printre care una a operei lui Alecu Russo), fie de pu­blicarea unui mare număr de studii (P. V. Haneş a elaborat, printre altele, şi un compendiu de Istoria literaturii române, pentru uzul elevilor din li­cee). Extrem de utilele date de isto­rie literară comunicate de profesor, rod al unei cercetări temeinice, au contribuit esenţial la îndepărtarea multor pete albe de pe harta istoriei literaturii noastre vecid şi clasice. Pe lingă toate acestea, posteritatea — fără îndoială — nu poate trece nepă­­sătoare. Credem, totuşi, că un act de natura celui al Editurii Minerva, prin care se încredinţează tiparului o culegere de studii şi cercetări cu o destinaţie atit de „strictă" cum sunt cele ale prof. P. V. Haneş, este — mai ales atunci cind apariţia sa e postumă — aproape în exclusivitate unul de or­din sentimental. O confirmă, de la bun început, înseşi rîndurile prefeţei , dacă autorul mai credea că împlineşte dezideratul ca „studiile să fie dura­bile, să nu-şi fi pierdut din interes", Mihai Gafiţa recunoaşte că „timpurile mai noi cată să legifereze intr-alt chip în domeniu“, ocolind a lua în discuţie materialul propriu-zis oferit cititorului în cele 341 de pagini ale volumului. Evaziv (dar, cum vom ve­dea, nici nu putea altfel), Mihai Ga­­fiţa notează doar: „Profesorul Haneş a ales, în studiile sale, metoda des­criptivă, consemnarea informaţiilor, confruntarea textelor publicate cu ce­le manuscrise, urmărirea variantelor, a bibliografiei, a surselor, a circula­ţiei de motive — toată acea operaţie laborioasă, fără de care nu se poate închipui o judicioasă tipărire şi difu­­zare a cuvintului scris". Şi mai de­parte: „Modestă, necunoscută, această muncă îşi află răsplata supremă in frumuseţea descoperirilor ei şi In ab­negaţia cu care se pune la dispoziţia altora, critici şi esteticieni. Pe aceştia îi ţine minte posteritat­ea; pe cei ca­re au răscolit prima oară vechi ar­hive, lăzi prăfuite, au descifrat cei dinţii grafii încurcate — cel mai ade­sea memoria îi pierde...“ Adevărul din aceste aserţiuni nu se cere dovedit; totuşi, amintim că „ Călinescu, în a sa Istorie a lite­raturii române..., îl menţionează pe P. V. Haneş ca „autor de ediţii de texte şi studii valoroase“ numai în cadrul capitolului destinat lui Ovid Densuşianu şi cu o mai mult decit semnificativă economie de cuvinte. Pragul de pe care se poate vorbi des­pre perenitate, despre durabilitate la orizontul posterităţii este cel unde instrumentele se supun cel puţin e­­fortului analitic. Or, aceste studii ale lui P. V. Haneş nu se constituie la un asemenea nivel. Funcţia lor este efemeră (vorbim de durabilitate, nu cartea de utilitate), alimentînd materialele de analiză sau de sinteză, ele încetea­ză a mai reprezenta un „moment“ al cercetării după înglobarea, asimilarea, epuizarea lor. Astăzi, la mulţi ani du­pă prima lor apariţie, după ce — ma­terial neinterpretat — au fost încor­porate într-o construcţie cu alt speci­fic şi cu alte dimensiuni, ele nu mai prezintă nici măcar avantajul actua­lităţii, al noutăţii, al ineditului. Fiind­că, în cea mai mare măsură, datele oferite de P. V. Haneş au fost accest literară­ tate la timpul lor, azi devenind bu­nuri de uz comun. Bunăoară, „litigiul“ Cîntării României pare azi definitiv epuizat; gramatica lui Ienăchiţă Vă­­rărescu, îşi are locul ei bine precizat in istoria culturii noastre naţionale; nu altceva se poate spune despre ac­tivitatea lui Nicolae Milescu-Spătarul; sunt asimilate informaţiile despre pe­rioada de la Luneville a lui Kogălni­­ceanu, despre „M. Eminescu începă­tor“, despre relaţiile dintre Caragiale şi Delavrancea etc. E adevărat, P. V. Haneş a simţit, uneori, şi tentaţia sin­tezei, un exemplu în acest sens consti­­tuindu-l rîndurile consacrate lui Gri­­gore Alexandrescu. Dar rezultatele au fost minime. Parcurgem, astfel, volumul de Stu­dii de istorie literară al lui P. V. Haneş cu convingerea utilităţii — la momentul respectiv — a cercetărilor, dar şi cu cea a reeditării nejustifi­cate. Tot aici, însă, trebuie spus că meritele lui P. V. Haneş sunt mai pre­sus de asemenea „accidente“ edito­riale. MIRCEA BRAGA Pagina 2 Din comorile folclorului nostru „Obiceiul junilor“ Poporul nostru are un folclor Bogat şi valoros. Este semnul deosebitelor lui calităţi sufleteşti şi arată puterea lui de imaginaţia şi creaţie artistică. Despre aceste creaţii populare ne spunea Băl­­cescu că „zugrăvesc ideile şi sentimentele veacurilor", Alecu Russo, că „sunt arhivele poporu­lui", iar V. Alecsandri că ele „compun o avere naţională" şi că sunt „comori nepreţuite de simţiri duioase, de datini strămoşeşti“. Vorbind de tradiţii şi obiceiuri, trebuie să arătăm că multe din ele reflectă stări sociale şi, in general, mentalităţi vechi, de mult depăşite. Sensul, gândul care le-a dat naştere s-a pierdut de-a lungul vremurilor. Proiectate pe fundalul istoriei, ele ne apar ca documente de viaţă străveche, de un netăgăduit interes pentru re­constituirea culturii noastre popu­lare. Un astfel de obicei este „Ceata feciorilor" sau „Junii", care a crescut din necesitatea socială ca tineretul să fie pregătit şi în­drumat pentru muncă şi viaţă. Aşa a luat naştere din vremuri îndepărtate organizaţia „Junilor", sau „Ceata feciorilor". După ce se terminau lucrările agricole, la în­ceputul lunii decembrie, se ale­gea conducerea „junilor“ (jude, pîrgari, vătafi, stegari, casier, bu­cătar, crîşmar...). Alegerea se fă­cea, mai de mult, la propunerea mai marilor satului, iar mai Ur­ziţi de către feciori, dar tot în prezenţa mai marilor. Ca semn că au fost acceptaţi, cei aleşi erau ridicaţi de trei ori pe braţe de către feciori. După alegere, primarul satului le a­­dresa cîteva cuvinte de îndruma­re: „Juni, păuni, / Feciori, bujori! Pildă bună să luaţi, / Păreche să vă aliaţi, / Casă nouă să-ntoc­­miţi/ Să creşteţi, să vă-nmulţiţij Spiţa noastră românească ! Cit­­i lumea să trăiascâi". Conducerea aleasă avea datoria să menţină ordinea şi disciplina tineretului (fete şi feciori în sat, la şezătorii la horă, să participe la anumite lucrări obşteşti, să înveţe şi să evite colinde, şi să facă anumite munci în gospodăria gazdei. Gaz­da era, la început, o familie cu o bună reputaţie în sat, care îi îndruma. Aci aduceau alimente şi băutură. La gazdă mîncau şi dormeau în comun, mai de mult. Aci învăţau şi colindele şi ora­ţiile. Dacă satul era mare, se îm­­părţeau feciorii in doar-trei cete de colindat. Colindele lor aveau un conţinut laic: colinda gazdei, a plugarului, a judelui, a fetei de măritat, a feciorului de însurat... Aveau şi colinde cu rezonanţe foarte vechi: colinda soarelui, a cerbului, a oilor... In „Colinda soarelui", spre pil­dă, maica soarelui îşi caută fiul. Ea întreabă pe două stele — su­rori ale soarelui — dacă nu l-au văzut. Ele îşi aduc aminte că l-ar fi văzut războindu-se cu duşma­nii: „Pe ciţi cu calu-i călca / Şi corbaciu de foc le da, / Atâţia nu mai vedea, / Orbea şi se bol­năvea“. Interesantă, prin conţinutul ei, e „Colinda plugarului". Este o naraţiune burlescă: „Dumnezeu şi soţul său, / Se scaldă-ntr-un ieredeu. / El se scaldă şi se-n­­treabă: / „ Ce-i mai bun pe a­­cest pământ?“ Unul zice că oaia: „Că ea vara te hrăneşte / Şi iarna te Încălzeş­te“. Celălalt zice că stupul, ce-n­­dulceşte lumea toată / o-ndulceş­­te şi-o lumină“, în „Colinda oilor", se arată că într-o iarnă grea „Oile tot plin­­gea, / păcurarul fluiera, / şi cum oile plingea, / glasul cimpului mugea: / „ Tăceţi oiţele mele / că io vă feresc de rele / primă­vara de-ar sosi, / noi din rele am ieşi". Intr-o colindă a fetelor de mă­ritat, fetele sînt comparate cu merele: „Pînă-s fete mititele / la părinţi li-i drag de ele / Cind fetele se măresc / străinii le În­drăgesc“. Semnificativ este jocul caprei (turca), avînd origine în reminis­cenţe dintr-un cult agrar: „Joacă, joacă, ţurcă, tu / Să duduie pă­­mintu, / Că păm­intu-i amorţit / Şi-l trezeşti din duduit, / Sălcioa­­ra va-nverzi / Colţul ierbii va ieşi / Şi-i avea tu ce munca / Tocmai cind ţi-i de-a fătat". După o lună, la 7 ianuarie pe­trecerea junilor se încheie printr-o masă comună a acestora cu părinţii. Pe lîngă pitorescul său, obi­ceiul junilor avea adînci semnifi­caţii istorice şi sociale, iar prin valorile lui artistice şi culturale întreţinea farmecul şi veselia ti­neretului din satele noastre, la sfirşitul unui an de muncă. Prof. I. ALBESCU TIMPUL Centrul meteorologic Sibiu comu­nică: vremea se menţine relativ fru­moasă cu cerul variabil, mai mult noros. Vintul va sufla slab din sec­torul estic. Temperatura staţionară. Minimele vor fi cuprinse între —12 şi —8 grade, iar maximele vor osci­la între —1 şi -­-3 grade. CINEMA SIBIU: PACEA: In ghearele invizi­bile ale dr. Mabuse (orele 9,00­; 11,30; 14,00; 16,30; 19,00; 21,00); ARTA: „Z“ (orele 9,30; 12,00; 15,00; 17,30; 20,00) ; TINERETULUI: Soarele alb al pustiului (orele 10,00; 12,00; 14,30; 16,30; 18,30 20,30). MEDIAȘ: PROGRESUL: King Kong evadează (orele 9,00; 11,15; 14,00; 16,30; 19,00; 21,15). TINERETULUI: Ultimul mohican (orele 10,00; 16,30; 18,30; 20,30). UNIREA: Ani­ika­lo­rel( 10,00; 16,00; 18,00 și 20,00). CISNADIE: POPULAR: Fratele dr. Homer (orele 11,00; 16,00; 18,00 și 20,00) . AGNITA: 8 MAI: Jandarmul se în­soară (orele 10,00; 16,00 şi 18,00). DUMBRĂVENI: 7 NOIEMBRIE: Căsătorie prin mica publicitate (orele 18,00 şi 20,00). COPŞA MICA: POPULAR: Opera­ţiunea Leontine (orele 17,00 şi 19,00). BAZNA-BAI: Jandarmul se însoară (orele 17,00 şi 19,00). OCNA SIBIULUI: Cu mine nu, ma­dam! (orele 17,00 şi 19,00). APOLDO DE SUS, 23 AUGUST: O şansă dintr-o mie (orele 17,00 şi 19,00). Cadru din filmul Anicika Tribuna Sibiului Secţia ofset — întreprinderea poligrafică Sibiu Foto: VIKTOR PELGER PRIMELE PRODUCŢII ARTISTICE ALE ANULUI În sala de concerte, noul an dorit de toţi ca plenitudine de bucurii, satisfacţii şi fericiri materiale şi spi­rituale, a fost marcat de două pro­ducţii care, cel puţin din punctul de vedere al colectivului orchestral, contrar aşteptărilor, nu au depăşit cu absolut nimic acel nivel circum­scris de mediocritate. Ambele audi­ţii, dar In special cea din această săptămlnă au fost tributare unei „o­­boseli“ generale, unor mult prea multe falsuri la toate compartimente­le (au excelat Insă corzile), unei im­precizii a execuţiei ne­justificată de­ cit prin neatenţia cea mai flagran­tă. Simfonicul condus de maestrul Henry Selbing — artist emerit —­ datorită contribuţiei pianistului Gh. Sava (W. A. Mozart — Concertul nr. 17 pentru pian şi orchestră K.V. 453) şi a excelentului violoncelist Valentin Arcu (Dvorjak — Concertul pentru violoncel şi orchestră) reuşeşte o a­­nihilare a efectului produs de desfă­şurarea partiturii orchestrale. A plă­cut foarte mult precizia şi claritatea tehnicii lui Gh. Sava, cunoaşterea în profunzime a stilisticii mozartiene, dinamica judicios diversificată şi detaliat finisată, desigur pe baza li­nei rafinate gindiri şi simţiri a tex­tului. La celălalt artist clujean pre­zent In programul săptămlnii trecu­te, tlnărul şi foarte talentatul vio­loncelist Valentin Arcu, am remar­cat calităţi ce ne Îndreptăţesc ş~ a-l considera Încă de pe acum un vii­tor arcuş de prestigiu al artei româ­neşti. Tehnica sa Îngrijită şi foarte apropiată de strălucirea unui­­ vir­tuoz, acurateţea cintului său, muzica­litatea evident ordonată totuşi de lo­gica desfăşurării discursului muzi­cal, din care nu lipseşte Insă nici acea fermecătoare notă de sponta­neitate interpretativă, li facilitează tinărului artist imagini a căror for­ţă depăşesc elevaţia vivind,­petulanţa. Cele două momente create de oaspeţii clujeni meritau In orice caz mai multă atenţie din partea ansamblu­lui sibian. Absenţa carenţelor amin­tite ar îi reliefat mult mai pregnant valoarea Incontestabilă a interpretă­rilor lor. Condus de dirijorul Ury Schmidt şi avîndu-1 in partea a doua ca so­list pe pianistul sibian Peter Szaunig, recentul program al filarmonicii In loc să depăşească condiţia celui an­terior Îşi Îngroaşă paleta mijloacelor nonartistice cu şi mai multe inadver­tenţe. Nu are nici un sens să le mai amintim; sunt In general aceleaşi ele mai sus, cu deosebiri cantitati­ve însă. Evident acest lucru nu face altceva decit să stlnjenească tălmă­cirile celor Două dansuri din Bihor de Sabin Drăgoi şi a Simfoniei In do-major de Bizet, pe care hotărit bagheta dirijorului Ie-a dorit şi le-a cerut altfel. Nu am Înţeles Insă de ce Ury Schmidt a cerut sau a ac­ceptat salturile executate In aceste partituri. Nu sint oare şi ele o cau­ză a neajunsurilor semnalate? Sau, poate, numărul repetiţiilor a fost prea mic (?!). In ce priveşte evoluţia pianistului Peter Szaunig, care ne-a oferit au­diţia dificilei partituri a Concertului pentru pian şi orchestră In re-minor nr. 1 de Johannes Brahms, am re­marcat un real progres pe direcţia detaşării sale de obsesia acelui ti­­morant public, în felul acesta dom­nia sa a apărut clar ca un instru­mentist cu reale calităţi tehnico-in­­terpretative; tehnica — vizînd vir­tuozitatea — muzicalitatea şi sensi­bilitatea, căldura, lirismul sau pate­tismul frazărilor şi dinamizărilor, au căpătat multă libertate în desfăşu­rarea şi demonstrarea lor. Este un ciştig ce şi-a meritat pe deplin a­­plauzele. Hămâne de realizat un mai substanţial contact cu publicul pen­tru disciplinarea şi obiectivizarea valenţei artistice semnalate. DORU CONSTANTINIU FOTBAL La Independenţa Sibiu-un singur gind: PROMOVAREA IN „B“! Zi de iarnă. Au reluat pregătirile şi jucătorii de la Independenţa Si­biu, echipă ce aspiră la locul prim în divizia „C­ seria a VI-a, în ca­bină fotbaliştii schimbă impresii şi aşteaptă „comanda" celor doi antre­nori O. Rătscher (principal) şi I. Munteanu (secund). Pină la 25 ianuarie antrenamente­le vor consta din pregătire fizică multilaterală, punîndu-se accent pe rezistenţă, forţă, mobilitate, supleţe şi detentă. în această perioadă, pre­gătirile se desfăşoară de 5 ori pe săptămînă, iar începînd din 4 februa­rie joia şi duminica se vor organi­za jocuri de verificare pentru omo­genizare. Programul întîlnirilor de verificare este următorul: 4 şi 7 fe­bruarie, cu Metalul Aiud, 11 şi 14 februarie, cu Chimia Făgăraş, 18 şi 21 februarie, cu Gaz metan Mediaş şi 25, 28 februarie cu Corvinul Hu­nedoara (primul joc cu fiecare echi­pă se dispută pe teren propriu). La pregătiri participă jucătorii: Hid­zo, Slave, Manta — portari, Lungu, Nagy, Rătscher, Marcu, T. Muntea­­nui, Vîrsie — apărători, Serfezö, Du­ma, Rauscher, Dărăban — mijlocași, Horea, Cherciu, I. Munteanu, Bobo­­loţ, Rubini — atacanţi, precum şi ju­niorii promovaţi din pepinieră pro­prie: Frum, Matei şi Ciumbrudeanu. GH. TOPÎRCEANU TEATRU La Teatrul de stat din Sibiu, ora 19,30, spectacol cu piesa Nud cu vioară, (abonament litera D), iar la Tălmaciu, la ora 20,00 „S.O.S. tata vrea să se însoare" din limba ger­mană. TELEVIZIUNE 10.00—11.30 Em­isiune-Secţie pentru lucrătorii din agricultură. 18.00 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară. 18.30 Ca volan. Emisiune pentru conducătorii auto. 18.50 Mult o dulce şi frumoasă. 19.15 Publicitate. 19.20 1 001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Cind actele nu corespund rea­lităţii. Anchetă. 20.45 Itinerar plastic: Bacău. 21.00 Film serial Vidocq (VI). 21.30 Baschet masculin: Steaua — Spartak Leningrad (Cupa Cu­pelor), repriza a H-a. 22.00 Teleglob. Intre Alexandria şi Suez. 22.30 Noapte de ianuarie... Un bu­chet de lieduri şi romanţe. 22.50 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii. Anul IV, nr. 893 . Direcţia judeţeană de gospodărie comunală şi locativă B­-­dul .Victoriei nr. 1—3, telefon T IO fel1 I ANGAJEAZĂ: — ingineri şi tehnicieni, în specialitatea construcţii civile şi industriale. II Plata conform H.C.M. 914/1968. iiiTSíJnRiíi!ínii!!!iii!iiíí'iíiiifi!i!iiuiiiinioHflttffliHníiíiüiiínnitiiinn!ni!!!int!aiübiniiii[!iinnauunnnniH!ínt!iiniíiiíi!TiiMiírinii;i!!!niini!iiiii!iiii!iiiiiiiii!iiiiiiHMii|......'"»miiiim! MICA PUBLICITATE Vînd frigider Fram, stare perfectă. Sibiu, telefon 2­29­62, orele 18—20. Tineri căsătoriţi, căutăm urgent cameră separată, pentru 6 luni. Informat str. Arhivelor 2, Popa. Caut femeie îngrijire 2 copii, 4—8 ore zilnic. Sibiu, str. Cugir nr. 3, Buţi Cedez Turda, apartament bloc, doresc Sibiu, asemănător. Informaţii Sibi telefon I 35 41. t V (Urmare din pag. 3)_ O discuţie privind „solicitudi­nea" celor care oferă cite ceva călătorului In trecere prin gara unui mare oraş, cum e Sibiul, poate implica diverse aspecte. Ne măr­ginim la cel al alimentaţiei. De o vreme gara este în renovare, timp în care restaurantul şi punc­tul alimentar nu funcţionează nici ele. Cobori din tren, vrei o chi­flă, un cîrnăcior, un covrig, o chiftea — ia-le de unde nu-s! Şi, călătorul nu coboară, desigur, în Mercurea sau Arpaş, ci în Sibiu că, deh,... oraş mare, alte posi­bilităţi. Cinci colo, nimic, ori mai precis totală inospitalitate. în Piaţa gării, două chioşcuri ale „Cofetarului" vînd dulciuri şi cam atît. Pînă la ospătăria din colţ nu-ţi ajung minutele. Ni se pare de-a dreptul şocant dezinte­resul conducerilor unor întreprin­deri comerciale pentru acest... debuşeu. Doar „lozul în plic* « prezent. Desigur, în postură de consu­mator, constatările de mai sus şi cele care urmează se simt cu şi mai multă acuitate. Dacă ai o nemulţumire în legătură cu felul în care eşti servit, dacă nu agre­ezi dezordinea din local şi dacă, pe de­asupra, despre toate aces­tea vrei să scrii în condica de sugestii şi reclamaţii, atunci stîr­­neşti pe dată protestul ospătari­lor, barmanului şi chiar al res­ponsabilului. Condica nu ţi se o­­feră cu una cu două; mai înainte trebuie să răspunzi la întrebarea „Ce vreţi să scrieţi“, ca şi cum după ce ai scris nu s-ar putea ci­ti ce ai vrut să reclami. O arma­tă întreagă de angajaţi ai localu­lui „luptă" coalizată împotriva ta. Toţi te privesc cu ostilitate — consumatorii atraşi de discuţie fac roată în jurul tău şi, dacă eşti slab de înger, te laşi păgu­baş. Dar dacă, totuşi reuşeşti să obţii „dreptul“ de a nota în a­­ceastă condică, la rubrica „Măsu­rile luate de şeful unităţii" esti declarat. „în stare de ebrietate" şi juste, nejuste, sesizările rămîn în suspensie... Evident, nu putem generaliza a­­ceste realităţi, deşi le întîlnim în 90 la sută dintre cazuri. Cert este că la cofetăria „Mocca" — înlocuitoare» responsabilei, Su­sana Radeş, n-a vrut să ne arate condica decît după ce i-am spus că sîntem de la ziar; la bufetul „La Călugărul" barmana Erika Marin ne fierbe vreo cîteva mi­nute cu tot felul de întrebări şi doar în ultimă instanţă scoate de undeva, de la „doseală", preţio­sul document. Răsfoim această condică cu interes, pentru că nu atrage atenţia numărul mare de file scrise. Inginerul C.S. din Ro­şiţă notează că a aşteptat zadar­nic să fie servit de către ospătar şi apoi, după ce a atras atenţia responsabilului, n-a avut mai mult succes în încercarea sa de a servi o mîncare. Ghiciți cine răspunde la rubrica de mai jos? Tocmai responsabilul care fusese reclamat de C.S. cu alte cuvinte „lasă că iau eu măsuri împotriva mea"... Pe altă filă un consu­mator se plînge că ospătarul l-a servit cu o bere (3,50 lei) dar a „uitat" să-i dea restul de la 5 lei. Răspunsul responsabilului „Vom urmări ca lucrătorii să ai­bă o bună comportare" (sici). Doi consumatori A. Florea și I. Vo­­ilintiru­­ —­ muncitori de la uzina bucureșteană „Vulcan“ — care au lucrat un timp la U.P.A. Sibiu — au intrat „La Călugărul" sa ser­vească cîte o sută de grame de votcă. Dar ospătarul N. Vlad, din neatenţie, le-a răsturnat pa­harele. în loc să-şi ceară scuze şi să aducă imediat alte pahare, cu acelaşi conţinut, ospătarul le-a propus o „convenţie": hai să vă dau jumătate din cantitate, adică în loc de două sute, doar cîte cincizeci de grame... în acelaşi local dezordinea (şi nu numai din cauza excesivei a­­glomeraţii!) se împleteşte cu in­diferenţa. Tocmai sub inscripţia „în local cîntatul este interzis" se „producea" un client cu o voce de tunet. Dar ne-a atras atenţia o altă inscripţie, prin caracterul său „comercial“: „Servim în per­manent Mîncăruri calde" (de ce nu în pergament?). La urma ur­mei, unele constatări de mai sus sunt valabile şi pentru bufetul „Brădet" la care, ni se pare, nu s-a mai spălat mozaicul de anul trecut... La „Brădet" şi la „Cin­­drelul" vitrinele erau goale. Ce­va şuncă presată, salam şi con­serve (la „Brădet“) şi doi cîrnă­­ciori (la „Cindrelul") e tot ce pu­teau oferi cele două „bufete". La bufetul „Brădet" lipseau preţurile la unele produse... Fără pretenţia de a fi „desco­perit" în raidul nostru aspecte noi (le remarcaserăm doar şi cu alte ocazii!) am relevat, dacă mai era nevoie, unele deficienţe în peisajul comercial al Sibiului, a căror dispariţie întîrzie nejustifi­cat. Aceleaşi neajunsuri — ace­leaşi justificări — aceleaşi critici din partea noastră. Oare le aude cineva? Cititorii, sîntem siguri, nu vor rămîne indiferenți. amram­aafl ■■«•■■mnn Sugestii dincolo de un panseu liniştitor r«......»...a>.K...>.>..........a...u...a..a.i.a.aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaalaaaaa; 1 uîntreprinderea „Electromontaj" Sibiuţ J . „ ţ angajeaza urgent: s \ \ $OFERI (TRACTORISTI. I Informaţii la serviciul personal al întreprinderii din \ ţ Sibiu, str. Lector nr. 12, telefon 1 48 84, şi la serviciul ţ ţ mecanic şef, telefon 1 37, 82. ţ ţ ') 1 naiMi ­ Industria de morărit şi panificaţie Sibiu angajează de urgenţă? — 1 electrician auto, categoria 4—6 — 1 electrician forţă bobinator, categoria 4—6. Domiciliul în oraşul Sibiu. Informaţii suplimentare la sediul întreprinderii din Calea Dumbrăvii nr. 7* telefon 2­36 07.

Next