Viitorul, septembrie 1919 (Anul 13, nr. 3446-3474)

1919-09-12 / nr. 3456

fi A £­­|­ostați ABONAMENTE In țară ... . un an 60 Lei . . șease luni 30­ Lei la străinătate , . un an 100 Lei . . șease luni &0 Lei un numa&r vechiu 40 Bani • REDA­CȚIA ADMINISTRAȚIA STRADA EDGART­ QUINET No.1~ 1 ,“T“,.... „ (Vis-a-vis de Hotel Capsa) ‘ !S STRADA ACADEMIS! No. 17 Teh­it­odirele: Direcția 31123, Di­­dacția, și Administrația A­J/73 și 3­11 ANUNCIURI COMERCI­ALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 * și la toate Agențiile de publicitate saammnismisi­­i­le 4 h “ IU massengs Opiu pareW­eia piraf. Cu cât lucrările Conferința de pace se prelungesc, cu atât s­e ma­­nifestă mai eloquent,­­­dezacordul între opinia publică occidentală și hotăr’îrile­ Consiliului suprem inte­raliat. Acest dezacord con­stite una din fazele luptei între democrația ni­vel­­re și rămășițele autocra­tis Diu­ii salvate în consiliul a cinci lire :„viu, fără blazon și­ pretenții de drept divin. Deoparte stă o for­ță crescândă, nutrită din contri­bu­ția sufletească a milioane de oa­meni, al căror cuget și simțiminte se clarifică și se rezumă prin gla­sul prerii­; de cealaltă parte func­ționează un orga­n, ce și-a asumat o putere a cărei obîrșie și legitimi­tate ea constitui una din enigmele istoriei. Când delegații diferitelor state au plecat la Conferința păcii, fie­care se ducea ca reprezentant ex­clusiv a­l țării sale, urmând ca din discuțiile ce vor avea loc între ei, de la egal la egal, să rezulte acea operă­­ de pace consimțită de toți la­olaltă, menită a continua unitatea politicii interaliate, realizată în cursul războiului mondial. In locul unei colaborări, conform princi­piului egalității între state, așa cum >­’a admis în dreptul public internați nal, s’a instalat­­ ca autori­tate supremă, cu de la sine putere, un Consiliu restrâns și exclusivist, care fără nici un mandat nici ex­pres nici tacit și-a asumat rolul de a decide despre soarta statelor artei și amice. Față de asemenea procedură și de hotărîrile nedrepte, lipsite de temeiu și d­e simțul prevederii, pre-7 ISSF - ‘ .21 j ' f$j. A*.. x*-*- -î i-'- •' v- A | 4.. / - 1 cea franceză, a luat o atitudine ca­re aducând o justă critică, făgă­­duește tot­deodată și succes în lup­ta contra atotputerniciei celor cinci. Acest succes trebue să vină, pen­­tru că este purtat de spiritul egali­tar al timpului, de interesul poli­ticii generale europene și este re­clamat de bunul simț al opiniei publice mondiale de Liniarerete, ca­re pretinde ca în secolul XX, du­pă atâta vărsare de sânge, să se asigure popoarelor întregite sau a desrobite putința de a trăi în pro­priile lor state fără amestec din Afară și fără pericolul de a fi aser­vite imperialismului celor mari. că pe vremea lui Wilhelm II. Un războiu ca acesta din urmă nu ar însemna o etapă în istoria o­menirii dacă ar schimba numal, harta Europei, lăsând ca tot ve­chiul spirit de dominațiune, mas­cat pr’in declarații wilsoniene, să prezideze ]a prefacerea Continentu­lui. Nu se poate admite ca voința a cinci oameni, în disprețul opiniei publice din propriile lor țări, să croiască statelor mici, foste tova­rășe­­ de luptă, o viață atât de strâmtă și de șubredă, încât să nu poată trăi decât în funcția capi­­­talismului interaliat. . j Războiul a dovedit că naționa­­­lismul ese o forță ce nu se poate f­fărămiți și de aceia cine încearcă­­ pe căi piezișe ad înăbuși, înoată contra curentului vremei astei nouă. "Orice stat conștient de viitorul său, are datoria, față de asemenea prozese, să urmeze o politică de rezidență până se­­,va fi îndepărtat pericolul ce-i amfti­in­ța, ind­epen­­dența și coheziunea sa. In această situațiune se­ află­­ astăzi țara noas­tră. Susținând­u-și cu tenacitate ca­­uza­l, recunoscută dreapta în tot Apusul, ea apără în același timp și interesele vitale ale celorlalte­­ stat mici. România, luptând con­tra tendințelor de aservire econo­mică și-a luat rolul istoric de cam­pion al dreptății statelor mici, a­men­inția­te de aceiași ucigătoare primejdie. "AA-V . . 1 -lie.i.­Câriu greșelile Consiliului su­prem interaliat se vor risipi, și o­­pe­r­a păcii mondiale se va rea­liza dând fiecărui stat european ce es­te al rău: libertatea fără restricții și suveranitatea fără știrbire, ți­nând­u-se seamă de sacrificiile a­­duse de foștii tovarăși de luptă pe altarul­ victoriei comune, at­ân istoricul de mâine va trebui să re­cunoască că România, dintre Nis­tru și Tisa, a știut să țină sus dra­­nelui ’dîreptății în mijlocul crizei etico-politice, prin care a trecut Conferința păcii din anul 1919. X. Zî CM Ziarul „Epoca“ deși a desmințit info-ros­u­l pe cere bunul tova"”: . " ei „Adevărul“ o dăduse, că va deve­ni ziar „republican“ totuși se vede din felul eram presintă coroana, în articolele ei, că această transforma­re a ziarului­­ s’a și efectuat. E destul să cităm în sprijinul a­­cestei opinii ironia atât de rău pla­sată că audiențele șefilor opoziției au fost autorizate de d. I. Br­ itia­nu, pentru a înțelege în ce ape se scal­dă ziarul d-lui Gr. N. Filipescu! D. dr. Babeș a apelat la bunele iservi­c­ii ale ziarului .„Izbânda“ pen­tru a răspunde la­­ acuzați­unil­e ce s’au adus prin ziarul nostru, relativ la atitudinea sa nepatriotică pe vre­mea ocupați­unei nemțești. Constatam faptul că d. dr. Babeș, ■pledân­du-și propria sa cauză de în­vinuirile de-a fi fost un înstrăinat, face foarte bine că apelează la „Iz­bânda”, unul din­ ziarele cele mai indicate pentru astfel de apărări. * „Ziarele guvernamentale de luni de zile întrețin o campanie de insi­­nu­ațiuni contra aliaților noștri”, așa scrie ziarul generalului A­veresem Se vede că sunt „insinuațiuni“, no­tele prin care eram opriți de-a îna­inta în Pesta, notele prin care eram opriți de a ne lua îndărăt ceeace ni s’a furat; insinuațiuni clausele trata­tului cu Austria prin care ni s e a­­pl­că tratamentul ..sinucisului prin persuasiune”, o­bligându-ne­ a primi știrbirea­­ suveranităței statului ro­mân, care a intrat ca stat liber și independent de război, și robirea economică.­­ Toate acestea sunt „insinuatiuni’ după d­e Avere,seu, care în goana, bună putere nu are sentimentul de ce este fiul adevăratelor interese ro­mânești. 3 combustii­ X­­­­ [UNK] % v­s Criza i­n combustibil­­'a % ■ BME sa BătaBSw.m^sssBsmmsscsxm^masKsa PIRIS1 in­ AVEA ffflU? " Flota care va aprovin­sa a Parisul cu ct­rburi saaviga sub pilsion e«® Ses a ® ss^Bassaí«sfSiaBaasnE ® E ® aEMSss3issÉ c­8 :■ aBgBHMUMaHSfiaEaH Criza de combustibil e tot mai a­­c­ută în Europa întreagă, întrebarea pe care bucureștenii și-o pun cu grije, „vom avea lemne la iarnă?“, la Paris se pune cu aceiași îngri­jorare, cu deosebire că cuvântul „lemne“ e înlocuit cu cel de „căr­buni“. La Primăria din Paris s-a înfi­ințat un „birou al cărbunilor“ ca­re e de pe acuma asaltat de nu­meroase cereri... Orașul, hotărît să se aprovizio­neze prin propriile sale mijloace, a închiriat o flotă de vapoare en­gleze: 12 vapoare, cari vor pute­a aduce la Havre sau Rouen cam 40.000 de tone pe lună. Deși cantitatea aceasta este ab­solut neîndestulătoare pentru ne­voile unui oraș ca Parisul, totuși Englitera nu poate pune la dispo­ziție mai mult... Rămâne, ca Pari­sul să-și ia din altă sparte ceea ce îi trebue. E­a poate sl­e me. O chestiune care arată de ce ma­re însemnătate este pentru o țară să aibă o flotă comercială proprie, este clauza rezervată de ministerul navigați­unei din Ang­lia față de aceste vapoare; în­ caz de necesita­te urgentă, toate contractele înche­iate îc reziliază, și vasele engleze întrerup orice alt trafic pentru a transporta în Anglia materii pri­me. Astfel trei din vasele închiriate de orașul Paris, și-au întrerupt traficul și s-au dus de la­ Rouen la Bilbao­, pentru a încărca mineral A- fier, care să u­ng­uteze fe­bri­cele din Englitera. Abia sosite în Anglia, au fost încărcate cu car­bonat de sodiu și au plecat din nou pentru un port spaniol. In vremea aceasta Parisul așteap­tă în zadar cărbunii cumpărați, dar cari n’au cu ce să fie trans­portați din Anglia. Lipsa de 2 vase Lipsa de vase de comerț e așa de mare în Franța, încât, cu tăiate silințele sale, orașul Paris n’a pu­tut găsi tonagiu disponibil pentru aprovizionarea sa cu cărbuni. Engliteza are nevoie de vapoa­rele sale pentru a-și reconstitui a­­provizionările cu mineral de fier. Lipsa acestui material pricinuește în cercurile industriale din Anglia oarecare îngrijorare. Pe de altă parte, programul său de construc­­țiuni navale nu a fost realizat decât în proporție de 50 la sută. De aci necesitatea pentru această țară de a exercita dreptul de rechiziție pe care și l’a rezervat, Franța care a suferit mult de pe urma războiului sub­marin, n’a pu­tut să-și refacă vasele cari îi lipsesc și azi suferă econo­micește conse­cințele acestei situațiuni grele. C C spitalmatice sa,­­ Consiliul comunal din Paris a intervenit la guvern, care la rân­dul său a făcut reprezentațiuni­­ energice în, Englitera pe lângă gu­vern, pe lângă armatori și expor­tatorii de s­arburi. Aceștia, din­ ur­mă au ceru­t ca vapoarele­­ engleze să nu fie t­iruise direct în Spania spre a adti^e mineral, ci să trans­porte mai n­oi cărbuni în Franța, și arai si s­ă plece în Spania. Ministre navigației din Anglia afirmă că măsurile cont „momen­tane” și că îndată ce vapoarele vor fi libere, vor putea transporta di­n nou cărbuni pentru Franța. Guvernel francez exercită o pre­siune permanentă asupra celui en­glez, spre a obține ca tanagiul ce naviga podt­n Franța să nu fie luat dela destinația sa. Pe de a­lă parte situația indus­triei de cărbuni din Englit era e critică, și Parisiul e foarte amenin­țat să sufere di­n cauza crizei de combustii".. nOTE sauiá SMffi­­­xssxumsm MÜ2IGI, ROM... Viața e prea tristă în scurtul spa­țiu ce-o- ci parte de cele do­uă vesn­­iieți. a. .­­de unde a început și aceea nu se va sfârși, pentru ca să nu căni , a o­ înfrumuseța prin orie?- mi .i­.­ 1. Și din â 1 dumiie prin care picurul zilelor se­­ poate învălui în plăceri, nici unele nu sunt mai proprii decât deliciile «r­iilor și ade urecbei. Concepț­i­a naivă făcea din Paradis o grădini, plină de lumină, unde musici de heruvimi se vand perpe­tuu. E de- aida că aceste două plă­ceri, r" •’ is lumina, sunt cele K.1Ö un Lux C: Putem face ceva pentru a me apropia de acest Eden cultivând cu îngrijire grădinile. Și din acest punct de vedere țara noastră e cam departe de Paradis: n’aveniÂ,cultul florilor multicolore ; nu prețuim a­cel concert de colori cari pune atâta notă de veselie în monotonia zilelor. Olanda își înveselește zilele de ceață și de umbră, zilele triste ale Norduli, cu flori, cu flori nenumă­rate. Noi am putea și avem grădini frumoase cu mai puțină cheltuială, dat fiind, clima noastră prielnică. Totuși puțini particulari au gră­dini, iar cele publice nu sunt nici ele prea bine îngrijite. S’ar putea astfel face cu parcurile noa­stre mari și mai cu gri­je plantate, pentru a­ pune gama culorilor în vă­zul în­tris­tot al celor ce le vizitează. Iar din aceste grădini nu ar tre­bui să lipsească concertele bune ca­re în orașele străine fac o atât de nemerită cultură artistică marelui public. In vremurile de mărire națională, să ne gândim astfel și la cultura estetică, cultură ce nu este un lux, ci un mijloc de îmbunătățire a su­fletelor. Petronius nVIITORUL** primește asfonsm­e ta: 60 lei pe un an 30 . .. șase luni 15 a­n n trei luni iRirji îfi'îfli^srîijița lil iUfliiil Ramess^ssmea vxymmoimmmtmvis H ÍRAESTE & Spectacolul pe care­­ oferă presa tackistă e vrednic de evocațiile ma­relui Caragiale. Rică Venturi­ano, cu tot pitorescul și ridicolul său, tră­­ește în reeditarea vetfiilor moravuri de acum patru decenii... Până și re­­publica lui Conu Leonida a fost rcr­înviată pentru un sfert de ceas, ca o amenințare și o întregire a vechei strategii de șah la rege din care ve­chii politicani ai României­ Mici își făceau o ultimă armă. Citiți Românimea, îndreptarea, A­­devărul sau Lanterna, și veți ve­­dea titluri ca acestea: „Un guvern Take Io­nescu-Averesen“; — „O foar­te grea moștenire“; „Un guvern de­­ coaliție e sigur“; „Sarcina noului guvern“; „De ce pleacă „Familia Brătianu scumpește pâinea“, etc. etc. Nu e pentru nimeni un mister că d. Take Ionescu e ahtiat după pu­tere— și pentru a ajunge la ea, în­cearcă o perpetuă operă de suges­tie, sugestionându-se singur și su­­gestionând opinia publică. Aceasta se chiamă preparația terenului. Comunicatele chilometrice ale Ro­mân­ie­i sunt de­ o umoristică splen­didă. Nu atât stilul care aduce­­ a­­minte „Vocea Patriotului Național“ dar gândirea care a dictat abunden­ța aceia, de fraze și vârtejul de lar­gădueli ale nouei guvernări. Pe tro­tuare și prin cafenele se împart slujbe, pentru a se forma o atmos­feră de simpatie. In primele coloane ale Români­ei se spune limpede: „Noul guvern deci trebue să fie un guvern în care portofoliul externe­lor trebue să fie ocupat de d. Take Ione­scu“. Negreșit! Țara o vrea ! Poporul o cere! Dovadă zecile de coloane din­­ziarele takiste la a căror glorie și popularitate rublele Retrogradului au contribuit cu dărnicie. Un singur lucru uită însă acei care se zvârcolesc astăzi în cadrul îngust al câtorva coloane de gazetă. Țara, domnilor, e alta. Alte hota­re, alte, preocupări și alte griji! Un suflet nou palpită dela Nistru la Tisa — și cele mai înălțătoare nă­zuințe sporesc puterea împrospăta­tă și întregită a neamului. Spectacolul tachist e un spectacol din România, veche — nu mai prin­de și nu mai place. De prisos mai împărțiți domnilor regisori ai po­liticianismului, bilete de favoare și mai bateți toba pe maidane. ECOURI P­entru comemorarea celebrului aviator Guynemer, mort pe câmpul de onoare, și a hotărât pentru ziua de 11 Septem­brie o ceremonie la care vor lua parte toate formațiile combatante ale aeronauticei franceze. Ultima citație la ordin de zi a eroului va fi citită pe frontul trupelor. U­n violent incendiu a distrus manufac­tura de tutun din Pantin (Franța). Peste un milion de kilograme de ta­bac a căzut pradă flăcărilor. Fumătorii nu au noroc . I­nstigatorii germani care sunt destul de tari în Spania, au montat o grevă ge­nerală la Madrid. Ziarele Peninsulei de­nunță influența nefastă a teutonilor. F­igaro a descris un concurs pentru poeți­­ pentru cântarea păcii. Un cititor co­piază dintr-o antologie un frumos imn închinat păcii, dar autorul nu poate lua parte la consurs. Nu-i altul de­cât Frede­­rick al doilea, fostul rege al Prusiei. U­nele ziare franceze publică telegrame vorbind despre «foametea in Basa­­rabia». Și noi care știm ce abundență e în a­­ceastă provincie, în­cât pentru a nu pu­trezi fructele și legumele, s’a admis ex­portul peste Nistru. Pe zi el merge prinde consis­tență ideia că, spre a fi cu adevă­rat durabilă, o alianță nu se poate baza numai pe comunitatea­­ de in­terese, a căror actualitate singură strânge între ele popoarele cari s|-au unit. Pe lângă comunitatea­ de interese, mai trebue și comuni­tatea de sentimente. Țelul cerâuri din timpul războiului fiind atins, acuma, când avem­­ de consolidat o­­pera păcei, adică o operă tot atât de grandioasă, între Aliați chiar se vor ivi oarecari nuanțe de prie­tenie. Astfel vom vedea, de ex. pe Americani, arătându-se mai­ favo­rabili Serbiei decât României. Pentru ce? Pentru că interesele, născute după și cu încheierea pă­cei, împing pe marea Republică transoceanică spre micul popor sârbesc. Aceștia din urmă întâlnin­­du­-se cu poporul român, în diferi­te domenii, este natural ca intere­sele românești, în contradicție une­ori cu cele sârbești, să nu fie pri­vite cu ochi buni d­e către Preșe­dintele Wilson. De unde, nevoia constituirii unui bloc latin, care, rem­intim ca o­laltă, într’un scop, nu numai militar, ci și negustoresc, pe toate popoarele neo-latine, să contrabalanseze o­rice acțiune contrară și să asigure tot­odată propășirea economică a na­țiunilor latine. Părerea d-lui Didier Donteyre Brassaim'illiKrimm Marea revistă pariziană „La France universelle” a publicat un foarte interesant studiu, datorit d-lui Didier Donteyre, asupra blo­cului latin. Din el reiese clară i­­deia dominantă a apărării rasei la­tine, care, cu toată izbânda ce a repurtat, se vede amenințată de­ u­­nii din aceia cari au contribuit la V­ld­u.1 i­­. Dar iată câteva părți din studiul de care vorbim: „Franța,, Italia, Spania, Portu­galia, Mexicul și republicele sud­­americane trebue, după războiul lung căruia s-a pus capăt, să ia garanții pentru viitor, garanții cu atât mai serioase și necesarii cu cât unele puteri foarte întinse ca teritoriu și numeroase ca popula­ție, dar ne­liberate d­e producția europeană, sau mai simplu conti­nentală, se găsesc astăzi în stare să vândă mult și să cumpere foarte puțin­­ în afara țărilor lor. „Singură, unirea strânsă și trai­nică a tuturor latinilor, în sfârșit luminați asupra adevăratelor lor interese și gata să se apere contra vicleniilor diplomatice sau comer­ciale, cari, ca și bombardările unui depozit de muniții în vreme de războiu, sunt acte de ostilitate cu urmări adesea ireparabile, va ga­ranta fiecăruia o repartiție mai dreaptă a elementelor de bogăție ale globului și va arăta în ce mă­sură se poate fixa un echilibru, care să ne dea o pace oareșicum durabilă”. __ Nevoi reciproce ■EE Si­ssssmaEi Kiessimrastzasîas Analizând trebuințele unora din puterile latine cari ar forma noua alianță, d-1 Dontegre discută Ges­tiunea atât de dezbătută cu privire la Italia. Unii publiciști au spus, într’adevăr, că Italia este prietena Franței fiindcă are nevoie de Franța. D-1 Dontegre răspunde astfel, și răspunsul, deși e relativ­ la Italia, poate fi aplicat chiar pa­­porului românesc: „Unii spun că Italia are nevoi d­e Franța. De­sigur, și nu se pot a­­te presupune că o putere, de ..bună­ voe, își oferă sprijinul ei, fără ai cere avantagii compensatoare. Ita­lia are nevoe de Franța, dar și Franța are tot interesul ca să se unească cu Italia, și ori de câte ori atingem acest subiect, apare­­ neîn­­doioială necesitatea absolută a Uni­unii Latine“. D-l Dontegre omite, din­ greșală desigur, de-a trece și România printre națiunile latine care tr­ebue să formeze blocul ce preconizează. Și zicem că din creare a făcut a­­ceastă omisiune, fiindcă D-s-a in­­sistă­­ asupra necesității blocului latin, pentru conservarea rasei la­­­tine. Ori, importanța României din­ punctul de vedere a­ latinității este prea mult cunoscută ca să mai in­sistăm. Rolul națiunii române este covârșitor, dacă ne gândim că, ea singură, ea reprezentantă a rasei Latine in Orient, luptă fără preget și cu succes în­­ contra dușmani­lor ce o înconjoară. Prin ce mijloace se poate triumfa ? In primul rând trebuesc creată cât mai strânse legături între di­feritele Camere de Comerț ale ță­rilor latine. Apoi lasociațiunile ,fi­olaie de propagandă comercială, expozițiunile industriale, organi­zarea de transporturi ușoare, pâ­nă și chiar stabilirea de condițiuni vamale speciale, sunt mijloacele cele mai eficace pentru realizarea­ blocului latin. Acum, mai mult ca oricând, fă* indcă dușmanul răpus face steril , țări disperate spre a­ te reveni, ave­m îndatorirea­­ de-­a apăra și de-a ex­­ploată cu râvnă industria și ool­morțul. Țările latine au tot ce Iff trebue pentru a-și asigura traiul și a se desvolta, fără amestecul ce­lorlalte; pentru ce atare nu ar cău­ta să pună în practică alianța la­tină care, pe lângă asigurarea «te­nei independ­ențe economice, le-am­, da și putința de­ a evita o nouă ru­­pere a echilibrului mondial de că­­­tre celelalte popoare? Uniunea la­tină ar f și o forță militară pu­ternică, pe lângă forța morală in­contestabilă ce ar reprezintă. Războiul purtat­ timp de cinci ani cu atâtea sacrificii, a arătat că popoarele nu-și pot cuceri gloria și mărirea numai prin forța arme­lor, industria, comerțul, marina comercială sunt elementele cele mai d­e seamă, fără, de care armata cea mai puternică se vede silită să se plece în fața unui­­ adversar mai puțin puternic militărește. Paris 28 August 1919. N.—A. I. Ssnsori rap*­* iP% % H­e- a­p­i# i Ä #||| i ța #ff OJOCUI Ic. j Studioul s­ui O*!diQp Elemterra.—gnSimea SEiSSwa iar mseam$m srsdüsßrkis §l comer sóstul popoarsl^r Urmarea Ta pay. E~a Un martir al marei tragedii moderne r-ti—mmi r­ krî­-mimai­- n - a­f aici Nicolae Slâ­ va L-am văzut pe N­icolae al II lea "io, încoronarea ca Țar _ mo­men­tul­­ celei mai strălucite glorii pentru el, când era ridicat la ce­a mai sat­ană i putere pământească, în clipa când a­ stat în fața poporului său, ca sim­­­ibol inlrupat a tot ceeace Țarul @în­­semna în zilele acelea ale marii îm­­­părății. O serie de tablouri mărețe, i­antas-ticeu -îmi rasar in min­te când ană gândesc la zilele acestei încerc­­­ări. Spectacolul oe­ mst pompos !#­ .^.-ioS-mânt0«*'’. +tansmi­s din generație în igenerația «a un accent joc /msacism nedespărțit l­­ toate lucrurile rusești. P'gura «'amin? ș­ a timere’. frimoasei­sm­­' e, avar in reli»" ca niște zei­tăți ! Vot de bine îi văd pe amân­doi ! E intrarea lor solem­­na în Mos­cova, în cetatea aceasta legendara, unde Țarii au fost încoronați în toate timpurile și unde mâine sim­bolul mi­stic al puterii va fi pus pe capetele lor cu multe rugi și mare pompă. •Be un cal mare, alb, vine călare Nicol­ae, căpetenia întregei procesi­uni. Nu-i îmbrăcat în veștminte pompoase, ci poartă simpla unif­or­mă verde-închis cu care s-au de­prins toți­ să-l vadă. Pe cap poartă căciula rotundă de astracl­ă, ca­­racteri­stică armatei rusești. Re pept cordonul lat, albastru deschis al ordinului Sf. Andrei, și două sau trei stele ,clipesc de pietre prețioa­se. Nu e nimic măreț în haina lui și nimic impunător în mersul lui, a­­ceiași ochi visători, aceleași buze care spun numai vorbe bune. In liniștea lui demnă este conști­ința despre ceea ce reprezintă în momentul acesta solemn, despre gre­lele datorii care-1 așteaptă în calea vieții.... Salută neîntrerupt și un dulce izâm­b­et îi flutură pe buze. Două caiete de aur vin în urna lui la o mică distanță, vehicule fan­tastice ca cele zugrăvite în cărțile de povești pentru copii. In cea dintâi este mama Țarului, în a doua soția lui. Pe trăsura închisă a Impărătesei­­mame strălucește o mare coroană ca semn că ea a avut coroana, în fața poporului său, că ea a fost a­­cela care a domnit până acum. Pe cap poartă o tiară fantastic de mă­reață, gâtul și sânul sunt pline de mnvaeruri sclipitoare, hainele și man­tia sunt prinse n aur strălucitor, încă populară, privește cu semeție, se apleacă la dreapta și la stânga ou farmecul acela pe care îl împărtă­șește cu­ sora ei, Regina Alexandra, iubită de Anglia. A doua trăsurii nu are coroană și viitoarea împărăteasă, cu toată îm­brăcăminte pompoasă, nu poartă co­roana pe cap, căci numai după să­vârșirea slujbei va intra în dreptu­rile ei. Im­părăteasa-mamă are încă pasul întâi și cu el toate­ drepturile­ coroanei. Femeia aceasta tânără, din trăsu­ra fără coroană, este cu totul alta... Mult mai frumoasă decât a fost vreodată împărăteasa bătrână, pe buzele ei nu se vede nici un zâm­bet, ci mai curând o severitate a durerii. Pentru cineva atât de tânăr linia gurii e trasă cu multă asiprim­e. In ochii hotărâți nu e nici o bucurie, ci mai de­grabă o neîncredere cer­cetătoare ca și cum ar fi întâmpi­nat viața mai mult -ca un dușman decât ca un prietin. E foarte aten­tă la solemnitatea momentului, la toate câte reprezintă. Toate însă par că trezesc in ea mai mult teamă de­cât bucurie. E frumoasă, tânără și hotărâtă, insă se va pare că-i lipsește, tocmai în zilele acestea când un dnun glo­rios i se deschide înnainte. Este oare o­ lipsă de încredere în popo­rul ei ? Lipsa acelei iubiri, acelei simpatii intuitive care poate să le­ge pe cel din sus cu cel din jos cât de mare ar fi depărtar­ea dintre ei ? Nu pot să spun, însă cu toată frumuse­țea, cu toată tinerețea, cu toată con­știința în­ lemnă a viitoarelor ei da­torii, e ceva care lipsește,, o scân­teie, o flacără sare să încălzească... Trăsura de aur trece, capete des­coperite salută fruntea aceasta ne­­încoronată ; ea se apleacă adânc ca răspuns l­a omagiul care i se oferă, însă nici un zâmbet nu plutește pe buzele ei, nu privește în fața nană nui, ci­­'inainte ca un paznic gelos al viz­ mi­i lor ©'. O zi mai târziu și Nicol­ae cu fru­moasa lui tovarășă sunt încoronați în vechea catedrală a Cremlinului și devin Suveranii mirtuți a celei mai mari împărății de pe lume. O ceremonie lungă, nesfârșit de lungă, insa ne o frumusete ca în po­vești, într-un oraș legendar, atât de pompoasă încât pare aproape nerea­lă. Te minunezi dacă nu ve mai în­tors la zilele vechilor scripturi! Bi­serica este înnaltă, boltită și întu­necoasă; zidurile sunt aurite, cu frescuri arhaice. Templul pare plin cu o pulbere de aur, totul e miste­rios, în așteptarea solemnă aripi uria­șe par că fâlfâie încet, undeva în umbră. Toți ochii sunt ațintiți la cei doi de cari va fi legată­­ soarta acestei uriașe țări. Chipul Țarului e palid, coroana strămoșilor pare că-1 sdrobește, man­tia de aur pare prea grea neutru u­­merii lui, fără să vrei te gândești la statura gigantă a celor dinaintea lui; numai în ochi poartă lumina mis­tică. Ea este mai înnaltă, pare că poar­tă m­a­i ușor povara insigniilor im­periale, însă obrajii ei sunt roșii, ochii aprinși, buzele formează o li­nie dreaptă, nu e nici o­ gingășie în expresia ei. Tocmai aici, în catedra­la aceasta de aur, în ceasul de fi­nal tare, pare­­ că înfruntă un duș­man necunoscut și nevăzut, care­­ se furișează spre ea din întuneric. Ceremonia s­ a sfârșit, perechea încoronată pășește afară din tem­plul întunecat, pășește în lumina vie a soarelui de primăvară. Ur­mați de î preoți și de cei mai înnoiți sfetnici, ei urcă încet pe covorul ro­șu de pe scara de piatră care duce la terasa largă, de unde pot privi mulțimea imensă venită să-i acla­me. Mantiile lor grele sunt purtate de pagi îmbrăcați în purpură și în argint. Ajungând pe terasă se întorc cu fața la supușii lor. De sus soarele se revarsă asupra lor făcând nesti­matele să sclipească și să scânteie în mii de culori, pe când de jos a­­clamații nesfârșite se ridică până la ei ca un tunet surd din miile de voci ale mulțimei. Stăpână de emoție întreaga mul­țime cade în genunchi, privind la cele do­uă capete încoronate care sunt văzute numai odată în viață. Cerul este albastru, albastrul pri­măverii timpurii, lumea întreagă pare că zâmbește făpturilor care au fost sortite să fie cârmuitorii unui popor de lumină... Apoi îi văd șezând în măreție­­ sin­guratică, la masa acoperită cu po­cale și cupe de aur, o colecție fără preț, comori aduse din multe țări, de multe veacuri, ca daruri. înnainte de încoronare au postit mai mu­llte zile într’o mănăstire de la marginea orașului c­a­­ să se facă vrednici d’e marea­­ slujbă ca împă­rați. D­n ziua aceasta ei trebue să poarte singuri, ne­ vara măreției și nimeni nu are jdr­eptul să și aicifi la vor fi serviți de purtătorii celor mai mari­­ nume... „ Masa este întinsă într’o cameră cu zidurile de aur,­­o minune bizan­tină- Coloane puternice sprijină bolta, sfinți bătrâni privesc reci­­tși gloria trecătoare a acestor două ma­­nălțimi care au venit sa tulbure pem tni un ceas liniștea templului păzit de ei. Pe o fereastră tăiată în bătrâne­­le ziduri,­­câțiva au dreptul să pri­vească pe Suverani la prânzul lor singuratic... O întâmplare sguduitoare­­ a lăisat o urmă de sânge în zilele acestea de mărire. La marea serbare popularăm pe câmpul întins unde se adunase poporul satelor ca­­ să capete haine, hrană și amintiri cu portretul Țaru­lui, ca fiecare­­ să ducă cu el chipu­l­lui până în cele mai­­ depărtate los curi ale împărăției, trebuia să meare­gă­si perechea imperială cu tot ala­iul oaspeților de regi și principi, să privească împărțirea darurilor 1« mii și mii de săteni, chemați din ei v­le patru colțuri ale țării. Dintr’o nenorocită greșală de or­­ganizare s’a produs o învălmășeală» o­­ ciocnire grozavă și multe sute de­ oameni, femei și copii, veniți ca să se veselească, și-a­u pierdut viața printr-o întâmplare sângeroasă, aug­ smisivă chiar ca o bătălie.

Next