Viitorul, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 3736-3760)

1920-09-17 / nr. 3749

■63TM* IMPOLITE și RISIP. Lunga stagnare a producției în tim­pul răsboiului și cheltuelile necesi­ta­te de el, au produs în toată Europa o iperturbare, care se traduce din punct de ucidere financiar (printr’o depre­ciere monetară, care ea însăși devine o causa de scumpete și din punct de vedere economic, printr’o micșorare de producție și îngreunare de trans­port. Dacă în toată lumea acest feno­men se întâlnește, la noi, în România, scum­petea și­ perturbarea financiară sunt mai accentuate, pentru că nouă ne-a lipsit acele rezerve mari acu­mulate, acel fond de economie, reali­zate prin munca disciplinată, și în fine acea educare economică, ce ca­racteriza sttate­le vechi, cu tradiții și cu bogății acumulate. Perturbarea războiului, deci, în statele tinere a fost și mai adânc sim­țită. Oamenii de guvern din țara noas­tră le incumbă sarcina de-a fi și mai cu grije de restabilirea etconomică, de îndreptarea finanțelor, precum ,au obligația de­ a face o politică de cum­pătare, de economie și de bună gos­podărie, pentru ca pericolul dezas­trului financiar să fie pe cât­ posibil înlăturat. Dar cu o ignoranță, cu adevărat sui­primătoare, a nevoilor actuale și cu o lipsă de­­ prevedere incompati­bilă cu concepția ce ne-o facem de țarul­ de st­at, guvernul actual, venit după guvernul d-lui Vaida — care ne-a dat exemplul tutelor slăbiciuni­lor, tuturor inteoderențelor și tutelor nepriceperilor — a început și a con­tinuat, o politică fără busolă în eco­nomia țarei, dar mai ales fără frâu și măsuri în cheltuieli. Printr’o­­ sfidare a realii­tății și printr un dispreț al ne­voilor unanime simțite, gu­vernul ac­tual a îngăduit ministrului de finanțe de-a face bugetul cu­­ o fiânîtate de miliard deficit în c­are totuși nu se vedea nici o grije de-a micșora chel­­tuelile statului. Din potrivă crearea nouilor ministere și înmulțirea exce­sivă, nejustificată până la absurd a funcționarilor ne face să credem că grija guvernului a fost de-a pre­sinta Ju nioi spectacolul unei­­ ari, care soli­cită prin gesturile de umilință ale ministrului de finanțe, credite ca să se facă față nevoilor presante, și, în același timp aceiași țară dă exemplul băncii ministeriale compuse din 21 de miniștri, atâta cât statele ce-și dispută stăpânirea globului pămân­tesc, nu au. Nemulțumit cui atâta risipă, minis­trul e­e finanțe, pentru a dovedi gene­rației tinere ca supranumele de autor all bugetelor sălbatice nu a fost ul tim­put pe nedrept, face combinația sabini bului de coroane, plătite de stat pe un curs pe nu corespundea cursului de piață. Această măsură,, aruncă asupra ța­­rei o sarcină de 4 sau 5 miliarde, pe care generația de astăzi și cea de mâine, oamenii cinstiți, muncitori cad eu g­reutate­a aprouaaia die patimie, zisoi.reă, le vor­­ plăti sub formă de im­posite o­­neroase, istovitoare și prelungite, zeci și zeci de ani de pe oni încolo. Dar jertfele au un scop. Ele se­ fac, nu pentru mulțumirea celor în­vrăjbiți cu pudoarea, cu­ simțul mo­­­ral, și cu însăși articolele codului pe­ 1 nai, ci pentru înfăptuirea unui vis de frumusețe morală, sau unui ideal de­ dreptate. Generațiile pot să se jertfească, cum s’a«­­ISspisit de fapt pentru ca prin războia sa se înfăptuiască un i­­deal al­ conștințelor, dar este absurd și este imoral, ca un »dam întreg să suporte — și va trebui să suporte în mod fatal sexta impositelor fără sfârșit, și aceasta pentru ca o sumă de partizani politici să poată ocupa funcții imurile în ministere de ope­retă, și pentru ca cohorta impudici­lor contrabandiști de monedă, specu­lantelor cari au ascultat la ușile mi­niștrilor, să se îmbogățească. Dacă risipa banului public în orice vreme este o faptă pe cât de blama­bilă din punct de vcidere financiar, pe atât de condamnabilă din punct de vedere moral, — astăzi­ când sună­tori, în pragul celei mai grele faze fi­nanciare, prin care a trecut vre­o­­dată țara noastră, risipa inconșci­­entă devine o adevărată crimă. Să nu sântă oare povara răspun­derilor aceia ce-o comit ? Etgerti Prins în vârtejul unor probleme deosebit de complexe, pentru solu­ționarea căram u lipsea pregătirea necesară, d-l Averescu a fost silit să acorde depline și nelimitate puteri ministrului său de externe. Atitudinea Președintelui de Con­­siliu­ a fost credincios urmată de tați membrii guvernului. De altfel d-l Văleanu ca și dl Mocsony și Ni­­ță nu au avut niciodată intenț­ia să se amestece în astfel­­ de chestiuni de luate, cât despre d-l Argetoianu și Tâzlăoanu eram ocupați cu proble­me de altă natură. Modul cum era să întrebuințeze d-l Tach­ lonclcu nespe­rată ce i se acorda, era ușor de pre­văzut Antecedentele de la Londra la Caracal, o rechemare și mai mul­te intervidiuri o arătau cu priso­­sință—luind d-lui Averescu scuza neștiinței. E adevărat însă că ni­­meni nu se aștepta la iuțeala verti­ginoasă cu care și-a executat d-l Tache Ionescu programul. La Bel­grad și Fraga, la Ava­res,Bains și Londra promisiunile și concesiunile n’pu revărsa ca­pilul de altă dată.­­ Rămăseser­ă însă două manifes­­tări în cari nu se simțise încă mâ­na d-lui Take Ionescu: protestul d-lui Tituleacu la Spa și contra­­proectul delegației române la con­­ferința Dunărei. Din nenorocire d-l Tache Ionescu a crezut necesar să uzeze până la abuz de polița semna­tă­ în alb de d-l Averescu. Părăsind sistemul telegramelor, despărțindu­­se de scumpul Minister de Finanțe, tocmai în momentul când se schim­bau rublele,­­ pleacă la Ain ,les- Bains unde, are o primă întrevedere cu delegația română de la Confe­rința Dunărei, chemată urgent în acest scop la Aix. Instrucțiile ce le-a căpătat delega­­ția dunăreană se pot ușor bănui. Noi ne vom mulțumi să amintim că da­că ziarul „Oeuvre*, ,J Tribune*’ și „Le Journal” găsesc­­ că „nimeni nu e mai potrivit de a consolida autori­tatea franceză ca d-l Tache Ionescu“ nici unul însă nu vorbește de aute­­­­re românească*.. După ce o vară întreagă popula­­țiunea a fost la cheremul negustori­lor de zarzavaturi care ara speculat-o în mod nerușinat cu junețuri pe ca­re nici un fel de împrejurare nu le-a îndreptățit, ne găsim în toamnă, când trebuinețle multiple ale gospo­dăriilor reclamă anumite pregătiri în vederea femeii, și tot la discreția speculanților suntem, ba chiar ame­nințați să ducem lipsuri pe care în special cei nevoiași vor avea să te simtă mai puternic. Pretextega speculanților Până acum, zarzavagii invocând diferite pretexte, și netemând­u-se de administrațiunea comunală, care n’a îndrăznit să ia vr-o măsură, împo­­trivă­ le, au menținut prețuirile de speculă și le-au sporit după pofte. Ba că sunt trufandale, ba că n’a plouat, ba că a pi putut prea mult, ei au a­­vut totd­eauna argumente ca să men­țină mereu urât prețul pieței. Za­darnic a strigat publicul, zadarnic au fost protestările presei, adminis­­trațiunea comunală, n’a adus Drei o ’­xitenuare cerbiciei speculanților. Nu vom arunca exclusiv asupra Pri­măriei vina totală; ea, după cum în repetate rânduri a spus-o d-l pri­mar,­­se găsește redusă la neputință dîn pricina refuzului guvernului și a căilor ferate de a-î da concursul cerut. Evident că fără acest con­curs, fără a avea la dispoziție mij­loacele de transport necesare, Pri­măria se găsea legată de mâini. To­tuși ar fi putut să supravegheze în de­aproape piața și să i­a măsurile în limitele puterilor ce-î dă legea, in pragul lernei Dacă deci până acum n’a făcut aest lucru, cel puțin astăzi s’o în­cerce. Ne găsim aproape în pragul ierni­i. Gospodăriile au nevoie de cartofi, ceapă, varză, bulion, lemne, mălai etc., și nu le găsesc. Prețurile acestora sunt inabordabile pentru pungile șubrezite de nevoi și ferici­ții care le pot procura sunt numai acei pe care afacerile veroase i-au îmbogățit într’o noapte sau acei ca­re, strânși în clește, sacif­est și ul­timele economii, ca să facă față ne­voilor. Primăria să-și adună aminte că are datoria să vină în ajutorul ce­tățenilor.­ Este timpul, să se treacă dela promisiuni la fapte. Nu trigă­­uimește nimieni bunele intențiuni ale celor din f­run­tea admin­istrațiunei comunale dar nu le poate tolera ne­păsarea. Când­ biogramiul de pătlă­gele roșii costă 4 lei, când o varză costa 2—3—4 lei, când cartofii se vând cu 3 lei kgr., când lemnele se vând cu 400 lei mia, când ceapa nu se găsește, e de datoria Primăriei să facă toate sforțările posibile, să facă chi­ar imposibilul și să le pro­cure populați­unei pe prețuri conve­nabile. GreutățUe­a vaiului Cine nu-și dă seama că un func­ționar, muncitor pensionar, al căror buget lunar trebue echilibrat în juC­rul unor sume extrem d­e modeste, nu poate trăi, în epoca aceasta de scumpete crescândă. Grădinele de zarzavaturi d­in ju­rul Bucureștilor sunt­ încărcate. R­e­­colta a fost abundentă. Producătorii de ceapă din jude­țul Ilfov sunt încântați de recoltă ca­ și acei de varză, cari­­ așteaptă mo­mentul prielnic s-o arunce pe piață pe prețuri mari. Și fiindcă, în a­­fară d­e aviditatea negustorilor, ceea ce ridică prețul măriei este chiria transporturilor, soluționarea acestei din urmă chestii din partea celor obligați a o face—vorbim de Primă­ria — se impune cât mai repede. Propuneri Propuneri rechiziționarea produ­selor grădinilor de zarzavaturi și desfacerea lor pe piață, pe prețuri in care să se socotească și cu mic profit pentru producător, echivalen­tul echitabil al mnneei depuse. Să se aducă toate zarzavaturile de care popul­ațiunea are nevoe pentru iarnă. Să­ se aducă semne fără întâr­­ziere. Cel puțin, în ciud­a celorlalte lip­suri, lumea disvorăse să aibă cele strict necesare. E timpul să se treacă la­­ fapte Sacrifiul ce se cere nu este prea mare. Când, după cum a afirmat-o însuși domnul primar, se obțin va­goane cu duiumul de cine postește, n’ar fi greu să res­pite câteva tre­nuri la dispoziția Primăriei, ș­i cu aceste trenuri să se ad­uc­ă proviz­i pentru Capitală. Nu mai merge cu promisiuni. Să se facă intervențiuni energi­­ce înainte ca lipsurile să fie prea sim­țite, când evident că cu greu vor putea fi remediate sau chiar nu vor putea fi. Altfel, lăsate la voia în­­tâmplărei, pe mâna speculanților cari au dat dovada unei lipse totale de omenie, gospodăriile vor duce ia­răși lipsurile pe care ierni­i de-arân­­dul le-am­ simțit. De data aceasta în­să lipsa nu mai­­ poate fi explicată ca efect al războiului. Cântecul i s’a învechit. Astăzi Se va știi că lipsa se datorește exclusiv nepăsărei ace­lora cari, puși în fruntea comunei, nu au știut să-și­­ facă datoria. LIPSURILE GOSPODĂRIILOR ÎN AJUNUL IERNEI gdpularign € a Iăsat­ la cheremul specu laptor.­și se ia măsuri pentru înlesni­rea aprovizionarea gospodăriilor NOTE Contrarevolutiile O veste din Rusia care are nevoe să fie con­fi­r­mată, ne vorbea despre o conta­atrevoluție cu omorârea co­­misarilor popotralb­i. Dacă știrea nu e adevărată­­ as­tăzi, va fi adevărată mâine, pentru că is­tor­i­a lusiei se supune legei ca­re mișcă aspile oceaniului lor, și pro­duce fenomenul fluxului și al reflu­xului. Această lege de creștere și descreștere­ o ridică Herbert Spen­cer la m­ausgal de lege fundamentală a universului fecand din ritm — ca și Vasile Conta al nostru prin ale sale „Ondulațiuni“ i­ltima esență explicativă a vieției universale. Revoluțiile nu sunt decât spum­a de «altă pe apă. Mai curând sau mai târziu ele trebuie să se poto­­lea­scă, dar cete cu cai șiactetr social ajung de obicei nn tocmai la rezulta­te contrare acelora ur­mărite. După o revoluție care­­ tinde la a­­boolirea unei moniai­h­ii, urmează ti­ranii i]e, după cum în man­a Rie­volu­­ției «le­egalitare «etățenească de la finele secolului al 18-lea în Frainta, urm­ează regimul Napoleonian. In­ Rusia revoluția a duratt prea mmult și după tirani­« comiisarilor ț­oporului, — ea însăși o dovadă că în sânul revoluției stă germenul de distrugere al ei —­ va trebui fatal să isbucnească conttro-reacțiune, și res­tabi­ iirea unor forme de guvern con­­s­trare celor sovietice.­­ Lumea nu face salturi. Și grație alăastei fațaie cu min teniț ia Naturei, IstKwia nu este o aberațiune, ci un­ lanț evolutiv spre un „Excelsior“ ideal Petronius ZI CU ZI CONFLICTUL mmmmma D. dr. Lupu scrie în „Țara Nouă“ un articol incendiar, în care se a­­rată totul putred și totul venat în această țară1. Probabil că numai vântul cintezei venit din țara lui Le­nin ne-ar putea salva ! D. Gr. Filiipescu a fost sărbătorit pentru succesul campaniei sale în contra d-lui Tuzlăoanu. D-l Matei Cantacuzi­no a lipsit de la această sărbătoare de triumf ! Dar în acest timp d-l Tăzlăoanu stă mai tare ca ori­când pe banca sa... oare nu e cea de acuzație ! „Adevărul“ recunoaște în numă­rul său uMiim­ că d-l Aristide Blank a fost acela !­are l-a cumpărat, cu mașini, localuri și redactori. Cu mo­dul acesta s’a făcut dovada că noi am fost simpli calomniatori I D­I­ ECOURI in Londra se anunță lui­­ Journal)) că un nou portret al reginei Isabella a Spaniei, datorit lui Velasquez, a fost descoperit în împrejurări curioase. Acest portret fu dăruit de regină unei mănăstiri unde avea de gând să se retragă, ceace nu-i reuși, de altfel din causa opu­­nerei Papei, dar maicele, cari, în închi­puirea lor, vedeau aere, parcă, pe Regină că făcând parte din ordinul lor și cari do­rea­u să păstreze ca amintire această inten­­țiune a reginei de a se călugări, avură idea de a înlocui portretul original, rochia de gală a reginei cu o rochie de lână, a­­dăugând pe deasupra și­­ diverse obiecte accesorii, dintre cari, o biblie și un cru­cifix. Acum câți­va ani, un anticar din Barce­lona descoperi tabloul într-un șopron al mânăstirei și 11 cumpăra pentru unul din clienții săi care dorea un portret al sfintei Tereze. Dar când tabloul fu curățat la Londra — operația a fost terminată nu de­mult — s'a remarcat că el prezintă două picturi suprapuse și prima, foarte gingaș detașată, a revelat opera lui Velasquez. ată ca se mai anunță din Hamburg des­coperirea unui manuscris inedit a lui Goethe. Actualul deținător al acestui manuscris este profesorul Paul Fiper din Altona. Manuscrisul, o copie dictată de Glauwer care locuia în casa lui Goethe, poartă multe corectări autografe de a lui Goe­the. Această lucrare, intitulată «Iosufs, cu­prinde cinci părți și se străduiește » ur­ma de aproape fazele povestei biblice. Z­iarele italiene publică regulamentul a­­fișat la unele uzine, mulțumită con­siliului muncitoresc al fabricelor; a­­cest regulament prevede judecata și pe­deapsa pentru ori­ce membru care nu-și va îndeplini îndatoririle, făcând propa­gandă împotriva intereselor comunității și a camarazilor, sau pricinuind stricăciuni mașinelor, sau neglijând întreținerea lor, sau furând material sau risipindu-le, și se mai prevăd pedepse pentru toți aceia cari nu vor arăta destulă bunăvoință în înde­plinirea datoriei lor. Acel ce nu se va găsi la postul său la darea semnalului de muncă sau va pleca înainte de timp își va pierde salariul pe o zi. Tot burghezii sunt mai cum se­cide, căc­i ce-ar fi fost să fi venit un fabricant ca a­semenea procedee! Internaționala a treia s’ar fi zguduit din temelii. Abonati-vă la „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA- V LITDAK­O-POLON­ Mlyanietin­ allafl al ba3șair?gsi ® r. 11 Minji in in mic 11 ■ijim «i tu in —1— • n Storm­! ofensivei lituaniana.—Cauzele zongîlî SySyi Polonei­ mai­­ au de susținut de cât­va timp un noua con­flict, cu Lituania. Se cunosc împre­jurăril­e, în care­ a isbucilit acest con­fl­ict care a avut ca rezultat înainta­rea lituanilor pe teritoriul­­ polon și recursul celor atacați la instanța supremă a popoarelor disciplinate, la Liga Națiunilor. Rezultă cu siguranță din­­ infor­mațiile ce s’au dat din sursă­­ polo­nă că agresiunea lituaană con­du­ra Po­­loniei are mai mult caracterul unei deciziuni militare decât a unui ava politic. Acest­ atac nu constituie de­­câ un episod al campaniei armatei roșii contra Poloniei. Sunt dovezi că guvernul­ din Kovno a încheiat cu Moscova o c­onvenț­iune militia­­ră. Dui, acum mai mult ca oricând bolșevicii au avut nevoe de un­ con­­ecaist mil­itar. Se știe că comand­am­en­tul armatei bolșevice procedează ac­tualmente la regruparea unităților care au scăpat distrugerea și le com­bină cu nouile trupe din Minsk. Prin­­ urmare acest comandament a­vea tot interesul de a opr­i înaintarea po­­­lonilor, sem­­arcia sa de Lituania, ca de un tatmpon. De altfel, faptul că a­­g­resiunea Lituaniei s’a produs toc­mai în momentul când trebuia să înceapă la Gali­ția o ofensivă polo­­neză importantă, menite a libera a­­ceas­tă regiune, este extrem de sem­nificativ. fr­âna bolșevicii oy­ă acest conflict Guvernul litulan a răspuns la ul­tima notă a guvernului i polon dec­larând că el nu recunoaște diferite» 1 ® linii de fron­tieră, la cari se refe­ră guvernul­ polon, anume linia ma­reșal­ului Pocii, și nici pe acea din 8 Decembrie 1919, asupra căreia gu­­vrnul lituan nu fusese consultat. * In răspunsul său guvernul littuan, mai caută­ să impută tripelor polo­neze toată răspunderea­­ incidentelor din Augustewo și din Suwalka. Dar, în acel­aș timp, guve­­nul lituan se mai declară gata de a înceta, ostili­tățile și de a începe negocierile pen­­ttru stabilir­ea unei linii de frontieră între trupele a dor două țări. De­ a­ltfel cxtrenrile oficioase polo­neze pant însuflețite de spiritul cel mai generos și vor să evite ori­ce vărsare din sânge. Ce urmăresc lituanienii Ultimele știri, arată că prințul Sapieha se va duce personal la Ma­­riauoixis pentr­u a­ discuta pacea cu Lituania. Ar fi o greșeală s­ă se creadă că această țară baltică ar fi cu totul neimportantă. Dimpotrivă Liuauiia are ceat mai bună afirrmată din toate țarii’e baltew, armată dis­­cim­inată, bine utilată, condusă de ofițeri geamani. Lituanienii au atacat cu cinci di­vizii proaspete slaba perdea de a­­vantpostual polon. Armatele guver­nului din Kow­no au atins linia Gno­­jew­o-Bialostok care arse o impor­tanță capitală pentru aproviziona­rea bolșevicilor cu tweme și muniții din Prusia Orientală. Ofensiva lituaneiÄ n’a avut alt scop de­cât aceastei $i doar acest fapt verifică presumția polonă ca există o alianță uistttină formală între guvernul â’m Kovzan și cel din Moscova. isîferventia Uf^ .SSa» IstgratiS^r Intervenția Ligea Națiunilor îs conflicfiul Tituasro^A^Cin­ ua credem că va avea succes. Probabil că nu­mai situația militară. ?a hotăra și în această chestiune. m INTERVIEW ■ al lui Mem­m Aeum câte­va­ zife b radiogramă din Lyon ne dădoara un rezumat al unui interview al mareșalului Hin­­denbur­g. Iată aoutét de colavorire: „Evening Standards* publică un interview a­­ordat die Hindensburg u­­nui corespondent al agenției „Inter­național­ News“, tefcerrrea privirei la Germ­ania. Iată interviewed: „Este inutil te « vorih.'! Ai posibi­litatea, ixastru Geraania de a între­­­prinde un nou războiu. BP avem mă­car destule trupe pentru mențînoua­ ordine! Inărumul țării­,Jjatx’adovftr sio pane că nici pâiații nu­ vor ca no? să putem mențină ordinea. Amintiț­­ți-vă cât de greu «a fost pentru Ame­rim d­e a înjgheba » «a­ luată de un­ milion de oameni și afun­­doară pa»­teja­țî de Ocean, în timp ce pregă­teau­ artileria, inutiLlllt­« și ^or­t» terialul aerian., „Germania nu a de&partita de din*­manii săi prim Coana ca să-­șî poate prepara artileria grea, «m­omentul aviația, din contra» adversarii noș­tri ei au stabilit fanta pe thrit offiri german. Ar trebui scul de ifi’e pen­tru pregăirea unui nou războiu și între timp, erodeți ofi iluaure­iî «a sta cu mâinile îi*a«aui*ate ? Cu toate acestea, Germania au nevoe de o armată» ia curând Rusia va ajunge pe granițe noastră de la răsădit. Nu-mi apr­­rțiî­ne să ghiww inten­­țiunele de la Moscova, dar cred că, în ori­ce caz, e bine și pentru Fran­ța și pentru noi înnși­ne să fim pre>­gătiți în vedea va orieători. eventua­­litățî. Este posibil ca asiginări­e de neu­tral­itate st­rictă ale guvernului so­vietic să fie sin­­eru, dar dacă acest guvern ar reuși să idefieasca în G«r­mania aceai­și for»u­l de gruvemă­­ntân­ti pe «are o are­staáfen bolșevis­mul s-ar întinde i­me­diat și îi» Fruntei“­Deși a refuzat că feteft­ileriaie a ț­nnt asupra p politicei interne a Germa­niei, manisttanul și-a exprimat convin­gerea că an­in­to d«® o­muncitoriEiști germane, precum și organizațiile militare secrete, libuvistă, în scopul de a răsturna guvernnul esențial pen­tru a. 1 înlocui un regim­ul bol­șe­­vist. —" ■ ■ .......­ ---------——­ Crofilca literară Critica litterară gl im­oor Sant a ei» ista o o­peră de artă? ") Sainte-Renve sena acum vito jumătate de veac și mai bine: „cri­ticul prin el însuși mi-idec nimic și nu poate nimic. Critica bea humă nu poate să-șî desfășoare acțiunea i­d­eal. în înțelegere cu publi­cul — a­­proape în colaborare cu acest public. I) Prefața din volumul care va a­­pare în curând sub titlul: Studii, Portrete și Medalii literare, seria a î-a: Mihail Eminescu, Gr­gore Ale­xa­n­droscra, George Coșbuc, Ti­tu Ma­­iorescu Ion L. Caragiale, D. Bolin­­tineanu, Ion Creangă, D. Anghel, N. Gane și O.este. Aș spune de critic că e secretarul publicului! d­ar un secretar tare 1l,a­­șteaptă ca alții t să-i dicteze, ci ghi­cește el însuși, ultese urcă și cuprinde în fie­care dimineață gândul "tutu­ror1'. Dar descurcând și cuprinzând gân­dul tuturor nu faci opera celor mai mari, scriitorii? Și cât spirit, câtu fineță, ce bogăție sufletească n’a îm­prăștiat Sai­nte-Beuve în scrierile sale ! Ce comoui de psihologia pro­fundă, ce cugetări puternice nu ne dezvălue critica sa asupra epocilor literare și­, a artiștilor pe cari îi studiază ? Asttfel numai critica a atins înaltele domenii ale artei. Sainte Beuvre, însă e mai subiec­tiv, judecă, mai luminos individua­litățile artistice, pe când Taine este rm istorie, Brunetièr e un cercetător al cu­rentelor, al evoluției genurilor literare, Lemaî­tre, un voluptuos un­­*irborizator ,sibarit al sentimen­telor ori al ideilor ce se cuprind în cărți. Pentru Taine orice product « a spiritului este­, condiționată de o anumită crijcă și de o anumită 'at­mosferă, Dec', opera de artă va fi judecate ca orice eveniment sau în­tâmplare a istoriei : voi Înv în con­siderare revin," climatul, epoca și mă voi o­cuipa mai puțin d­e predis­pozițiile și calitățile particulare, ca și de evenimentele di­n viața artiști­lor — fie cari le voi aminti ca epi­soade. De aci criticele literare ale lui Taine vor rămâne ca o sferă de istoric. Considerațiurale asupra epo­­cei, influența vremei capătă o atât de covârșitoare întâetate că artistul analizat, la Taine ne­­ apare ca inci­dent, luat ca model spre a explora tendința oratorică­ a veacului al XVII-lea în tragediile lui Racine, învălmășeala roman­ti­că a secolului trecut, mereu în căutare de senza­ții noi și ne­potrite, ridicându-se deas­­­upra tuturor prejudecăților cari au murit și de-asupra tradițiilor cari au fost dărâmați;: adorarea Mamonului modern, banul—în Bal­zac, etc. Dar ceea ce Sann­te-Beuve retușea­­ză în psihologia individuală. Taine explică în ordin filozofic, ob­ectivi­­tatea cazulu­i social. Unul complec­­tează pe cetățeli. Adevărul este că ori­cum aș privi viața, orice conceptiune m­­-a­ș face asupra spiritului omenissc și a pro­­ducțiunilor mle în calitate de cri­tic, mă pui în evidență pe mine. In cea mai obiectivă­­ operă de artă, cai ută pe artet. The free scriem­, dacă vreim să rămânem­ artiști facem pro­pria biografia te stufletui­ui nost­ru. Nu putem ași din nou, din micro­­co­mul­ nostru, șiip clipă de ne-am identifica eu cea te simte sau vede un animal oarecare, miop­zmul ar dispare, am vedea în alte culori lu­mea, am fi, poate,...m­ai ghicim­­. Ast­fel ne-ar pie­ri natuale noast­re­ mi­zerii: ‘amorul propriu, vanitatea și, mai presus de toate, iluzia de a ne crede ceea ce nu sun­tem­, d­e a fi emet­­ie în realitate suntem, o d­ată ființă ca ori­care alta, —­ în acest nemăr­ginit univers — bine înțeles, cu o istorie, cu o evoluție a noastră, cu o constituție aparte, care ne permi­te, probabil, să fim cee­a ce nu sunt alte viețuitoare 1). Ar­tistul ca și criticul, nu pot patr­na acest nume de­cât ca individua­lități constituite. In special criticu­lui îi «e cere o pregătire uriașe. Cri­tica este cel din urmă, din produse­le literaturii. Au trebuit trei secole d­e pnnlucțiune literară fără pere­che în literatură franceză ca să a­­pară un Taine, un Sainte-Benve, un Jules Lemaître, un Brond­ière. A­­ceștia, în afară de talentul lor mare, au avut o cultură, științifică extra­ordinară. Așa se explica neprețuita valoare a opere' Iui Taine sau S­a­­inte. Beuve cari ,au făcut i­nciclo­­pedia.secolului trecut un rezumat de tot «sie» ne-a frământat, de tot ce am simțit, de tot ce-am concepu­t­ ca, ideal într’una din cele mai fecunde și mai strălucitoare epoci ale spiritului u­­man. " Du­pă întemeeierii ei, critica este o operă d­e artă. D­e să pricepem­ bi­ne un secol, o operă d­e artă, va tre­­­bui să studii omn bine acel secol, mo­ravurile, viața individuală ca și cea socială a artiștilor. IU unul, va trebui să admitem —. 1) Compară cu prefața din La vie f'î/fAi’f­'i're a Iriî AnalDcA ca să fim drepți — punctul de ve­dere al artistului, concepțiunea lui asupra artei, mijloacele de limbă, de cari, dispunea pe acele vreme ni­ însfârșit făcând psihologia indivi­duală și cea socială sa comparăm valoarea operei sau a personali­tății artistului, în scara valorilor univer­sale, și eu­ produc m­nintea literară a timpului în cana­ecriem. Privită astfel critica, fi» propor­­țiuni, pe cari numai anumite spiri­te largi și comprehensive pot să le­­ întrevadă. Nu temerii ori și cui pot să poarte sarcina, ce sia cere te stu­diul unei litteraturi întregi sau a u­­nui mare artist. i Un cr­iteriul estetic care ar stă la baza ori­cărei judecăți juste ar fi simpatia criticului pe'Mnra toate producțiunile de artă. Dar aci ne iz­bim de o mare gravitate, dar ccon­trarul place mie saci ț­u-mi place mie testa criteriul adevărului? Dacă adevărul, așa cum îl definește Hen­ri Poi­ncare, consistă în intuiția ime­diată a realului, oriuu pot ști că ju­decara mea este dreaptă sau falsă pe baza unei emoțiuni dulci sau ti­mare, al cărei efect poate să provin din altă cauză d­­e­cât din opera de artă însuși ? Având anumită cultură, adăpân­­du-ne la modelele eterne ale frumo­sferii, citi­ti­vând și Obar când veșnic spiritul nostru, mania* aș« ne pu­tem­ apropia de părerea opu­timi dreaju­» Așa că, tot în noi, în vokaraa noa­strră individuală, sili «rHeb­ul a ne! judecăți dropte. O constatare: o «­ofetb operă de artă este produsul unui «uHet nobil spune unde­va Goethe. Mulți n­’au putut să dea, din diferite faote­ șî împr­ejmări, gcv ®*, ob m&vco, lor S»i­­mă și strălucita lui­ minte ar fi pu­­tut­ să dea. Spirited»­­. însă, ca nu­ te electroni, încarcă atmosfera t$m~ ,puju­ lor, sa încu­te­im suflete.'și opera ce ar fi putu fi respina, eroată d­e­ ei, slujește da fcgt&șicipate, pre­­gătește teremii și dă­ntate si ajaie pe« lin capoilo perite cmimirii. Nunîe nu se pierde în inatorii, fetei se creiană in lumea moral., aia eca tecticȚ, <Be conflictul, d'n conte pîrea­­«piritelbn Spiritul izolat d­e soție!«te -ai­ fi șoc își pustiu, ta și desectHÎ Uahareit Opera de M'ță,­­ca și «esritica, nu poate fi de­cât «pere msei pansona­­litățî. Nici o canale,­ în istoria K.%v­ra­tu­ii­lor, n’-a fost în afare să *© fie un rând sau un vers frumos. Un ultim cuvânt, toții avea­m fa­­cbear» această adiuitați^a defini^e*. continuarea în pagina 2-a

Next