Viitorul, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 3736-3760)
1920-09-17 / nr. 3749
■63TM* IMPOLITE și RISIP. Lunga stagnare a producției în timpul răsboiului și cheltuelile necesitate de el, au produs în toată Europa o iperturbare, care se traduce din punct de ucidere financiar (printr’o depreciere monetară, care ea însăși devine o causa de scumpete și din punct de vedere economic, printr’o micșorare de producție și îngreunare de transport. Dacă în toată lumea acest fenomen se întâlnește, la noi, în România, scumpetea și perturbarea financiară sunt mai accentuate, pentru că nouă ne-a lipsit acele rezerve mari acumulate, acel fond de economie, realizate prin munca disciplinată, și în fine acea educare economică, ce caracteriza sttatele vechi, cu tradiții și cu bogății acumulate. Perturbarea războiului, deci, în statele tinere a fost și mai adânc simțită. Oamenii de guvern din țara noastră le incumbă sarcina de-a fi și mai cu grije de restabilirea etconomică, de îndreptarea finanțelor, precum ,au obligația de a face o politică de cumpătare, de economie și de bună gospodărie, pentru ca pericolul dezastrului financiar să fie pe cât posibil înlăturat. Dar cu o ignoranță, cu adevărat suiprimătoare, a nevoilor actuale și cu o lipsă de prevedere incompatibilă cu concepția ce ne-o facem de țarul de stat, guvernul actual, venit după guvernul d-lui Vaida — care ne-a dat exemplul tutelor slăbiciunilor, tuturor inteoderențelor și tutelor nepriceperilor — a început și a continuat, o politică fără busolă în economia țarei, dar mai ales fără frâu și măsuri în cheltuieli. Printr’o sfidare a realiității și printr un dispreț al nevoilor unanime simțite, guvernul actual a îngăduit ministrului de finanțe de-a face bugetul cu o fiânîtate de miliard deficit în care totuși nu se vedea nici o grije de-a micșora cheltuelile statului. Din potrivă crearea nouilor ministere și înmulțirea excesivă, nejustificată până la absurd a funcționarilor ne face să credem că grija guvernului a fost de-a presinta Ju nioi spectacolul unei ari, care solicită prin gesturile de umilință ale ministrului de finanțe, credite ca să se facă față nevoilor presante, și, în același timp aceiași țară dă exemplul băncii ministeriale compuse din 21 de miniștri, atâta cât statele ce-și dispută stăpânirea globului pământesc, nu au. Nemulțumit cui atâta risipă, ministrul ee finanțe, pentru a dovedi generației tinere ca supranumele de autor all bugetelor sălbatice nu a fost ul timput pe nedrept, face combinația sabini bului de coroane, plătite de stat pe un curs pe nu corespundea cursului de piață. Această măsură,, aruncă asupra țarei o sarcină de 4 sau 5 miliarde, pe care generația de astăzi și cea de mâine, oamenii cinstiți, muncitori cad eu greutatea aprouaaia die patimie, zisoi.reă, le vor plăti sub formă de imposite oneroase, istovitoare și prelungite, zeci și zeci de ani de pe oni încolo. Dar jertfele au un scop. Ele se fac, nu pentru mulțumirea celor învrăjbiți cu pudoarea, cu simțul moral, și cu însăși articolele codului pe 1 nai, ci pentru înfăptuirea unui vis de frumusețe morală, sau unui ideal de dreptate. Generațiile pot să se jertfească, cum s’a«ISspisit de fapt pentru ca prin războia sa se înfăptuiască un ideal al conștințelor, dar este absurd și este imoral, ca un »dam întreg să suporte — și va trebui să suporte în mod fatal sexta impositelor fără sfârșit, și aceasta pentru ca o sumă de partizani politici să poată ocupa funcții imurile în ministere de operetă, și pentru ca cohorta impudicilor contrabandiști de monedă, speculantelor cari au ascultat la ușile miniștrilor, să se îmbogățească. Dacă risipa banului public în orice vreme este o faptă pe cât de blamabilă din punct de vcidere financiar, pe atât de condamnabilă din punct de vedere moral, — astăzi când sunători, în pragul celei mai grele faze financiare, prin care a trecut vreodată țara noastră, risipa inconșcientă devine o adevărată crimă. Să nu sântă oare povara răspunderilor aceia ce-o comit ? Etgerti Prins în vârtejul unor probleme deosebit de complexe, pentru soluționarea căram u lipsea pregătirea necesară, d-l Averescu a fost silit să acorde depline și nelimitate puteri ministrului său de externe. Atitudinea Președintelui de Consiliu a fost credincios urmată de tați membrii guvernului. De altfel d-l Văleanu ca și dl Mocsony și Niță nu au avut niciodată intenția să se amestece în astfel de chestiuni de luate, cât despre d-l Argetoianu și Tâzlăoanu eram ocupați cu probleme de altă natură. Modul cum era să întrebuințeze d-l Tach lonclcu nesperată ce i se acorda, era ușor de prevăzut Antecedentele de la Londra la Caracal, o rechemare și mai multe intervidiuri o arătau cu prisosință—luind d-lui Averescu scuza neștiinței. E adevărat însă că nimeni nu se aștepta la iuțeala vertiginoasă cu care și-a executat d-l Tache Ionescu programul. La Belgrad și Fraga, la Avares,Bains și Londra promisiunile și concesiunile n’pu revărsa capilul de altă dată. Rămăseseră însă două manifestări în cari nu se simțise încă mâna d-lui Take Ionescu: protestul d-lui Tituleacu la Spa și contraproectul delegației române la conferința Dunărei. Din nenorocire d-l Tache Ionescu a crezut necesar să uzeze până la abuz de polița semnată în alb de d-l Averescu. Părăsind sistemul telegramelor, despărținduse de scumpul Minister de Finanțe, tocmai în momentul când se schimbau rublele, pleacă la Ain ,les- Bains unde, are o primă întrevedere cu delegația română de la Conferința Dunărei, chemată urgent în acest scop la Aix. Instrucțiile ce le-a căpătat delegația dunăreană se pot ușor bănui. Noi ne vom mulțumi să amintim că dacă ziarul „Oeuvre*, ,J Tribune*’ și „Le Journal” găsesc că „nimeni nu e mai potrivit de a consolida autoritatea franceză ca d-l Tache Ionescu“ nici unul însă nu vorbește de autere românească*.. După ce o vară întreagă populațiunea a fost la cheremul negustorilor de zarzavaturi care ara speculat-o în mod nerușinat cu junețuri pe care nici un fel de împrejurare nu le-a îndreptățit, ne găsim în toamnă, când trebuinețle multiple ale gospodăriilor reclamă anumite pregătiri în vederea femeii, și tot la discreția speculanților suntem, ba chiar amenințați să ducem lipsuri pe care în special cei nevoiași vor avea să te simtă mai puternic. Pretextega speculanților Până acum, zarzavagii invocând diferite pretexte, și netemându-se de administrațiunea comunală, care n’a îndrăznit să ia vr-o măsură, împotrivă le, au menținut prețuirile de speculă și le-au sporit după pofte. Ba că sunt trufandale, ba că n’a plouat, ba că a pi putut prea mult, ei au avut totdeauna argumente ca să mențină mereu urât prețul pieței. Zadarnic a strigat publicul, zadarnic au fost protestările presei, administrațiunea comunală, n’a adus Drei o ’xitenuare cerbiciei speculanților. Nu vom arunca exclusiv asupra Primăriei vina totală; ea, după cum în repetate rânduri a spus-o d-l primar,se găsește redusă la neputință dîn pricina refuzului guvernului și a căilor ferate de a-î da concursul cerut. Evident că fără acest concurs, fără a avea la dispoziție mijloacele de transport necesare, Primăria se găsea legată de mâini. Totuși ar fi putut să supravegheze în deaproape piața și să ia măsurile în limitele puterilor ce-î dă legea, in pragul lernei Dacă deci până acum n’a făcut aest lucru, cel puțin astăzi s’o încerce. Ne găsim aproape în pragul iernii. Gospodăriile au nevoie de cartofi, ceapă, varză, bulion, lemne, mălai etc., și nu le găsesc. Prețurile acestora sunt inabordabile pentru pungile șubrezite de nevoi și fericiții care le pot procura sunt numai acei pe care afacerile veroase i-au îmbogățit într’o noapte sau acei care, strânși în clește, sacifest și ultimele economii, ca să facă față nevoilor. Primăria să-și adună aminte că are datoria să vină în ajutorul cetățenilor. Este timpul, să se treacă dela promisiuni la fapte. Nu trigăuimește nimieni bunele intențiuni ale celor din fruntea administrațiunei comunale dar nu le poate tolera nepăsarea. Când biogramiul de pătlăgele roșii costă 4 lei, când o varză costa 2—3—4 lei, când cartofii se vând cu 3 lei kgr., când lemnele se vând cu 400 lei mia, când ceapa nu se găsește, e de datoria Primăriei să facă toate sforțările posibile, să facă chiar imposibilul și să le procure populațiunei pe prețuri convenabile. GreutățUea vaiului Cine nu-și dă seama că un funcționar, muncitor pensionar, al căror buget lunar trebue echilibrat în juCrul unor sume extrem de modeste, nu poate trăi, în epoca aceasta de scumpete crescândă. Grădinele de zarzavaturi din jurul Bucureștilor sunt încărcate. Recolta a fost abundentă. Producătorii de ceapă din județul Ilfov sunt încântați de recoltă ca și acei de varză, cari așteaptă momentul prielnic s-o arunce pe piață pe prețuri mari. Și fiindcă, în afară de aviditatea negustorilor, ceea ce ridică prețul măriei este chiria transporturilor, soluționarea acestei din urmă chestii din partea celor obligați a o face—vorbim de Primăria — se impune cât mai repede. Propuneri Propuneri rechiziționarea produselor grădinilor de zarzavaturi și desfacerea lor pe piață, pe prețuri in care să se socotească și cu mic profit pentru producător, echivalentul echitabil al mnneei depuse. Să se aducă toate zarzavaturile de care populațiunea are nevoe pentru iarnă. Să se aducă semne fără întârziere. Cel puțin, în ciuda celorlalte lipsuri, lumea disvorăse să aibă cele strict necesare. E timpul să se treacă la fapte Sacrifiul ce se cere nu este prea mare. Când, după cum a afirmat-o însuși domnul primar, se obțin vagoane cu duiumul de cine postește, n’ar fi greu să respite câteva trenuri la dispoziția Primăriei, și cu aceste trenuri să se aducă provizi pentru Capitală. Nu mai merge cu promisiuni. Să se facă intervențiuni energice înainte ca lipsurile să fie prea simțite, când evident că cu greu vor putea fi remediate sau chiar nu vor putea fi. Altfel, lăsate la voia întâmplărei, pe mâna speculanților cari au dat dovada unei lipse totale de omenie, gospodăriile vor duce iarăși lipsurile pe care iernii de-arândul le-am simțit. De data aceasta însă lipsa nu mai poate fi explicată ca efect al războiului. Cântecul i s’a învechit. Astăzi Se va știi că lipsa se datorește exclusiv nepăsărei acelora cari, puși în fruntea comunei, nu au știut să-și facă datoria. LIPSURILE GOSPODĂRIILOR ÎN AJUNUL IERNEI gdpularign € a Iăsat la cheremul specu laptor.și se ia măsuri pentru înlesnirea aprovizionarea gospodăriilor NOTE Contrarevolutiile O veste din Rusia care are nevoe să fie confirmată, ne vorbea despre o contaatrevoluție cu omorârea comisarilor popotralbi. Dacă știrea nu e adevărată astăzi, va fi adevărată mâine, pentru că istoria lusiei se supune legei care mișcă aspile oceaniului lor, și produce fenomenul fluxului și al refluxului. Această lege de creștere și descreștere o ridică Herbert Spencer la mausgal de lege fundamentală a universului fecand din ritm — ca și Vasile Conta al nostru prin ale sale „Ondulațiuni“ iltima esență explicativă a vieției universale. Revoluțiile nu sunt decât spuma de «altă pe apă. Mai curând sau mai târziu ele trebuie să se potolească, dar cete cu cai șiactetr social ajung de obicei nn tocmai la rezultate contrare acelora urmărite. După o revoluție care tinde la aboolirea unei moniaihii, urmează tiranii i]e, după cum în mana Rievoluției «leegalitare «etățenească de la finele secolului al 18-lea în Frainta, urmează regimul Napoleonian. In Rusia revoluția a duratt prea mmult și după tirani« comiisarilor țoporului, — ea însăși o dovadă că în sânul revoluției stă germenul de distrugere al ei — va trebui fatal să isbucnească conttro-reacțiune, și restabi iirea unor forme de guvern constrare celor sovietice. Lumea nu face salturi. Și grație alăastei fațaie cu min teniț ia Naturei, IstKwia nu este o aberațiune, ci un lanț evolutiv spre un „Excelsior“ ideal Petronius ZI CU ZI CONFLICTUL mmmmma D. dr. Lupu scrie în „Țara Nouă“ un articol incendiar, în care se arată totul putred și totul venat în această țară1. Probabil că numai vântul cintezei venit din țara lui Lenin ne-ar putea salva ! D. Gr. Filiipescu a fost sărbătorit pentru succesul campaniei sale în contra d-lui Tuzlăoanu. D-l Matei Cantacuzino a lipsit de la această sărbătoare de triumf ! Dar în acest timp d-l Tăzlăoanu stă mai tare ca oricând pe banca sa... oare nu e cea de acuzație ! „Adevărul“ recunoaște în numărul său uMiim că d-l Aristide Blank a fost acela !are l-a cumpărat, cu mașini, localuri și redactori. Cu modul acesta s’a făcut dovada că noi am fost simpli calomniatori I DI ECOURI in Londra se anunță lui Journal)) că un nou portret al reginei Isabella a Spaniei, datorit lui Velasquez, a fost descoperit în împrejurări curioase. Acest portret fu dăruit de regină unei mănăstiri unde avea de gând să se retragă, ceace nu-i reuși, de altfel din causa opunerei Papei, dar maicele, cari, în închipuirea lor, vedeau aere, parcă, pe Regină că făcând parte din ordinul lor și cari doreau să păstreze ca amintire această intențiune a reginei de a se călugări, avură idea de a înlocui portretul original, rochia de gală a reginei cu o rochie de lână, adăugând pe deasupra și diverse obiecte accesorii, dintre cari, o biblie și un crucifix. Acum câțiva ani, un anticar din Barcelona descoperi tabloul într-un șopron al mânăstirei și 11 cumpăra pentru unul din clienții săi care dorea un portret al sfintei Tereze. Dar când tabloul fu curățat la Londra — operația a fost terminată nu demult — s'a remarcat că el prezintă două picturi suprapuse și prima, foarte gingaș detașată, a revelat opera lui Velasquez. ată ca se mai anunță din Hamburg descoperirea unui manuscris inedit a lui Goethe. Actualul deținător al acestui manuscris este profesorul Paul Fiper din Altona. Manuscrisul, o copie dictată de Glauwer care locuia în casa lui Goethe, poartă multe corectări autografe de a lui Goethe. Această lucrare, intitulată «Iosufs, cuprinde cinci părți și se străduiește » urma de aproape fazele povestei biblice. Ziarele italiene publică regulamentul afișat la unele uzine, mulțumită consiliului muncitoresc al fabricelor; acest regulament prevede judecata și pedeapsa pentru orice membru care nu-și va îndeplini îndatoririle, făcând propagandă împotriva intereselor comunității și a camarazilor, sau pricinuind stricăciuni mașinelor, sau neglijând întreținerea lor, sau furând material sau risipindu-le, și se mai prevăd pedepse pentru toți aceia cari nu vor arăta destulă bunăvoință în îndeplinirea datoriei lor. Acel ce nu se va găsi la postul său la darea semnalului de muncă sau va pleca înainte de timp își va pierde salariul pe o zi. Tot burghezii sunt mai cum secide, căci ce-ar fi fost să fi venit un fabricant ca asemenea procedee! Internaționala a treia s’ar fi zguduit din temelii. Abonati-vă la „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA- V LITDAKO-POLON Mlyanietin allafl al ba3șair?gsi ® r. 11 Minji in in mic 11 ■ijim «i tu in —1— • n Storm! ofensivei lituaniana.—Cauzele zongîlî SySyi Polonei mai au de susținut de câtva timp un noua conflict, cu Lituania. Se cunosc împrejurările, în care a isbucilit acest conflict care a avut ca rezultat înaintarea lituanilor pe teritoriul polon și recursul celor atacați la instanța supremă a popoarelor disciplinate, la Liga Națiunilor. Rezultă cu siguranță din informațiile ce s’au dat din sursă polonă că agresiunea lituaană condura Poloniei are mai mult caracterul unei deciziuni militare decât a unui ava politic. Acest atac nu constituie decâ un episod al campaniei armatei roșii contra Poloniei. Sunt dovezi că guvernul din Kovno a încheiat cu Moscova o convențiune militiară. Dui, acum mai mult ca oricând bolșevicii au avut nevoe de un conecaist militar. Se știe că comandamentul armatei bolșevice procedează actualmente la regruparea unităților care au scăpat distrugerea și le combină cu nouile trupe din Minsk. Prin urmare acest comandament avea tot interesul de a opri înaintarea polonilor, semarcia sa de Lituania, ca de un tatmpon. De altfel, faptul că agresiunea Lituaniei s’a produs tocmai în momentul când trebuia să înceapă la Galiția o ofensivă poloneză importantă, menite a libera această regiune, este extrem de semnificativ. frâna bolșevicii oyă acest conflict Guvernul litulan a răspuns la ultima notă a guvernului i polon declarând că el nu recunoaște diferite» 1 ® linii de frontieră, la cari se referă guvernul polon, anume linia mareșalului Pocii, și nici pe acea din 8 Decembrie 1919, asupra căreia guvrnul lituan nu fusese consultat. * In răspunsul său guvernul littuan, mai caută să impută tripelor poloneze toată răspunderea incidentelor din Augustewo și din Suwalka. Dar, în acelaș timp, guvenul lituan se mai declară gata de a înceta, ostilitățile și de a începe negocierile penttru stabilirea unei linii de frontieră între trupele a dor două țări. De altfel cxtrenrile oficioase poloneze pant însuflețite de spiritul cel mai generos și vor să evite orice vărsare din sânge. Ce urmăresc lituanienii Ultimele știri, arată că prințul Sapieha se va duce personal la Mariauoixis pentru a discuta pacea cu Lituania. Ar fi o greșeală să se creadă că această țară baltică ar fi cu totul neimportantă. Dimpotrivă Liuauiia are ceat mai bună afirrmată din toate țarii’e baltew, armată disciminată, bine utilată, condusă de ofițeri geamani. Lituanienii au atacat cu cinci divizii proaspete slaba perdea de avantpostual polon. Armatele guvernului din Kowno au atins linia Gnojewo-Bialostok care arse o importanță capitală pentru aprovizionarea bolșevicilor cu tweme și muniții din Prusia Orientală. Ofensiva lituaneiÄ n’a avut alt scop decât aceastei $i doar acest fapt verifică presumția polonă ca există o alianță uistttină formală între guvernul â’m Kovzan și cel din Moscova. isîferventia Uf^ .SSa» IstgratiS^r Intervenția Ligea Națiunilor îs conflicfiul Tituasro^A^Cin ua credem că va avea succes. Probabil că numai situația militară. ?a hotăra și în această chestiune. m INTERVIEW ■ al lui Memm Aeum câteva zife b radiogramă din Lyon ne dădoara un rezumat al unui interview al mareșalului Hindenburg. Iată aoutét de colavorire: „Evening Standards* publică un interview aordat die Hindensburg unui corespondent al agenției „Internațional News“, tefcerrrea privirei la Germania. Iată interviewed: „Este inutil te « vorih.'! Ai posibilitatea, ixastru Geraania de a întreprinde un nou războiu. BP avem măcar destule trupe pentru mențînoua ordine! Inărumul țării,Jjatx’adovftr sio pane că nici pâiații nu vor ca no? să putem mențină ordinea. Amintițți-vă cât de greu «a fost pentru Amerim de a înjgheba » «a luată de un milion de oameni și afundoară pa»tejațî de Ocean, în timp ce pregăteau artileria, inutiLlllt« și ^ort» terialul aerian., „Germania nu a de&partita de din*manii săi prim Coana ca să-șî poate prepara artileria grea, «momentul aviația, din contra» adversarii noștri ei au stabilit fanta pe thrit offiri german. Ar trebui scul de ifi’e pentru pregăirea unui nou războiu și între timp, erodeți ofi iluaureiî «a sta cu mâinile îi*a«aui*ate ? Cu toate acestea, Germania au nevoe de o armată» ia curând Rusia va ajunge pe granițe noastră de la răsădit. Nu-mi aprrțiîne să ghiww intențiunele de la Moscova, dar cred că, în orice caz, e bine și pentru Franța și pentru noi înnșine să fim pre>gătiți în vedea va orieători. eventualitățî. Este posibil ca asiginărie de neutralitate strictă ale guvernului sovietic să fie sineru, dar dacă acest guvern ar reuși să idefieasca în G«rmania aceaiși for»ul de gruvemăntânti pe «are o arestaáfen bolșevismul s-ar întinde imediat și îi» Fruntei“Deși a refuzat că feteftileriaie a țnnt asupra p politicei interne a Germaniei, manisttanul și-a exprimat convingerea că aninto d«® omuncitoriEiști germane, precum și organizațiile militare secrete, libuvistă, în scopul de a răsturna guvernnul esențial pentru a. 1 înlocui un regimul bolșevist. —" ■ ■ ....... ---------—— Crofilca literară Critica litterară gl imoor Sant a ei» ista o operă de artă? ") Sainte-Renve sena acum vito jumătate de veac și mai bine: „criticul prin el însuși mi-idec nimic și nu poate nimic. Critica bea humă nu poate să-șî desfășoare acțiunea ideal. în înțelegere cu publicul — aproape în colaborare cu acest public. I) Prefața din volumul care va apare în curând sub titlul: Studii, Portrete și Medalii literare, seria a î-a: Mihail Eminescu, Grgore Alexandroscra, George Coșbuc, Titu Maiorescu Ion L. Caragiale, D. Bolintineanu, Ion Creangă, D. Anghel, N. Gane și O.este. Aș spune de critic că e secretarul publicului! dar un secretar tare 1l,așteaptă ca alții t să-i dicteze, ci ghicește el însuși, ultese urcă și cuprinde în fiecare dimineață gândul "tuturor1'. Dar descurcând și cuprinzând gândul tuturor nu faci opera celor mai mari, scriitorii? Și cât spirit, câtu fineță, ce bogăție sufletească n’a împrăștiat Sainte-Beuve în scrierile sale ! Ce comoui de psihologia profundă, ce cugetări puternice nu ne dezvălue critica sa asupra epocilor literare și, a artiștilor pe cari îi studiază ? Asttfel numai critica a atins înaltele domenii ale artei. Sainte Beuvre, însă e mai subiectiv, judecă, mai luminos individualitățile artistice, pe când Taine este rm istorie, Brunetièr e un cercetător al curentelor, al evoluției genurilor literare, Lemaître, un voluptuos un*irborizator ,sibarit al sentimentelor ori al ideilor ce se cuprind în cărți. Pentru Taine orice product « a spiritului este, condiționată de o anumită crijcă și de o anumită 'atmosferă, Dec', opera de artă va fi judecate ca orice eveniment sau întâmplare a istoriei : voi Înv în considerare revin," climatul, epoca și mă voi ocuipa mai puțin de predispozițiile și calitățile particulare, ca și de evenimentele din viața artiștilor — fie cari le voi aminti ca episoade. De aci criticele literare ale lui Taine vor rămâne ca o sferă de istoric. Considerațiurale asupra epocei, influența vremei capătă o atât de covârșitoare întâetate că artistul analizat, la Taine ne apare ca incident, luat ca model spre a explora tendința oratorică a veacului al XVII-lea în tragediile lui Racine, învălmășeala romantică a secolului trecut, mereu în căutare de senzații noi și nepotrite, ridicându-se deasupra tuturor prejudecăților cari au murit și de-asupra tradițiilor cari au fost dărâmați;: adorarea Mamonului modern, banul—în Balzac, etc. Dar ceea ce Sannte-Beuve retușează în psihologia individuală. Taine explică în ordin filozofic, obectivitatea cazului social. Unul complectează pe cetățeli. Adevărul este că oricum aș privi viața, orice conceptiune m-aș face asupra spiritului omenissc și a producțiunilor mle în calitate de critic, mă pui în evidență pe mine. In cea mai obiectivă operă de artă, cai ută pe artet. The free scriem, dacă vreim să rămânem artiști facem propria biografia te stufletuiui nostru. Nu putem ași din nou, din microcomul nostru, șiip clipă de ne-am identifica eu cea te simte sau vede un animal oarecare, miopzmul ar dispare, am vedea în alte culori lumea, am fi, poate,...mai ghicim. Astfel ne-ar pieri natuale noastre mizerii: ‘amorul propriu, vanitatea și, mai presus de toate, iluzia de a ne crede ceea ce nu suntem, de a fi emetie în realitate suntem, o dată ființă ca oricare alta, — în acest nemărginit univers — bine înțeles, cu o istorie, cu o evoluție a noastră, cu o constituție aparte, care ne permite, probabil, să fim ceea ce nu sunt alte viețuitoare 1). Artistul ca și criticul, nu pot patrna acest nume decât ca individualități constituite. In special criticului îi «e cere o pregătire uriașe. Critica este cel din urmă, din produsele literaturii. Au trebuit trei secole de pnnlucțiune literară fără pereche în literatură franceză ca să apară un Taine, un Sainte-Benve, un Jules Lemaître, un Brondière. Aceștia, în afară de talentul lor mare, au avut o cultură, științifică extraordinară. Așa se explica neprețuita valoare a opere' Iui Taine sau Sainte. Beuve cari ,au făcut inciclopedia.secolului trecut un rezumat de tot «sie» ne-a frământat, de tot ce am simțit, de tot ce-am conceput ca, ideal într’una din cele mai fecunde și mai strălucitoare epoci ale spiritului uman. " După întemeeierii ei, critica este o operă de artă. De să pricepem bine un secol, o operă de artă, va trebui să studii omn bine acel secol, moravurile, viața individuală ca și cea socială a artiștilor. IU unul, va trebui să admitem —. 1) Compară cu prefața din La vie f'î/fAi’f'i're a Iriî AnalDcA ca să fim drepți — punctul de vedere al artistului, concepțiunea lui asupra artei, mijloacele de limbă, de cari, dispunea pe acele vreme ni însfârșit făcând psihologia individuală și cea socială sa comparăm valoarea operei sau a personalității artistului, în scara valorilor universale, și eu produc mnintea literară a timpului în canaecriem. Privită astfel critica, fi» proporțiuni, pe cari numai anumite spirite largi și comprehensive pot să le întrevadă. Nu temerii ori și cui pot să poarte sarcina, ce sia cere te studiul unei litteraturi întregi sau a unui mare artist. i Un criteriul estetic care ar stă la baza oricărei judecăți juste ar fi simpatia criticului pe'Mnra toate producțiunile de artă. Dar aci ne izbim de o mare gravitate, dar ccontrarul place mie saci țu-mi place mie testa criteriul adevărului? Dacă adevărul, așa cum îl definește Henri Poincare, consistă în intuiția imediată a realului, oriuu pot ști că judecara mea este dreaptă sau falsă pe baza unei emoțiuni dulci sau timare, al cărei efect poate să provin din altă cauză decât din opera de artă însuși ? Având anumită cultură, adăpându-ne la modelele eterne ale frumosferii, cititivând și Obar când veșnic spiritul nostru, mania* aș« ne putem apropia de părerea oputimi dreaju» Așa că, tot în noi, în vokaraa noastrră individuală, sili «rHebul a ne! judecăți dropte. O constatare: o «ofetb operă de artă este produsul unui «uHet nobil spune undeva Goethe. Mulți n’au putut să dea, din diferite faote șî împrejmări, gcv ®*, ob m&vco, lor S»imă și strălucita lui minte ar fi putut să dea. Spirited». însă, ca nu te electroni, încarcă atmosfera t$m~ ,puju lor, sa încuteim suflete.'și opera ce ar fi putu fi respina, eroată de ei, slujește da fcgt&șicipate, pregătește teremii și dăntate si ajaie pe« lin capoilo perite cmimirii. Nunîe nu se pierde în inatorii, fetei se creiană in lumea moral., aia eca tecticȚ, <Be conflictul, d'n conte pîrea«piritelbn Spiritul izolat de soție!«te -ai fi șoc își pustiu, ta și desectHÎ Uahareit Opera de M'ță,ca și «esritica, nu poate fi decât «pere msei pansonalitățî. Nici o canale, în istoria K.%vratuiilor, n’-a fost în afare să *© fie un rând sau un vers frumos. Un ultim cuvânt, toții aveam facbear» această adiuitați^a defini^e*. continuarea în pagina 2-a