Tribuna, aprilie-iunie 1885 (Anul 2, nr. 74-146)

1885-05-23 / nr. 115

Anul II Sibiiu, Joi în 23 Maiu (4 Iunie) 1885 Nr. 115 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/4 an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V4 an 10 fr., 1/a an 20 fr., 1 an 40 fr. Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile­­ Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un immer costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Sibiu, 22 Maiu st. v. Legenda despre norocul regelui de Samos pare că se potrivesce cu guvernul unguresc de astăzi. El, care ’și-a putut crea un partid număros, cu a cărui ma­­joritate sigură își cutează ce-­i place, dis­pune de parlament; după formele parla­mentare, el trebue să se bucure și de în­crederea deplină a coroanei. Astfel situat, ce poate să-ș i mai lipsească, ca să nu se creadă omnipotent preste tot ce suflă, și se tîresce în Ungaria? Norocul guvernului însă departe ca la atât să se mărginească! După ori­ce imputări, după ori şi câte critici din partea oposiţiunii, fie aceasta maghiară, fie din partea naţionalităţilor, ca făt frumos din poveste, ese tot mai puternic şi mai în­vingător. Are, se vede, talent magic, cu care scie fermeca. Anume oposiţiunea maghiară, la tot pasul cade victima far­mecelor guvernului, şi de aceea toate im­putările aruncate din parte-­i în faţa gu­vernului, se resfrâng asupra ei. Căci opo­siţiunii maghiare, de câte­ ori se opin­­tesce a-­i spune guver­nului vre-un adevăr neplăcut, guvernul îi astupă gura cu un proiect sau cu o întreprindere şovinistică. Oposiţiunea «atunci nu numai că amuţesce, dar’ vine şi se înjugă şi ea la carul triumfal al guvernului şi trage mai cu energie decât aceia, cărora hamul guvernamental nu le mai cade din spinare. Dela 1875 încoace vieaţa guvernului actual nu este alt­ceva, decât variaţiunea între critici, imputări şi între succese: învoirea pactului cu Cislaitania; lăsarea Turcilor în soartea lor; intrarea în Bosnia şi Herţegovina şi alte de felul acestora au fost paralizate de minune prin proiecte de legi şi prin ordonanţe îndreptate contra naţionalităţilor. Norocul guvernului pare a fi ajuns la cuhne prin arangiarea exposiţiunii. Au venit Germanii, au venit Cehii şi vor veni şi Polonii din Cislautania, ca să aducă da­ruri şi plocoane guvernului unguresc şi să-şi admire talentul de arangiat exposiţiuni şi nu e mirare dacă Maghiarii, cuprinşi de entusiasmul şovinistic, nu numai aplau­­dează, ci remunerează chiar guvernul, pu­­­nând pe un membru al său, pe ministrul de culte şi instrucţiune publică, Aug. Trefort, president al academiei de ştiinţe. Şi cu tot norocul acesta, guvernul nu se află în disposiţiunea, în care ar trebui să se afle. Este, trebue să fie, ceva pu­­tred, nu numai în statul Ungariei, ci şi în sinul guvernului. De vre­o câteva z z­ile fiarele de la Bu­dapesta stăruesc pe lângă crişe, deşi par­ţiale, în cabinetul dlui Tisza. Ba stăruesc a şi desminţi desminţirile oficioaselor, ară­tând şi motivul, din care s’ar fi escat crisele, în adevăr curios fenomen acesta toc­mai în mijlocul triumfurilor şi încă îna­­nte de a sosi Polonii din Galiţia să strîngă lâna frăţească cu Maghiarii. Causa din care s’ar fi născut dife­renţe între miniştrii cabinetului Tisza, se z­ice că ar fi concesiunea dată lui Móricz Pál de a construi liniile de cale ferată de la Orade până la pusta Kuta şi pănă la Érmihályfalva. Nu însă concesiunea ca atare ar fi causa, ci că dl Móricz Pál, cunoscutul protegiat al guvernului, a luat o anticipaţiune de 50.000 fl. de două ori pe lângă asignaţiuni, odată dela ministe­rul de comerciu şi altădată dela ministerul lucrărilor publice. Va să­dică, causa ar fi una dintre istoriile cele multe morale, de care este bogat regimul guvernului actual şi de care încep a se înscârbi chiar şi miniştrii aceluiaşi guvern. Dacă e aceasta sămânţa unei crise în sinul guvernului, sau alt­ceva, noi nu stim. Puţin impoartă dacă am şi sei, pentru­ că credinţa noastră este, că astfel de crişe se vor separa fără de a se peri­clita cabinetul actual. Nu ne punem nici întrebarea, dacă crisa sau crisele aceste vor atrage aten­ţiunea publică în măsură mai mare asupra lor, nici ce va sef dl Tisza pune în lucrare, ca să distragă pe publicul maghiar şi să-şi stoarcă de nou aplaudările? Dar" să nu ne "batem capul vrând să aflăm, ce va face dl Tisza ca să aco­pere şi spărtura aceasta, ivită la un timp pre cât se poate de inoportuni pentru no­rocul, în care înoată guvernul­ şi cu el partidul guvernului acompaniat de droaia şovinistică întreagă, tocmai acum. Dînsul e un măiestru dibaciu în privinţa aceasta şi nu avem să ne temem, că „geniul“ lui îl va părăsi tocmai acum. Căci dacă s’ar fi sfîrşit toate, no­rocul nu se sfîrşesce. Cabinetului dlui Tisza, după cum stau astăcji lucrurile, îi vin două împregiurări întru ajutor, care îi asigură încă pe un timp oare-care existenţa. Una este, că partidul conservativ unguresc încă nu e deplin consolidat, ca să fie în stare a lua frânele guvernului în mână. Alta, în oare­care nex causal cu cea dintâiu este, că politica externă a monarchiei în lipsa altui partid capabil de guvern, pretinde susținerea acestui guvern actual. Poate, că Vámbery spune adevărul când zice, că răsboiul dintre Anglia și Rusia se amână pe un an, doi ; dar’ se scie, că de încungiurat nu se mai poate încungiura. Probabilitatea este însă foarte mare, că monarchia noastră atunci nu are să stee cu mânile în sîn. piarele germane încep a descoperi o rană, pe care publicul cel mare fiu o cu­­noscea pănă acum. Rana aceasta este: asi­gurarea graniţelor imperului german la meartă-noapte-răsăritul imperului. Asigurarea graniţelor în partea aceasta a locului, poate provoca un conflict între cele două împărăţii ale Nordului, care can­celarul de fer poate va crede, că acum este timpul cel mai potrivit de a-­l în­lătura. Iată un punct nou negru, despre care acum începe a se face pomenire, care însă ori­cum ar fi să se înlăture, nu va lăsa pe monarchia noastră indiferentă. Avem dar’ a face seama cu even­tualităţi şi cu eventualităţi nu prea depăr­tate, cari nu vor lăsa nici pe monarchia noastră afară de ori­ce combinaţiune. Ar fi însă foarte nepolitic, când tocmai în ajunul unor eventualităţi de aceste, băr­baţii de stat ai monarchiei s’ar apuca de schimbări mai radicale înlăuntrul monar­chiei. Pănă­ ce furtuna, ce se arată pe pri­­sont, va trece, va trebui să stee şi cabi­netul, car’ noi să mai răbdăm. Prelungirea aceasta este un noroc. Dacă guvernul însă nu-’şi va schimba atitudinea faţă cu na­ţionalităţile nici după aceasta, ori cât de norocos a fost cabinetul pănă acum, multe noroace nu mai poate aștepta. Ulciorul merge de atâte­ ori la fântână, pănă se sparge. Revistă politică. Sibiiu, 22 Maiu st. v. în­­lilele din urmă s’a făcut multă vorbă despre demisionarea unor miniștri ungari; scrrile aceste însă dimpreună cu amănuntele lor au fost din partea oficioa­selor, categoric desminţi­te.. Acum oposiţio­­nalul „P. N.“ primesce din Viena dela o persoană bine informată în afacerile croato­­maghiare scriea, că la guvernul ungar se pregătesc unele schimbări, cari deşi n’au nici o importanţă politică, sânt demne de amintire. E cunoscut, că ministrul croat Coloman Bedeko­vici încă la anul 1883, imediat după abd­icerea Banului de atunci, a contelui Ladislau Pej­ace­vicii, a voit să se retragă, şi numai la inteţirea prie­tenilor sei sau precum se afirmă, chiar numai la dorinţa expresă a monarchului a rămas în funcţiune. Acum ministrul Bedekovici e hotărît a se retrage de la postul de ministru şi precum ni-o spune „P. N.“ nu din oare­care motiv politic, ci simplu din causa să­nătăţii sdruncinate. Poate ca demisionarea ministrului croat cu toate aceste să stea în legătură cu revisiunea legii de tran­­sacţie, ceea­ ce nici nu e imposibil, dacă luăm în considerare pretensiunile Croaţilor şi mângâierea guvernamentalului „Nemzet“, pe care ’şi-o face sie­’şi în numărul de astăzi dicând, că din Agram i­ se comu­nică din isvor sigur, că cele publicate în timpul din urmă despre pretensiunile deputa­­ţiunii regnicolare croate, nu corăspund de loc adevărului. Alegerile deputaţilor dietali din Austria sânt în curgere şi lupta electorală se vede a fi foarte înverşu­nată cu deosebire în Viena, unde pănă acum s’au întâmplat şi scandaluri. Alege­rile de aci au făcut asupra aderenţilor partidului constituţional o impresie de tot rea. Acest partid a perdut în Viena patru mandate şi în pro­vin­ţă încă a primit multe şi crâncene lovituri. Deputaţii constituţionali de pănă acum S­t­o­u­r­z­h, W­i­e­s­e­n­b­u­r­g, Neuber şi Stendel au că­jut. Aleşi sânt doi democraţi: Dr. Kronawetter, şi senatorul Krenzig, mai departe anti­semitul Dr. Robert P­arr­ai şi Dr. Lueger, care asemenea se ţine de partida demo­cratică. Dr. Herbst, conducătorul parti­dei constituţionale a fost ce e drept ales în Viena, a cădut însă în Prachatit în vechiul seu cerc electoral faţă cu princi­pele Schwarzenberg. în Leopold­stadt s’a ales profesorul Eduard S­u­e­s­s în contra antisemitului Schneider; aci s’au întâmplat excese mari îm­preunate cu curgere de sânge. Aderenţii domnilor Suess şi Schneider s’au încăerat în decursul actului de alegere, au aruncat pietri unii asupra altora şi în sfîrşit au ajuns la cuţite aşa, încât poliţia a trebuit să reculteze ajutor spre restabilirea păcii, pe ce persoane au fost arestate şi s’au constatat pănă acum cincisprezece vulnerări. Studenţii maghiari şi aci ’şi-au băgat nasul unde nu le fierbe oala, începând a se arunca cu stilete şi pumn­al­uri asupra antisemiţilor. Mai mulţi dintre ei au fost arestaţi. Cu privire la convenţiunea co­mercială cu România i se scrie din Braşov citarului „Nemzet“ cu data de 1 iunie următoarele: „Conferenţa camerelor comerciale din Tran­silvania asupra convenţiunii comerciale şi vamale cu România s’a terminat cu clipa de astăzi. Con­ferenţa a fost iniţiată de cătră camera comer­cială din Cluj şi ’şi-a început şedinţele în 14 Maiu ’. După o întrerupere de vre-o câteva zile conferenţa ’şi-a reînceput activitatea în 28 Maiu şi în timp de trei zile a pertractat con­venţiunea şi tarifa vamală, cari sânt încă în va­loare şi a adus cond­use cu privire la toate punctele, cari privesc în mod direct interesele comerciale şi industriale ardelene. La pertrac­tările aceste a luat parte şi representantul ca­­­merii din Arad­ul Dr. Eugen Gaal, ţinându-se dintre comitatele ardelene comitatul Hunedoarei de acea cameră. Aceste trei camere se vor con­sulta separat asupra cond­uselor aduse şi fiecare pentru sine va presenta ministerului proiectele sale. Aceste cond­use se raportează la o modi­ficare esenţială a convenţiunii şi tarifei de faţă, după­ ce s’a constatat, că în urma tarifei şi pro­­cedurii de pănă acum, industria de export din Ardeal nu numai a avut mult de suferit, ci între astfel de condiţiuni nu va mai fi în stare să prospereze. Sperăm că dorințele, exprimate unanim de către aceste trei camere, nu numai că se vor lua în considerare deplină din partea guvernului, ci acestuia îi va şi succede a le aduce pe acele la valoarea ce li se cuvine. Ca­merele interesate au făcut la toată întâmplarea bune serviţii acestei cause“. De altă parte lui „P. Llyd.“ i se de­­peşează din Viena, că consulul român a predat în 1 iunie n. ministrului de externe denunţarea formală a convenţiunii comerciale î­n­t­r­e R­o­­mânia şi Austr­o-Ungaria. Asemenea a denunţat convenţiunea şi consulul austro­­ungar din Bucuresci în urma însărcinării cabinetului Vienez. Prin urmare cu 1 iunie 1885 convenţiunea comercială cu România a eşit din vigoare. Călătoriei domnului Roseberry la Berlin i se fac în Petersburg multe comentare: în cercurile bine informate nu se manifestează îngrijirea, că petrecerea lordului Roseberry în Berlin să fi pro­dus schimbări în politica Germaniei în ceea­ ce privește cestiunea din Asia cen­trală. Din contră se dă tot mai multă expresiune convingerii, că cancelarul ger­man nu a pus în perspectivă nici u­n fel de modificare a atitudinei Ger­maniei de pănă acum relativ la pre­tenţiile puse şi la graniţa din Asia-cen­­trală. Se presupune, că’11 nu a avut la Berlin ni­ciată, ci mai mult mi a se informa despre cancelarului germai îndeosebi în ce st’ produce mai var nilor anglo-geni

Next