Tribuna Sibiului, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 890-914)
1971-01-14 / nr. 899
s P. V. Haneş Studii de istorie Profesorul P. V. Haneş şi-a cîştigat un loc de stimă printre cei cărora cultura noastră le datorează nivelul din azi. In tot ceea ce a făcut, a pus pasiune, dăruire şi pricepere, fie că este vorba de coordonarea activităţii Societăţii „Prietenii istoriei literare" (sub auspiciile căreia s-a tipărit şi o — mai mult decît meritorie — revistă de specialitate), fie de elaborarea mai multor ediţii critice (printre care una a operei lui Alecu Russo), fie de publicarea unui mare număr de studii (P. V. Haneş a elaborat, printre altele, şi un compendiu de Istoria literaturii române, pentru uzul elevilor din licee). Extrem de utilele date de istorie literară comunicate de profesor, rod al unei cercetări temeinice, au contribuit esenţial la îndepărtarea multor pete albe de pe harta istoriei literaturii noastre vecid şi clasice. Pe lingă toate acestea, posteritatea — fără îndoială — nu poate trece nepăsătoare. Credem, totuşi, că un act de natura celui al Editurii Minerva, prin care se încredinţează tiparului o culegere de studii şi cercetări cu o destinaţie atit de „strictă" cum sunt cele ale prof. P. V. Haneş, este — mai ales atunci cind apariţia sa e postumă — aproape în exclusivitate unul de ordin sentimental. O confirmă, de la bun început, înseşi rîndurile prefeţei , dacă autorul mai credea că împlineşte dezideratul ca „studiile să fie durabile, să nu-şi fi pierdut din interes", Mihai Gafiţa recunoaşte că „timpurile mai noi cată să legifereze intr-alt chip în domeniu“, ocolind a lua în discuţie materialul propriu-zis oferit cititorului în cele 341 de pagini ale volumului. Evaziv (dar, cum vom vedea, nici nu putea altfel), Mihai Gafiţa notează doar: „Profesorul Haneş a ales, în studiile sale, metoda descriptivă, consemnarea informaţiilor, confruntarea textelor publicate cu cele manuscrise, urmărirea variantelor, a bibliografiei, a surselor, a circulaţiei de motive — toată acea operaţie laborioasă, fără de care nu se poate închipui o judicioasă tipărire şi difuzare a cuvintului scris". Şi mai departe: „Modestă, necunoscută, această muncă îşi află răsplata supremă in frumuseţea descoperirilor ei şi In abnegaţia cu care se pune la dispoziţia altora, critici şi esteticieni. Pe aceştia îi ţine minte posteritatea; pe cei care au răscolit prima oară vechi arhive, lăzi prăfuite, au descifrat cei dinţii grafii încurcate — cel mai adesea memoria îi pierde...“ Adevărul din aceste aserţiuni nu se cere dovedit; totuşi, amintim că „ Călinescu, în a sa Istorie a literaturii române..., îl menţionează pe P. V. Haneş ca „autor de ediţii de texte şi studii valoroase“ numai în cadrul capitolului destinat lui Ovid Densuşianu şi cu o mai mult decit semnificativă economie de cuvinte. Pragul de pe care se poate vorbi despre perenitate, despre durabilitate la orizontul posterităţii este cel unde instrumentele se supun cel puţin efortului analitic. Or, aceste studii ale lui P. V. Haneş nu se constituie la un asemenea nivel. Funcţia lor este efemeră (vorbim de durabilitate, nu cartea de utilitate), alimentînd materialele de analiză sau de sinteză, ele încetează a mai reprezenta un „moment“ al cercetării după înglobarea, asimilarea, epuizarea lor. Astăzi, la mulţi ani după prima lor apariţie, după ce — material neinterpretat — au fost încorporate într-o construcţie cu alt specific şi cu alte dimensiuni, ele nu mai prezintă nici măcar avantajul actualităţii, al noutăţii, al ineditului. Fiindcă, în cea mai mare măsură, datele oferite de P. V. Haneş au fost accest literară tate la timpul lor, azi devenind bunuri de uz comun. Bunăoară, „litigiul“ Cîntării României pare azi definitiv epuizat; gramatica lui Ienăchiţă Vărărescu, îşi are locul ei bine precizat in istoria culturii noastre naţionale; nu altceva se poate spune despre activitatea lui Nicolae Milescu-Spătarul; sunt asimilate informaţiile despre perioada de la Luneville a lui Kogălniceanu, despre „M. Eminescu începător“, despre relaţiile dintre Caragiale şi Delavrancea etc. E adevărat, P. V. Haneş a simţit, uneori, şi tentaţia sintezei, un exemplu în acest sens constituindu-l rîndurile consacrate lui Grigore Alexandrescu. Dar rezultatele au fost minime. Parcurgem, astfel, volumul de Studii de istorie literară al lui P. V. Haneş cu convingerea utilităţii — la momentul respectiv — a cercetărilor, dar şi cu cea a reeditării nejustificate. Tot aici, însă, trebuie spus că meritele lui P. V. Haneş sunt mai presus de asemenea „accidente“ editoriale. MIRCEA BRAGA Pagina 2 Din comorile folclorului nostru „Obiceiul junilor“ Poporul nostru are un folclor Bogat şi valoros. Este semnul deosebitelor lui calităţi sufleteşti şi arată puterea lui de imaginaţia şi creaţie artistică. Despre aceste creaţii populare ne spunea Bălcescu că „zugrăvesc ideile şi sentimentele veacurilor", Alecu Russo, că „sunt arhivele poporului", iar V. Alecsandri că ele „compun o avere naţională" şi că sunt „comori nepreţuite de simţiri duioase, de datini strămoşeşti“. Vorbind de tradiţii şi obiceiuri, trebuie să arătăm că multe din ele reflectă stări sociale şi, in general, mentalităţi vechi, de mult depăşite. Sensul, gândul care le-a dat naştere s-a pierdut de-a lungul vremurilor. Proiectate pe fundalul istoriei, ele ne apar ca documente de viaţă străveche, de un netăgăduit interes pentru reconstituirea culturii noastre populare. Un astfel de obicei este „Ceata feciorilor" sau „Junii", care a crescut din necesitatea socială ca tineretul să fie pregătit şi îndrumat pentru muncă şi viaţă. Aşa a luat naştere din vremuri îndepărtate organizaţia „Junilor", sau „Ceata feciorilor". După ce se terminau lucrările agricole, la începutul lunii decembrie, se alegea conducerea „junilor“ (jude, pîrgari, vătafi, stegari, casier, bucătar, crîşmar...). Alegerea se făcea, mai de mult, la propunerea mai marilor satului, iar mai Urziţi de către feciori, dar tot în prezenţa mai marilor. Ca semn că au fost acceptaţi, cei aleşi erau ridicaţi de trei ori pe braţe de către feciori. După alegere, primarul satului le adresa cîteva cuvinte de îndrumare: „Juni, păuni, / Feciori, bujori! Pildă bună să luaţi, / Păreche să vă aliaţi, / Casă nouă să-ntocmiţi/ Să creşteţi, să vă-nmulţiţij Spiţa noastră românească ! Citi lumea să trăiascâi". Conducerea aleasă avea datoria să menţină ordinea şi disciplina tineretului (fete şi feciori în sat, la şezătorii la horă, să participe la anumite lucrări obşteşti, să înveţe şi să evite colinde, şi să facă anumite munci în gospodăria gazdei. Gazda era, la început, o familie cu o bună reputaţie în sat, care îi îndruma. Aci aduceau alimente şi băutură. La gazdă mîncau şi dormeau în comun, mai de mult. Aci învăţau şi colindele şi oraţiile. Dacă satul era mare, se împărţeau feciorii in doar-trei cete de colindat. Colindele lor aveau un conţinut laic: colinda gazdei, a plugarului, a judelui, a fetei de măritat, a feciorului de însurat... Aveau şi colinde cu rezonanţe foarte vechi: colinda soarelui, a cerbului, a oilor... In „Colinda soarelui", spre pildă, maica soarelui îşi caută fiul. Ea întreabă pe două stele — surori ale soarelui — dacă nu l-au văzut. Ele îşi aduc aminte că l-ar fi văzut războindu-se cu duşmanii: „Pe ciţi cu calu-i călca / Şi corbaciu de foc le da, / Atâţia nu mai vedea, / Orbea şi se bolnăvea“. Interesantă, prin conţinutul ei, e „Colinda plugarului". Este o naraţiune burlescă: „Dumnezeu şi soţul său, / Se scaldă-ntr-un ieredeu. / El se scaldă şi se-ntreabă: / „ Ce-i mai bun pe acest pământ?“ Unul zice că oaia: „Că ea vara te hrăneşte / Şi iarna te Încălzeşte“. Celălalt zice că stupul, ce-ndulceşte lumea toată / o-ndulceşte şi-o lumină“, în „Colinda oilor", se arată că într-o iarnă grea „Oile tot plingea, / păcurarul fluiera, / şi cum oile plingea, / glasul cimpului mugea: / „ Tăceţi oiţele mele / că io vă feresc de rele / primăvara de-ar sosi, / noi din rele am ieşi". Intr-o colindă a fetelor de măritat, fetele sînt comparate cu merele: „Pînă-s fete mititele / la părinţi li-i drag de ele / Cind fetele se măresc / străinii le Îndrăgesc“. Semnificativ este jocul caprei (turca), avînd origine în reminiscenţe dintr-un cult agrar: „Joacă, joacă, ţurcă, tu / Să duduie pămintu, / Că pămintu-i amorţit / Şi-l trezeşti din duduit, / Sălcioara va-nverzi / Colţul ierbii va ieşi / Şi-i avea tu ce munca / Tocmai cind ţi-i de-a fătat". După o lună, la 7 ianuarie petrecerea junilor se încheie printr-o masă comună a acestora cu părinţii. Pe lîngă pitorescul său, obiceiul junilor avea adînci semnificaţii istorice şi sociale, iar prin valorile lui artistice şi culturale întreţinea farmecul şi veselia tineretului din satele noastre, la sfirşitul unui an de muncă. Prof. I. ALBESCU TIMPUL Centrul meteorologic Sibiu comunică: vremea se menţine relativ frumoasă cu cerul variabil, mai mult noros. Vintul va sufla slab din sectorul estic. Temperatura staţionară. Minimele vor fi cuprinse între —12 şi —8 grade, iar maximele vor oscila între —1 şi --3 grade. CINEMA SIBIU: PACEA: In ghearele invizibile ale dr. Mabuse (orele 9,00; 11,30; 14,00; 16,30; 19,00; 21,00); ARTA: „Z“ (orele 9,30; 12,00; 15,00; 17,30; 20,00) ; TINERETULUI: Soarele alb al pustiului (orele 10,00; 12,00; 14,30; 16,30; 18,30 20,30). MEDIAȘ: PROGRESUL: King Kong evadează (orele 9,00; 11,15; 14,00; 16,30; 19,00; 21,15). TINERETULUI: Ultimul mohican (orele 10,00; 16,30; 18,30; 20,30). UNIREA: Aniikalorel( 10,00; 16,00; 18,00 și 20,00). CISNADIE: POPULAR: Fratele dr. Homer (orele 11,00; 16,00; 18,00 și 20,00) . AGNITA: 8 MAI: Jandarmul se însoară (orele 10,00; 16,00 şi 18,00). DUMBRĂVENI: 7 NOIEMBRIE: Căsătorie prin mica publicitate (orele 18,00 şi 20,00). COPŞA MICA: POPULAR: Operaţiunea Leontine (orele 17,00 şi 19,00). BAZNA-BAI: Jandarmul se însoară (orele 17,00 şi 19,00). OCNA SIBIULUI: Cu mine nu, madam! (orele 17,00 şi 19,00). APOLDO DE SUS, 23 AUGUST: O şansă dintr-o mie (orele 17,00 şi 19,00). Cadru din filmul Anicika Tribuna Sibiului Secţia ofset — întreprinderea poligrafică Sibiu Foto: VIKTOR PELGER PRIMELE PRODUCŢII ARTISTICE ALE ANULUI În sala de concerte, noul an dorit de toţi ca plenitudine de bucurii, satisfacţii şi fericiri materiale şi spirituale, a fost marcat de două producţii care, cel puţin din punctul de vedere al colectivului orchestral, contrar aşteptărilor, nu au depăşit cu absolut nimic acel nivel circumscris de mediocritate. Ambele audiţii, dar In special cea din această săptămlnă au fost tributare unei „oboseli“ generale, unor mult prea multe falsuri la toate compartimentele (au excelat Insă corzile), unei imprecizii a execuţiei nejustificată de cit prin neatenţia cea mai flagrantă. Simfonicul condus de maestrul Henry Selbing — artist emerit — datorită contribuţiei pianistului Gh. Sava (W. A. Mozart — Concertul nr. 17 pentru pian şi orchestră K.V. 453) şi a excelentului violoncelist Valentin Arcu (Dvorjak — Concertul pentru violoncel şi orchestră) reuşeşte o anihilare a efectului produs de desfăşurarea partiturii orchestrale. A plăcut foarte mult precizia şi claritatea tehnicii lui Gh. Sava, cunoaşterea în profunzime a stilisticii mozartiene, dinamica judicios diversificată şi detaliat finisată, desigur pe baza linei rafinate gindiri şi simţiri a textului. La celălalt artist clujean prezent In programul săptămlnii trecute, tlnărul şi foarte talentatul violoncelist Valentin Arcu, am remarcat calităţi ce ne Îndreptăţesc ş~ a-l considera Încă de pe acum un viitor arcuş de prestigiu al artei româneşti. Tehnica sa Îngrijită şi foarte apropiată de strălucirea unui virtuoz, acurateţea cintului său, muzicalitatea evident ordonată totuşi de logica desfăşurării discursului muzical, din care nu lipseşte Insă nici acea fermecătoare notă de spontaneitate interpretativă, li facilitează tinărului artist imagini a căror forţă depăşesc elevaţia vivind,petulanţa. Cele două momente create de oaspeţii clujeni meritau In orice caz mai multă atenţie din partea ansamblului sibian. Absenţa carenţelor amintite ar îi reliefat mult mai pregnant valoarea Incontestabilă a interpretărilor lor. Condus de dirijorul Ury Schmidt şi avîndu-1 in partea a doua ca solist pe pianistul sibian Peter Szaunig, recentul program al filarmonicii In loc să depăşească condiţia celui anterior Îşi Îngroaşă paleta mijloacelor nonartistice cu şi mai multe inadvertenţe. Nu are nici un sens să le mai amintim; sunt In general aceleaşi ele mai sus, cu deosebiri cantitative însă. Evident acest lucru nu face altceva decit să stlnjenească tălmăcirile celor Două dansuri din Bihor de Sabin Drăgoi şi a Simfoniei In do-major de Bizet, pe care hotărit bagheta dirijorului Ie-a dorit şi le-a cerut altfel. Nu am Înţeles Insă de ce Ury Schmidt a cerut sau a acceptat salturile executate In aceste partituri. Nu sint oare şi ele o cauză a neajunsurilor semnalate? Sau, poate, numărul repetiţiilor a fost prea mic (?!). In ce priveşte evoluţia pianistului Peter Szaunig, care ne-a oferit audiţia dificilei partituri a Concertului pentru pian şi orchestră In re-minor nr. 1 de Johannes Brahms, am remarcat un real progres pe direcţia detaşării sale de obsesia acelui timorant public, în felul acesta domnia sa a apărut clar ca un instrumentist cu reale calităţi tehnico-interpretative; tehnica — vizînd virtuozitatea — muzicalitatea şi sensibilitatea, căldura, lirismul sau patetismul frazărilor şi dinamizărilor, au căpătat multă libertate în desfăşurarea şi demonstrarea lor. Este un ciştig ce şi-a meritat pe deplin aplauzele. Hămâne de realizat un mai substanţial contact cu publicul pentru disciplinarea şi obiectivizarea valenţei artistice semnalate. DORU CONSTANTINIU FOTBAL La Independenţa Sibiu-un singur gind: PROMOVAREA IN „B“! Zi de iarnă. Au reluat pregătirile şi jucătorii de la Independenţa Sibiu, echipă ce aspiră la locul prim în divizia „C seria a VI-a, în cabină fotbaliştii schimbă impresii şi aşteaptă „comanda" celor doi antrenori O. Rătscher (principal) şi I. Munteanu (secund). Pină la 25 ianuarie antrenamentele vor consta din pregătire fizică multilaterală, punîndu-se accent pe rezistenţă, forţă, mobilitate, supleţe şi detentă. în această perioadă, pregătirile se desfăşoară de 5 ori pe săptămînă, iar începînd din 4 februarie joia şi duminica se vor organiza jocuri de verificare pentru omogenizare. Programul întîlnirilor de verificare este următorul: 4 şi 7 februarie, cu Metalul Aiud, 11 şi 14 februarie, cu Chimia Făgăraş, 18 şi 21 februarie, cu Gaz metan Mediaş şi 25, 28 februarie cu Corvinul Hunedoara (primul joc cu fiecare echipă se dispută pe teren propriu). La pregătiri participă jucătorii: Hidzo, Slave, Manta — portari, Lungu, Nagy, Rătscher, Marcu, T. Munteanui, Vîrsie — apărători, Serfezö, Duma, Rauscher, Dărăban — mijlocași, Horea, Cherciu, I. Munteanu, Boboloţ, Rubini — atacanţi, precum şi juniorii promovaţi din pepinieră proprie: Frum, Matei şi Ciumbrudeanu. GH. TOPÎRCEANU TEATRU La Teatrul de stat din Sibiu, ora 19,30, spectacol cu piesa Nud cu vioară, (abonament litera D), iar la Tălmaciu, la ora 20,00 „S.O.S. tata vrea să se însoare" din limba germană. TELEVIZIUNE 10.00—11.30 Emisiune-Secţie pentru lucrătorii din agricultură. 18.00 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară. 18.30 Ca volan. Emisiune pentru conducătorii auto. 18.50 Mult o dulce şi frumoasă. 19.15 Publicitate. 19.20 1 001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Cind actele nu corespund realităţii. Anchetă. 20.45 Itinerar plastic: Bacău. 21.00 Film serial Vidocq (VI). 21.30 Baschet masculin: Steaua — Spartak Leningrad (Cupa Cupelor), repriza a H-a. 22.00 Teleglob. Intre Alexandria şi Suez. 22.30 Noapte de ianuarie... Un buchet de lieduri şi romanţe. 22.50 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii. Anul IV, nr. 893 . Direcţia judeţeană de gospodărie comunală şi locativă B-dul .Victoriei nr. 1—3, telefon T IO fel1 I ANGAJEAZĂ: — ingineri şi tehnicieni, în specialitatea construcţii civile şi industriale. II Plata conform H.C.M. 914/1968. iiiTSíJnRiíi!ínii!!!iii!iiíí'iíiiifi!i!iiuiiiinioHflttffliHníiíiüiiínnitiiinn!ni!!!int!aiübiniiii[!iinnauunnnniH!ínt!iiniíiiíi!TiiMiírinii;i!!!niini!iiiii!iiii!iiiiiiiii!iiiiiiHMii|......'"»miiiim! MICA PUBLICITATE Vînd frigider Fram, stare perfectă. Sibiu, telefon 22962, orele 18—20. Tineri căsătoriţi, căutăm urgent cameră separată, pentru 6 luni. Informat str. Arhivelor 2, Popa. Caut femeie îngrijire 2 copii, 4—8 ore zilnic. Sibiu, str. Cugir nr. 3, Buţi Cedez Turda, apartament bloc, doresc Sibiu, asemănător. Informaţii Sibi telefon I 35 41. t V (Urmare din pag. 3)_ O discuţie privind „solicitudinea" celor care oferă cite ceva călătorului In trecere prin gara unui mare oraş, cum e Sibiul, poate implica diverse aspecte. Ne mărginim la cel al alimentaţiei. De o vreme gara este în renovare, timp în care restaurantul şi punctul alimentar nu funcţionează nici ele. Cobori din tren, vrei o chiflă, un cîrnăcior, un covrig, o chiftea — ia-le de unde nu-s! Şi, călătorul nu coboară, desigur, în Mercurea sau Arpaş, ci în Sibiu că, deh,... oraş mare, alte posibilităţi. Cinci colo, nimic, ori mai precis totală inospitalitate. în Piaţa gării, două chioşcuri ale „Cofetarului" vînd dulciuri şi cam atît. Pînă la ospătăria din colţ nu-ţi ajung minutele. Ni se pare de-a dreptul şocant dezinteresul conducerilor unor întreprinderi comerciale pentru acest... debuşeu. Doar „lozul în plic* « prezent. Desigur, în postură de consumator, constatările de mai sus şi cele care urmează se simt cu şi mai multă acuitate. Dacă ai o nemulţumire în legătură cu felul în care eşti servit, dacă nu agreezi dezordinea din local şi dacă, pe deasupra, despre toate acestea vrei să scrii în condica de sugestii şi reclamaţii, atunci stîrneşti pe dată protestul ospătarilor, barmanului şi chiar al responsabilului. Condica nu ţi se oferă cu una cu două; mai înainte trebuie să răspunzi la întrebarea „Ce vreţi să scrieţi“, ca şi cum după ce ai scris nu s-ar putea citi ce ai vrut să reclami. O armată întreagă de angajaţi ai localului „luptă" coalizată împotriva ta. Toţi te privesc cu ostilitate — consumatorii atraşi de discuţie fac roată în jurul tău şi, dacă eşti slab de înger, te laşi păgubaş. Dar dacă, totuşi reuşeşti să obţii „dreptul“ de a nota în această condică, la rubrica „Măsurile luate de şeful unităţii" esti declarat. „în stare de ebrietate" şi juste, nejuste, sesizările rămîn în suspensie... Evident, nu putem generaliza aceste realităţi, deşi le întîlnim în 90 la sută dintre cazuri. Cert este că la cofetăria „Mocca" — înlocuitoare» responsabilei, Susana Radeş, n-a vrut să ne arate condica decît după ce i-am spus că sîntem de la ziar; la bufetul „La Călugărul" barmana Erika Marin ne fierbe vreo cîteva minute cu tot felul de întrebări şi doar în ultimă instanţă scoate de undeva, de la „doseală", preţiosul document. Răsfoim această condică cu interes, pentru că nu atrage atenţia numărul mare de file scrise. Inginerul C.S. din Roşiţă notează că a aşteptat zadarnic să fie servit de către ospătar şi apoi, după ce a atras atenţia responsabilului, n-a avut mai mult succes în încercarea sa de a servi o mîncare. Ghiciți cine răspunde la rubrica de mai jos? Tocmai responsabilul care fusese reclamat de C.S. cu alte cuvinte „lasă că iau eu măsuri împotriva mea"... Pe altă filă un consumator se plînge că ospătarul l-a servit cu o bere (3,50 lei) dar a „uitat" să-i dea restul de la 5 lei. Răspunsul responsabilului „Vom urmări ca lucrătorii să aibă o bună comportare" (sici). Doi consumatori A. Florea și I. Voilintiru — muncitori de la uzina bucureșteană „Vulcan“ — care au lucrat un timp la U.P.A. Sibiu — au intrat „La Călugărul" sa servească cîte o sută de grame de votcă. Dar ospătarul N. Vlad, din neatenţie, le-a răsturnat paharele. în loc să-şi ceară scuze şi să aducă imediat alte pahare, cu acelaşi conţinut, ospătarul le-a propus o „convenţie": hai să vă dau jumătate din cantitate, adică în loc de două sute, doar cîte cincizeci de grame... în acelaşi local dezordinea (şi nu numai din cauza excesivei aglomeraţii!) se împleteşte cu indiferenţa. Tocmai sub inscripţia „în local cîntatul este interzis" se „producea" un client cu o voce de tunet. Dar ne-a atras atenţia o altă inscripţie, prin caracterul său „comercial“: „Servim în permanent Mîncăruri calde" (de ce nu în pergament?). La urma urmei, unele constatări de mai sus sunt valabile şi pentru bufetul „Brădet" la care, ni se pare, nu s-a mai spălat mozaicul de anul trecut... La „Brădet" şi la „Cindrelul" vitrinele erau goale. Ceva şuncă presată, salam şi conserve (la „Brădet“) şi doi cîrnăciori (la „Cindrelul") e tot ce puteau oferi cele două „bufete". La bufetul „Brădet" lipseau preţurile la unele produse... Fără pretenţia de a fi „descoperit" în raidul nostru aspecte noi (le remarcaserăm doar şi cu alte ocazii!) am relevat, dacă mai era nevoie, unele deficienţe în peisajul comercial al Sibiului, a căror dispariţie întîrzie nejustificat. Aceleaşi neajunsuri — aceleaşi justificări — aceleaşi critici din partea noastră. Oare le aude cineva? Cititorii, sîntem siguri, nu vor rămîne indiferenți. amramaafl ■■«•■■mnn Sugestii dincolo de un panseu liniştitor r«......»...a>.K...>.>..........a...u...a..a.i.a.aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaalaaaaa; 1 uîntreprinderea „Electromontaj" Sibiuţ J . „ ţ angajeaza urgent: s \ \ $OFERI (TRACTORISTI. I Informaţii la serviciul personal al întreprinderii din \ ţ Sibiu, str. Lector nr. 12, telefon 1 48 84, şi la serviciul ţ ţ mecanic şef, telefon 1 37, 82. ţ ţ ') 1 naiMi Industria de morărit şi panificaţie Sibiu angajează de urgenţă? — 1 electrician auto, categoria 4—6 — 1 electrician forţă bobinator, categoria 4—6. Domiciliul în oraşul Sibiu. Informaţii suplimentare la sediul întreprinderii din Calea Dumbrăvii nr. 7* telefon 236 07.