Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)

1885-11-08 / nr. 256

Anul II Sibiiu, Vineri în 8/20 Noemvrie 1885 Nr. 256 Abonamentele Pentru Sibini: 1 luna 85 cr., V* an 2 A- 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 10 an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1U an 10 fr., Va an 20 fr., 1 an 40 fr. 'S TRIBUNA Jtsaa Apare in fiecare zi de lucru Inserţiunile Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un număr costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Sibliu, 7 Noemvrie st. v. Garda cea credincioasă şi supusă a d-lui Tisza a fost aşa de nenorocoasă, ca într’una din şedinţele plenare ale delega­ţi­unii ungare se săvîrşească un act de o bravură nechibzuită, în sine mare lucru nu ar fi, ceea­ ce au făcut representanţii credincioşi ai d-lui Tisza. Au strigat un „éljen“, simplu sau întreit, puţin impoartă. Lucrul de căpe­tenie este, că au strigat şi încă tocmai după­ ce au aucjit din gura representan­­tului guvernului comun, că a întărit scriea despre declaraţiunea răsboiului din partea Serbiei contra Bulgariei. Nici lucru greu n’a fost ceea­ ce au făcut delegaţii unguresci guvernamentali. A căsca pe jumătate gura şi a încorda odată gâtul pentru un sunet de două si­labe ascuţite, este lucru uşor de tot. Şi cu toate aceste şi ţipetul acesta, atât de simplu, trebue să fie de mare gravitate. Sunt patru z­ile, de când a venit eve­nimentul din cestiune pe lume şi sărmanele oficioase nu mai ştiu cum să netezească, cum să micşoreze şi cum să facă tot eve­nimentul o nimica toată, o rătăcire de două glasuri din două guri, deasupra căror şede câte o căpăţină nechibzuită. Truda oficioaselor nu se face de flori de măr. Oare-unde în sferele mai înalte ale guvernului trebue că au băgat de st­amă, că delegaţii guvernamentali ma­ghiari au scrintit-o. Pentru­ că, sciindu-m i lumea, că ei dela sine, şi dacă ar fi în stare, nu îndrăsnesc a face nimica, se pre­supune că ei au tradat un secret, care pentru guvern de sigur că a eşit prea curând la iveală. Nu rămâne aşadar’ decât să cerce, nu cumva ceea­ ce odată s’a făcut, s’ar pută face nefăcut? Lângă truda oficioaselor se alătură imputările energice ale presei oposiţionale maghiare. Aceste, ca şi fiarele din Cis­­lautania s’ar vedă că simt gravitatea con­­secvenţelor unei manifestaţiuni de bucurie nesocotită. Pe noi, şi credem că pe Români în genere, nu-’i poate surprinde atitudinea guvernamentalilor maghiari. Ea mai mult corespunde firei celei precipitate a Ma­ghiarilor. Noi o ştim de mult, că elementele politicei maghiare sânt: isbucnirile, no­rocul şi sumeţia, însă dacă nu ne surprinde, indiferenţi încă nu ne poate lăsa. Trebue dar­ să ne îngrijească atitu­dinea delegaţior guvernamentali maghiari, îngrijirea aceasta nu e de loc nejusti­ficată. Chiar şi imputările oposiţiunii ma­ghiare sânt un fel de justificare a îngri­jirii noastre. Şi ea se vede că se teme, ca nu cumva isbucnirea „elten-urilor“ neso­cotite să aibă urmări grele pentru mo­narchie, ale căror sarcini am avă să le urtăm în cele din urmă şi noi dim­­eană cu popoarele celelalte din monar­chie. Aşa este, am avă să le purtăm şi dacă nu mai mult, cel puţin în măsură egală cu aceia, cam­ în saloane şi la fes­tivităţi, cu deosebire, unde se ciocnesc pa­hare cu vin spumegător, totdeauna au fost cei mai viteji. Cum că îngrijirea noastră nu e de loc ceva aşa pe aci în­colo, n’avem lipsă să o dovedim cu evenimentul ce ne-a dat prilegiu la şirurile aceste. De la începutul erei celei noue „con­stituţionale“, le place politicilor maghiari a face pe lume să creadă, că ei au cuvân­tul cel dintâiu şi din urmă în politica externă a monarch­iei. Se poate că-­l şi au, cu toate că ocu­parea Bosniei şi Erţegovinei nu ne-a prea dovedit-o. Compatrioţii maghiari însă nu ţin mult nici la deosebirea între părere şi rea­litate. Cu bună seamă că și acum când representantul guvernului a afirmat decla­rarea răsboiului din partea Serbilor contra Bulgarilor, vor fi cugetat să arete lumii prin bucuria lor, că regele Milan a por­nit la răsboiu cu voia lor, ceea­ ce este una cu voia monarchiei austro-ungare. Nu putem sti positiv întru­cât au isbutit, dacă cu gândul acesta au pus la cale manevra cu „éljen“-ul. Fie însă cum va fi, ne stă bun acum cineva, că nu se vor afla între puterile europene, poate chiar şi de acele, despre care se cjice, că sântem cu ele în rela­­ţiuni amicabile, căror să nu le vină la socoteală manifestaţiunea guvernamentali­lor maghiari? Şi dacă s’ar afla cumva, cine ne garantează, că acea putere, cărei nu ’i-ar veni la socoteală manifestaţiunea, ar alege din monarchia întreagă pe Ma­ghiari la o parte, ca să se înţeleagă cu ei despre motivele acelei manifestaţiuni de bucurie? A fost o mare lipsă de tact politic, care cu anevoie se va pută repara, când delegaţii maghiari guvernamentali şi toc­mai ei prin manifestaţiunea lor au deschis lumii externe calea la credinţă, că mo­narchia austro-ungară protege paşii Ser­biei în Peninsula­ Balcanică. De cumva o astfel de credinţă ar­avă intrare undeva la vre-o putere mare europeană, urmările nu vor întârcuia, pentru monarchia întreagă. Frumoasă privelişte, înlăuntru compatrioţii maghiari pro­voacă resentimente, pentru­ că nu numai ignorează, ci vatămă chiar simţul de ega­litate şi de dreptate al tuturor popoarelor. Afară doar’ de Polonii din Galiţia, nu este popor în monarchia întreagă, care ar­avă simpatie cătră Maghiari, în Ungaria? Aci situaţiunea e tristă. Cam­ acum când prin procederea jignitoare a compatrioţilor maghiari, — la care procedere nu numai guvernamentalii sânt de vină, — sântem pe calea cea mai bună, aşa Zicând, a ne destrăma, tot ei provoacă şi conflicte ex­terne. Oare n’ar fi în drept, n’ar avă dato­­rinţă popoarele nemaghiare din monarchie să cugete la o modalitate, cum să se pună odată capăt unei hegemonii în mânile unor copii politici, cari nu stiu decât să se joace pănă şi cu focul politic, ca să aprindă edi­ficiul asupra capetelor lor şi a compatrio­ţilor lor? Nu mai atingem, batem coarda aceasta de un timp încoace şi nu vom în­ceta a o bate, până când nu vom vedea redeşteptându-se popoarele spre a păşi so­lidare în contra mititeilor tirani. Ar fi o mare norocire pentru monarchie şi un mare favor pentru progresul popoarelor din monarchie, scăpând de supremaţia de tot nefirească a unor oameni, cari acum de mai douăzeci de ani s’au pus să ne facă o gălăgie după ceealaltă. Ce ar fi, — Z’cemi — dacă una ori alta dintre puterile europene s’ar formá­lisa din causa acelui „eljen“? S’au şi formalisat. Afiarele din Budapesta ne aduc scrrea, că două dintre puterile mari au cerut explicări asupra acestei manifestaţiuni răs­­boinice. în Zilele noastre, mai ales în mijlo­cul europei civilizate, răsboiul este consi­derat drept o calamitate, şi este un lucru cel puţin foarte barbar, ca un privitor in­diferent şi neinteresat să se bucure în faţa isbucnirii unui răsboiu. E dlar­ foarte fi­rească întrebarea, dacă Maghiarii vor şi ei să între în răsboiu, căci numai aşa acel ..eljen“ poate să fie scusabil. Credem cu toate aceste, că interve­­nirea celor două puteri a fost mai mult un fel de şicană menită a pune în evi­denţă uşurinţa representanţilor din delega­­ţiunea ungară, deoare­ce încă din timpul răsboiului trecut se scie, cât preţuesc „eljen“­­urile maghiare, şi Turcii pot să Ie spună Serbilor cât temeiu se poate pune pe amicia Maghiarilor. Revistă politică. Sibiiu, 7 Noemvrie st. v. Delegaţiunea austriacă ’şi-a terminat afacerile şi s’a încheiat prin şedinţa dela 17 i. e. n. Cu acest prilegiu ministrul de externe contele Kálnoky a mulţumit delegaţiunii în numele Maiestăţii Sale şi în al său propriu pentru devotamentul şi aplecarea spre jertfe, apreciind mo­tivele, de care a fost îndemnată delegaţiunea, când în faţa eve­nimentelor din Orient a făcut ab­stracţie de la discutarea politicei externe. Presidentul a dat expresiune acelei speranţe, că conflictul din Peninsula­ Balcanică va rămână localizat. După­ ce ministrul a reca­pitulat activitatea delegaţiunii, a provocat pe membrii acesteia, să aducă un întreit „să trăească“ pentru Monarch, ceea­ ce s’a şi întâmplat cu mare entusiasm. Dieta ungară se va întruni Sâm­bătă, şi Luni se vor începe deja consul­tările meritorice începând cu desbaterea proiectului de lege pentru modificarea legii despre notarii publici. Co­­misiunea finanţiară încă îşi va începe atunci desbaterea asupra budgetului de stat pentru anul viitor. Cu privire la demisionarea di­rectorului general al căilor ferate ungare Ludovic Tolnay, despre care am făcut amintire în unul din nu­merii trecuţi, „V­a­­terland“ publică o scrisoare din Pesta, din care extragem următoarele: ... Epistola din urmă a ministrului Tre­­fort a adus pe oamenii aceştia într’o adevărată strîmtoare. Dealtmintrelea „presemnele unei di­­soluţiuni a statului ungar“ es la iveală şi în cercurile funcţionarilor mai mari, isbucnind acum latenta crisă de mult pregătită în ministerul de comunicaţiune. De ani încoace se vorbesce des­pre încurcăturile şi conflictele, ce existau între direcţiunea generală a căilor ferate de stat şi între minister, respective între directorul general şi între secretarul de stat,­­ pănă­ ce ministrul­­president se învertia prel­ingă partide pervendu-­şi însuşi capul. E vorba de o luptă între condu­cerea expertă şi între laicismul setos de stăpâ­nire, în detrimentul statului şi al publicului. Neno­rocirile pe căile ferate de stat sânt tot atât de permanente, ca şi nefavoritoa­­rele resultate financiare şi plângerile cele multe în contra funcţionarilor, în con­tra nepotismului şi celelalte. Secretarul de stat al acestui minister e prototipul acelei moderne aspiraţiuni parlamentare, care umblă într’aceea, să facă curend carieră prin o clasă bună de consciinţă de sine şi de ambiţiune. Acest om a păşit în funcţiune fără cua­­lificaţiune specială, ba chiar fără de nici o cualificaţiune şcolară generală, ocupând mai nainte cu o asemene „dexteritate specială“ posturile unui referent dietal şi dele­­gaţional în cause şcolare, militare etc. „Un astfel de om parlamentar, care prel­ingă toate aceste mai e încă şi şovinist, spre toate şi la noi e bun pentru toate. Directorul ge­neral al căilor ferate, un om întru toate superior secretarului de stat n’a putut să sufere sfătu­­şirile laice ale d-lui Baross şi ’şi-a dat de­­misiunea“. Acţiunea sârbească e atât în Francia cât şi în Anglia desaprobată. Foile en­gleze acasă pe Sârbia şi în legătură cu aceasta şi pe Austro-Ungaria, pen­tru­ că nu a scitit să reţină pe regele Milan dela acţiune. Regelui Milan ’i­ se ia în nume de rău mai cu seamă aceea, că nu ’şi-a ţinut cuvântul, promiţând, că nu va face nici un pas pănă nu-’şi va termina conferenţa lucrările sale. Se vorbesce, că Rusia se interesează din nou de Macedonia, voind a exo­­pera pe seama acesteia o autonomie mai mare, fie chiar pe contul uniunii Bulgariei. împreunarea are mai târziu să urmeze de sine şi ar face cu mult mai mare efect, dacă cele trei ţeri su­rori ’şi-ar da mâna. în cercurile politice din Paris cir­culă faima, că crisa ministerială a isbucnit deja, cu toate că se fac încă încercări spre evitarea aceleia. O depeşă cu datul de 17 Noemvrie, pe care o pri­­mesce din Paris „Neue freie Presse“ co­munică următoarele: „Astăzi se adună 200 de radicali spre a-­şi statur! atitu­dinea, care vor lua-o în adunarea de mâne a tuturor deputaţilor repu­blicani. Clovis Hugues va presenta o propunere pentru amnestie. Dacă aceasta se va respinge, atunci se va pre­senta o propunere pentru punerea sub acasă a dlui Ferry. Unii voesc să pună sub acasă și pe ministerul Broglie. Mai departe se va face propunerea, ca alegerea presidentului republi­­cei să se efectuească încă în decursul acestei luni, deoare­ce ministerul la toată întâmplarea îşi va da demisiunea şi astfel crisa va fi pentru moment evitată. Adu­narea de mâne va fi decizatoare pentru guvern“. Se asigurează că hotărîrea defi­­nitivă a Papei în cesti­unea in­sulelor Caroline se va transpune păr­

Next