Viaţa Românească, 1974 (Anul 27, nr. 1-12)

1974 / nr. 1

­~de peste hotare — EDGE“, un număr special închinat literaturii ştiinţifico-fantastice Revista EDGE, care apare în Noua Zeelandă, consacră un număr dublu (pe trimestrele de toamnă şi iarnă ale anului 1973) orientărilor actuale ale literaturii ştiinţifico-fantastice. Articole teoretice, povestiri şi chiar poezii, însoţite de un bogat mănun­chi de ilustraţii, oferă cititorilor din lumea anglo-saxonă o imagine variată a unui gen literar în plină eflorescenţă. în sumar sunt incluse şi două contribuţii româneşti, po­vestirea Dincolo a lui Vladimir Co­lin şi povestirea Cea mai bună din­tre lumi de Ion Hobana, ambele plasate într-un evantai care cu­prinde nume prestigioase, ca Sta­nislav Lem, Brian Aldiss sau R. A. Lafferty. Ceea ce surprinde în chip plăcut este prezenţa multor poeţi — de asemenea de diverse naţionalităţi — de la francezii René Char şi E. Guillevic pînă la tînăra poetă Sarah Kirsch din Republica Democrată Germană. Includerea poeţilor în aventura literară denu­mită „Science Fiction“ mi se pare un lucru nou şi oarecum neobişnuit, într-un articol al lui Duane Acker­­son (el însuşi poet şi editor al unei reviste de poezie, The Dragonfly, din Statele Unite), am putut afla de existenţa unei întregi pleia­de de poeţi „ştiinţifico-fantastici“. Ackerson citează, de pildă, opinia lui Edward Lucie­ Smith, alcătuito­rul unei antologii anglo-americane de poezie ştiinţifico-fantastică, inti­tulată Hodlynd your Eight Hands (Ţine-ţi cele opt mîini), potrivit căruia „mulţi poeţi contemporani s-au format prin lectura revistelor de science-fiction, pe care le-au ci­tit poate cu mai multă pasiune de­cit marile capodopere recunoscute, presupuse a oferi tinărului poet un stimulent şi o provocare“... Acker­son pomeneşte, printre poeţii care au scris versuri ştiinţifico-fantasti­ce, nume ca John Ciardi, Kenneth Patchen, Ted Hughes, George Mac­beth, Kenneth Koch, Brian Aldiss, John Brunner şi chiar H. P. Love­­craft. El transcrie poezia Explora­torii a tinărului poet american Charles Simic (publicată şi în nu­mărul de faţă al Vieţii Româneşti), şi o comentează astfel : „Poemul lui Simic, cu lumea sa cuprinsă in­tr-o lume, care la rindu-i e un soi de anti-lume ce anulează tot ce ştim despre cea veche, mi se pare o împletire deosebit de bogată de idei mult îndrăgite de scriitorii de science-fiction. Poezia lui Simic — la nivelul ei cel mai înalt — poate fi, ca şi întreaga science-fiction, un joc scăpărător de idei, aşa cum este şi poezia­­altor tineri, bunăoară a lui Michael Benedikt, sau, pentru a-i lăsa pe scriitorii americani, poe­zia rusului Andrei Voznesenski... Întreaga întîlnire a lui Voznesenski cu America, simbolizată de New York, pare o ilustrare a „șocului viitorului“, cu prezentul topindu-se în ceea ce va să vină, un soi de călătorie prin Timp, fără nici o

Next