Universul, noiembrie 1886 (Anul 3, nr. 658-685)
1886-11-08 / nr. 665
ANUL III.—No. 665. 5 Bani Ira. Capitală—3.0 J3euni Irt Provimea Sâmbătă, 8 (20) Noembre 1886 Dreptate pentru toți ABONAMENTE pentru tota țara e un an......................leî 20 'e șese lunî . . . , v 10 'e trei lunî .... T 5 Apare în tóte zilele la 7 ore Toți pentru dreptate Inserții și reclame 1 leii linia Anunciurî pe pag. 4a 40 bani linia Scrisori nefrancate se refusă. Articolele nepublicate nu se înnapoiază. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Str. Brezoianu No. 19, Bucuresc dimineta. 1 FOAIE POLITICĂ ILUSTRATĂ Oricine se va abona la „Universul“ pe 3 luni, plătind 5 lei, va primi ca premiu Marele Calendar al Universului pe anul 1887. Abonații din provincie pentru a primi acest premiu vor trimite mai mult 50 bani, adică lei 5.50. București 7 Noembre 1886 Am rămas eri datori cu un respuns la întrebarea: Fost ca resultatul alegerilor comunale o dovadă de marea încredere pe care o are țara în actualii noștri cârmuitori ? Dacă am judeca pe de-asupra și am avea în vedere numai numărul voturilor întrunite de un partid și de cellalt,— pentru că așa, ca o luptă între două partide, ni se prezintă alegerile comunale trecute,— atunci ar trebui să mărturisim că un triumf este pentru partidul de la putere de a fi întrunit mai pretutindeni mai multe voturi decât tote opozițiile la un loc. Și toți am căuta să ’i contestăm acest triumf, acuzându-l de presiuni fățișe, când, chiar dacă ar fi așa, nu putem dovedi acesta decât cel mult pentru 56 orașe din 40. Și cu tote astea triumful partidei de la cârmă e contestabil. Și de astă dată, ca totdeauna, majoritatea alegătorilor s’a abținut de la vot, chiar dintre aceia cari au luat parte la el, câți n’au fost aduși, așa zicând cu sila, la urne ? Nu vom face negreșit socotela unui ziar din opoziție care considera tote voturile abținuților favorabile opoziției. Vom face însă altă socotelă. Era vorba ca fiecare comună să alegă omeni cari să-i conducă afacerile. Cei cari le conduceau până acum erau pretutindeni în cea mai perfectă înțelegere cu omenii de la putere și le făceau servicii de câte ori se putea. La alegerile din urmă opozițiile unite au presintat alegătorilor liste de omeni cari departe de a fi dispuși să facă servicii celor de la putere, erau hotărîți se le facă greutăți. Ce respuns a dat corpul electoral la tóté aceste ? Au votat unii pentru listele pe cari se găseau numele vechilor lor representanți ; au votat mai puțini pentru listele dușmanilor guvernului; cei mai mulți n’au votat de loc. La aparință, ce ar trebui să însemne tote acestea ? Că sunt cetățeni cari vreau se fie representați și mai departe de prietenii guvernului și de omenii a căror administrație au avut ocazie să o cunoscă; că mai puțini ar dori se schimbe pe acești representanți ; că celor mai mulți nu le pasă cine le va administra averea sau nu voiesc să li-o administreze nimeni. In aceste condiții, alegerile comunale au fost vre un triumf pentru partidul de la putere ? Dar altfel explicăm noi rezultatul alegerilor. * * * Acea majoritate care s’a arătat nepăsătorre se compune din două feluri de omeni: din puțini cazi în adevăr sunt nepăsători sau mai bine zicând desgustați de luptele politice și din mulți, forte mulți cari habar n’au de importanța actului pe care l’ar săvârși împlinindu-și datoria de alegători. Aceștia din urmă sunt omeni în cari a rămas înrădăcinată ruginita credință că singura schimbare între vremurile vechi și cele de azi e că atunci se numiau „stăpânii“, și acum și’i alege omul singur; atunci se trimetea om să ’i despuie, acum fiecare are dreptul să ’și dea lâna pe mâna cui o el avea poftă. La dreptul vorbind, puțini dintre slujbașii numiți și aleși contribua prin purtarea lor la desrădăcinarea acestei credințe. Ea rămâne ca o dovadă că guvernul liberal n’a putut face până azi ca cetățenii să știe ce vrea el, să ’i cunosca cu toții și cunoscândul să ’1 sprijinesca. E sprijinit, póte pe drept, nu zicem nici da nici da, dar e sprijinit de omeni cari nu’i cunosc intențiile și nu pot să’i judece faptele. E acesta un triumf pentru dânsul ? . * * * Nu mai e nevoie să răspundem. Lăsăm pe gazetele guvernamentale să ’și dea câtă silință le o plăcea, ca să dovedască contrarul, pentru noi rămâne netăgăduit un lucru. Un adevărat triumf ar fi fost, și ar fi pentru un partid care a stat zece ani la putere, să fi învățat treptat pe toți cetățenii să se folosescă de unul din cele mai importante drepturi ale lor, dreptul de vot, și pe urmă să fi întrunit majoritatea, astăzi relativă, cu care se mândrește. A făcut acesta partidul de la putere ? Nu. Lupta electorală cum se face azi, nu se deosebește de loc de luptele de acum 10—12 ani. Unde e clat triumful ? D. Lockroy, ministru de comerciu al Franciei—(Vezi pag. 3). DIN FRANCIA (Corespondență particulară a „ Universului 11) Paris, 3 Noembre. Lumea de aci e tot sub trista impresie a morții neașteptate a lui Paul Bert, cunoscutul șef republican și ilustrul profesor de fiziologie, căruia îi venise acum pofta de a lucra la transformarea Tonkinului și Anamului în niște adevărate colonii franceze. Tote ziarele, din tote partidele, se unesc întru a recunoște că Paul Bert era un om cu merite științifice eminente, un mare patriot și un muncitor de o tenacitate și de o inteligență puțin ordinare. Camera și Senatul au votat, cu tota resistența clericalilor pe cari nici mortea nu-i a împăcat cu marele liber-cugetător, o pensie de 12000 fr. pe an familiei distinsului profesor. Ziarele publică mereu scrisori de ale lui Paul Bert. „République frangaise“ a dat publicului una forte curiosa și forte originală asupra stării poparelor Tonkinez și Anamit. Cel d’Intaiü din aceste popare e liniștit și muncitor; el nu cere decât să lucreze câmpul în pace și se plătască chiar dinainte impozitele. Al douilea e compus mai mult din omeni „învățați“, cari au nevoie de slujbe și se tem ca francezii să-i lipsesca de dânsele. Pentru ca se poți cârmui țara, trebue să cauți sprijinul poporului în Tonkin și pe al literaților în Anam, se faci politică democratică într’o parte și aristocratică în cealaltă, un mare consiliu consultativ al comunelor în Tonkin și călătorii solemne ale Regelui în Anam. Ce se va face cu Tonkinul?—Se vor urma ideile atât de sănătose ale lui Paul Bert, sau se va da mână liberă unui succesor ea se strice tot ? Și cine va fi succesorul? D. Rouvier a refuzat; generalul Warner nu va primi nici el și apoi e temerea că înlocuirea lui Paul Bert printr-un general va părea poporațiilor tonkineze și anumite că Francia vrea se substitue din nou nefastul regim militar regimului civil. Sinuciderile devin din ce în ce mai dese aci, în „capitala civilizației“. Dar ce e mai ciudat e curentul care pare a se stabili al deselor sinucideri de copii. Aci, o calfă, temendu-se să nu-i ocărască meșterul, se aruncă pe o ferastră de la catul al treilea. Dincolo, o fată de paisprezece ani, certată de mă-sa, se jueca în Senna. Mai ieri, un băiat de vreo opt ani, scăpând jos din brațe un copil ce i se încredințase și temându-se că copilul va muri, se duce acasă, la un revolver al tatălui său și-și sbera creierii. Azi, o calfă de ceasornicar, de 14 ani, acuzat pe nedrept de un furt, se spânzură la secția polițienască unde fusese arestat. Influențază mult la acesta și romanele cu fel de fel de fantazii criminale care se citesc în zilele nóstre cu o nepotolită sete de copii. Cronicarul de la ziarul „National“ zice despre acesta : „Romancierii sunt Schopenhauerii poporului...“ Scandal.—Popii și călugării de amândouă sexele fac de o bucată de vreme în Franța scandaluri peste scandaluri. De anăzi, la Auxerre, apoi la Abbeville și azi la Turcoing s’au făcut infamii de felul acesteia. O fată minoră, de șaptesprezece ani, orfană, a pierit de o dată din casa unchiu-lei care, acum patru ani, după mortea părinților fetei, o adăpostise cu cei trei frați și altă soră a ei. Forte îngrijat, unchiul, după o zi întregă de cercetări, isbuti în sfârșit să afle că nepota sa era la mănăstirea din oraș. Se duse imediat acolo cu cumnata-sea. După multe vorbe încurcate ale stanței, acesta le spuse verde că trimiseseră fata la Paris, unde, dacă aveau poftă, puteau se se ducă și s-o găsască. Unchiul și cu însoțitorul seü avură destulă putere ca să-și stăpânască furia și indignarea, dar adresară imediat o plângere parchetului din Loile contra staniței, pentru răpire de minoră. Brutus. Corespondența Telegrafică (Serviciul particular al „ Universului“) Kuala ni ve vezi Berlin, 5 Noembre. Știrile din urmă din Petersburg dovedesc că Rusia n’are de gând de loc să cedeze. Kaulbars nici n’a fost și nici nu va fi rechiemat, nici n’a primit instrucții să ’și modereze purtarea. In fața atitudinei Englitezei și Austriei, Rusia crede de cuviință să arate că nu se intimideze. Demonstrațiile rusești Paris, 5 Noembre. Aci se crede că pregătirile Rusiei în marea Nagră nu sunt decât un răspuns la discursul lordului Salisbury, al cărui scop a fost să irite opinia publică în Austro-Ungaria. Cu atât mai mult e convinsă lumea aci că Rusia nu face decât o demonstrație, cu cât e sigură că regența actuală nu se va mai putea ține multă vreme în Bulgaria. Țarul nu renunță încă la ocupație Paris. 5 Noembre. Dacă Rusia nu se teme de o îndelungată împotrivire din partea bulgarilor, atitudinea unora din marile puteri pot s’o silască să ocupe Bulgaria, deși pân’acum n’are de gând să facă acest pas. Acesta e cea din urmă știre pe care o primește „Templ“ din isvor autorizat. Regența bulgară și representanții el Constantinopol, 5 Noembre. Ambasada rusesca a făcut cunoscut agentului diplomatic al Bulgariei, d lui Grecof, că nu pute se-l recunosce ca representant al Bulgariei, deorece e numit de un guvern pe care Rusia nu’l consideră legal. De aceea ambasadorul rusesc refuză se intre în tratări cu d. Grecuf pentru regularea chestiei bulgare. Francia și Germania Berlin. 5 Noembre. De câtva timp s’au întrerupt conferințele dintre Bismark și ambasadorul francez Herriette ; acesta se consideră ca un semn că Francia s-a alăturat, în chestia bulgară, pe lângă politica urmată de Rusia.