Viața Studențească, aprilie-iunie 1970 (Anul 15, nr. 13-25)

1970-06-03 / nr. 22

REVISTĂ A UNIUNII ASOCIAȚIILOR STUDENȚEȘTI DIN ROMÂNIA Anul XV • Nr. 22 (366) • Miercuri 3 iunie 1970 • 16 pagini • 0,50 Id Promoția 1970 —prezentă în întregime la posturi, imediat după repartizare, acolo unde ne cheamă tara­ CHEMARE adresată tuturor absolvenților din promoția 1970 Din­ expresie voinței unanime a absolvenților mai multor institute de Invățâmînt superior, răcindu-se e­­coul mesajelor adresate promoției 1970, colegii voștri aleși în conducerea Uniunii Asociațiilor Studen­țești din România lansează o Înflăcărată chemare pa­triotică către toți cei ce absolvă facultatea acum, în aceste zile cînd înlăturarea grabnică a gravelor ur­mări provocate de calamitățile naturale constituie comandamentul suprem al întregului nostru popor, strîns unit în jurul partidului, cînd locul fiecaruia dintre noi este in frontul reconstrucției, al înfloririi continue a patriei socialiste. In țața voastră, a celor care susțineț­ ultimul examen al studenției, stau imperativele participă­rii imediate la opera de refacere a obiectivelor economice și social-culturale, care au suferit de pe urma inundațiilor, de recuperare a pagubelor și con­tinuare a muncii și vieții noastre in ritmul ei normal, ascendent, stabilit de Congresul al X-lea al partidului. Promoției 1970 ii revine marea cinste ca în aceste Împrejurări neobișnuite să facă dovada exemplară a Însușirilor alese de specialiști cu o înaltă competență, adevărați intelectuali comuniști, capabili să confirme încă o dată prin fapte de muncă, minunatele virtuți patriotice pe care și le-a făcut cunoscute și prețuite, in bătăliile desfășurate in aceste zile, întreaga stu­­dențime a țârii. Convinși că această chemare pe care v-o adresăm nu e decit Îndemnul propriilor voastre conștiințe, ma­nifestarea legitimă a spiritului de înaltă responsabili­tate comunistă in care am crescut cu toții, a recu­noștinței nemărginite pentru poporul și partidul care ne veghează cu dragoste anii studenției, ne exprimăm certitudinea că veți răspunde unanim „prezent" acolo unde patria are nevoie de capacitatea și puterea voastră de muncă. COMITETUL EXECUTIV AL CONSILIULUI U.R.S.R. (Continuare in pag. 8—9) studenți craioveni in „digul viu" din zona Bechetului S-a întîmplat la noi acasă In urmă cu mai bine de o săptă­­mină, cînd primele brigăzi studen­țești de voluntari plecau în regiunile amenințate de inundații, am stat cinci minute de vorbă cu unul dintre stu­­denții-brigadieri. — Unde plecați ? — In Insula Brăilei. — De ce te-ai înscris ? — Pentru că nenorocirea s-a întîm­plat la mine acasă. — De unde ești ? — Sînt bucureștean. Pentru mine răspunsurile au decan­tat pînă la simplitatea profundă frumusețea și semnificația înțelegem unui gest. Cît există acest „acasă” nu ca un punct de strictă fixație geo­grafică, ci ca o suprafață de suflet, cînd numim „acasă" egal Satu-Mare și Alba lulia, Banat și Cîmpia Dună­rii, cînd fiecare întîmplare fericită ori tragică vibrează în noi, cînd sun­tem­ fibrele unui trup unic ce ni-l numim sfînt „țară", nimic nu ne poate trece pe lîngă ochi, pe lingă gest, fără să-l cunoaștem și să-l trăim îm­preună. Acum a fost greu, acum e greu. Am văzut împietriți cum se prăbușesc din înalt valuri de apă, cum rîurile, altădată line și limpezi, aruncă peste mal aceleași valuri pustiitoare și gal­bene ca pe un fruct veninos al­­ mî­­niei lor oarbe. Am văzut case, fabrici, ogoare devastate. O furtună neaștep­tată a bătut în ceasul nostru de lu­mină și de pace. Și ne-a durut și ne doare la fel pe toți firul de grîu care s-a frînt în puhoaie, uimirea omului care s-a pierdut sub ape. Și e firesc să ne ridicăm toți, în­tr-o clipă de voință încrîncenată, să ne vindecăm rănile, rănile casei noas­tre de suflet, să înnoim mai puternic în ea efigia luminii, a vieții. Pentru asta se muncește pretutin­deni mai mult, pentru asta pleacă mașinile pe drumuri de nord cu în­semnele omeniei. Pentru asta studenții-brigadieri din Insula Brăilei, de la Tg. Mureș, Cluj, Galați, Baia Mare și-au împăr­țit îndîrjirea și timpul între șantier și carte. Pentru că nenorocirea s-a în­tîmplat la noi acasă.". P. F. ! "PREATHRUL PIATRA DE ÎNCERCARE A UNEI GENERAȚII Fără-ndoială, nu numai în condiții de excepție ni se dezvăluie în toată pleni­tudinea lor virtuțile cele mai durabile și mai alese ale unei colectivități, ale unei onerații sau ale unei întregi națiuni,­­ totuși ce inegalabilă pildă de bărbăție și curaj, ce sete de viață și spirit de so­lidaritate a dovedit poporul nostru în aceste împrejurări cînd nu o dată pute­rea de a nu ceda stihiilor nimicitoare a însemnat, în multe locuri, însăși tăria de a supraviețui încleștărilor crîncene cu valurile năpraznice. Nu numai că n-a bă­tut în retragere, deznădăjduit și înfrico­șat, ci, dimpotrivă, fiecare om a găsit în unitatea de voință și în comuniunea de sentimente și încredere a tuturor sprijinul moral atot biruitor. Nu filosofia lui „din codru rupt o rămurea, ce-i pasă codru­lui de ea" ne-a dominat în aceste zile de îndîrjire supraomenească, de sufe­rințe și sacrificii, ci sentimentul că apar­ținem unei familii pe care îndeosebi anii îndelungați de viață sub zodia dreaptă a socialismului victorios a unit-o printr-o sudură politică și morală fără moarte. Pe bună dreptate tovarășul Nicolae Ceaușescu­ spunea nu de mult: „Desigur, tovarăși, și pînă acum, în întreaga noas­tră activitate, în toate rezultatele obți­nute în construcția socialistă, în creșterea bunăstării poporului s-au evidențiat uni­tatea și hotărîrea de muncă a națiunii noastre socialiste , această unitate nu s-a manifestat însă niciodată cu atîta tărie — aș putea spune — ca în aceste clipe grele". Cum de asemenea niciodată ca acum cea mai tînără generație a țării, fiii ei născuți în anii de după cucerirea puterii, nu au dat cea mai deplină măsură a ab­negației lor patriotice, n-au apărut adevărata măreție a frumuseții lor mo­în­tale. Parcă printr-o predestinare, fie­cărei generații îi este rezervat de timp un astfel de moment crucial, cînd trebuie să arate că nu în zadar îi place să in­toneze cu mîndrie : Eroi au fost, eroi sînt încă,­­ Și-or fi în neamul românesc. Și iată că generația care nu numai a crescut dar s-a și născut într-o epocă de liniște a creației materiale și spirituale destinată propășirii multilaterale a po­porului a trebuit să demonstreze și ea virtuțile de luptă necesare marilor bătă­lii pe care a trebuit dintotdeauna să le poarte poporul nostru pentru a fi stăpî­­nul liber și demn de astăzi al vetrei sale strămoșești.­­Nu puține au fost actele de eroism să­­vîrșite de tineri, cum de asemenea nu puține uimirile entuziaste ale multora în fața lor. Tinerii înșiși au fost surprinși de ce nebănuite resurse de dăruire totală sălășluiau în ființa lor. De la secretarul Niculae STOIAN (Continuare in pag. 3) DIN PRAG DE SESIUNE f­ereastră spre primul examen (pag. 4-5) j

Next