Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)
1885-12-03 / nr. 276
Anul II Sibiiu, Marţi în 3/15 Decemvrie 1885 Nr. 276 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1l an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru Monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 10 an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: 10 an 10 fr., la an 20 fr., 1 an 40 fr. Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile Un şir gamond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Vii minier cântă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. La Abonament lunar pentru Decemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Hihitii, 2 Decemvrie st. v. Sunt vreo patru cinci fiile, de când, în lupta din casa ţerii unguresci, curg, nu şiroaie de sânge, ci de discursuri, mai lungi şi mai scurte, asupra mandatului de cinci ani. Mărturisim, ne aşteptam la mai mare spor de vorbă, ba şi la discursuri mai intensive, decum ni le presentă desbaterea, câtă pănă acum am avut prilegiu a o cunoasce. Ceea ce trebue să surprindă însă mai mult, este, că nici oposițiunea de astădată n’are obicinuitul ei anime. Combate, este adevărat, mandatul de cinci ani, dar’ combate cu gura moartă, pare că-’şi împlinesce o afurisită dator’ie. Ba îţi face impresiunea, că în fond este pentru mandatul de cinci ani, dar’ dacă îl combate, îl combate din motiv de oportunitate. Aceasta s’ar pute deduce fără grije de păcat din proiectul de condus al lui Irányi. Guvernamentalii, ca totdeuna în era cea fericită a dlui Tisza, sânt foarte inferiori oposiţiunii. Ei, cari au o posiţiune excelentă, fiind siguri de victorie, pare că nu au spirit în gura lor. De vervă? nici pomenire. Le lipsesce verva cu totul. Dacă se disting şi ei, se disting numai prin câte o necăjitură, care mereu te face să-ţi aduci aminte de clisa cea veche. Si tacuisses .... Aşa au păţit guvernamentalii îndată la deschiderea discuțiunii asupra mandatului de cinci ani cu nostimada deputatului Dárday. Acesta, ca om al guvernului, desigur a vrut să facă spirit cu observarea, că dacă ar sti, că mandatul de cinci ani ar aduce foloase guvernului, ar vota contra. A scăpat, se vede, din vedere dl deputat guvernamental sau nu asciut nici când, că o lege nu pentru că ar fi folositoare guvernului trebue să fie rea, ci pentru că este aptă de a abusa cu ea de puterea, de care un guvern dispune. Tot așa de nostimă a fost propunerea deputatului guvernamental Kuncz, care a cerut pedepsirea „plebei“ pentru amestec la alegeri. Ministrul-president, dl Coloman Tisza ,şi-ar face sie’şi, ar face partidului seu, un serviciu nespus de mare, dacă celui din urmă ’i-ar interzice participarea cu discursuri la desbaterile parlamentare. Căci, oricât îşi dresează dânsul partidul în club, numai în zadar se ostenesce. Membrii partidului guvernamental, se vede că sunt atât de greoi, încât nu simt în stare să ţină minte afecţiunea din club pănă în plenul casei deputaţilor. Ei trebue să facă mai unul, mai altul, în casa deputaţilor, câte un pas greşit. Ministrul-president ar trebui, lucru simplu, se ordone membrilor partidului seu din casa deputaţilor, a se termura prelungă votare. Un „igen“, eventual un „nem“, ar fi preservativul cel mai infalibil pentru toţi membrii partidului guvernamental contra blamagiului,fie orice proiect la ordinea fiirii. Dl ministru-president şi aşa se pare că află o plăcere deosebită a vorbi în casa ţerii, mai numai domnia-sa, în numele partidului domniei-sale. Insă, dacă partidul are noroc puţin cu discursurile membrilor sei din casa deputaţilor, poate fi mulţumit cu norocul în presa ce stă la disposiţiunea guvernului. Fără so voească omul, văziând astfel de fenomene, vine la idea, că în fondul de disposiţiune al guvernului unguresc este cu mult mai mult spirit decât în capetele ilustre ale onorabililor, cari representă partidul guvernamental în casa deputaţilor din Budapesta. Urmărească cineva condeele oficioase, din ţeară şi din străinătate, şi va găsi numaidecât deosebirea dintre dînsele şi dintre acei ce representă partidul în casa deputaţilor. Cu deosebire cele ce lucră în străinătate pun o silinţă deosebită pentru a înfrumseţa toate faptele, prin urmare şi toate proiectele guvernului unguresc, în al cărui serviciu se află. Ca se poată în direcţiunea aceasta lucra mai cu succes, condeele oficioase stiu să-şi însuşească chiar şi rolul de oposiţionare. Aşa cetim într’o foaie din Germania, la care scrie un corespondent din Budapesta, că mandatul de cinci ani mai curând va împuţina (!) atîrnarea de guvern a deputaţilor aleşi. Sabia lui Damocle, alegerile viitoare, nu vor mai atîrna neîntrerupt deasupra capetelor deputaților. Acum fusă numai odată dacă se arată un deputat nedemn de încrederea guvernului, acesta la alegerile viitoare îl lasă să cadă, fără a fi avut deputatul cel puțin odată o pasiune a se rehabilita înaintea înaltului guvern. Puterile mai tinere, care întră în parlament, abia au timp de a se, orienta; din contră, ele se gândesc mai cu seamă, cum să-’şi păstreze locul. Ca să ’şi-’l poată păstra se fac cât se poate de servile, din care cau să nici nu mai vorbesc. Influența guvernului, continuă oficiosul, asupra poporaţiunii este atât de mare, încât alegătorii, dacă din capul locului n’au inclinare spre oposițiune, votează numai pentru persoana candidată de representanța guvernului. Aceasta din motivul, pentru că alegătorii poartă totdeauna de grije, ca deputatul lor se aibă influență în birourile guvernului și să le aline durerile lor locale, mari şi mici. Prin mandatul de cinci ani, fiice oficiosul, deputaţii sunt scutiţi de aşteptările alegătorilor, care aceştia de influenţa de sus. Afară de aceste, oficioşii amintesc şi de câştig pe terenul economic, cu cât mai puţine alegeri, cu atât mai puţină cheltueală. Nu încape îndoeală, sunt multe şi frumoase adevăruri şi printre ale oficioşilor în privinţa neatârnării de guvern şi a influenţei guvernului. Când ar fi ca să ne putem pronunţa şi noi în merit, poate că am consimţi în multe privinţe cu cele ce se fac din partea oficioşilor, pe faţă şi pe ascuns. Noi însă suntem departe de stadiul de a pură fiice alb sau negru, în cestiunea mandatului de cinci ani, între oarecare margini ne apropiem de propunerea oposiţiunii, formulată de deputatul Irányi, sau mai adevărat: oposiţiunea se apropie de noi. Oposiţiunea, adecă, nu găsesce terenul destul de pregătit pentru un proiect cum este al mandatului de cinci ani. Oposiţiunea află, că sunt mai nainte alte lucruri de regulat, lucruri care privesc legea electorală. Are toată dreptatea oposiţiunea. Noi însă trebue să mergem mai departe şi să fiicem, că înainte de regularea lucrurilor în materie de lege electorală, trebue regulat raportul dintre Transilvania şi Unpolasă bilaterala. Guvernul cu cohorta sa nu va lua în consideraţiune ce fiice oposiţiunea, şi cu atât mai puţin ce fiicem noi. El îşi va vota proiectul după dorinţă şi după plac, firesc, nu din considerantele oficiosului, citate şi de noi, ci din considerante de a-şi consolida dominaţiunea. Cohorta de astăzii, care face majoritatea în casa deputaţilor Ungariei, nici nu este spre altceva chiemată, decât de a servi de piedestalul dominaţiunii dlui ministrupresident Tisza. Guvernul cu ai sei rnse zidesce pe năsip. Majoritatea locuitorilor din Transilvania nu poate fi ignorată pănă în sfîrşit şi dacă nu poate fi ignorată, mandatul de cinci ani, şi votat fiind acum de dieta Ungariei, n’are să fie decât un ce provisor. Secretul corespondenţei în Ungaria. Sub titlul,,Irredenta romana“ cetim în „Pester Lloyd“ . Precum se scie, ministrul de justiţie a adresat tribunalelor, ce se află în apropierea României, o ordinaţiune, în urma căreia ar avea să se exmită la propunerea procurorului de stat la fiecare câte un jude instructor spre împedecarea intrării în ţeară a proclamaţiunilor irrredentiste. Mai multe din aceste tribunale au şi satisfăcut acestui ordin, altele car’ au ţinut în suspens hotărîrea, ce avea se o aducă în această privinţă, pănă când s’a ivit vre-un cas concret, iearăşi alte tribunale precum e şi cel din Lugoj, denegaseră delegarea unui jude instructor. Procurorul reg. de acolo a apelat în contra acestei hotărîri, tabla reg. încă a aprobat hotărîrea primei instanţe. Ajungând această afacere înaintea senatului criminal al Curtei, acesta a aprobat hotărîrile instanţelor inferioare dimpreună cu motivările şi a fust că tribunalul nu e obligat a lua măsuri preventive, şi că o afacere, ce se află în stadiul cercetării prealabile, nu cade în cadrul de competenţă a tribunalului, ci în acela al judelui instructor. Din Bucovina. Extras din raportul societăţii politice „Concordia“ făcut în adunarea ei plenară din 29 Noemvrie a. c. ţinută în sala magistratului din Cernăuţi sub preşedinţa profesorului Ioan I. Bumbac. Dăm loc acestui raport mai ales fiindcă am vorbit odată despre această societate politică. Raportul constată: De la întrunirea noastră cea mai de pe urmă pe piscurile „Cecinei“ în fiiua fie 9 August a. c. şi pănă în 9 Noemvrie a. c. au trecut 3 luni de fiile, adecă chiar un cvartal, după care se cuvenia să ţinem a II-a adunare plenară a societăţii noastre politice „Concordia“. Momentul potrivit Insé încă nu sosise, şi pentru aceasta am convocat a Il-a adunare plenară de abia pe astăzii în 29 Noemvrie, trimiţând invitări în toate părţile şi unghiurile ţerii, pe unde avem membri, căci cu bucurie trebue să vă aducem la cunoscinţă, cumcă societatea noastră „Concordia“ ’şi-a câştigat simpatii, amici şi membri în toate districtele şi meleagurile ţerii noastre, şi cumcă astăzii ne sunt amici chiar şi aceia, cari la început erau reci faţă cu noi, şi se gândiau la înfiinţarea unei a doua societăţi politice! Această împregiurare este cel mai ini7£erbit de semn, este cea mai bună dovadă, cum că societatea „Concordia“ s’a născut într’un moment fericit, a avut bună ursită şi are mare viitor! Deşi încă tinera şi intrată de abia în al IlI-lea cvartal al existenţei sale şi deşi începută din nimică şi cu nimică, totuşi ea numără astăzii mai multe sute de membri şi încă mai multe sute de amici şi binevoitori, cari sânt deplin conţeleşi cu noi, lucră din resputeri în unire cu noi şi sânt totdeauna gata a se supune devisei societăţii noastre şi a aduce jertfe pentru înflorirea şi ajungerea scopurilor ei. Membrii şi amicii societăţii „Concordia“ îşi pricep tot mai mult şi mai mult sânta lor chemare, simţindu-se pururea şi pretutindenea cu toţii numai un trup, numai un suflet! Aceasta s’a arătat la felurite ocasiuni, unde Concordienii au avut de a vorbi şi ei un cuvânt. Ochii tuturora s’au îndreptat spre noi, urmărind serios şi cu viu interes toţi paşii întreprinşi de societatea noastră. Şi astăzii chiar însuşi înaltul guvern c. r. al ţerii este încântat de progresele societăţii noastre, este convins de marile foloase, ce le poate ea aduce întregei ţeri, luminând poporul în ceea ce va se fiică drepturile şi îndatoririle sale, ce le are el faţă cu ceialalţi concetăţeni ai gloriosului nostru imper, faţă cu întreaga împărăţie austro - ungară şi faţă cu Preaînaltul nostru împărat şi Duce şi întreaga Familie Augustă Habsburgică, înaltul guvern c. r. al ţerii urmăresce cu mare atenţiune toată ţinuta şi activitatea noastră, este deplin convins, cum că „Concordia“ respectând legile statului, îndeamnă din răsputeri şi pe alţii ca să o facă aceasta şi astfel înlesnesce indirrect în mare grad priceperea şi folosirea practică a drepturilor şi îndatoririlor noastre constituţion^de cetăţenesci, drepturi şi îndatoriri, astpra cărora priveghează înaltul guvern cu îngiijire adevărat părintească şi neadormită, ca din aplicarea