Viitorul, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 3478-3506)

1919-10-10 / nr. 3485

m W­ spre tepea ț k... . , - ~'-iT.-'-'-----4~—:--->■— BAW â B ° Nj —.^—... In țar» .. . . . un ai Btr AiDStat« • . un ai ABONAMENTE . un an 60 Lei . . . un an 100 Lei .. . un număr vechi și 40 Bani ș­ase luni 80 Lei ș­ase luni 50 Lei REDACȚIA ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 STRADA EDSARD QÜINET Ne. 2 -TPlllg aranuMiri w« ,, (Via-â-vis de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția 51/23; Redacția: Și Administrația 49/23.și Si 11 ■Sî Vineri la Ottom­bre 11 10 VLE 911WM­ ________ ________—,—_ —..........................................HAI ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate ;r. Academiei 17­­ .te „ SPRE AGCHIA : Primei luni SHD Lui Țările tinere fără o cultură vech­e stri­iți cu un esistem de guvernământ , cari permite expresiuma liberă a re c­­ândirei prin scris și discurs, au rise cari permite expresiunea liberă a țâm­direi prin seri și discurs, au cunoscut o plagă și au trecut prin fața unei activități politice, pe care timpurile de mai sănătoasă cultură o au ridiculizate, înainte de a o fi e­­liminat cu desăvârșire. Acea plagă și acea fază a activi­­­­tatei sociale, este politicianismul,­­ amestec de invidie și de răutate, de­­ ambiție personală și de micșori­me de suflet,mosaic de patimi mărun­te, îmbrăcat în haina decla­matori © I și frazei goale, a stilului bomba­tic j_și a gestului de teatru. , Țara noastră, a cunoscut acest­­ politicianism unde el a fost multă vreme ■dominant.­­ Din nefericire, însă, politicianis­­mul nu este nici azi cu desăvârșire lisgonii din viața publică a țarei noastre. E drept că nu mai are tre­­­­cereai de altă dată, totuși el îșî cântă ultimele acorduri, și ocupă încă a­­te­nția opiniei publice cu manifactă­­­­rile lui deșarte.­­ O cercetare imparțială a unora­­ !din manifestările politice din țara ]­­ noastră ne dovedește că metoda ve­­chiului politicianism, este încă în­­ vigoare. I Cetiți proza „Românamei” și „E­­i pocei’", stilul „Indreptarei“, ori campaniile „Adevărului“, gândiți­­vă la goalele discursuri din unele cluburi politice, ori la agitațiile ce pe fac lu­ând­unse ca temă minciunile cele mai lipsite de pudoare și veti taveta spectacolul întreg al politicia­nismului învechit, antadronic și ne­civilizat. Politicianismul nu ține seamă de problemele mari ale unei națiuni. Unde vetiti în ziarele taklete ori a­­vere­ cane a cât de mică preocupare de soarta neamului nostru? Veți­­ găsi în schimb atacuri personale la adresa, unuia sau altuia din băr­bații politici ce și-au ars sufletul lor mare în pază dragostei de tot ■ceea ce este interes rom­an-p.se! Polit­.c­ani:­nr.l­m ■­v­r., • • ■­p. fără un atac la Coroană. Acest a­­­­tac face parte din codul, din stra­tegia, din clișeele vechiului politi­cianism care în neputința su­ t­pe­rei unei argumentări politice, se as­vâr­le cu o înlesnire ce dovede­ște superf­i­c­i­a­l itali fa culturei polit­­ice, asupra Tronului. Dar e de ajuns o aruncare de ochi asupra coloanelor „Români­mei“, de exemplu pentru sa con­tata că atacul la Rege și loviturile Co­roanei reapar. Sunt­ forme de ar­gumentare, și sunt clișee de pole­mică ce se pot prezice mai dina­inte, atâta de bine cristalizat­e ri­tualul tristei religiuni a politicia­nismului român. . Atacul la Regie face parte ine­rentă din arsenalul vechei școale politice.­­ Ar fi fost astfel, o abatere de la ritual dacă n’ar fi existat nota repu­­­blicană, și atacul la Rege, în coloa­nele ziarelor ce reprezintă politicia­nismul vechi. Politicianismul se caracteriza­ a­­­poi prin eclipsa care din nenorocire e departe de-a fi trecătoare, a con­științei adevărat naționale. Și prin­­ aces­te note el se apropie de bizanti­nismul steril, care este în fond o dialectică ce se mișcă în vid, o chei­e de energie nervoasă fără con­­­­știința­iscopului către care merge, ’ I­ar ce sunt altceva campaniile­ takiste și averescane, ce înseamnă abținerea dela alegeri în momen­tul când ele vor creia Constituanta României Mari, decât tocmai do­vada elocventă a acastei absențe a oricărei preocupări mai înalte, a oricărei priviri superioare și o­­ încetire a destinelor neamului no­t D-nii Take Ionescn și gen. Ave­re cu — cei mai reprezentativi co­rifei ai vechiului politicianism — ne dau zilnic dovadă că pentru ei interesele românești sunt probleme­­ de minimă importanță și că sunt gata­­a semn pe cele străine, numai un folos imediat, și personal să poa­tă fi cules. Politicianismul n’a murit în țara noastră. El trage însă să moară. El își trimite, în convulsiunile lui ster­pe, ultimele energii,­­de pe urm­a că­rora nu vor­ rămâne decât docu­mente de studiat pentru viitorul patologist al boalelor sociale ce-au bântuit în toate epocile de forma­ție, neamurile tinerel îl CI­ iî . „Inficălparatul nationalist“ cum îl cietase cu Rusia ii numește „Român­imea“ pe d. Paul I Rusia, d. Ullmanis j Brătășenu a Înalt inițiativa unei­­ roțV7x *0 ..Ligi Constituționale“ după modelul ‘ , \ t R, L țU „Ligei Consumatorilor“. IcIe ih­at­e da­ta de „ Singura obiecție ce o putea» aduce De fapt aceștia n­ou acestei ligi este că ea face „double­­rea guvernului leton empioi“ cu cealaltă „Ligă a Popo­•tijiciiÂm rnului“ care de mult luptă fetiș penitru aplica­rea consti­tuției. Norocul este că Constituția noastră n’are nevoe de aceste apărări pentru a trăi, că ©*, cu d. Pavel Brăducșanu «an general A v ore seu puține speran­țe !d­e-a fi vânjos susținută!" * D-l Miile, directorul „A­devă­rui­­rii“ și „Diminetei“ face tot ce-i stiă prin putință pentru a apărea în au­reola de erou. Astfel di­n prima zi a sosirei în țară ne-a vorbit de pinrticolul 5» ca­re s’a aflat la Paris din pricina bom­­beilor,­­d­ar acuma denunță, lumea că e gata a duce lupta, deși îl așteaptă pedeapsa e­­i m­oan­e­i Un a­devăarat muc­enic al neaanu-II „î ! „Român­im­ea“ desminte în termeni ce aparțin vocabularului său obici­nuit declarațiile făcute asupra elizei de guvern, de către­­ I. V. Antonescu în ziarele franceze. După ziarul d-l­ui Take Ionescu, el nu a refuzat puterea, ci a cerut-o chiar. Credem aceasta, dar o țară are altceva mai bun de făcut decât să fie câmpul de expe­riențe al concepțiilor internaționale, al politicei de­­ uimi]intă, și al tran­­sacțiilor având drept scop înstrăi­narea bogățiilor firești ale țarei ? Un amic al ziarului ne observă cu privire la activitatea virilă a d-l­ui Pavel Brătășanu în chestia Ingei Constituționale, că ar fi fost mult­­ mai bine ca la Paris săi fi luptat tot așa de energic­ pentru apărarea inte­reselor naționale, cum luptă aci pen­tru apărarea Constituției ! * Se vorbește mereu de întrunirile pe care d. Take Ionescu­ le convoacă­­la club. Dacă s’ar afla că fruntașii cu care d. Take Iones­cu la consuliăi și cari fac parte din comitetul exe­cutiv sunt d-nii Plesnilă, S’psomo, Cancippf și alți de aceiași aqu­siliană superioritate, s’ar înțelege mai ușor cât de ușor îi este d­-lui Take Ionescu să facă a triumfa ideile sale ! Oricum e atâta deosebire între sta­­­tul-major actual al d-lui Take Ione­­­scu en acela mai acelui de pe vre­j murile mai bune ale conservatorilor,­ în­cât nu ridicolul ci un sentiment de reală compătimire coprinde pen-i­tru d. Tak­e Ionescu, ca­re îi «cufun­dă idivi zi în zi mai adânc­i EVAC Chestiuni n ordinea illel'f OMWI.VFNTA m ssssm, VVI^JJJLaV ¥ ILalv § țREA I !“ Tals b­ara REA EVACUAREA ■ ProPind­Hor billage Pericolul menținerea actualei stări de lucruri— După o informațiu­une din k­eishi ș- 1 fors nedesmințită încă, generalul von­­ der Goltz a declarat că nu va depu­­­­ne stăruințe pentru­­ trimiterea în­­ Germania a corpului VI de armată , care, în prezent, ocupă provinciile­­ Bal­ti­ce și ■ că se va folosi de toate­­ forțele sale pentru ca avantagiile să­­r:­găduite de guvernul german soldați­­l­­or, să fie acordate.— Aceste avan­tagii au fost stipulate­­ în tratatul din 29 Decembrie 1918 , între Germania și Letonia.­­ Guvernul din Riga se angaja să o distribue soldaților germani cumân­­­­turi arabile, pe care aceștia, le deți­ c­neau cu titlu de colonii. Tratatul din Decembrie dev­enind caduc ca și toa­­­­te celelalte pe care Germania le în­­­­cheiase cu Rusia ți statele eșite din­­ Rusia, d. Ullmanis primul ministru­­ leton refuză să se ție de angajamen­­t c­­ele luate față de soldații germani. 11 De fapt aceștia nu au așteptat ipur și simplu pe pământurile pe ca­­r ceste­le le doreau, începând să le cultive.A­cest Cine ar îndrăzni astăzi să-i depose­ , frânt­­eze de aceste terenuri? In nici un­­ caz șeful lor, căci el aprobă spolia­țiunea și se trudește ca actul solda­t pe­ fiul lui să fie oficial recunoscut, și­ B V nici guvernul german, de­oarece a­­r f 2 ®­cesta s’a declarat neiputincios față­ de von der Golz și aripata lui. $i. 1 din nenorocire, nici Antanta nu poate .­­t‘‘v face acest lucru, întru­cât notele e­­ . . . bano mai mult sau mai puțin energice au . . .. rămas fără rezultat. t­’1 0.'f Nulitatea tratatelor ante- [Ram , ’ rîofire . 1 v-­V ... „t. ■Â.'iS '­­ . . . , era c De fapt insa tratatele pe care Ger­­­­­­mania le-a încheiat cu Letonia, Fin­­tare­landa și Estonia sunt nule. Statele 00]n interesate le dezavuează și chiar în­­do G­vernul german le-a recunoscut ca­ put­ol­ducitatea semnând pacea da la Ver­­elina sidlles. Antanta cere ca armata ger­­m­r­­­mană să evacueze imediat provincii­­le baltice, să fie rechemat von der . ?1 Golz, iar armata lor dizolvată. Ce se d­‘1' întâmplă însă? La Berlin, ofițerii dnL<1 . . A­w . A ' JL/ 0 germani îmbrăcați m uniforme ruse; hi Letonia, ocupație­­ ger­mană; la , Li d C ci. Min au depozite de mimițiuni de echi­­cație pament și de subzistente, parcuri de C £n­e, artilerie și­ de automobile, armata Ca pregătită așteptând semnalul; în Es­­no­v<­tonia trupele germane sunt mai pu­­­gini din numeroase însă în așteptare, ca Sose, și în Lituania. j Ue Iutei necesități a unei ocu­pațiuni ger­mane. Toate ziarele germane repro­duc articolul apărut în Rotterdam în care spune că trupele bolșevice nu au nici o valo­re, că trupele antantei nici atât și că singura forță militară existentă in a­ceste regiuni este­­ re­prezentată de, soldații lui von d­er Gol­tz,­i Baroniir Mc­­­K­itau, fost agent di­­plomatic al C­­rmanicî la Riga este numit „comisar al Imperiului pentru Statele­ de est și primește misiunea de a instala în Letonia, Estonia și Lituania birouri germane politice și economice. Corespondentul din Berlin „al lui „Journal des Lehats“ din care extra­gem cele precedente își înche­e ob­­servațiunile și i­ conchizând că du­plicitatea germ­sită este vădită și că, toate izolita act ‘iile Germaniei de a­­ o stare de lucruiri așteptat învoi­t ca fiind în apestajul Franței, prin ei s’au instalat­ excluziunea n­^’acitici engleze în a­­vânturire pe ca­ j­coste țări, m­­. ai nu poate crede a­­ici să se cultive.A­cest cântec ra aflat al Germaniei în­­ siajul Franței, prin i­­­aniței engleze în a­ O r :V3mx3 (L:za î­­ fakr';î' dlmn Asupra lor, r­evine și d. N. lorga. Am sens de P'irkt și noi fontra bar­tăriei, care ; 1 nișa este definitiv și ireintriiabil o etuată, comise en dis­irembricabil­e’. rt tragerea m.. Dâmboj­iței, va kiloii... . ‘ A ev­it o odihnă De altfel ci­rilor înverzite ale' , o uni , arc ce cat.­­j^un pas'’ ,„arc dz . ochilor. Duplicitatea­ germană­­ 1eplr . , i nu ai Land sa atras atențiunea germ­a­;pl.j.,1, m­lor asupra acestei stări de lucruri,'..., a s’a răspuns că von der Goltz lucrea­­ furi­ză pe cont propriu și că guvernul rău < german n’are nici un amestec. In astăz cazul acesta însă totul devine neex­­­­plicabil. In1 adevăr se constată că l­ot *n*sau ceea ce depinde de guvern, presă, pro­­pagandă, diplomație, sprijinea scopu­rile lui van dar Goltz. In provinciile baltice a fost trimis un ziarist olan­dez cunoscut pentru serviciile aduse l­ui Germaniei în timpul războiului. A­­cesta fu însărcinat să convingă opi­­­­­­nia publică europeană asupra abso­ Intr'un interviediu acordat .[ziaru­lui „Izbânda“ d­l Take Ionescu de­clară : „Nu poate fi om cu mâintea «Sună­­toatsă, care să vadă în aceste vre-o­­ sch­imbare a mea' în oceane privește vederile mele în pofiî­ La externă“. Mărturisim că suntem extrem de recunoscători d­-lui Take Ionescu, care s-a hotărît să împrăștie orice echivoc în ceea ce privește svonurile bine s­au rău­voitoare ce circulau cu privire la­ vederile sale în politica externă și să ne afirme odată pen­tru totdeauna că pe terenul acesta a r­ămas consecvent. Admirăm consecvența d-lui Take Ionescu numai că de data asta cu a ea fi fatală. Vederile d-lui Take Ionescu pe­­ ter­mul politic­ H externe sunt cu­noscute. Ele echivalează cu ciopârți­rea teritoriului României Mari și cu,,jignirea demnitaței noastre de stat liber, ele urmăresc știrbirea su­verani­tăței statului ,și În&enunchii­­rea lui economică, ele situl la refa­cerea firmel p cu titlului politic al d-lui Take Ionescu și la desființa­rea­ nu­melui de român pus la­­ vân­zare odată cu bogăția țărei. Dar asupra vederilor d lui Take Ionescu în ecran? privește politica externă, credem da prisos ,să mai revenim. Destul că d sa afirmă, că mrsi le -a schimbat și că deci azi ca și, altădată, d-sa este de părere a se da Rușilor, nordul Bucovinei, Sâr­bilor, Torontalul, iar Românilor... controlul minorităților și al tranzi­tului.. Puțin d-le Take Ionescu, prea pu­țin rezervați compatrioților dv. și ■ p­rea mult cedați prietenilor de peste frontieră. Consecvența dv. pe terenul poli­ticei externe, departe de a vă acor­da­ un titlu de glorie, nu face decât să vă­ pună și mai bine în lumina odioasă­­ a atitudinei pe care atât în neutralitate, cât și în timpul răz­boiului sau la Paris, ați avut-o față de­ adevăratele interese ale neamu­­­l­.) dv. vc .(.are Veți ind­ecu­i desigur ca pe un simplu partid politic Cit firme și programe variate. ECOUBt ff>-l D’ÉKto'.irnelíók do Condoil a iont I I mimit director general rd tutulor mu­­“ zeelor nationale din Franța. Instala­ Mai multe telegrame recente ne- ai­ dezvăluit intenția sau mai bine hotărârea Germaniei de a găsi, cu metoda și perseverența ce-i sunt o­­bișnuite, în Rusia o compensație pentru eșecul planurilor ei­­ de ex­­panciune continentală și colonială. D. Marcel Ray trimisul special al ziarului „Le Petit Journal“ d­in Berlin,—întro corespon­d­ență adve­­ntă de curând ziarului său, lămu­rește și mai bine sensul telegrame­lor în chestiune, dând amănunte de natură a preciza și a determina întreaga operă de cucerire econo­mică și colonizare, întreprinsă de Ca­rmania învinsă în teritoriul ve­chiului imperiu țarist. Se pare în adevăr, spune ziaris­tul francez, că pentru­­ a câștiga urai sigur, politeiașii germani au pon­tat pe doi cai Pe deoparte ei ofe­ră cu o grabă și o râvnă cu adevă­rat extraordinare concursul lor să distrugă regimul bolșevist­ pentru a poza în urmă ca liberatori ai Ru­siei iar pe de altă parte, ei a­probă ideia unei consolidări a republicii Sovietelor cui care caută a­ menține contactul. Germanilor la urma urmei le este indiferent forma de guvernă­mânt, ceia ce îi interesează însă în primul rând este c­a Rusia să des­chidă frontierele sale capitalurilor, inginerilor, lucrătorilor și coloniș­tilor germani. In această duplicita­te Germania își pune toate speran­țele ei de refacere și revanșă. Armata din Curlanda Armata Progasanda dermedi IHTEHTllLE (iERMflHlEl ' Hifi ÉÍliSi - pQgiliea cl© jgypifcitate a derstaasslel ' E»rogi»agared$i sal© — ProgramuiJ^aețiune al Germaniei In concepția germanilor, inKfe­renția în Rusia trebuie, să le adniți o sumă­­ de folose­oare mai de car» mai seducătoare. Partidul militairist speră nici mai mult nici mai puțin ca printr’o restaurare a montarrhiei țariste în Rusia, să prepare reintru­­narea Hohen­zoll­ern­i­lor. In­geruonii­­însă germanii scontează pe deo­parte ca să găsească un rezervoriu de alimente și materii prime, bar pe de alta un debușeu imens ponierit produsele industriei germane. In­­tr’o broșură intitulată ,Să întindem mâna rușilor“, d. Siegfried Doer*­seldeg scrie: „Treb­ue ca Rii.Aa să cumpere din Germania toate arti­colele de cari are nevoie dela acul de gămălie până la locomobila și până la lampa țăranului“. Afară de aceasta se proiectează a se trimită în Rusia legiuni de ingineri, contra* maieștri și lucrători, din care Car­­mania are o prea mare abundență și, cari în bună parte sunt itepea,­­pați, cu alte cuvinte, se caută a înlocui emigrarea spre Am­erica cu emigrarea în R­usia. In legătură cu acest proiect de emigrare în Ru­sia s’a studiat și chestiunea coloni­­­zărilor rurale, care au­ aveg, să ae întindă până in Siberia. In vedanele acestor colonizări s’au înființat so­cietăți cari au de scop sa strângi­ fondurile necesare pentru cumpă­rarea terenurilor ce­ urmează­­ a fi distribuite, în­ parcele, soldaților germani demobilizați. Noile colo­­nii se vor cristaliza în jurul vechî* UUVi xvu^ 9 ^IV^d­­or colonii gorovane agrare care da­generalii Hoffmann­­ șt­i­on da­ ^ *^5? de 19Î4 și care m £ £ Pentru a-și asigura posibilitatea unei­­ intervenții în Rusia se știe că generalii Hoffmann și von der Golz au organizat armată din Gur-Golz au organizat armata din zo­­nă mai în U<?,tóé £ g­öriSS­landa, aceia care cu toate somați- . malurile Volgei. ude repetate ale­ L­ onsil­mlu. m- Aceste coloai cari au lor, provincii! - -, o . --.I.-. - % Aceste colonii cari au școlile Ier, e*Baltace" ' 1 AL-cl­icc’!© ]L„­, zidrele lor­ ar trebui în clichiune are azi un ^im^Ldutpa T>k«ul germanilor 1 ian 000 oameni l­in © înar­ile refacu­te «l înmulțite așa încât clihiioti­i­ tvi trăiesc fără sa invaluiascä Rusia înt­r’o adevă­­clHovaț:, cai traiebc, fără rată retea de întreprinderi germn­p. ? datand mi­ne. Scopul acestor sforțări de or* :imap “CUU1 AKi’­a­ganizare este de a libera Garnat*' uitarea ofițerilor, teohni­­­ r irL acuma, după planul germanilor sIS, fie refăcute și înmulțite așa încât să învăluiască Rusia într’o adevă­rată rețea de întreprinderi germa­ne. Scopul acestor sforțări de or­ganizare este de a libera GarriSa­nia de obstacolele tratatul de la Ver­sailles. Pentru a susține curentul de emigrare ei au creiat și institute speciale. Două dîi aceste institute funcționează fe Breslau și la Stutt­gart. Primul „Institutul de Euren pa Orientală“ creiat ca o anexă a Universității este în realitate, un oficiu central d­e propagandă și colonizare în Rusia. Acest institut a și răspândit o puzderie de bro­șuri, relative la condițiile de emi­grare, la minele din Doneț, la re­sursele din Siberia, la puțurile de petrol­­ din Bac­h­. Al doilea „Institu­tul de expansiune germană în străi­nă­tate“ a organizat o expoziție a provinciilor br­­nice. Guvernul german studiază în plus înființarea unui minister al e­­migrării „care re avea trimiși în toate țările“ com­u­sari generali ai germanismului. Trei organe de speciali­t­a­te apar și tirajul lor crește mereu și anu­me: „Gazeta germană de emigra­re“, „Mitteilungen“, publicat­ă de institutul din Stau­t Siedli din­ E­gart și „C l<) care sc­­ooni­se la stuf“ („Der Siedler“) care iese la Drezda. Institutul din­ Breslau a supus guvernului german un proiect de­lege pentru introducerea învăță­, mântuiții obligator ai Ilinbei ru­sești în toate școalele, la­ Berlin s’au țiile s’au făcut aceste lucrări hom­i­­roa­s’» Încut eu tot f­i­rul olici­i­ XSII'una. efectiv de 130.000 oameni bune in ar­ & . . . . V din sălile muzeului Luvru­ , mați și echipați, cari trăiesc, fara orie, greutatea aducerei brazdelor ____ grije, jefuind și exploatând ea în * do­­arte, pentru că sem­anța nu se , ța­ră cucerită. Până acum câtva „ a putea tișvârli­­ din cauza planului în­ A­jiitorul fw* Pot tot va incerca să • a recre*are a ofițerilor, teolni­ * cli.J,­t „1 n.atun­h,­ poate intelege Ak r­ta au fost efectuate până azi. Avia­ j­ienilor 9,i soldaților pentru armata cut m i.a’abi, o im distrugerea pe­­terni va pica de la l’­ r­ă prin Geneva, din Cuiland­a se făcea sub­­ diirec-­t l­izd­’ir <H,iarbă. Ilona», Brindisi, Salonic, Constantinopol, ți­i baronului von der Golz un fra-Si lucrul ace­sta este regretabil ca haglat^Calcula ote, până !» Mo­lburne în ze al generalului, un simplu civil, « atât mai mult cuvânt cu cât de mult fi astralin­­i‘itf*Sul P*rcuri est­e de 20’500. Acta, ta era o manoperă destinată „ am atras atenția. "* 111 ____. j a acoperi guvernul în cazul când ț TV, cî­î„ . . . . . ar fi venit reclamațiuni din partea T Li­a­tul au ca și m­ulte privințe­, Cardinalul Mercior care după cum sa Antantei o educație, martini este in joc, căci | ți s* a amt de sub it «ut dc ,,e «r­ ^Azi recrutarea se face sub condu- ^ ,iQn« .... j»t »• •« v^ , ,i„ i m­a ^er­itarulor, a fost citat ne ordinea . Tg ,, C­­­aca ‘ < o Staie «.-ilH- î de zi a­ arătatei­- franceze și belgiene, cerea unui anume Engelhardt, ma­ „ carie im s’ar fi i­utut concepe stri­ j -»• ‘ re proprietar halt, care se dă drept ^ curca, unei frumuseți. j ------- emisar al lui Kolceak și care duce ^ Când eram :n pribegia războiuld * ^*<>«iis‘a interaliată pentru teri­torul ger- o adevărată propagandă ii fa­voa­­g­no veci © an­i ni,­­ce ii, lo­ Vo.11 3 00Pat­­ j.° trupele Antantei, va­­ră a armatei lui von der Golz. En­ ’ •• ■ , ' .. "“V­a avea de rspodură orașul Coblenz .Co­­gelh­ardt s’a pus în legătură cu re­­li gn.l a distins, sau ca mocni­cela­­ se compune, din ,patru membri a­ prezen­t­anții marilor industrii și , «osca au fost anali­­ i«;t ««>><* "•«,401, Angliei, Belgiei și A­­ei) generalul Hoffmann, de la ,care fr „e durere, scuteam atu­nci, in trio­ .......... „—.— a obtinuK un concurs financiar sin­tetii zilelor nogro! Doriant nin fr.-Dîv.r­r .mnn 1­1 p.-îr Utîi Com­e^ci franceze, au h­oSi­âi­­ 1 ' ' 1 nu au d'­„“Tr “ s­i .*? '•‘«‘•ei-airivo .?i oi. După .mdi Duplicitatea germană nu au o felina aiosto lodoabe ale C­a­ (*­* midie mntrumn, la c are au participat . {^.-->4^ tif nefăcut noi­ uu Tri­"ă rPnla'i­.S;i«dmhd«!ndv'ri CoSri­'ariiXi Guvernul german care Proclamă fi­­­e.a .T)Ci.ti.n trau­­asele mn-t­ h. i.Vj,..i!v­r,.si al..s cu iQ Sarcina.ca sa­mp­­l­a re ca a rechemat armata lui verzi ale Dâmboviței ceva­ mai J­a,. a st­­urzi fedirativi. din Curlanda tolerează ca un con­ ș rău dec­ât barbarii. A distrus ceea ce I’o când și frii­ializirea spectatorilor ? sorț­iți să strângă fonduri pentru a ni astăzi nu mai poate fi refăcut! _____ plăti solda trupelor «ale. Ceva mai r­­ . v . , Built, baronul Engelhardt și amicii i­­­i vu..i,tus zTMu venni­ i­ ruuri.ic s’.a decis să vândă la t>„ «A. . .. „ 8 v. firii at-o toate obiectele prețioase adu­­s?­.t-m Dorini frecvente a *a­ publi-NI -a«1"1 IB­" —!i­--—... i ,, I­f.,laiba Habsburg’ ta decursul ei ș­ i englezi și ii i ii en cilii ! pe cari 1 Rfîîi zsîî i veacurilor. Colecțiile­ artistice de la Viem, încearcă a-i convinge ca armata Uiii Unp ! 11 pir-țîte în:rd Furg și Schoenbrun sunt li’i von der Golz e singura armiată 8 zm?wm Ievaluare da 15 miliarde de cor­oane. capabilă de­ a juca un rol de eserv 1« essan­a a a pro.ie icere­a î­ ai limite supus ?t d­e ivăță­, ru- C4 h­:' ° R!l­at cu. care Austria ar ajuta contra bolșevismului și că, dacă lî ^daüa h U. dl!! i^urcătur* ei iman- marile puteri se vor opune la in-­s Cel mai răspândit • Ua“'*­­ , tervenția ei­­a va prefera să trea­ * HP QSAP-f ----------------------------—.­­ că cu totul în rândurile armatei bol­ r * ~a**tt-^,m— ceviste decât sa se intoarca mn upr- ^ muniu. mmmmE&siabss BBsszBeassam «—wwsine­­.taassa Citiți continuarea în pag. 2- a MUNICIPAL SA de generalul SC. PANAITESCU Trăind ori­cât de puțin, în satele stonsbre, rămâi surprins de diferen­ța de merit­ati­tate dintre populația rurală­­­ și conducătorii ei imleditați. Fără voe, în loc să împărtășești, vecLi­u­l și falsul clișeu al cond­ucă­­torilor că: țăranul e leneș, bețiv și ignorant, și căi cel mai mic progres *m-l poți obține decât cu sila sarai­ii fin interes, constați din contra ca­lități sufletești și­­ intelectuale alese, și recunoști că e un popor răbdător și supus, sobru și fatalist, îndato­ritor și iertător și dă acirite ori și cu, dar crede numai în admirabila sa instituție ,și face c­a o încăpățânare­­ datornică numai, ceea ce »inerția na­tioonală și de rasă a sădit în sufle­­tul său în lungul curs «i veacurilor. Numai cu acest corectiv el a păs­trat sufletul neamului său neîntinat "de atâtea vicisitudini sociale. In timpul marilor noastrre eveni­­me­nte moderne, războiul din 1913 și războiul mondial, tot ceea ce am avut în neamul și rasa noastră mai nobil și mai leal, mai statornic și m­ai cinstit a fost tocmai suf­letul și inteligența țărănească. De ea dar conducătorii rurali în loc de a se sprijini și de ai înd­ruma conducerea lor, pe asemenea cali­tăți de preț, întăresc clevetirile, in­­sinuațiunile și legendele mincinoa­se și se otrăvesc cu asemenea abera­țiuni ? Sunt ei de bună credință sau per­versitatea îi înarmează cu atâta in­diferență și răutate că poate stoar­ce mai cu­ înlesnire vaca slabă și pi­pernicită ce păstoresc ? Impresia mea este oi­ conducăto­rii aceștia sunt sinceri și mă înte­­meez în această afirmare pe urmă­toarea constatare : In satul Nehoiu, din județul Buzău, teul din cele mai mari centre in­­dustrial-forestiere din Vechiul­ Bo­­gat, se desfășoară o activitate și se întărește o zon­ă de influență a man­cei, care, în timpurile bune, concen­tra pritm trebuințele peste 4000 de muncitori, meseriași, t­­hniciani ,și funcționari. Cercetând proveniența comunală a acestor lucrători se numără peste ■200 comune, diin toată România ve­che, Bucovina, Transilvania, Austro- U­ngari­a, Italia, Grecia, Macedonia,­­Albania, Rusia, Bohemia, Slovacia, etc., dar din acestea nutimau­, vreo 25­0 ani din județul Buzău. Interpretând pe lângă locul de proveniență și nu­­mlăirul muncitorilor dați de comunele din jud. Buzău constaităm o cifră în­semnată numai în comunele din preajma imediată, iar celelalte pu­țin mod depărtate nu contribuiesc de­câțt în mod cu totul neînsemnat. Faptul este însă1 aăi populațiunea din cele 2 plaiuri­, ce intră în zona de influentă a industriei forestiere se urcă la peste 50.000 suflete. Din această cifră cu înlesnire se pot so­coti la 30 mii brațele­­ de lucru din care insă nu toate își găsesc ocupa­­t­iine în munca agricolă. Cu acest excedent de brațe de lucru, deducem flătră a mai socoti excedentul din re­giunile vecine­­ d­in Transilvania și din cele 3 județe limitrofe (Prahova, R.­Băfât și Futna) găsim totuși în acest centru industrial o adevărată­­ invazie de brațe de lucru de pretu­tindeni, de peste nouă mări și nouă țări. Informându-mnă la cei­ în drept a­­supra acestei anomalii, răspunsul obținu­t, a fost că. țăranul e leneș și beții­, că nu-i place lucrul și că re­duce săptămâna la 3-4 zile numai. Am înțeles c­ă­ munca industrială e o muncă cronometrată­, conti­nuă și statornică, dar am mai înțeles încă că pop­ul­a­ți­unea lo­cală mai poartă interesul și răs­punderea a unei alte vitalități, încă în afară de acea industrială și că ea nu poate da industriei decât priso­sul lăe brațe sau­ de muncă, din care ea își asigură traiul. Țăranul nu-și satisface nevoile sale numai prin­­ bani sunători; munca sa de mic fer­mier îi permite să-și agonisească îu înlesnire cele necesare traiului și casei sale, și să se puună la adăpos­tul speculațiunei și scumpetei prin bucata de pământ, proprietate sau arendată. Iată clar rațiunea dreaptă și superioară, ce mentalitatea rara­ ITESCU li­ în mijlocul ei; și dacă conducăto­rii industriali ar fi înțeles mai adânc și mai cu­­ interes această­­ problema a manóei ei nu s’ar fi mulțumit să apese cu nevoile lor industriale numai un numtă­­ res­trâns de comune ,ci ar fi inte­resat și organizat mâna de lucru pe întreaga suprafață din zona de influență a industriei lor. Dar solu­­țiune­a importului de brațe de pretut­­i­ndeni e simplă și banală; ea s’a im­pus cu toate ca ar fi resultat avan­taj mai mare pentru industrie din i­n­­teresa­rea manei de lucru­­ locale. Scuza acestui import de brațe: cle­vetirea și aprecierea batjocoritoare a populației locale devine un refren antinaționalist. Și pe acești conducători indus­triali îi socot idte bună credință ca și pe cei rurali. Și unii și alții se în­trec în ușurința cu care interpretea­ză faptele sociale și așa se explică de ce conducătorii și țăranul trăiesc două mentalități deosebite ce nu se contopesc în­­ umul și acel­aș interes, ci rămân­­ suprapuse și indiferente u­­nul altuia. Constatările făcute de întreg poporul, cu ocazia marilor, e­­venimente moderne di­n care abia eștm, care au­ stârnit entusiasmul și recunoștința conducătorilor neamu­lui pentru sufletul țăranului pun încă mai bine în lumină această in­terpretare. In 1913, întreg poporul revoltat »die impune industriei, ce s’a stris­ nedreptatea ce se comitea peste Du­nare, a deslănțuit un admirabil spi­rit de sacrificiu pentru neam și țara. Invazia noastră în Bulgaria putea da loc la scene de cruzimi și jafuri. In realitate­­ sufletul nobil și leal al țăranului, devenit soldat a­­ înțeles perfect linia de conduită a­ lealităței, di­ctată de rasă și de educația sa, adică aceea de a respecta populația civilă și avutul ei și de a nu cânta să răpună decât numai armata. In 1916, invasiunea bulgrăl­ească la noi s’a ilustrat din potrivă prin cruzi­me, salbatorie și devastări neauzite și chiar neram când totul e isprăvit, fruntariile noastre răsună neconte­niți ecoul repetatelor atentate și o­­moruri din senin și făilă­ nici o scu­ză. Pe când noi uităm rgul și pre­­‘dtem numai în binele ce viitorul ne poate aduce, în sufletul cruzilor no­ștri vecini nu găsim decât cuțitul și lovitura lașă. De deosebire încă între ocupația ungurească din timpul războiului mondial la noi și ocupația noastră actuală la Budapesta și în Ungaria. Ungurii vorbesc acum de o unire a țării lor cu noi. Această manifestare, atât de urologică, traduce ea singură întreg procesul de i­u­ferințe dintre sufletele celor două popoare, Ce era inchiziția nemțeasei­) și ce trepresemta lipsa lor totală de res­pect pentru demnitatea și avu­tul nostru individual, iar noi în­ schimb cu câtă toleranță și îngăduință su­portam pe diabolicii noștri dușmani în mijlocul nostru, transformați azi în oile cele mai blânde și nu ne lă­săm cuprinși ide­e, justificata ură, răzbunare și dispreț, cu care ar treb­­ui să ne răsplătim­­ faptele lor crude și nedrepte. Credința și statornicia soldatului și țăranului nostru în mijlocul tar­­b»atei invazii ia bolșevismului în Mol­dova și puternica coloziune de neam și de popor, mu­lter au putut mențină decât plan puteip ieri crez din sînfl­e­­țul poporului în înțelesul adânc­­ și drept al faptelor. Această visiune clară și stato­rni cia, cu care a luptat țăranul nostru ie conferă acestei mo­lime a stârnit atâta admirație și a răscolit atâta neot­oștință în­cât s’a ridicat vălul limiîntăți­lor sociale și s’a pus în cumpăniii­re valoarea dife­ritelor clase sociale. In cel mai fru­mos imn social evoluția a legalizat trecerea conduce­rii de stat în mâi­­nele mulțimei, în mâinele țărani mei. E miai presios die judeiaaba­ noastră de azi,­­analiza «rația mailui acestui n»d­­­uisl popor,­­atât de in­ oareat, să ne închinăm că fatalitatea a sunat coasiul diraptător înainte să fi ajuns cuțitltul la os. Asemenea calități ne impun tu­turor datoria să­­ spulberăm 3c*rei­formarea în pag. 2-a

Next