Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)

1885-12-03 / nr. 276

Anul II Sibiiu, Marţi în 3/15 Decemvrie 1885 Nr. 276 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1l­ an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru Monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 10 an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: 10 an 10 fr., la an 20 fr., 1 an 40 fr. Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile Un şir gam­ond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Vii minier cântă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. La Abonament lunar pentru Decemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Hihitii, 2 Decemvrie st. v. Sunt vre­o patru cinci fiile, de când, în lupta din casa ţerii unguresci, curg, nu şiroaie de sânge, ci de discursuri, mai lungi şi mai scurte, asupra mandatului de cinci ani. Mărturisim, ne aşteptam la mai mare spor de vorbă, ba şi la discursuri mai intensive, decum ni le presentă desbaterea, câtă pănă acum am avut prilegiu a o cunoasce. Ceea­ ce trebue să surprindă însă mai mult, este, că nici oposițiunea de astădată n’are obicinuitul ei anime. Combate, este adevărat, mandatul de cinci ani, dar’ combate cu gura moartă, pare că-’şi îm­­plinesce o afurisită dator’ie. Ba îţi face impresiunea, că în fond este pentru man­datul de cinci ani, dar’ dacă îl combate, îl combate din motiv de oportunitate. Aceasta s’ar pute deduce fără grije de păcat din proiectul de cond­us al lui Irányi. Guvernamentalii, ca totdeuna în era cea fericită a dlui Tisza, sânt foarte inferiori oposiţiunii. Ei, cari au o posi­­ţiune excelentă, fiind siguri de victorie, pare că nu au spirit în gura lor. De vervă? nici pomenire. Le lipsesce verva cu totul. Dacă se disting şi ei, se disting nu­mai prin câte o necăjitură, care mereu te face să-­ţi aduci aminte de clisa cea veche. Si tacuisses .... Aşa au păţit guvernamentalii îndată la deschiderea discuțiunii asupra manda­tului de cinci ani cu nostimada deputa­tului Dárday. Acesta, ca om al guvernului, de­sigur a vrut să facă spirit cu obser­varea, că dacă ar sti, că mandatul de cinci ani ar aduce foloase guvernului, ar vota contra. A scăpat, se vede, din vedere dl deputat guvernamental sau nu a­sciut nici când, că o lege nu pentru­ că ar fi folo­sitoare guvernului trebue să fie rea, ci pentru­ că este aptă de a abusa cu ea de puterea, de care un guvern dispune. Tot așa de nostimă a fost propunerea deputa­tului guvernamental Kuncz, care a cerut pedepsirea „plebei“ pentru amestec la alegeri. Ministrul-president, dl Coloman Tisza ,şi-ar face sie­’şi, ar face partidului seu, un serviciu nespus de mare, dacă celui din urmă ’i-ar interzice participarea cu discur­suri la desbaterile parlamentare. Căci, ori­cât îşi dresează dânsul partidul în club, numai în zadar se ostenesce. Membrii par­tidului guvernamental, se vede că sunt atât de greoi, încât nu simt în stare să ţină minte afecţiunea din club pănă în plenul casei deputaţilor. Ei trebue să facă mai unul, mai altul, în casa deputaţilor, câte un pas greşit. Ministrul-president ar tre­bui, lucru simplu, se ordone membrilor partidului seu din casa deputaţilor, a se termura prelungă votare. Un „igen“, eventual un „nem“, ar fi preservativul cel mai infalibil pentru toţi membrii partidului guvernamental contra blamagiului,­fie ori­ce proiect l­a ordinea fiirii. Dl ministru-president şi aşa se pare că află o plăcere deosebită a vorbi în casa ţerii, mai numai domnia-sa, în nu­mele partidului domniei-sale. Insă, dacă partidul are noroc puţin cu discursurile membrilor sei din casa de­putaţilor, poate fi mulţumit cu norocul în presa ce stă la disposiţiunea guvernului. Fără so voească omul, văziând astfel de fe­nomene, vine la idea, că în fondul de disposiţiune al guvernului unguresc este cu mult mai mult spirit decât în capetele ilustre ale onorabililor, cari representă par­tidul guvernamental în casa deputaţilor din Budapesta. Urmărească cineva condeele oficioase, din ţeară şi din străinătate, şi va găsi numai­decât deosebirea dintre dînsele şi dintre acei ce representă partidul în casa deputaţilor. Cu deosebire cele ce lucră în străină­tate pun o silinţă deosebită pentru a în­­frumseţa toate faptele, prin urmare şi toate proiectele guvernului unguresc, în al cărui serviciu se află. Ca se poată în direcţiunea aceasta lucra mai cu succes, condeele oficioase stiu să-­şi însuşească chiar şi rolul de opo­­siţionare. Aşa cetim într’o foaie din Germania, la care scrie un corespondent din Buda­pesta, că mandatul de cinci ani mai cu­rând va împuţina (!) atîrnarea de guvern a deputaţilor aleşi. Sabia lui Damocle, alegerile viitoare, nu vor mai atîrna ne­întrerupt deasupra capetelor deputaților. Acum fusă numai odată dacă se arată un deputat nedemn de încrederea guvernului, acesta la alegerile viitoare îl lasă să cadă, fără a fi avut deputatul cel puțin odată o pasiune a se rehabilita înaintea înaltului guvern. Puterile mai tinere, care întră în parlament, abia au timp de a se, orienta; din contră, ele se gândesc mai cu seamă, cum să-’şi păstreze locul. Ca să ’şi-’l poată păstra se fac cât se poate de servile, din care cau să nici nu mai vor­besc. Influența guvernului, continuă ofi­ciosul, asupra poporaţiunii este atât de mare, încât alegătorii, dacă din capul lo­cului n’au inclinare spre oposițiune, vo­tează numai pentru persoana candidată de representanța guvernului. Aceasta din motivul, pentru­ că alegătorii poartă tot­deauna de grije, ca deputatul lor se aibă influență în birourile guvernului și să le aline durerile lor locale, mari şi mici. Prin mandatul de cinci ani, fiice oficiosul, deputaţii sunt scutiţi de aşteptările alegă­torilor, care aceştia de influenţa de sus. Afară de aceste, oficioşii amintesc şi de câştig pe terenul economic, cu cât mai puţine alegeri, cu atât mai puţină chel­­tueală. Nu încape îndoeală, sunt multe şi frumoase adevăruri şi printre ale oficioşilor în privinţa neatârnării de guvern şi a in­fluenţei guvernului. Când ar fi ca să ne putem pronunţa şi noi în merit, poate că am consimţi în multe privinţe cu cele ce se fa­c din partea oficioşilor, pe faţă şi pe ascuns. Noi însă suntem departe de stadiul de a pură fiice alb sau negru, în cestiunea mandatului de cinci ani, între oare­care margini ne apropiem de propunerea oposiţiunii, formulată de de­putatul Irányi, sau mai adevărat: oposi­ţiunea se apropie de noi. Oposiţiunea, adecă, nu găsesce terenul destul de pregătit pentru un proiect cum este al mandatului de cinci ani. Oposiţiunea află, că sunt mai nainte alte lucruri de regulat, lucruri care privesc legea electorală. Are toată dreptatea oposiţiunea. Noi însă tr­ebue să mergem mai departe şi să fiicem, că înainte de regularea lucrurilor în materie de lege electorală, trebue re­gulat raportul dintre Transilvania şi Un­­po­lasă bilaterala. Guvernul cu cohorta sa nu va lua în consideraţiune ce fiice oposiţiunea, şi cu atât mai puţin ce fiicem noi. El îşi va vota proiectul după dorinţă şi după plac, firesc, nu din considerantele oficiosului, ci­tate şi de noi, ci din considerante de a-­şi consolida dominaţiunea. Cohorta de astăzii, care face majori­­tatea în casa deputaţilor Ungariei, nici nu este spre altceva chiemată, decât de a servi de piedestalul dominaţiunii dlui ministru­­president Tisza. Guvernul cu ai sei rnse zidesce pe năsip. Majoritatea locuitorilor din Transil­vania nu poate fi ignorată pănă în sfîrşit şi dacă nu poate fi ignorată, mandatul de cinci ani, şi votat fiind acum de dieta Un­gariei, n’are să fie decât un ce provisor.­ ­ Secretul corespondenţei în Ungaria. Sub titlul,,Irr­edenta romana“ cetim în „Pester Lloyd“ . Precum se scie, ministrul de justiţie a adresat tribu­nalelor, ce se află în apropierea României, o ordi­­naţiune, în urma căreia ar avea să se exmită la propunerea procurorului de stat la fiecare câte un jude instructor spre împedecarea intrării în ţeară a proclamaţiunilor irrredentiste. Mai multe din aceste tribunale au şi satisfăcut acestui or­din, altele car’ au ţinut în suspens hotărîrea, ce avea se o aducă în această privinţă, pănă când s’a ivit vre-un cas concret, i­earăşi alte tribunale precum e şi cel din Lugoj, dene­­gaseră delegarea unui jude instructor. Procurorul reg. de acolo a apelat în contra acestei hotărîri, tabla reg. încă a aprobat hotărîrea primei instanţe. Ajungând această afacere înaintea senatului criminal al Curtei, acesta a aprobat hotărîrile instanţelor inferioare dimpreună cu motivările şi a fu­st că tribuna­lul nu e obligat a lua măsuri pre­ventive, şi că o afacere, ce se află în stadiul cercetării prealabile, nu cade în cadrul de competenţă a tribuna­lului, ci în acela al judelui instructor. Din Bucovina. Extras din raportul societăţii politice „Concordia“ făcut în adunarea ei plenară din 29 Noemvrie a. c. ţinută în sala magistratului din Cernăuţi sub preşedinţa profesorului Ioan I. Bumbac. Dăm loc acestui raport mai ales fiindcă am vorbit odată despre această societate politică. Raportul constată: De la întrunirea noastră cea mai de pe urmă pe piscurile „Cecinei“ în fiiua fie 9 August a. c. şi pănă în 9 Noem­vrie a. c. au trecut 3 luni de fiile, adecă chiar un cvartal, după care se cuvenia să ţinem a II-a adunare plenară a socie­tăţii noastre politice „Concordia“. Momentul potrivit Insé încă nu so­sise, şi pentru aceasta am convocat a Il-a adunare plenară de abia pe astăzii în 29 Noemvrie, trimiţând invitări în toate păr­ţile şi unghiurile ţerii, pe unde avem membri, căci cu bucurie trebue să vă aducem la cunoscinţă, cumcă societatea noastră „Concordia“ ’şi-a câştigat sim­patii, amici şi membri în toate districtele şi meleagurile ţerii noastre, şi cumcă as­tăzii ne sunt amici chiar şi aceia, cari la început erau reci faţă cu noi, şi se gân­­diau la înfiinţarea unei a doua societăţi politice! Această împregiurare este cel mai in­­i7£erb­it d­e semn, este cea mai bună dovadă, cum că societatea „Concordia“ s’a născut într’un moment fericit, a avut bună ur­sită şi are mare viitor! Deşi încă tinera şi intrată de abia în al IlI-lea cvartal al existenţei sale şi deşi începută din nimică şi cu nimică, totuşi ea numără astăzii mai multe sute de membri şi încă mai multe sute de amici şi binevoitori, cari sânt deplin conţeleşi cu noi, lucră din resputeri în unire cu noi şi sânt totdeauna gata a se supune de­­visei societăţii noastre şi a aduce jertfe pentru înflorir­ea şi ajungerea scopu­rilor ei. Membrii şi amicii societăţii „Con­cordia“ îşi pricep tot mai mult şi mai mult sânta lor chemare, simţindu-se pu­rurea şi pretutindenea cu toţii numai un trup, numai un suflet! Aceasta s’a arătat la felurite ocasiuni, unde Concordienii au avut de a vorbi şi ei un cuvânt.­­ Ochii tuturora s’au îndreptat spre noi, urmărind serios şi cu viu interes toţi paşii întreprinşi de societatea noastră. Şi as­tăzii chiar însuşi înaltul guvern c. r. al ţerii este încântat de progresele societăţii noastre, este convins de marile foloase, ce le poate ea aduce întregei ţeri, lumi­nând poporul în ceea­ ce va se fiică drep­turile şi îndatoririle sale, ce le are el faţă cu ceialalţi concetăţeni ai gloriosului nos­tru im­per, faţă cu întreaga împărăţie austro - ungară şi faţă cu Preaînaltul nostru împărat şi Duce şi întreaga Fa­milie Augustă Habsburgică, înaltul guvern c. r. al ţerii urmă­­resce cu mare atenţiune toată ţinuta şi activitatea noastră, este deplin convins, cum că „Concordia“ respectând legile sta­tului, îndeamnă din răsputeri şi pe alţii ca să o facă aceasta şi astfel înlesnesce indirrect în mare grad pr­iceperea şi folo­sirea practică a drepturilor şi îndatoririlor noastre constituţion^de­ cetăţenesci, drepturi şi îndatoriri, astpra cărora priveghează înaltul guvern cu îngi­ijire adevărat pă­­rintească şi neadormită, ca din aplicarea

Next