Viitorul, septembrie 1919 (Anul 13, nr. 3446-3474)
1919-09-12 / nr. 3456
fi A £|ostați ABONAMENTE In țară ... . un an 60 Lei . . șease luni 30 Lei la străinătate , . un an 100 Lei . . șease luni &0 Lei un numa&r vechiu 40 Bani • REDACȚIA ADMINISTRAȚIA STRADA EDGART QUINET No.1~ 1 ,“T“,.... „ (Vis-a-vis de Hotel Capsa) ‘ !S STRADA ACADEMIS! No. 17 Tehitodirele: Direcția 31123, Didacția, și Administrația AJ/73 și 311 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 * și la toate Agențiile de publicitate saammnismisiile 4 h “ IU massengs Opiu pareWeia piraf. Cu cât lucrările Conferința de pace se prelungesc, cu atât se manifestă mai eloquent,dezacordul între opinia publică occidentală și hotăr’îrile Consiliului suprem interaliat. Acest dezacord constite una din fazele luptei între democrația nivelre și rămășițele autocratis Diuii salvate în consiliul a cinci lire :„viu, fără blazon și pretenții de drept divin. Deoparte stă o forță crescândă, nutrită din contribuția sufletească a milioane de oameni, al căror cuget și simțiminte se clarifică și se rezumă prin glasul prerii; de cealaltă parte funcționează un organ, ce și-a asumat o putere a cărei obîrșie și legitimitate ea constitui una din enigmele istoriei. Când delegații diferitelor state au plecat la Conferința păcii, fiecare se ducea ca reprezentant exclusiv al țării sale, urmând ca din discuțiile ce vor avea loc între ei, de la egal la egal, să rezulte acea operă de pace consimțită de toți laolaltă, menită a continua unitatea politicii interaliate, realizată în cursul războiului mondial. In locul unei colaborări, conform principiului egalității între state, așa cum >’a admis în dreptul public internați nal, s’a instalat ca autoritate supremă, cu de la sine putere, un Consiliu restrâns și exclusivist, care fără nici un mandat nici expres nici tacit și-a asumat rolul de a decide despre soarta statelor artei și amice. Față de asemenea procedură și de hotărîrile nedrepte, lipsite de temeiu și de simțul prevederii, pre-7 ISSF - ‘ .21 j ' f$j. A*.. x*-*- -î i-'- •' v- A | 4.. / - 1 cea franceză, a luat o atitudine care aducând o justă critică, făgăduește totdeodată și succes în lupta contra atotputerniciei celor cinci. Acest succes trebue să vină, pentru că este purtat de spiritul egalitar al timpului, de interesul politicii generale europene și este reclamat de bunul simț al opiniei publice mondiale de Liniarerete, care pretinde ca în secolul XX, după atâta vărsare de sânge, să se asigure popoarelor întregite sau a desrobite putința de a trăi în propriile lor state fără amestec din Afară și fără pericolul de a fi aservite imperialismului celor mari. că pe vremea lui Wilhelm II. Un războiu ca acesta din urmă nu ar însemna o etapă în istoria omenirii dacă ar schimba numal, harta Europei, lăsând ca tot vechiul spirit de dominațiune, mascat pr’in declarații wilsoniene, să prezideze ]a prefacerea Continentului. Nu se poate admite ca voința a cinci oameni, în disprețul opiniei publice din propriile lor țări, să croiască statelor mici, foste tovarășe de luptă, o viață atât de strâmtă și de șubredă, încât să nu poată trăi decât în funcția capitalismului interaliat. . j Războiul a dovedit că naționalismul ese o forță ce nu se poate ffărămiți și de aceia cine încearcă pe căi piezișe ad înăbuși, înoată contra curentului vremei astei nouă. "Orice stat conștient de viitorul său, are datoria, față de asemenea prozese, să urmeze o politică de rezidență până se,va fi îndepărtat pericolul ce-i amftiința, independența și coheziunea sa. In această situațiune se află astăzi țara noastră. Susținându-și cu tenacitate cauzal, recunoscută dreapta în tot Apusul, ea apără în același timp și interesele vitale ale celorlalte stat mici. România, luptând contra tendințelor de aservire economică și-a luat rolul istoric de campion al dreptății statelor mici, amenințiate de aceiași ucigătoare primejdie. "AA-V . . 1 -lie.i.Câriu greșelile Consiliului suprem interaliat se vor risipi, și opera păcii mondiale se va realiza dând fiecărui stat european ce este al rău: libertatea fără restricții și suveranitatea fără știrbire, ținându-se seamă de sacrificiile aduse de foștii tovarăși de luptă pe altarul victoriei comune, atân istoricul de mâine va trebui să recunoască că România, dintre Nistru și Tisa, a știut să țină sus dranelui ’dîreptății în mijlocul crizei etico-politice, prin care a trecut Conferința păcii din anul 1919. X. Zî CM Ziarul „Epoca“ deși a desmințit info-rosul pe cere bunul tova"”: . " ei „Adevărul“ o dăduse, că va deveni ziar „republican“ totuși se vede din felul eram presintă coroana, în articolele ei, că această transformare a ziarului s’a și efectuat. E destul să cităm în sprijinul acestei opinii ironia atât de rău plasată că audiențele șefilor opoziției au fost autorizate de d. I. Br itianu, pentru a înțelege în ce ape se scaldă ziarul d-lui Gr. N. Filipescu! D. dr. Babeș a apelat la bunele iservicii ale ziarului .„Izbânda“ pentru a răspunde la acuzațiunile ce s’au adus prin ziarul nostru, relativ la atitudinea sa nepatriotică pe vremea ocupațiunei nemțești. Constatam faptul că d. dr. Babeș, ■pledându-și propria sa cauză de învinuirile de-a fi fost un înstrăinat, face foarte bine că apelează la „Izbânda”, unul din ziarele cele mai indicate pentru astfel de apărări. * „Ziarele guvernamentale de luni de zile întrețin o campanie de insinuațiuni contra aliaților noștri”, așa scrie ziarul generalului Averesem Se vede că sunt „insinuațiuni“, notele prin care eram opriți de-a înainta în Pesta, notele prin care eram opriți de a ne lua îndărăt ceeace ni s’a furat; insinuațiuni clausele tratatului cu Austria prin care ni s e aplcă tratamentul ..sinucisului prin persuasiune”, obligându-ne a primi știrbirea suveranităței statului român, care a intrat ca stat liber și independent de război, și robirea economică. Toate acestea sunt „insinuatiuni’ după de Avere,seu, care în goana, bună putere nu are sentimentul de ce este fiul adevăratelor interese românești. 3 combustii X [UNK] % vs Criza in combustibil'a % ■ BME sa BătaBSw.m^sssBsmmsscsxm^masKsa PIRIS1 in AVEA ffflU? " Flota care va aprovinsa a Parisul cu ctrburi saaviga sub pilsion e«® Ses a ® ss^Bassaí«sfSiaBaasnE ® E ® aEMSss3issÉ c8 :■ aBgBHMUMaHSfiaEaH Criza de combustibil e tot mai acută în Europa întreagă, întrebarea pe care bucureștenii și-o pun cu grije, „vom avea lemne la iarnă?“, la Paris se pune cu aceiași îngrijorare, cu deosebire că cuvântul „lemne“ e înlocuit cu cel de „cărbuni“. La Primăria din Paris s-a înființat un „birou al cărbunilor“ care e de pe acuma asaltat de numeroase cereri... Orașul, hotărît să se aprovizioneze prin propriile sale mijloace, a închiriat o flotă de vapoare engleze: 12 vapoare, cari vor putea aduce la Havre sau Rouen cam 40.000 de tone pe lună. Deși cantitatea aceasta este absolut neîndestulătoare pentru nevoile unui oraș ca Parisul, totuși Englitera nu poate pune la dispoziție mai mult... Rămâne, ca Parisul să-și ia din altă sparte ceea ce îi trebue. Ea poate sle me. O chestiune care arată de ce mare însemnătate este pentru o țară să aibă o flotă comercială proprie, este clauza rezervată de ministerul navigațiunei din Anglia față de aceste vapoare; în caz de necesitate urgentă, toate contractele încheiate îc reziliază, și vasele engleze întrerup orice alt trafic pentru a transporta în Anglia materii prime. Astfel trei din vasele închiriate de orașul Paris, și-au întrerupt traficul și s-au dus de la Rouen la Bilbao, pentru a încărca mineral A- fier, care să unguteze febricele din Englitera. Abia sosite în Anglia, au fost încărcate cu carbonat de sodiu și au plecat din nou pentru un port spaniol. In vremea aceasta Parisul așteaptă în zadar cărbunii cumpărați, dar cari n’au cu ce să fie transportați din Anglia. Lipsa de 2 vase Lipsa de vase de comerț e așa de mare în Franța, încât, cu tăiate silințele sale, orașul Paris n’a putut găsi tonagiu disponibil pentru aprovizionarea sa cu cărbuni. Engliteza are nevoie de vapoarele sale pentru a-și reconstitui aprovizionările cu mineral de fier. Lipsa acestui material pricinuește în cercurile industriale din Anglia oarecare îngrijorare. Pe de altă parte, programul său de construcțiuni navale nu a fost realizat decât în proporție de 50 la sută. De aci necesitatea pentru această țară de a exercita dreptul de rechiziție pe care și l’a rezervat, Franța care a suferit mult de pe urma războiului submarin, n’a putut să-și refacă vasele cari îi lipsesc și azi suferă economicește consecințele acestei situațiuni grele. C C spitalmatice sa, Consiliul comunal din Paris a intervenit la guvern, care la rândul său a făcut reprezentațiuni energice în, Englitera pe lângă guvern, pe lângă armatori și exportatorii de sarburi. Aceștia, din urmă au cerut ca vapoarele engleze să nu fie tiruise direct în Spania spre a adti^e mineral, ci să transporte mai noi cărbuni în Franța, și arai si să plece în Spania. Ministre navigației din Anglia afirmă că măsurile cont „momentane” și că îndată ce vapoarele vor fi libere, vor putea transporta din nou cărbuni pentru Franța. Guvernel francez exercită o presiune permanentă asupra celui englez, spre a obține ca tanagiul ce naviga podtn Franța să nu fie luat dela destinația sa. Pe de ală parte situația industriei de cărbuni din Englit era e critică, și Parisiul e foarte amenințat să sufere din cauza crizei de combustii".. nOTE sauiá SMffixssxumsm MÜ2IGI, ROM... Viața e prea tristă în scurtul spațiu ce-o- ci parte de cele două vesniieți. a. .de unde a început și aceea nu se va sfârși, pentru ca să nu căni , a o înfrumuseța prin orie?- mi .i. 1. Și din â 1 dumiie prin care picurul zilelor se poate învălui în plăceri, nici unele nu sunt mai proprii decât deliciile «riilor și ade urecbei. Concepția naivă făcea din Paradis o grădini, plină de lumină, unde musici de heruvimi se vand perpetuu. E de- aida că aceste două plăceri, r" •’ is lumina, sunt cele K.1Ö un Lux C: Putem face ceva pentru a me apropia de acest Eden cultivând cu îngrijire grădinile. Și din acest punct de vedere țara noastră e cam departe de Paradis: n’aveniÂ,cultul florilor multicolore ; nu prețuim acel concert de colori cari pune atâta notă de veselie în monotonia zilelor. Olanda își înveselește zilele de ceață și de umbră, zilele triste ale Norduli, cu flori, cu flori nenumărate. Noi am putea și avem grădini frumoase cu mai puțină cheltuială, dat fiind, clima noastră prielnică. Totuși puțini particulari au grădini, iar cele publice nu sunt nici ele prea bine îngrijite. S’ar putea astfel face cu parcurile noastre mari și mai cu grije plantate, pentru a pune gama culorilor în văzul întristot al celor ce le vizitează. Iar din aceste grădini nu ar trebui să lipsească concertele bune care în orașele străine fac o atât de nemerită cultură artistică marelui public. In vremurile de mărire națională, să ne gândim astfel și la cultura estetică, cultură ce nu este un lux, ci un mijloc de îmbunătățire a sufletelor. Petronius nVIITORUL** primește asfonsme ta: 60 lei pe un an 30 . .. șase luni 15 an n trei luni iRirji îfi'îfli^srîijița lil iUfliiil Ramess^ssmea vxymmoimmmtmvis H ÍRAESTE & Spectacolul pe care oferă presa tackistă e vrednic de evocațiile marelui Caragiale. Rică Venturiano, cu tot pitorescul și ridicolul său, trăește în reeditarea vetfiilor moravuri de acum patru decenii... Până și republica lui Conu Leonida a fost rcrînviată pentru un sfert de ceas, ca o amenințare și o întregire a vechei strategii de șah la rege din care vechii politicani ai României Mici își făceau o ultimă armă. Citiți Românimea, îndreptarea, Adevărul sau Lanterna, și veți vedea titluri ca acestea: „Un guvern Take Ionescu-Averesen“; — „O foarte grea moștenire“; „Un guvern de coaliție e sigur“; „Sarcina noului guvern“; „De ce pleacă „Familia Brătianu scumpește pâinea“, etc. etc. Nu e pentru nimeni un mister că d. Take Ionescu e ahtiat după putere— și pentru a ajunge la ea, încearcă o perpetuă operă de sugestie, sugestionându-se singur și sugestionând opinia publică. Aceasta se chiamă preparația terenului. Comunicatele chilometrice ale României sunt de o umoristică splendidă. Nu atât stilul care aduce aminte „Vocea Patriotului Național“ dar gândirea care a dictat abundența aceia, de fraze și vârtejul de largădueli ale nouei guvernări. Pe trotuare și prin cafenele se împart slujbe, pentru a se forma o atmosferă de simpatie. In primele coloane ale României se spune limpede: „Noul guvern deci trebue să fie un guvern în care portofoliul externelor trebue să fie ocupat de d. Take Ionescu“. Negreșit! Țara o vrea ! Poporul o cere! Dovadă zecile de coloane dinziarele takiste la a căror glorie și popularitate rublele Retrogradului au contribuit cu dărnicie. Un singur lucru uită însă acei care se zvârcolesc astăzi în cadrul îngust al câtorva coloane de gazetă. Țara, domnilor, e alta. Alte hotare, alte, preocupări și alte griji! Un suflet nou palpită dela Nistru la Tisa — și cele mai înălțătoare năzuințe sporesc puterea împrospătată și întregită a neamului. Spectacolul tachist e un spectacol din România, veche — nu mai prinde și nu mai place. De prisos mai împărțiți domnilor regisori ai politicianismului, bilete de favoare și mai bateți toba pe maidane. ECOURI Pentru comemorarea celebrului aviator Guynemer, mort pe câmpul de onoare, și a hotărât pentru ziua de 11 Septembrie o ceremonie la care vor lua parte toate formațiile combatante ale aeronauticei franceze. Ultima citație la ordin de zi a eroului va fi citită pe frontul trupelor. Un violent incendiu a distrus manufactura de tutun din Pantin (Franța). Peste un milion de kilograme de tabac a căzut pradă flăcărilor. Fumătorii nu au noroc . Instigatorii germani care sunt destul de tari în Spania, au montat o grevă generală la Madrid. Ziarele Peninsulei denunță influența nefastă a teutonilor. Figaro a descris un concurs pentru poeți pentru cântarea păcii. Un cititor copiază dintr-o antologie un frumos imn închinat păcii, dar autorul nu poate lua parte la consurs. Nu-i altul decât Frederick al doilea, fostul rege al Prusiei. Unele ziare franceze publică telegrame vorbind despre «foametea in Basarabia». Și noi care știm ce abundență e în această provincie, încât pentru a nu putrezi fructele și legumele, s’a admis exportul peste Nistru. Pe zi el merge prinde consistență ideia că, spre a fi cu adevărat durabilă, o alianță nu se poate baza numai pe comunitatea de interese, a căror actualitate singură strânge între ele popoarele cari s|-au unit. Pe lângă comunitatea de interese, mai trebue și comunitatea de sentimente. Țelul cerâuri din timpul războiului fiind atins, acuma, când avem de consolidat opera păcei, adică o operă tot atât de grandioasă, între Aliați chiar se vor ivi oarecari nuanțe de prietenie. Astfel vom vedea, de ex. pe Americani, arătându-se mai favorabili Serbiei decât României. Pentru ce? Pentru că interesele, născute după și cu încheierea păcei, împing pe marea Republică transoceanică spre micul popor sârbesc. Aceștia din urmă întâlnindu-se cu poporul român, în diferite domenii, este natural ca interesele românești, în contradicție uneori cu cele sârbești, să nu fie privite cu ochi buni de către Președintele Wilson. De unde, nevoia constituirii unui bloc latin, care, remintim ca olaltă, într’un scop, nu numai militar, ci și negustoresc, pe toate popoarele neo-latine, să contrabalanseze orice acțiune contrară și să asigure totodată propășirea economică a națiunilor latine. Părerea d-lui Didier Donteyre Brassaim'illiKrimm Marea revistă pariziană „La France universelle” a publicat un foarte interesant studiu, datorit d-lui Didier Donteyre, asupra blocului latin. Din el reiese clară ideia dominantă a apărării rasei latine, care, cu toată izbânda ce a repurtat, se vede amenințată de unii din aceia cari au contribuit la Vldu.1 i. Dar iată câteva părți din studiul de care vorbim: „Franța,, Italia, Spania, Portugalia, Mexicul și republicele sudamericane trebue, după războiul lung căruia s-a pus capăt, să ia garanții pentru viitor, garanții cu atât mai serioase și necesarii cu cât unele puteri foarte întinse ca teritoriu și numeroase ca populație, dar neliberate de producția europeană, sau mai simplu continentală, se găsesc astăzi în stare să vândă mult și să cumpere foarte puțin în afara țărilor lor. „Singură, unirea strânsă și trainică a tuturor latinilor, în sfârșit luminați asupra adevăratelor lor interese și gata să se apere contra vicleniilor diplomatice sau comerciale, cari, ca și bombardările unui depozit de muniții în vreme de războiu, sunt acte de ostilitate cu urmări adesea ireparabile, va garanta fiecăruia o repartiție mai dreaptă a elementelor de bogăție ale globului și va arăta în ce măsură se poate fixa un echilibru, care să ne dea o pace oareșicum durabilă”. __ Nevoi reciproce ■EE SissssmaEi Kiessimrastzasîas Analizând trebuințele unora din puterile latine cari ar forma noua alianță, d-1 Dontegre discută Gestiunea atât de dezbătută cu privire la Italia. Unii publiciști au spus, într’adevăr, că Italia este prietena Franței fiindcă are nevoie de Franța. D-1 Dontegre răspunde astfel, și răspunsul, deși e relativ la Italia, poate fi aplicat chiar paporului românesc: „Unii spun că Italia are nevoi de Franța. Desigur, și nu se pot ate presupune că o putere, de ..bună voe, își oferă sprijinul ei, fără ai cere avantagii compensatoare. Italia are nevoe de Franța, dar și Franța are tot interesul ca să se unească cu Italia, și ori de câte ori atingem acest subiect, apare neîndoioială necesitatea absolută a Uniunii Latine“. D-l Dontegre omite, din greșală desigur, de-a trece și România printre națiunile latine care trebue să formeze blocul ce preconizează. Și zicem că din creare a făcut această omisiune, fiindcă D-s-a insistă asupra necesității blocului latin, pentru conservarea rasei latine. Ori, importanța României din punctul de vedere a latinității este prea mult cunoscută ca să mai insistăm. Rolul națiunii române este covârșitor, dacă ne gândim că, ea singură, ea reprezentantă a rasei Latine in Orient, luptă fără preget și cu succes în contra dușmanilor ce o înconjoară. Prin ce mijloace se poate triumfa ? In primul rând trebuesc creată cât mai strânse legături între diferitele Camere de Comerț ale țărilor latine. Apoi lasociațiunile ,fiolaie de propagandă comercială, expozițiunile industriale, organizarea de transporturi ușoare, până și chiar stabilirea de condițiuni vamale speciale, sunt mijloacele cele mai eficace pentru realizarea blocului latin. Acum, mai mult ca oricând, fă* indcă dușmanul răpus face steril , țări disperate spre a te reveni, avem îndatorirea de-a apăra și de-a exploată cu râvnă industria și oolmorțul. Țările latine au tot ce Iff trebue pentru a-și asigura traiul și a se desvolta, fără amestecul celorlalte; pentru ce atare nu ar căuta să pună în practică alianța latină care, pe lângă asigurarea «tenei independențe economice, le-am, da și putința de a evita o nouă rupere a echilibrului mondial de către celelalte popoare? Uniunea latină ar f și o forță militară puternică, pe lângă forța morală incontestabilă ce ar reprezintă. Războiul purtat timp de cinci ani cu atâtea sacrificii, a arătat că popoarele nu-și pot cuceri gloria și mărirea numai prin forța armelor, industria, comerțul, marina comercială sunt elementele cele mai de seamă, fără, de care armata cea mai puternică se vede silită să se plece în fața unui adversar mai puțin puternic militărește. Paris 28 August 1919. N.—A. I. Ssnsori rap** iP% % He- api# i Ä #||| i ța #ff OJOCUI Ic. j Studioul sui O*!diQp Elemterra.—gnSimea SEiSSwa iar mseam$m srsdüsßrkis §l comer sóstul popoarsl^r Urmarea Ta pay. E~a Un martir al marei tragedii moderne r-ti—mmi r krî-mimai- n - af aici Nicolae Slâ va L-am văzut pe Nicolae al II lea "io, încoronarea ca Țar _ momentul celei mai strălucite glorii pentru el, când era ridicat la cea mai satană i putere pământească, în clipa când a stat în fața poporului său, ca simibol inlrupat a tot ceeace Țarul @însemna în zilele acelea ale marii împărății. O serie de tablouri mărețe, iantas-ticeu -îmi rasar in minte când ană gândesc la zilele acestei încercări. Spectacolul oe mst pompos !# .^.-ioS-mânt0«*'’. +tansmis din generație în igenerația «a un accent joc /msacism nedespărțit l toate lucrurile rusești. P'gura «'amin? ș a timere’. frimoaseism' e, avar in reli»" ca niște zeități ! Vot de bine îi văd pe amândoi ! E intrarea lor solemna în Moscova, în cetatea aceasta legendara, unde Țarii au fost încoronați în toate timpurile și unde mâine simbolul mistic al puterii va fi pus pe capetele lor cu multe rugi și mare pompă. •Be un cal mare, alb, vine călare Nicolae, căpetenia întregei procesiuni. Nu-i îmbrăcat în veștminte pompoase, ci poartă simpla uniformă verde-închis cu care s-au deprins toți să-l vadă. Pe cap poartă căciula rotundă de astraclă, caracteristică armatei rusești. Re pept cordonul lat, albastru deschis al ordinului Sf. Andrei, și două sau trei stele ,clipesc de pietre prețioase. Nu e nimic măreț în haina lui și nimic impunător în mersul lui, aceiași ochi visători, aceleași buze care spun numai vorbe bune. In liniștea lui demnă este conștiința despre ceea ce reprezintă în momentul acesta solemn, despre grelele datorii care-1 așteaptă în calea vieții.... Salută neîntrerupt și un dulce izâmbet îi flutură pe buze. Două caiete de aur vin în urna lui la o mică distanță, vehicule fantastice ca cele zugrăvite în cărțile de povești pentru copii. In cea dintâi este mama Țarului, în a doua soția lui. Pe trăsura închisă a Impărăteseimame strălucește o mare coroană ca semn că ea a avut coroana, în fața poporului său, că ea a fost acela care a domnit până acum. Pe cap poartă o tiară fantastic de măreață, gâtul și sânul sunt pline de mnvaeruri sclipitoare, hainele și mantia sunt prinse n aur strălucitor, încă populară, privește cu semeție, se apleacă la dreapta și la stânga ou farmecul acela pe care îl împărtășește cu sora ei, Regina Alexandra, iubită de Anglia. A doua trăsurii nu are coroană și viitoarea împărăteasă, cu toată îmbrăcăminte pompoasă, nu poartă coroana pe cap, căci numai după săvârșirea slujbei va intra în drepturile ei. Impărăteasa-mamă are încă pasul întâi și cu el toate drepturile coroanei. Femeia aceasta tânără, din trăsura fără coroană, este cu totul alta... Mult mai frumoasă decât a fost vreodată împărăteasa bătrână, pe buzele ei nu se vede nici un zâmbet, ci mai curând o severitate a durerii. Pentru cineva atât de tânăr linia gurii e trasă cu multă asiprime. In ochii hotărâți nu e nici o bucurie, ci mai degrabă o neîncredere cercetătoare ca și cum ar fi întâmpinat viața mai mult -ca un dușman decât ca un prietin. E foarte atentă la solemnitatea momentului, la toate câte reprezintă. Toate însă par că trezesc in ea mai mult teamă decât bucurie. E frumoasă, tânără și hotărâtă, insă se va pare că-i lipsește, tocmai în zilele acestea când un dnun glorios i se deschide înnainte. Este oare o lipsă de încredere în poporul ei ? Lipsa acelei iubiri, acelei simpatii intuitive care poate să lege pe cel din sus cu cel din jos cât de mare ar fi depărtarea dintre ei ? Nu pot să spun, însă cu toată frumusețea, cu toată tinerețea, cu toată conștiința în lemnă a viitoarelor ei datorii, e ceva care lipsește,, o scânteie, o flacără sare să încălzească... Trăsura de aur trece, capete descoperite salută fruntea aceasta neîncoronată ; ea se apleacă adânc ca răspuns la omagiul care i se oferă, însă nici un zâmbet nu plutește pe buzele ei, nu privește în fața nană nui, ci'inainte ca un paznic gelos al viz mii lor ©'. O zi mai târziu și Nicolae cu frumoasa lui tovarășă sunt încoronați în vechea catedrală a Cremlinului și devin Suveranii mirtuți a celei mai mari împărății de pe lume. O ceremonie lungă, nesfârșit de lungă, insa ne o frumusete ca în povești, într-un oraș legendar, atât de pompoasă încât pare aproape nereală. Te minunezi dacă nu ve mai întors la zilele vechilor scripturi! Biserica este înnaltă, boltită și întunecoasă; zidurile sunt aurite, cu frescuri arhaice. Templul pare plin cu o pulbere de aur, totul e misterios, în așteptarea solemnă aripi uriașe par că fâlfâie încet, undeva în umbră. Toți ochii sunt ațintiți la cei doi de cari va fi legată soarta acestei uriașe țări. Chipul Țarului e palid, coroana strămoșilor pare că-1 sdrobește, mantia de aur pare prea grea neutru umerii lui, fără să vrei te gândești la statura gigantă a celor dinaintea lui; numai în ochi poartă lumina mistică. Ea este mai înnaltă, pare că poartă mai ușor povara insigniilor imperiale, însă obrajii ei sunt roșii, ochii aprinși, buzele formează o linie dreaptă, nu e nici o gingășie în expresia ei. Tocmai aici, în catedrala aceasta de aur, în ceasul de final tare, pare că înfruntă un dușman necunoscut și nevăzut, care se furișează spre ea din întuneric. Ceremonia s a sfârșit, perechea încoronată pășește afară din templul întunecat, pășește în lumina vie a soarelui de primăvară. Urmați de î preoți și de cei mai înnoiți sfetnici, ei urcă încet pe covorul roșu de pe scara de piatră care duce la terasa largă, de unde pot privi mulțimea imensă venită să-i aclame. Mantiile lor grele sunt purtate de pagi îmbrăcați în purpură și în argint. Ajungând pe terasă se întorc cu fața la supușii lor. De sus soarele se revarsă asupra lor făcând nestimatele să sclipească și să scânteie în mii de culori, pe când de jos aclamații nesfârșite se ridică până la ei ca un tunet surd din miile de voci ale mulțimei. Stăpână de emoție întreaga mulțime cade în genunchi, privind la cele două capete încoronate care sunt văzute numai odată în viață. Cerul este albastru, albastrul primăverii timpurii, lumea întreagă pare că zâmbește făpturilor care au fost sortite să fie cârmuitorii unui popor de lumină... Apoi îi văd șezând în măreție singuratică, la masa acoperită cu pocale și cupe de aur, o colecție fără preț, comori aduse din multe țări, de multe veacuri, ca daruri. înnainte de încoronare au postit mai mullte zile într’o mănăstire de la marginea orașului ca să se facă vrednici d’e marea slujbă ca împărați. Dn ziua aceasta ei trebue să poarte singuri, ne vara măreției și nimeni nu are jdreptul să și aicifi la vor fi serviți de purtătorii celor mai mari nume... „ Masa este întinsă într’o cameră cu zidurile de aur,o minune bizantină- Coloane puternice sprijină bolta, sfinți bătrâni privesc recitși gloria trecătoare a acestor două manălțimi care au venit sa tulbure pem tni un ceas liniștea templului păzit de ei. Pe o fereastră tăiată în bătrânele ziduri,câțiva au dreptul să privească pe Suverani la prânzul lor singuratic... O întâmplare sguduitoare a lăisat o urmă de sânge în zilele acestea de mărire. La marea serbare popularăm pe câmpul întins unde se adunase poporul satelor ca să capete haine, hrană și amintiri cu portretul Țarului, ca fiecare să ducă cu el chipullui până în cele mai depărtate los curi ale împărăției, trebuia să mearegăsi perechea imperială cu tot alaiul oaspeților de regi și principi, să privească împărțirea darurilor 1« mii și mii de săteni, chemați din ei vle patru colțuri ale țării. Dintr’o nenorocită greșală de organizare s’a produs o învălmășeală» o ciocnire grozavă și multe sute de oameni, femei și copii, veniți ca să se veselească, și-au pierdut viața printr-o întâmplare sângeroasă, aug smisivă chiar ca o bătălie.