Viaţa Românească, 1974 (Anul 27, nr. 1-12)
1974 / nr. 1
~de peste hotare — EDGE“, un număr special închinat literaturii ştiinţifico-fantastice Revista EDGE, care apare în Noua Zeelandă, consacră un număr dublu (pe trimestrele de toamnă şi iarnă ale anului 1973) orientărilor actuale ale literaturii ştiinţifico-fantastice. Articole teoretice, povestiri şi chiar poezii, însoţite de un bogat mănunchi de ilustraţii, oferă cititorilor din lumea anglo-saxonă o imagine variată a unui gen literar în plină eflorescenţă. în sumar sunt incluse şi două contribuţii româneşti, povestirea Dincolo a lui Vladimir Colin şi povestirea Cea mai bună dintre lumi de Ion Hobana, ambele plasate într-un evantai care cuprinde nume prestigioase, ca Stanislav Lem, Brian Aldiss sau R. A. Lafferty. Ceea ce surprinde în chip plăcut este prezenţa multor poeţi — de asemenea de diverse naţionalităţi — de la francezii René Char şi E. Guillevic pînă la tînăra poetă Sarah Kirsch din Republica Democrată Germană. Includerea poeţilor în aventura literară denumită „Science Fiction“ mi se pare un lucru nou şi oarecum neobişnuit, într-un articol al lui Duane Ackerson (el însuşi poet şi editor al unei reviste de poezie, The Dragonfly, din Statele Unite), am putut afla de existenţa unei întregi pleiade de poeţi „ştiinţifico-fantastici“. Ackerson citează, de pildă, opinia lui Edward Lucie Smith, alcătuitorul unei antologii anglo-americane de poezie ştiinţifico-fantastică, intitulată Hodlynd your Eight Hands (Ţine-ţi cele opt mîini), potrivit căruia „mulţi poeţi contemporani s-au format prin lectura revistelor de science-fiction, pe care le-au citit poate cu mai multă pasiune decit marile capodopere recunoscute, presupuse a oferi tinărului poet un stimulent şi o provocare“... Ackerson pomeneşte, printre poeţii care au scris versuri ştiinţifico-fantastice, nume ca John Ciardi, Kenneth Patchen, Ted Hughes, George Macbeth, Kenneth Koch, Brian Aldiss, John Brunner şi chiar H. P. Lovecraft. El transcrie poezia Exploratorii a tinărului poet american Charles Simic (publicată şi în numărul de faţă al Vieţii Româneşti), şi o comentează astfel : „Poemul lui Simic, cu lumea sa cuprinsă intr-o lume, care la rindu-i e un soi de anti-lume ce anulează tot ce ştim despre cea veche, mi se pare o împletire deosebit de bogată de idei mult îndrăgite de scriitorii de science-fiction. Poezia lui Simic — la nivelul ei cel mai înalt — poate fi, ca şi întreaga science-fiction, un joc scăpărător de idei, aşa cum este şi poeziaaltor tineri, bunăoară a lui Michael Benedikt, sau, pentru a-i lăsa pe scriitorii americani, poezia rusului Andrei Voznesenski... Întreaga întîlnire a lui Voznesenski cu America, simbolizată de New York, pare o ilustrare a „șocului viitorului“, cu prezentul topindu-se în ceea ce va să vină, un soi de călătorie prin Timp, fără nici o