Viaţa Economică, iulie-decembrie 1970 (Anul 8, nr. 27-52)

1970-08-07 / nr. 32

mala economică Suprammal editat de Societatea de Ştiinţe Economice din România SUMARUL nr. 32 din 7 august 1970 • ECONOMIE NAŢIONALA — 23 August 1944 — 1970: Politica P.C.R. privind dezvoltarea bazei tehnico-materiale a agriculturii de prof. N. Giosan, preşedintele Acade­miei de ştiinţe agricole şi silvice. (pag. 3) Transporturile în contextul dezvoltării economiei româneşti de ing. Nicolae Stere, şeful departamen­tului transporturi auto, navale şi aeriene din ministerul transporturilor. (pag. 5) — Dezbateri pe tema indicatorului „Produc­tivitatea muncii“ . In industria textilă : Indici mai înalţi de folosire a maşinilor de dr. Stefan Ştefănescu, director adjunct Ministerul Industriei Uşoare. Din nou despre modul de exprimare a cheltuielilor de muncă de Gheorghe Toduţă, economist-Arad. (pag. 7) — Salarii : Noul sistem de salarizare în industria minieră. Stimularea stabilităţii cadrelor şi sporirea randamentului muncii de ing. C. Cocimarov, director adjunct Ministerul Industriei Miniere şi Geologiei. (pag. 8) — Cronică sătmăreană : Oraşul renaşte, se reface de Mircea Postelnicu (pag. 9) • CONDUCERE ŞI ORGANIZARE — La masa rotundă : Centralele industriale— Statutul, cadru şi acţiunea economică de Constantin Cojocaru (pag. 10—11) — Tîrgul internaţional, Bucureşti — 1970. de N. Popov (pag. 12) • TEORII • IDEI. — Predarea economiei politice in invăţă­­mîntul superior : Să predomine considerentul utilităţii prac­tice­­ de conf. univ. dr. I. V. Totu Invăţămîntul pentru marketing de dr. M. C. Demetrescu. (pag. 13) — Simpozionul de la Novosibirsk: „Mode­larea economiei naţionale“ de T. Schatteles­­ — Şantier ştiinţific : L. Jaeger. (pag. 14) • ECONOMIE MONDIALA — Din ţările socialiste ! R. P. Chineză : Realizări în producţie. R. S. Cehoslovacă : Dezvoltarea prioritară a ramurilor de bază ale industriei, de Maria Melnic (pag. 17) — Convorbire cu Diarmid McLaughlin : Im­plicaţiile aderării Angliei la Piaţa Co­mună vest-europeană de Irina Vianu (pag. 18) — Documentar : Povara înarmărilor militare de Mina Pislă-Iaşi. (pag. 19) Redactor şef : Gheorghe DOLGU Tiparul : întreprinderea Poligrafică „Infor­maţia" str. Brezoianu, nr. 23—25, 4. 470 ­­ iH . 0­­­1 V • Promovare ING. AUREL BRACA­­CESCU, Bucureşti — In Ipoteza în care, în aplica­rea „Precizărilor“ fostului Comitet de stat pentru probleme de muncă şi sa­larii, cu nr. 3565/1966 (res­­pectînd condiţiile prevă­zute) vi s-a recunoscut că aveţi vechime în funcţii tehnice medii în specialitatea în care — ulterior — aţi absolvit învățămîntul superior cu examen de stat, perioada lucrată se poate lua în considerare în proporţie de pînă la 50% ca vechime în funcţii tehnice supe­rioare (pct. 5 din anexa IX la H.C.M. nr. 91/ 1968). • Transferarea la ce­rere MIHAI DUMITRU, Cra­iova — Conform regle­mentării în vigoare (le­gea nr. 11970 privind or­ganizarea şi disciplina muncii în unităţile socia­liste de stat şi anexa VII-a la H.G.M. nr. 914/1963, cu modificările ulterioare), transferarea la cerere de­termină întreruperea ve­chimii în aceeași unitate, în temeiul căreia se acor­dă sporul de salariu. In­­trucit, fiind absolvent al învăţămîntului mediu de cultură generală, ocupaţi la data aplicării hotărîrii o funcţie medie econo­mică, stagiul necesar — în cazul dv. — pentru promovarea în funcţia de contabil principal, pla­nificator principal, mer­ceolog principal etc. este de numai cinci ani. Pre­vederile pct. 6 din anexa IV B. se aplică numai angajaților în funcții eco­nomice medii după apli­carea acestei hotărîri. Ul­tima problemă ridicată de dv. se află în studiul organelor competente. • Revenire la desfa­cerea contractului de muncă I. BECHERU, Bucu­rești — După emiterea ordinului prin care se precizează data desfacerii contractului de muncă și motivarea acestei măsuri pe temeiul art. 20 Ut. b din Codul Muncii, nu este posibil să se revină și să se dispună transferarea angajatului respectiv. La data revenirii, salariatul nu mai este angajat al unității și nu mai are ra­porturi de muncă cu a­­ceasta. Dat fiind faptul că desfacerea contractului de muncă s-a făcut în teme­iul art. 20 lit. b din Co­dul Muncii, angajații be­neficiază de vechimea ne­întreruptă în aceeaşi uni­tate la fel cu angajaţii transferaţi în interesul serviciului, cu condiţia ca reîncadrarea lor să aibă loc în 90 de zile. Din acest punct de vedere, anularea desfacerii con­tractului de muncă şi emiterea unei decizii de transferare nu prezintă interes. Dacă s-a revenit asupra desfacerii contrac­tului de muncă, angaja­tul n-are dreptul să be­neficieze de compensaţia prevăzută de art. 73 din Codul Muncii. • Recunoaşterea ve­chimii în muncă MARIA LAZAR, Cluj Dacă, aşa cum arătaţi în scrisoarea dv., aţi fost scoasă din muncă şi tri­misă să urmaţi cursurile învăţămîntului superior economic, beneficiind în baza contractului înche­iat cu întreprinderea unde lucraţi, de o bursă care vî s-a acordat pe toată perioada de studii, iar după absolvirea facultăţii v-aţi reîncadrat în termen de cel mult 90 de zile la unitatea unde aţi fost re­partizată de Comisia gu­vernamentală, perioada de frecventare a cursurilor se consideră vechime şi vechime neîntreruptă în muncă şi în ace­eaşi unitate (H. C. M. nr. 252/1967, anexa VII la H.C.M. 914/1968 şi Legea nr. 1/1970). In consecinţă, vechimea dv. în aceeaşi unitate se calculează de la data angajării la unita­tea care v-a trimis, con­form contractului, să ur­maţi cursurile învăţămîn­tului superior. 0 8 1­­ 5 1 3 1 ECOURI * ECOURI * ECOURI „PREŢUL UNOR MĂRFURI DEMODATE DUPĂ apariţia scrisorii „Preţul unor mărfuri demodate“ (nr. 21). Direcţia de preţuri şi tarife din UCECOM ne scrie : „Creditarea unităţilor pentru mărfurile şi produsele ce le au în stoc se face după cr­terii stabilite de Banca Naţională în raport cu apartenenţa unităţilor respective. Potrivit acestor criterii, organiza­ţiile comerciale de stat beneficiază de credite curente separate atit pentru stocurile de marfă la pre­ţuri iniţiale, cit şi pentru stocurile greu vandabile, cărora li s-a re­dus preţul. Fiecare din aceste cate­gorii de mărfuri beneficiază de credite curente, în mod separat, timp de 12 luni de la data înregis­trării lor. In schimb însă, unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti benefi­ciază de credite numai pentru ma­ximum 12 luni, indiferent de po­ziţia mărfii. Pentru un regim unitar, respectiv pentru acordarea de credite în ve­derea finanţării stocurilor de măr­furi greu cant­­abile care să în­ceapă de la da­ta reducerii preţu­rilor şi nu de la data aprovizionării acestor mărfuri s-au făcut demer­suri la Banca Naţională. Propune­rea noastră nu a fost însă accep­tată“. Iată ce ne scrie însă şi Direcţia creditării industriei bunurilor de consum din Banca Naţională : „In vederea extinderii prevederilor H.C.M. nr. 966 1963 şi pentru coope­raţia meşteşugărească este nece­sar ca UCECOM să iniţieze un proiect de hotărîre, proiect pe care banca îl va aviza favorabil". Comentariile, în continuare, sînt, deci de prisos SCRISORI • SCRISORI • PREDAREA ECONOMIEI POLITICE AM CITIT cu interes articolul tov. prof. univ. Barbu Zaharescu, „Predarea economiei politice — ac­tualitate Şi diferenţiere", apărut în nr.­­29 al revistei. Apreciez, in special faptul că se formulează clar o cerinţă care, după părerea mea, nu se pune numai la Facul­tatea de Filozofie ci, este mai ge­nerală, şi anume „a pune accentul nu pe istoricul dezvoltării catego­riilor economice, ci pe economia contemporană“. După cum se ştie, toţi studenţii (şi nu numai cei de la Filozofie) au studiat economia politică în liceu. De acest fapt nu se ţine încă seama în suficientă măsură. Subscriu, de aceea, la afirmaţia că „aceste cunoştinţe trebuie acum — în facultate — lărgite, adîncite“. Tratarea cu precădere a probleme­lor economiei capitaliste contem­porane ar trebui să se facă de aceea în toate facultăţile. încura­jator în acest sens este interesul sporit manifestat de studenţi. Cred, de asemenea, că ar fi util dacă în cadrul cursurilor de economie politică de la toate fa­cultăţile, dar mai ales de la cele economice, s-ar acorda un loc m­ai important decit in prezent cu­noaşterii şi combaterii argu­mentate a principalelor teorii bur­gheze contemporane, care încearcă să explice fenomene evident tot contemporane. Afirmaţia mi se pare cu atit mai valabilă pentru cursul de istorie a doctrinelor eco­nomice. Şi, fiindcă m-am referit la acest curs, cred că el se ocupă SCRISORI prea puţin de gîndirea marxistă din epoca con­em­porană. Dacă mi se permite o sugestie, cred că­ re­vista ar trebui să acorde mai mult spaţiu şi acestui subiect, mai ales în împrejurări­e în care cursurile o fac prea puţin. prof. Dan NECŞULESCU Bucureşti Pe teme de salarizare PROMOVAREA MUNCITORILOR O FORMA stimulativă introdusă prin noul sistem de salarizare o constituie aco­rdarea sporurilor di­ferenţiate in raport cu vechimea neîntreruptă in aceeaşi întreprin­dere. Din analiza a două perioade respectiv de la 1 februarie la 31 decembrie 1968 şi 1 februarie — 31 decembrie 1969, rezultă că din­­tr-un număr de 742 muncitori ple­caţi din proprie iniţiativă, 619 a­­veau o vechime de pînă la trei ani, 79 între 3—5 ani (ambele categorii fără drept de spor) şi numai 44 cu o vechime de la 5—10 ani. De asemenea, din totalul de 742 mun­citori plecaţi, 695 au fost încadraţi la nivel de bază şi numai 47 au avut trepte. Rezultă deci că mun­citorii care întrunesc condiţiile şi beneficiază de sporuri de vechime sau sunt încadraţi în trepte de sa­larizare, au o fluctuaţie foarte re­dusă. După calculele făcute, am ajuns la concluzia că stagiul de un an pentru acordarea primei trepte şi de doi ani pentru acordarea trep­tei a doua şi a treia este mult prea mare în comparaţie cu cel nece­sar promovării muncitorilor in­tr-o categorie superioară conf. H.C.M. 240/1963. Datorită acestui stagiu, muncitorii noi angajaţi nu pot fi stimulaţi pentru aportul a-* dus la ridicarea nivelului de cali­ficare chiar dacă îndeplinesc toate, celelalte condiţii calitative, fapt ce-i determină să plece de la o întreprindere la alta. Dacă noul sistem îmbunătăţit de salarizare acordă sporuri, de salarii salariaţilor cu o vechime neîntre­ruptă în aceeaşi întreprindere, în acelaşi timp prevede şi anularea a­­cestora în cazul salariaţilor care lipsesc nemotivat de la serviciu, în primele luni de aplicare, această­ prevedere nu a dat rezultate, în­trucât majoritatea muncitorilor nea­­vind spor de vechime, lipseau ne­­motivat In continuare. Ca o com­pletare la H.C.M. 914/1968, în regu­lamentul de plata salariilor tarifa­re, s-a prevăzut diminuarea la toţi salariaţii a echivalentului salariului tarifar realizat, cu 10% pentru o zi, cu 20% pentru două zile şi 30% pentru trei zile absenţe nemotivate. Urmare a acestei prevederi volu­mul de 8 zile absenţe nemotivate a fost redus. In 1970 s-au înregistrat 0,2% absenţe faţa de 0,4% în 1968. Concluzia noastră este că preve­derile noului sistem de salarizare au adus o contribuţie însemnată la sporirea cointeresării materiale, la­ depăşirea sarcinilor de plan, la creşterea productivităţii muncii şi îmbunătăţirea calităţii producţiei. ing- Radu DUMITRU director tehnic de producţie Combinatul textil-Braşov

Next