Viitorul, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 3736-3760)
1920-09-18 / nr. 3750
Pariidul Hifi! sh Unificarea României Mari,— problemă care stă la temelia oricărei alte reforme de viitor — cere și o unificare în concepțiile necesare guvernărei și administrației. Pentru a putea astfel desăvârși unitate, în legi și în administrație, trebue să existe prealabil o concepție de bază unitară și care să plece deja convingerea că separatismul, sub forma regionalismului provincial, este o mare slăbici Uniie pentru consolarea țarei mărite și neamului întregit. Pentru că avem, însă, nevoe de o initate de guvernământ, de lege și de administrație în noua Românie, se impune a și o unificare politică, în sensul că partidele de guvern cari au un program, un trenut cari știu ce vor și au coffiștii inița de ceea ce au făcut, să se întindă în întreg ținutul România. Focmțe politice, alcătuirile legale, modaitatea administrativă sunt efecte sau resultatele unei concepții amistice, unui program de guvernare. In aceste condițiuni evident că partidul liberal care are un program de guvem, și care are conștiința activităței lui desfășuate pentru binele țarei, a crezut că are o datorie, derivată din însăși nevoia unifiicărei ca să-și întindă organizația sa, și în provincile desrobite, în Ardeal, Bucovina și Basarabia. Timp de doi ani, partidul liberal a ■ stat în rezervă și nu s’amanifestat ipoliticește în provinciile desrobite, precum nici nu s'a presintat la cele două alegeri din trecut. Dar astăzi, el crede că trebue să înceapă această organizare, tocmai pe baza considerațiunilor expuse mai sus, adică pe baza nevoiei unei concepții unitare, ca program politic, în întregul cuprins al României Matri. Partidul liberal are trei mari principii conducătoare, pe temeiul cărora el înțelege a generaliza organi sarea sa în toată țara mărită și îndtregită. Aceste trei principii fundamentale sunt naționalism democratic și ordine. Wincipiul national cere întărirea elementului național, și preponderența lui în viata neamului, fără că acest ascendent să fie în detrimentul populațiunior străine, și fără gândul unei intoleranțe față de minoritățile conlocuitoare". Pe baza pronccipului național partidul liberal tinde astfel ca o intensificare a vieței naționale aromânești, păstrând față de toate celelalte neamuri o conduită inspirată de libertate. Principiul democratic, imprimă partidului liberal o puterniec înclinare spre egalitate cetățenească și spre deplina întărire a libertăților publice. Dar prin principiul de ordine, el înțelege ca evoluția democratică, nu trebue să se confunde ai demagogismul steril și turbulent, și nu trebue să ajungem, printr’un exces de libertate nedisciplinată la anarhie și descompunere a statului nostru. înțelegem atunci că aeste principii își găsește o perfectă aplicare în proviinciile desrobite, și mai ales în Basarabia unde curentul national trebue să fie întărit, fără ca aceasta să corespundă in vre-un fel sau altul, cu asuprirea celorlalte naționalități minoritare,—și unde democrația, lucrând în ordine, este o nevoe adânc simțită de sufletele fraților noștri. Iar cât privește concepția desvoltării democratice, dar cu respectul celei mai desăvârșite ordine de stat, ți a desvoltărei elementului național, »icăeri «mai de grabă și nică ori mai mult, ea nu are nevoe de înfăptuire decât în Basarabia. Aci din pricina comunităței de cult religios, dintre statul stăpânilor și poporul român, a putut, la umbra credinței comune ,să fie mai ușor cu putință adormirea sentientuui național, cu atăt mai mult cuvânt dealtfel cu cât guvernul rus Știu se ^ creeze la Prut un adevărat răgaz, o mare barieră care oprea comunicațiile dintre Moldovenii de pe cele două maluri ale lui. Era așa de abil acest zid despărțitor, dintre Basarabia și Vechiul Regat, încât țăranii din Basarabia nici nu aveau licărirea conștiinței că alături de ei stau frații liberi vorbind acruai și limbă și încMnâindu-se la același altar, in Basarabia, deci, mai multi decât oriunde se cere o trezire a conștiinței naționale și trebue să recunoaștem că o bună parte de merit în această operă de reînviere și de reculegere, îi revine partidului țărănesc basarabean, care a fost stîlpul de susținere în primele momente ale atiplrei, înfrățirei și rndicărei poporului basarabean în vechiul Regat. De asemenea în Basarabia mai mmult decât oriunde din teritoriile desrobite, se cere desfășurarea unei activitati politice care să lămurească deplin marea deosebire ce există între democrație sănătoasă și națională, și anarhismul corupător și distrugător al vieței economice, și de stat. Și se cere ca această lămurire să fie făcută în cât mai de grabă în Basarabia întru cât peste poporul de acolo a trecut adunatele boleroviste în descompunere,precum a trăit câtva sub regimul sovietic. Este nevoe, deci, a lumina pe poporul românesc de acolo asupra binefacerilor adevăratei democrații, spre deosebire de excesul bolnăvicios al anarhiei. Cu aceste sentimente și cu aceste convingeri partidul liberal se duce în provinciile desrobite și în Basarabia ■pentru a generaliza ideile de nationalism, de democrație și de ordine. ZI CU ZI D. Gr. Filipe»,ii ales cu învoirea guvernului, în Ardeal și viitor parlamentar al majorităței, îngădite a ec> scrie, daca mi va fi sens dbiatr el însuși următoarele rânduri: „Ziarul „Renașterea Română“ cumpărat de tovărășia Schuller- Tăzlăoanui din fabuloasele beneficii rezultate de pe urma permiselor de exilirt“. Credeau că autoritatea unui guvern este foarte scăzută atunci cînd cei mai de aproape ani ui ai lui îl «uză pe chestia de cinste. E bine de altfel să se constate că mi e posibil ca intrăm guvern să fie un ministru atât de vulnerabil, cum îl arată ,,Epoca“ pe ministrul de industrie, fără ca solidarizarea cuinorla alți miniștri cu el, să nu compromită întreg cabinetul D-l Tăzlăoanu anunță că remanierea nu se face aerau și dacă se va face „va fi o surprindere pentru toată lumea“. Opinia publică e mai surprinsă, decât dl-l Averin.CU că ancheta nu se face și cel puțin tot atât de surprinsă ca d-l Tăzlăoanu că, chiar dacă se va face remanierea, ea nu va atinge pe actualul Ministru de Industrie. D-l Tăzlăoanu, care să joacă cu ei ar prinlercia opincei publice cum s’ar juca cu milioanele Statului, ar putea să fie cel puțin atât de gentil să arățib dacă în remanierea ce o proiectează dorința sa, mai bine-voiește să acorde d-lui Averescu Preșidenția Consiliului sau o dă direct lui Schuler. / * Ziarul „Epoca“ se indignează faptul de d. Țigara a fost inveinat cu studierea museelor din Ardeal. Noi credem că cei ce au luptat pentru întregirea neamului sunt cei de întâiri chemați a se ocupa cu organizarea Ardealului. ÎNVĂȚĂMINTELE războiului O NOUA ARNA DE LUPTA Servicile aduse de broșuri în timmil războiului mondial. — In propaganda găuritoare a victoriei Intr’o interesantă lucrare intitulată: „Secretele dirt Crewe House“, Sir Campbell Stuart desvalue câteva formula din marea ofensivă care fu ’lansată in 1918 contra liniilor dușmane grație serviciului de propagandă. Aceea ofensivă fu preparată, în birourile din Crewe-House, lordul Northeliffe ocupând demnitatea de generalisim iar Sir Stuart, fiind șef de stat major. Această ofensivă care-șî propunea să slăbească moralul trupelor dușmane, a dat rezultate excelente. Un ofițer german, vorbind de efectele acestei campanii a „hârtiei, a făcut următoarea reflecție: „Dacă Antanta și-ar dat seamă sta tot răul ce ni-l face prin aceste pamflete și broșuri, ne-ar bombarda de acum înainte numai cu hârtie. Ștrndenburg consacra în memoriile sale, pasagii elogioase acestei arme noui și deploră periculoasele ei efecte: începutul războiului hârtiei Adevăratul război al hârtiei a începutibiati în 1918. Arma de predilecție erau afișul și pamfletul, întâia, aeroplanele și chiar graliatele serveau ca mijloc de transport al acestei arme în rândurile dușmane. Dar, după insistențele ansteritațelor militare, aeroplanele fură înlocuite cu baloane sau mai bine zis balomașe, care funcționau ca distribuitoare de pamflete. Se fabricau 2000 balonașe pe săptămână. Precare avea o capacitate de două kilograme de hârtie, ceea ce reînfrință 500—1000 broșuri. Balonașul odată umplut, și prevăzut cu coletul respectiv, ce aprindea cordonul care susținea coletul și putea, după lungime să aibi 5, 10 ei.,u 15 minute înainte de a ajunge la destinație. In urma acestei operații, obuzul modern style, era pus în mișcare. Multe din aceste balonașe care au parcurs distante de mai mult cu 150 kilometri. In Iunie 1918, când a început marea ofensivă a hârtiei, numărul pamfletelor aruncate în liniile germani» și în dosul lor, se ridicau la 1 milion 689.457. In Iulie, atingeau cifra de 2.172.794. In August, s’a aruncat cam la 100.000 pe zi. Serviciul de propagandă englez a întrebuințat în aceeași lună aproape 4 milioane panfiele; în Septembrie, 3.715.000; în Octombrie 5.360.000. In primele zile , laie lunei Noembrie,1.400.000 broșuri ima trimise în misiune. Varietățile armei De altfel, serviciul de propagandă nu se mărginea numai la emiterea acestor mici mamflete veninoase. Se introduceau și cărți demoralizatoare în țările vrăjmașe. Anumiți muncitori străini cari treceau în fiede zi granița germană pentru a căuta de lucru, au jucat un rol însemnat în această operă de răspândire literară. Dar nici în tranșise nu domina inactivitatea în această privință. Câte odată, seara, se arzia voelsa sera șiitoare a unui fonograf ce intona rar cântec popular din 1 nemii sau din pusta ungurească. In mijlocul sinistrului decor, vila-o santinelă îndrăzneață aranjase această evocare a patriei îndreptate. Și în acea noapte, o umbră imensă de tristețe și de disnăldiejde trecea peste rândurile eterveliților luptători din armata austriacă, acest amestec disperat cu neamuri ce se dușmăniau. Atitudinea partei netverse ste: Germanii nu lăsau de dorit cu privire la utilizarea acestei armive, produs al războiului modern. Se poate afirma chiar că ei au fost primii cari au lansat-o. Deja în 1916, avioanele nemțțești aruncau în rîndurile Antantei exemplare din ameasa Gazete des Ardennes, pe care cenzura frontului o oprise sever. Se poate deci spune că în războiul actual nici un beligerant n’a fost mai favorizat decât cel alt în atei o privință. NOTE Rolul cinematului Redeschiderea cinematografelor face de actuaatate discutiunea de multe ori dată asupra rolului educativ ce este chemat a le are invenția lui Luminiére. Incontestabil că de multe ori cinematograful nu și-a cunoscut menirea. Din ce în ce s’a perdut caracterul de populizare al știiinței, al aspectelor mininale ale naturei, pentru ca el să devieă o școală a crimei tribsee sau a bsrocheriei în stil mare. Din frumoasa invențiune menită a face ușor de înțeles progresul lamei și aspectele fericite ale naturei, din invenția care atât din bine ar fi servit la mobilarea sufletelor prin filme motale, fabricanții de filme au deviat, și-au’început' să lingașce i si' patijuițe. E'drept că <le câtiva timp, cinematografele eu încetat de a fi ceea ce acum câțîva ani începuseră s i fie, dar curentul de ameliorație morală și educativă treime să fie continuată, așa că cinematografesc să merite a primi încurajarea tuturor ce pr or voesc să împace plăcutul cu ttitJu.1. Părerea că filonele moralizatoare și educative nu sunt distractive, — și dacă nu pot fi rensibile — e o greșeală pe care teatrul a dovedit-o. Iar de când după chipul cum „revistele“ ating, cari nu se tem de decoltare, ar fi trebuit ca Ibsen să fie boicotat. Realitatea e alta. Deci filmul moral nu este numai decât și din genul ploriftco#. Totul este cum se fac filmele. Dacă sunt bune, artistici, inteligente, ele plab, chiar când tendința lor este să intranească, să înalțe și să învețe !" Petronius VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA -Abonați-vă las? SCD SCHIMBUL RUBLELOR Samu se mte GREȘALA... Cu multă bunăvoință taxăm drept „greșală" măsura luată de d-l Tache Ionescu și aprobată de guvern, de a se face schimbul coroanelor în modul cunoscut, golind tezaurul public în buzunarele speculanților. A fost o „Cireșală“ cu atât mai inexplicabilă cu cât cu un an înainte ad-interimul de la Finanțe își dedea seama de consecințele dezastruoase ale acestui schimb nechibzuit, arătându-le chiar în oficiosul său „Româniumea“. Rezultatul generozității guvernului s’a simțit atât în economia națională, încât nu mai insistăm asupra lui. Deprecierea leului, scuriirea vieței, golirea tezaurului public au venit ca un corolar al îmbogățirea speculanților și contrabandiștilor. Și nu se putea astfel când din cele 30 miliarde coroane ale monarhiei habsburgice, s’au schimbat în Romănia 8 miliarde, o sumă cu totul exagerată față de teritoriul și populația Ardealului. Această sumă a pǎtruns în țără prin contrabandă, — 2 miliarde înainte de ștampilare și vestil cu ștampile false, — infilrîndu-se în vechiul Regat, unde trei mii marßi coroane au fost prezentate de speculatori, cari le cumpăraseră pe cursul de 20 bani pentru a trece statului această maculatură cu 50 bani. Sperăm însă că ,greșala“ nu se va repeta. Rublele, — din cari multe circulă [UNK] în pachete nedesfăcute și cu totul urmi, — vor fi retrase pe cursul pieței, și nu acel de acum, urcat prin cumpărările enorme de ruble ce le fac speculatorii încurajați de schimbul coroanelor, o pi pe cursul vechia ce nu s'a ridicat niciodată mai sus de 90 bani pentru o rublă Romanov și 30 bani pentru una Swow. O credem cu atât mai mult, cu cât azi se știe perfect proveniența rublelor prezentate in vechiul regat de oameni ce n’au avut nici o legătură cu Basarabia. Această provă [UNK] meniji, de o natură asemănătoare milioanelor de coroane prezentate de un șef de cabinet, de agenți, electorali și membrii ai misiunilor străine, a arătat suficient guvernului că specula nu cunoaște granițe și de multe ori setea de îmbogățire este mai puternică decât cerințele de neamestec în afacerile „comerciale“ impuse unor demnități cu totul micșorate de astfel de fapte. Pentru aceasta, guvernul este dator sî împedice repetarea unei inexplicabile greșeli. Tezaurul statului secătuit ca si morala publică o pretind. ECOURI o anunță oficial că d. Raymond Poincaré va vizita Chili după ce va fi fost In Brazilia.u ocazia aniversărei bătăliei de la Tannenberg, asociația naboala a soldaților a organizat o serbare comemorativă la Heidelberg, cu scopul de a aduce un omagiu lui Sliademburg. Dar au năvălit socialiștii, arborând steagul roșu pe columna lui Bismarck, rostind cuvântări violente împotriva instigatorului la răsboi și contra organizației .Orgesth-ului Daily Mail primește din Daorn următoarea »zire! «Aflu că fostul împărat Wilhelm își petrece serile cu pregătirea unei lucrări asupra bolșevismului. Wilhelm urmărește de aproape evenimentele, citește ziarele sau pune să i se citească. CERCETĂRILE ȘTIINȚIFICE Viata de aborator de tir. Smm BORS, asistent al Institutului de Bacteriologie Condițione de după rasbaiu eu îngreunat cetre stările științifice Intr-un număr trecut al ziarului „Neue Freie Presse“, profesorul Abderhaidietn de la Universitatea din Halle scoate un strigăt de alarmă către intelectualii de pretutindeni alătând perioada de stagnare care domnește în activitatea laboratoarelor de cercetări. • Că mediul sub influența căruia antonul citat prezintă această chestiune într’o nuanță atât de pesimistă este resultatul condițiunilor de pace cari apasă atât de greu țara lui,—este neîndoios. Cu toate acestea faza crudă prin care trec aceste, laboratoare,trebue privită ca un rezultat inevitabil al marei revoluții mondiale prin care trecem. Mintea omenească obosită de marile problemae ale războiului și ale urmărilor lui, nu mai găsește stimulentul necesar și nici condițiunile prielnice pentru a lărgi barierele lor noastre. Nu numai laboratoarele universității de la Halle, nici laboratoarele din întreaga Germanie, dar toate focarele de cultură din lumea întreagă să găsesc, sub repercursiunea acestei crize- Criza de personal Cea dintâi este criza de personal. Tinerii cari — în afară de perspectiva oricărui câștig bănesc — până acum câțiva ani veneau să jertfească o muncă de ani de zile pentru studii și cercetări, aproape nu se mai găsesc. In alcătuirea unei lucrări originale trebue mai întâi căutate și găsite,— adeseori cu câtă trudă și greutate!— elementele cunoscute ale problemei. A avea cunoștință de lucrările noi și curente în orice ramură de activitate, înseajrmiă a avea mereu sub ochi revistele și In genere imblicatiunile dări apar în jumătate. Din ce pricini, nu putem ști, azi însă altele reviste nu sosesc și dacă sosesc, sosesc foarte neregulat, încât abia este posibil ca începând o lucrare să fi în curent cu tot ce s’a lucrat în direcția a treia. Procurarea materialului necesar este și ea o rubrică destul de costisitoare — acest lucru îl știu mai ales aceia cari au lucrat în laboratorii strane Durata lucrării niciodată nu se poate fixa sau prevedea prin calcul. Neprevăzutul te urmărește pas cu pas la fiece mișcare. El vine să-ți sfărâme răbdarea , printr’o infinitate de acicidente azi întreținute prin lipsa unei suficiente înzestrări a laboratorului cu materiale de rezervă. Lipsa de curent electric, de gtaz aerian, lipsa de apă creată în cursul lucrării obstacole neînchipuite: înainte, străinătatea punea la dispoziție tot utilajul unui laborator in condițiuni foarte avantajoase. Azi, procurarea lui este o imposibilitate. Alte dificultăți In funcționarea unui laborator — de chimie, bacteriologie, igienă seroterapie, etc. — materialul principal este sticla, începând dela minuscula pipetă, până la marele flacoane necesare solutilor sau serurilor ce trebuesc sterilizate sau titrate, fără o sticlărie de o calitate specială pentru a avea la încălzit rezistența necesară laboratorul nu poate funcționa. Numai amintitrrdl celelalte lucruri ca autodervele sterilizatoarele precum și toată seria de aparate speciale cari în mare parte la noi sunt cele „rămase dinainte de războiu, deci ruinate de o uzură îndelungată sau maltratate de autoritățile ocupante cari ato ținut să aibă debt aceste aparate un maximutu de profit. Alegerea personalului Inferior a devenit și ea o adevărată problană. In împrejurările actuale când brațele sunt așa de scumpe băetii și oamenii tineri știutori de carte se decid greu pentru meseria de laborant, retribuită cu 380 lei lunar. Rezultatul este o continuă primeneală a acestor oameni rezistat evident desastres ținând seamă de bătaia de calp ,pe care personalul științific o are cu instruirea acestor oamenii. Toți dări s’au oferit și se oferă ,pe întru aceste posturi fac acest vrem numai spre a-și remedia în mod momentan situația și spre a pândi— nu -la sportă unde — un salariu mai bun. Am avut la fastă hrtul nostru un caz când un tânăr cu excelente însușiri de laborant a părăsit după două luni ,laboratorul luând servicii de curier la un hotel în Gaipitală retribuit cu 1000 lei lunar mâncare și îmbrăcăminte și bacșișuri de cel puțin 70—80 lei pe zi. A găsi deci un om 511 aptitudini potrivite meseriei de laborant cu salariul arătat, este o iluzie deșartă. Situația materială Nu vorbim de siuația materială a celuilalt personal. Nefiind constituiți în asociații profesionale sau sindicate și din cauză că ocupația lor nu cunoaște ore libere în cursul zilei sau vacanțe în în cursul anului, situația lor bugetară a fost atât de neglijată încât cred că o expunere detaliată a retribuțiunii lor constitue o atingere a prestigiului lor de oameni de știință, în urare parii doctori cărora legea s« cere la admitere și lucrări. Din cele arătate să poate trage concluzia că o lutctinov până să vada lumina tiparului parcurge o neistfdăpuită serie de tot felul de obstacole. Ele sunt câteodată de așa natură încât întreaga lucrare avortează; idealistul științei—foarte adeseori era tânăr — își epuizeazä epiricul de initiativă și generozitate pierde răbdarea și își îndrepteaza aturea privită« spre ocupații mai comode, «ducătoare de mai «mari bază și noroc. Ținând seama ca aceste lucrări și descoperiri pe lângă aportul formidabil pe care-l aduc la prestigiul țării; ele iau uneori caracterul unui factor determinant în industrie și comerț se deduce cu ușurință că aceasta stare de lucruri aduce nu numai pagube morale că și pagube materiale pentru tara întreagă. ."1 Acolo unide laboratoarele au lucrări curente de executat (analize zilnice, preparări de felurite substanțe, senuri, vaccinări etc.) numai spiritu de jertfă, abnegationea și devotamentul unui personal conștient — uneori cu riscul sănătatei și chiar al vieții (Școala Veterinară a dat câteva exemple) — mai poate înlătura urmările itoalculabile «le funcționări defectuoase a »mă laborator. Ținând seama de timpurile grele în cari trăim, este foarte greu să indicăm mijloacele cu cari se poate remedia această situație. Singurul sprijinitor al arcestor instituțiuni — Statul — a făcut și fact un supliment de jețrtfo însă numai în măsura în care a putut să-și dea seara de gravitatea lucruli. De această gravitate statul nu și-a dat și nu își dă sufient seama. Chitar făcând toate sacrificiile este * încă ,problematic: dacă mijlocul de Continuarea la pagina 2-a Continuarea în pagina 2-a Vorbind de diferitele mijlogice de o doieațiune muzicală, se cuvine, cred, să ne îndreptăm privirea și spre cele două școli speciale de a muzică ale vechiului negat, intitulate ,,Conservatoare“. Rostul unor asemenea școli este foarte bine definit prin nenumăratele exemple pe eraineni le oferă insitituțiunile aimilare din Apusea și din Rusia. • Nici nu ar mai trebui să relevez, Că un anume fel de pregătire numeară este necesară maseor și cu totul asta se cuvine «rtstuiț» de specialiitate. Cu toate acestea, se va vedea, că în școlile noastre de specialitate muzicală, nu se face nici această climentară distincțiune. Un candidat, care năzuiește, să fie cândva un demn reprezentant al artei, se aseamănă cu acea floare rar , a cărei existență este legată de anume idomdiziuni de viață ca și de priceperea cu canegrii din grai o întreține. Natura presară talentele, dar ele nu pot da roade, dacă nu trăesc întrun mediu pur artistic și dacă nu cad iu mâna unui artist cu multa rutină, dublat de calitatea de pedagog. — Neapărat că toate aceste calități sunt în funcțiune de dragoste și muncă necondiționată din partea viitorului artist. — S’a dovedit cu prisosință ceea ce la putut și poate să facă un profesor bun, și contrariu, la cât de mari, nenorociri, — din punct de vedere social — poate vă dea naștere, un nepriceput care intitulânicîiuse profesor, duce spre pieire talente reale, «rasa infiltrază, în mintea diverșilor tinrri, că sunt mari talente sau chiar artiștii atunci, când ei sunt certați cu arta și când poate ar fi destul de folositorii societății la alte ramuri de activitate. Capacitatea unui profesor se poate constata după valoarea artiștilor ieșiți din mâna lui. Este dehiv, ,ca un bun profesor să nu potată da bune rezultate. El nu va primi la cursul lui, decit elemente alese» Nu mulțimea elevilor, ci calitatea lor, consacră reputația unui adevărat profesor. In biografiile marilor muzicieni se menționează totdeauna și numele profesorilor lor și îi arte adesea se poate constata influența pe care acei profesori au avut-o asupra operii elevilor lor. Intr-o școală specială serioasă, în afară de studiul principal, căruia i se destină,l elevul, se impune o întreagă serie de studii complimentare și absolut indispensabile unrod absolvent de Conservtor. Cercetând organizațiile din străinătate față d’o ale noastre, ajungi repede la convingerea iintexistenței unei atari școli în România. * Primul nostru Conservator s’a întemeiat la 1864 în timpul domniei lui Cuza și sub ministeriatul lui N. Crețulescu, care deținea portofoliul Justiției, Cultelor și Instrucțiunii. Scopul eiua ,J>E A FORMA ARTIȘTI în muzica bisericească instrumentală și vocală și in artă dramatică, cât și de a lucra în toate mijloacele la întinderea și îmbună t âtirea gusui muzical, în țară.“ Arta glăsuita. In vedere cu scopul asemndi Conservatorului, se va da școalelor de muzică din București și Iași treptată dinvălire anuală, până să poată satisface trebuințele bisericei și cu artiști. Români toate trebuințele orchestrelor și scenelor teatrale din țară“. Se prevedea inființarea unei biblioteci și buna -i fintreținere iar din „Comitetul MuziciiT făcea parte ,la rectoarele operei italiane“. Se decoruau premii celor mai buni elevi as [ organizau produicjiuni. s Arti 85 : 1.ComiUiele muzicale sunt obligate pentru extinderea și îmbunătățirea gustului muzical a fonda societăți conxide chisonice pentru meseriași și societăți concertante drintre artiști români și străini ai localitatei“. Art. 87 : Ministerul va prevedea anuale concursuri, premii și incuragiări pentru cele mai bune coruri și orchestre formate de societățile corale și concertante. Cât de frumos regulament și câtă prevedere din partea autorității 1 chemate aie atinói la muzica acum 56 de ani! Și să nu se citează, că lai fost literă moartă alceealice a semnat fosilul ,ministru de atunci: N. Crețulescu. Conservatorul a avut și ani fericiți, a avut câțiipi profesori reputați și a avut și elevi cari au cinstit și cinstesc arta in țara lor. Am sub ochi un program al unei producțiuni publice date după un an de lai înfințare, la 5 Septembrie 1865, în sala Bessel la 12 ore de amiază-zi. Programul era format din 3 părți și conținea nu mai puțin, de 20 nElmére. Profesori erau: Nițescu (piano), Nesler (piano), Carlu (cor), Al. Flechtenmacher (director și prof. de violină și muzică de cameră), Nenderfleur, (violoncel), Biscofmni (canto) și Millo (declamație). Printre elevi găsesc pe Julius Wiest, d. Clenk, d. D. C. Dmmitrescu cu titlul de vechi elev al d-lui Klechten_ macher. Foarte apreciată trabue să fi fost d-șoara Vamica Petreasca ,âurina Petreasca (piano) precum și d-in... Dimitrian, Săpuneanu și d-ra M. Bălăneasca în comedia „CINE SE ASEAMANA SE GENEAZA“ tradusă din franțuezște. Era și cor pe afuni iar orchestra esta a operei italiene. Programul aviza, că „pentru închiderea producții mei, orchestra va cânta un marșiv. In 1867 productiunea a avut loc la teatrul Național ca un program mai îngrijit și treptat noi înbunătățiri apar în mersul acestei școl’. Să nu iutăm pe Edmard Wachmann, pe Mr.zicescu de la Iași, pe d. CauLdette și Mezzetti pe Flesch (violina) pe care l’am pierdtut pentru a-i lua Londra și apoi Berlinul. Am avut profesori buni Și au fost și multe rezultate bune. Nu mai citez întreaga serie de cântăreți celebri și cei căți tva executanți elevi ai foștilor profesori de frumoasă amintire, cari ne fac față. * Intri iun viitor art/co] voi vorbi din aceste respectabile figuri, cât și a de unii dintre actualii profesori. ♦ De 10—15 ani încoace,—cu sau fără alpurarea celor vizați afirm, că—Conservatorairele noastre sunt în declin sau poate chiar, s’au transformat în niște instituțiuuni, cari merg cu paci grăbiți spre perie. Nu s’ar putea afirma evest lucra despre toate clasele, dar în orice caz majoritatea păcătuiesc. — Ne cunosc micile excepții de către toată lumea sa atistică, și de aceea mă voi feri s ă pomerase nume de persoan« lăsând să se creadă de către cei vizați, că fiecare face parte «din ace’î „mici excepții“.Cine nu poate face altceva în viață, poate intra în Conservator ean câte odată poate fi chiar profesor. Această așa zisă , școală specială, este gata isft complete de educația cerută Trabi candidate la măritiș, să elibereze cersificate in bana cărora un element subintelioeru că poată să predea lecțuri de muzică în școlile publice sau private sau în famliile diverșilor ctităteni convinși că muzica este necesară copiilor lor și în cele din urmă acelora cari au absolută nevoie de un cartificat ca stei salveze ta stagiul normal în armată. Două trei exemple ne vor lămuri. Un candidat anul ferecat solicita— mu-mi aduc aminte — înscriere pe», pe termen sau disper«® de vaza CRONICA MUZICALA Untre Bonă epoce... ______ de MARCEL BOTSZ ȘCOLILE SPECIALE OS MUZICA: Rostul lor in pregătirea artiștilor.—însemnări din trecut.—Starea actuală.—Propuneri pentru viitor