Universul, noiembrie 1886 (Anul 3, nr. 658-685)

1886-11-08 / nr. 665

ANUL III.—No. 665. 5 Bani Ira. Ca­pita­lă—3.0 J3euni Irt Provimea Sâmbătă, 8 (20) Noembre 1886 Dreptate pentru toți ABONAMENTE pentru tota țara­­ e un an......................leî 20 'e șese lunî . . . , v 10 'e trei lunî .... T 5 Apare în tóte zilele la 7 ore Toți pentru dreptate Inserții și reclame 1 leii linia Anunciurî pe pag. 4­a 40 bani linia Scrisori nefrancate se refusă. Articolele nepublicate nu se înna­­poiază. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Str. Brezoianu No. 19, Bucuresc dimineta. 1 FOAIE POLITICĂ ILUSTRATĂ Ori­cine se va abona la „Universul“ pe 3 luni, plătind 5 lei, va primi ca pre­miu Marele Calendar al Universului pe anul 1887. Abonații din provincie pentru a primi a­­cest premiu vor trimite mai mult 50 bani, adică lei 5.50. București 7 Noembre 1886 Am rămas eri datori cu un respuns la întrebarea: Fost ca resultatul alegerilor co­munale o dovadă de marea încredere pe care o are țara în actualii noștri­ cârmui­­tori ? Dacă am judeca pe de-asupra și am avea în vedere numai numărul voturilor întrunite de un partid și de cel­lalt,— pentru că așa, ca o luptă între două par­tide, ni­ se prezintă alegerile comunale tre­cute,— atunci ar trebui să mărturisim că un triumf este pentru partidul de la pu­tere de a fi întrunit mai pretutindeni mai multe voturi decât tote opozițiile la un loc. Și toți am căuta să ’i contestăm a­­cest triumf, acuzându-l de presiuni fățișe, când, chiar dacă ar fi așa, nu putem do­vedi acesta decât cel mult pentru 5­6 orașe din 40. Și cu tote astea triumful partidei de la cârmă e contestabil. Și de astă dată, ca tot­deauna, majori­­ta­tea alegătorilor s’a abținut de la vot, chiar dintre aceia cari au luat parte la el, câți n’au fost aduși, așa zicând cu sila, la urne ? Nu vom face negreșit socotela unui ziar din opoziție care considera tote voturile abținuților favorabile opoziției. Vom face însă altă socotelă. Era vorba ca fie­care comună să alegă omeni cari să-i conducă afacerile. Cei cari le conduceau până acum erau pretutin­deni în cea mai perfectă înțelegere cu omenii de la putere și le făceau servicii de câte ori se putea. La alegerile din ur­mă opozițiile unite au presintat alegăto­rilor liste de omeni cari departe de a fi dispuși să facă servicii celor de la putere, erau hotărîți se le facă greutăți. Ce respuns a dat corpul electoral la tóté aceste ? Au­­ votat unii pentru listele pe cari se găseau­ numele vechilor lor representanți ; au votat mai puțini pentru listele dușma­nilor guvernului; cei mai mulți n’au vo­tat de loc. La aparință, ce ar trebui să însemne tote acestea ? Că sunt cetățeni cari vreau se fie re­­presentați și mai departe de prietenii guvernului și de omenii a căror adminis­trație au avut ocazie să o cunoscă; că mai puțini ar dori se schimbe pe acești re­presentanți ; că celor mai mulți nu le pasă cine le va administra averea sau nu vo­­iesc să li-o administreze nimeni. In aceste condiții, alegerile comunale au fost vre un triumf pentru partidul de la putere ? Dar alt­fel explicăm noi rezultatul ale­gerilor. * * * Acea majoritate care s’a arătat nepă­­sătorre se compune din două feluri de omeni: din puțini cazi în adevăr sunt nepăsători sau mai bine zicând desgustați de luptele politice și din mulți, forte mulți cari habar n’au de importanța actului pe care l’ar săvârși împlinindu-și datoria de alegători. Aceștia din urmă sunt omeni în cari a rămas înrădăcinată ruginita cre­dință că singura schimbare între vremu­rile vechi și cele de azi e că atunci se numiau­ „stăpânii“, și acum și’i alege o­­mul singur; atunci se trimetea om să ’i despuie, acum fie­care are dreptul să ’și dea lâna pe mâna cui o el avea poftă. La dreptul vorbind, puțini dintre sluj­bașii numiți și aleși contribua prin pur­tarea lor la desrădăcinarea acestei cre­dințe. Ea rămâne ca o dovadă că guver­nul liberal n’a putut face până azi ca ce­tățenii să știe ce vrea el, să ’i cunosca cu toții și cunoscându­l să ’1 sprijinesca. E sprijinit, póte pe drept, nu zicem nici da nici da, dar e sprijinit de omeni cari nu’i cunosc intențiile și nu pot să’i jude­ce faptele. E acesta un triumf pentru dânsul ? . * * * Nu mai e nevoie să răspundem. Lăsăm pe gazetele guvernamentale să ’și dea câtă silință le o plăcea, ca să do­­vedască contrarul, pentru noi rămâne ne­tăgăduit un lucru. Un adevărat triumf ar fi fost, și ar fi pentru un partid care a stat zece ani la putere, să fi învățat treptat pe toți cetă­țenii să se folosescă de unul din cele mai importante drepturi ale lor, dreptul de vot, și pe urmă să fi întrunit majoritatea, astăzi relativă, cu care se mândrește. A făcut acesta partidul de la putere ? Nu. Lupta electorală cum se face azi, nu se deosebește de loc de luptele de acum 10—12 ani. Unde e clat triumful ? D. Lockroy, ministru de com­erciu al Franciei—(Vezi pag. 3). DIN FRANCIA (Corespondență particulară a „ Universului 11) Paris, 3 Noembre. Lumea de aci e tot sub trista impre­sie a morții neașteptate a lui Paul Bert, cunoscutul șef republican și ilustrul pro­fesor de fiziologie, căruia îi venise acum pofta de a lucra la transformarea Tonki­­nului și Anamului în niște adevărate colonii franceze. Tote ziarele, din tote partidele, se u­nesc întru a recunoște că Paul Bert era un om cu merite științifice eminente, un mare patriot și un muncitor de o tenaci­tate și de o inteligență puțin ordinare. Camera și Senatul au votat, cu tota resistența clericalilor pe cari nici mortea nu-i a împăcat cu marele liber-cugetător, o pensie de 12000 fr. pe an familiei dis­tinsului profesor. Ziarele publică mereu scrisori de ale lui Paul Bert. „République frangaise“ a dat publicului una forte curiosa și forte originală asupra stării poparelor Tonkinez și Anamit. Cel d’Intaiü din aceste popare e liniș­tit și muncitor; el nu cere decât să lu­creze câmpul în pace și se plătască chiar dinainte impozitele. Al douilea e compus mai mult din omeni „învățați“, cari au nevoie de slujbe și se tem ca francezii să-i lipsesca de dânsele. Pentru ca se poți cârmui țara, trebue să cauți sprijinul poporului în Tonkin și pe al literaților în Anam, se faci politică democratică într’o parte și aristocratică în cea­l­altă, un mare consiliu consulta­tiv al comunelor în Tonkin și călătorii solemne ale Regelui în Anam. Ce se va face cu Tonkinul?—Se vor urma ideile atât de sănătose ale lui Paul Bert, sau se va da mână liberă u­­nui succesor ea se strice tot ? Și cine va fi succesorul? D. Rouvier a refuzat; generalul War­ner nu va primi nici el și apoi e teme­rea că înlocuirea lui Paul Bert printr-un general va părea poporațiilor tonkineze și anumite că Francia vrea se substitue din nou nefastul regim militar regimului civil. Sinuciderile devin din ce în ce mai dese aci, în „capitala civilizației“. Dar ce e mai ciudat e curentul care pare a se stabili al deselor sinucideri de copii. Aci, o calfă, temendu-se să nu-i ocă­­rască meșterul, se aruncă pe o ferastră de la catul al treilea. Dincolo, o fată de pai­spre­zece ani, certată de mă-sa, se jueca în Senna. Mai ieri, un băiat de vre­o opt ani, scăpând jos din brațe un copil ce i se încredințase și temându-se că copilul va muri, se duce acasă, la un revolver al tatălui său și-și sbera creierii. Azi, o calfă de ceasornicar, de 14 ani, acuzat pe nedrept de un furt, se spân­zură la secția polițienască unde fusese arestat. Influențază mult la acesta și romanele cu fel de fel de fantazii criminale care se citesc în zilele nóstre cu o nepotolită sete de copii. Cronicarul de la ziarul „National“ zice despre acesta : „Romancierii sunt Schopenhauerii po­porului...“ Scandal.—Popii și călugării de amân­două sexele fac de o bucată de vreme în Franța scandaluri peste scandaluri. De anăzi, la Auxerre, apoi la Abbeville și azi la Turcoing s’au făcut infamii de felul acesteia. O fată minoră, de șapte­spre­zece ani, orfană, a pierit de o dată din casa un­­chiu-lei care, acum patru ani, după mor­tea părinților fetei, o adăpostise cu cei trei frați și altă soră a ei. Forte îngrijat, unchiul, după o zi în­­tregă de cercetări, isbuti în sfârșit să afle că nepota­ sa era la mănăstirea din oraș. Se duse imediat acolo cu cumna­ta-sea. După multe vorbe încurcate ale sta­nței, acesta le spuse verde că trimise­seră fata la Paris, unde, dacă aveau poftă, puteau se se ducă și s-o găsască. Unchiul și cu însoțitorul seü avură destulă putere ca să-și stăpânască furia și indignarea, dar adresară imediat o plângere parchetului din Loile contra sta­­niței, pentru răpire de minoră. Brutus. Corespondența Telegrafică (­Serviciul particular al „ Universului“) Kuala ni ve vezi Berlin, 5 Noembre. Știrile din urmă din Petersburg dove­desc că Rusia n’are de gând de loc să cedeze. Kaulbars nici n’a fost și nici nu va fi rechiemat, nici n’a primit instrucții să ’și modereze purtarea. In fața atitu­­dinei Englitezei și Austriei, Rusia crede de cuviință să arate că nu se intimideze. Demonstrațiile rusești Paris, 5 Noembre. Aci se crede că pregătirile Rusiei în marea Nagră nu sunt decât un răspuns la discursul lordului Salisbury, al cărui scop a fost să irite opinia publică în Aus­­tro-Ungaria. Cu atât mai mult e convin­să lumea aci că Rusia nu face decât o demonstrație, cu cât e sigură că regența actuală nu se va mai putea ține multă vreme în Bulgaria. Țarul nu renunță încă la ocupație Paris. 5 Noembre. Dacă Rusia nu se teme de o îndelun­gată împotrivire din partea bulgarilor, a­­titudinea unora din marile puteri pot s’o silască să ocupe Bulgaria, deși pân’acum n’are de gând să facă acest pas. Acesta e cea din urmă știre pe care o primește „Templ“ din isvor autorizat. Regența bulgară și representanții el Constantinopol, 5 Noembre. Ambasada rusesca a făcut cunoscut agentului diplomatic al Bulgariei, d lui Grecof, că nu pute se-l recunosce ca re­­­presentant al Bulgariei, de­ore­ce e nu­mit de un guvern pe care Rusia nu’l consideră legal. De aceea ambasadorul rusesc refuză se intre în tratări cu d. Grecuf pentru regularea chestiei bulgare. Francia și Germania Berlin. 5 Noembre. De cât­va timp s’au întrerupt conferin­țele dintre Bismar­k și ambasadorul francez Herriette ; acesta se consideră ca un semn că Francia s-a alăturat, în chestia bul­gară, pe lângă politica urmată de Rusia.

Next