Viitorul, octombrie 1920 (Anul 14, nr. 3774-3787)

1920-10-27 / nr. 3783

r:. SCRISOAREA fhl­L 1010 c. bratianu — Cifre sStemiî din Tiavanul Pitula^S­ țestLfi­ff&i­d=ebesH cu prilejul îngrogrietăr rfrei­for­­ D. Ion I. C. Brătianu, șeful partidului națion­al-tiberal, care prin scrisoarea dela Predeal din 1913 a­ cerut cel dintâi pentru țărani îm­proprietărirea și votul obștesc, pe care le-a și înfăptuit în constituanta de la Iași în 1917 a trimis următoarea scrisoare către sătenii din Tig­­veni, Pătuleni, Rătești și Furduiești cu prilejul împroprietăriră lor, care s’a făcut ori, Duminică 24 Octombrie: Iubiții mei consăteni, Aș fi vrut să fiu azi în mijlocul vostru, dar sănătatea nu a oprit. Rog pe fiul m­eu și pe nepotul meu Ion Pillat să vă aducă cu această scrisoare urările ce le fac ca ziua de astăzi să vă fie izvor de bogăție prin muncă cinstită și harnică. Stăpânitori­i deplini de acum înainte­a celei mai mari întinderi a moșiilor, sunt sigur că vă veți încorda puterile pentru ca aceste mo­șii să fie și în viitor o pildă de bună cultură pentru vecini, iar pentru voi tot mai de folos prin îmbunătățirile și înzestrările necontenite ce veți aduce pământului. Mă bucur când mă gândesc cât au crescut satele și averile locu­itorilor, de când — copil încă — am cunoscut aceste moșii. Legat de ele prin moștenirea scumpului meu unchiu Ghiță Enescu, am regăsit in Rătești amintirea strămoșilor mei Tigveni, cari au dat numele satului unde am locuința. De când am venit în mijlocul vostru am voit să vă fiu ca un frate mai mare. In toată vremea, fie prin mine insu­mi, fie prin ad­ministratorul și prietenul meu Matei Gheorghiu, mam­ socotit că vă sunt tovarăș la muncă, sfătuitor spre bine, și ajutor la nevoie. Am voit să vă arăt că, uniți împreună la lucru bărbătesc și curat, vom fo­losi cu toții. In tinerețea mea, am stat lungi ceasuri de vorbă cu bătrânii și cu părinții voștri, la plug și la arie, multe am înțeles din vorba lor cu­rată pentru a ști ce trebuie făcut atât în folosul lor cât și într’acel al poporului nostru întreg. Țăranii au nevoie de sfatul și știința acelor pe cari împrejurările vremurilor le-au ajutat să dobândească și să învețe mai multe. Și tot astfel au nevoie de ajutorul și de înțelepciunea voastră aceia cari sunt și ei tot fii și strănepoți de-ai voștri. Nu credeți pe acei cari vă zic că prietenii cei adevărați nu se de­osebesc după purtarea și simțirea lor către voi, dar după făgăduielile ce fac și după chipul cum își poartă cămașa. Cine vă zice că după portul hainelor trebuie să ne deosebim și să ne vrășmășim în marea casă românească care e a tuturor, ca și când v’ar spune că cei cu ochii verzi să nu iubească și să nu ajute în sat pe cei cu ochii negri. Pentru a îmbogăți și­ a înfrumuseța satul, omul întreg la minte nu dă foc casei vecinului, care a apucat să clădească înaintea sa, ci dimpotrivă învață dela dânsul cum să zidească mai bine, și prin muncă, la rândul său, să facă o casă mai însăpătoare ca cea de-alături. Ast­fel numai, copiii săi se vor bucura de ea și își vor bine­cuvânta părinții precum vecinul își bine­cuvântează pe-ai lui. B Numai înțelegându-ne între noi, iubindu-ne ca frații, lucrând împreună, ajutându-ne și bucurându-ne c­e sporul obștesc și de ferici­rea acelor ce ne înconjoară, vom face să rodească cum s­e cuvine munca noastră și vom asigura urmașilor noștri moștenirea roadelor ei. Cine vrea să se­ ridice prin ură, și să se îmbogățească prin ră­pire, dărâmă iar nu clădește și copiii lui la rândul lor vor fi amenințați de­ aceleași primejdii. Nimic bun și sănătos nu sporește dacă conce­tățenii se învrăjbesc și se mănâncă între ei. Din mintea tuturor, din învățătura tutulor, din munca tutulor, din avuția tutulor,­se hrănește și crește buna stare a fiecărui. Cine s ă spune altfel păcătuiește, și cine-i ascultă greșește. Eu am avut întotdeauna încredere în inima și mintea voastră, a­­ tiranilor, și de­ aceea necontenit am lucrat ca să puteți avea mai mult spor la muncă și mai multă putere în stat.­­ Am socotit împreună cu înaintașii și tovarășii noștri­­ de lucru : Celeștii, Rosetti, Kogâlniceanu, Sturza, Haret — pentru a pomeni nu­mai pe unii dintre cei ce nu mai sunt printre noi — că trebuie să vă luminăm prin școli, să vă întărim prin educațiune și organizare eco­nomică, să vă îndemnăm la muncă prin împroprietărire, să vă unim tot mai tare cu noi, prin votul obștesc, prin iubirea și grija statului, care-i al tuturor, și de care toți depindem. Născut în 1864, când prin lupta părinților noștri se desființa ve­chea clacă și se făcea prima împroprietărire, sunt fericit că după o jumătate de veac să văd mai mult de trei­ sferturi din pământul culti­­­vat al țării în stăpânirea țăranilor proprietari. Sunt fericit să văd că exproprierea de astăzi a fost făcută, nu cu sila și cu ură de cei ce nu aveau, dar cu dragoste și­ bună­voință de cei ce au avut și au dorit să vă dea puteri noi de muncă spre binele tuturor și propășirea scumpei noastre Românii. Sunt sigur că, proprietari­i celei mai mari întinderi din tară și­ cu drepturi politice întregi, țăranii vor simți mai trainic și mai adânc ca oricând datoriile ce le au către statul lor și către toți concetățenii cari împreună cu dânșii îl alcătuiesc. Această credință m’a îndemnat ca la 1913, în liniște și pace, în­­nainte de marele război, să cer împroprietărire și votul obștesc, a’ că­ror aducere la îndeplinire au putut fi întârziate ’de cumplitul război dar de­ a căror executare ne bucurăm azi cu toții.­­ t Prin sângele celor mai scumpi din fiii și nepoții noștri ai tuturor, »’a clădit România Mare. In ea multe neamuri sunt ursite să trăiască împreună cu noi. Ele, de acei cari până ori le stăpâneau, au fost în­demnate la vrășmășie către poporul român, a cărui minte și inimă n’o c­unoșteau. Trebuie în mijlocul lor să le­­ arătăm cine sunt’ Românii : l­a vlădică până la opincă popor cuminte cu drag de patrie, muncitor și cinstit, blând și iubitor în timp de pace, pe cât de viteaz și neîn­frânt când își apără legea și țara.­­ Cei care au astăzi ogor mai întins și drepturi mai multe, au și da­torii mai mari pentru viitorul urmașilor lor și pentru memoria viteji­lor ce s’au jertfit în numele României Mari. Vom ridica aici în sat, n­u toții împreună, așa precum se cuvine la tot ce e bun și sfânt, un mor­ment în amintirea eroilor căzuți în luptă , dar mai sfânt și mai trăim „ la acest monument este acel al marelui regat român căruia tre­buie să-i închinăm, în frăție și dragoste, toată munca noastră.­­ In jurul Regelui, care pe cap poartă coroana, semnul puterii și al unirii noastre, care în sufletu­l de Român oglindește credința și iu­birea noastră a tuturor, să ne unim în simțire și’n faptă, tovarăși în zile grele ca și în vremuri bune. Așa să ne ajute Dumnezeu. Ion I. €. Brit fanta in ­­itica a Trarmă A FRANȚEI Pd La»ranî Eynac­­ comunică presat progra­mul de acțiune al comisariatului general fran­­cez al petrolului Petrolul ocupă în viața econo­mică un loc din ce în ce mai însem­nat. Războiul a evidențiat necesitatea unei politici internaționale a aces­tui combustibil. Organizația exploatării și distri­­buțiunii­­ petrolului­.este unul din factorii ce au contribuit la victoria aliaților. D. Laurent Eynac comunică în „Le Petit Journal“ programul de acțiune al Comisariatului gener­al al Petrolului din Franța. Iată ce spune d. Eynac : „În primul loc e vorba de a se asigura tărei aprovizionarea cu toate produsele petrolifere. In al doilea rând ne preocupă a­­părarea intereselor franceze în afa­cerile petrolifere cu străinătatea și în fine va trebui să dăm o dezvol­tare cât de întinsă producțiunei na­ționale. Depozitele existente S'a susținut prin presă și chiar în Cameră de personalitățile cele mai autorizate că monopolul statu­lui ar fi un pericol pentru aprovi­zionarea țarei. Cifrele vorbesc îndeajuns, căci iată care este situația achizițiunilor de petrol și derivate . La 30 Aprilie 1920 creau 62.000 tone petrol și 52.000 tone derivate; la 31 Mai 69.000 petrol, și 54.000 derivate ; la 30 Iunie 74.000 petrol și 50 000 derivate ; la 31 Iulie 108 mii petrol și 79.000 derivate ; la 31 August 118.000 petrol și 108.000 derivate ; iar la 20 Septembrie 11­6.000 petrol și 115.000 derivate. In cinci luni deci Comisariatul general a dublat stocul existent și dacă cărbunii ar fi lipsit, noi n’am fi fost lipsiți de mijloace de încăl­zit. Vom avea deci și petrolul și e­­sența necesară morilor noastre. Prețurile de vânzare Prețurile din nenorocire sânt mari datorită urcării lor pe piețele producătoare și schimbului nefavo­rabil. ✓ Mai mult încă, la 25 Iunie noi tarli interioare au mărit prețul pe­trolului cu 25 bani la litru. Chestiunea aprovizionărei fiind a­­ranjată nu­ ne rămâne de­cât grija diminuării prețurilor. Acțiunea la țările pro­ducătoare de petrol Industriașii noștri găsesc atât la­ ministerul afacerilor străine cât și­ la Comisariatul general un mare­ sprijin pentru a crea Franței is­i­voare de petrol, controlați de un ca­­­pital național. Situația noastră în Galiția e con­­olidată prin achizițiunea unor mari­e de petrol. R­om­ânia, un grup francez și j 1» grup român în comun a reușit să dobândească o mare societate de exploatare petroliferă germană. Am primit în cursul verii peste 20.000 tone de petrol din Rusia. Ro­mânia a aprovizionat Marsilia și Balaruc. Producția națională In acest domeniu sânt multe de făcut. Un program a fost alcătuit și în­ executarea lui stă soluționarea a­­cestei chestiuni.­­ Se fac studii geologice pe pămân­­­tul nostru, studii speciale și com­­­plecte. 1 Se instru­esc viitori geologi și vi­itori ingineri. Lucrări mari s’au întreprins deja in Platoul­ Central, în Savoia, Ma­roc, Algeria și Madagascar. Sforțările sânt din cele mai mari și rezultatele se pot de pe acum a­­precia“. -----------00X00-----------­ NOTE w nicii Citeam la dlarii­, de seamă ale Insucce­­sului grevei generale, cum devii unui li­­­­ceu din Capitală s’au oferit a face unele servicii pe care se credea că muncitorii vor refuza a le îndeplini. Elevii­­«poalel­e militare au servit de asemeni la unele servicii. Vedem : •>, aceste gesturi frumoa­se, initiative de —Adaritate sociala si de bună educație cetățenească." Cu atât mai satisfăcuți, desigur suntem când întâl­nim aceste bune voințe la tinerimea șco­lară, mâine chemată a ne înlocui pe noi,­­ în activi­tatei ce-o ducem fie­care pentru binele tarei.­­De mai multe ori s-a vorbit de acea hoărâre a bogaților englezi, ca în timp de grevă să se transforme în lucrătu­rî. Dacă nu toată lm­ea poate fi tot așa de bun ceasornicar, cum era Charlemagne, toți putem fi lucrători in serviciile unde nu se cere multă școală. Noi cari am învățat atât de multe, nu credem să ne fie atât de greu de a afla arta cum se a­­­­prind felinarele, cum se împart scrisorile,­­ ori cum se claseaza de la poștă ! Numai bună voință să avem ! E o faimoasă anecdotă a lui Agrippa , prin care omul de ordine de pe vremea­­ anarhiei din antica Roma, des­­onstră că după cum în organism fiecare organ , are rostul lui, tot așa este și iu societate, i iar o poesie celebră a lui Prudhomme ne­r căuta solidaritatea muncitorilor fără de­­­cid­e O societate nu poate să­­ existe. A­­­­ceste lucruri sunt evidente, dar de nu 1 exclud și argumentarea următoare. Da­r că muncitorii sunt absolut necesari," acei ce nu sunt prin profesiune pot și ei de- i veni, în zilele când meseriașii ar doi să nnu mai fie meseriași ! Din fericire poporul nostru care e­­ ta­ta de luminat, prin înasenta lui inteli­­­­genții, a înțeles că datoria nu e numai pe câmpul de luptă, dar și pe teatrul luptei , vieței, în fabrici și ateliere. Cum n’a de­­i­zertat de­ct cea dîntâiu, n’a fost laș nici ‘ intr’a doua. ! Ce desolare pentru acei ce nu l-au cu­­­ [noscu­t ! Dar faptul că s’au găsit unii din­­ elementele tinere care să se ofere a înlo­cui pe meseriași, în caz­ul când aceștia ar fi avut rătăcirea de a se pune în grevă, este de natură să ne arate spiritul sănătos al generației care ne va înlocui. Și apusul vieței nu mai este trist, cind<­ ai conștiința că după ce ai închis ochii,­­ alții vor­­ judeca tot așa de drept ca și tine ! Petromius -----------00X00-----------­ UNELTELE DEZORDINEI Când s'a instituit cenzura, opinia pu­blica a citat cu surprindere că există un aur „Luptătorul“ ' pe’ care guvernul a so­­­cotit necesar să-l apese alături de „Che­marea“, supunând­u-se deopotrivă contra- Urlut, spre a apăra nu ordinea de Hiat, — pe care astfel de pamflete nu­ o pot­ tulbu­ra. — ci credem noi, moralitatea și­ buna cuviință ce o nesocoteau prin murdăriile de bilete zilnic. Aceasta măsură a avut darul să descopere noul organ, atrăgând asupra lui atenția publicului. Credem deci n­ecesar să dăm oarecari lămuriri u­­tile cari vor avea darul să deschidă ochii acelora ce-și mai făceau iluzii asupra ac­tiv­ităț­i unor instituții financiare interna­­­țiinale rătăcite la noi. Ziarul „Luptătorul“ apare și atelierele așa­­ zisei societăți de editură „România Nouă", la un loc cu „Adevărul" și „Di­mineața" sub direcția financiară și inter­­națională a aceluiași domn Blank. El es­te ziarul clandestin al băncii internațio­nale după cum fostele ziare ale d-lui Mille sunt oficioasele aceleiași bănci. Prin acest organ cu o atitudine bolșevică pro­nunțații se continua în rândurile muncito­rimei campania de dezorganizare dusă prin oficioasele bănc­i și prin politica fi­nanciară internațională a aceleași institu­ții. Ziarul e­ condus de un fost secretar particular la Paris al d-lui Blank, un domn Rabin, și e în strânsă legătură cu U. E. P. Am crezut necesar să arătăm opiniei publice ce se ascunde sub firma clandes­tină „Luptătorul", pentru a dovedi încă una din multiplele laturi ale „politicei" băncei­ Blank.­ La rândul nostru suntem curioși să știm cum privesc românii cari s-au rătăcit în consiliul de administrație al societatei camuflate „România Nouă", toate aceste acțiuni dezorganizatoare pa­tronate de ei ca reprezentanți ai firmei sus numite. Căci cu toată bunăvoința nu se mai poate vorbi de altă politică a a­­cestor instituții internaționale in afară de politica de dezorganizare, dusă prin toate armele. Mărinimii, ziare oficioase „so­cialiste“, ziare clandestine bolșevice, poli­tică financiară internațională, susținerea a­­gitatorilor politici, unirea cu tot ce e an­­­­tiromânesc, — sunt trecute în programul acestor domni ce nu se închină decât­­ unui singur zeu: dezordinea, prilej de pescuiri în ape tulburi. —------------OOXXOO—-----------­ZI CU ZI La serbările de la Cernăuți asistă și d. Cdt.­i azi apaiiul. Ar fi de dorit să se ia măsuri a nu fugi peste graniță, profitind de călătoria oficială. Caveant consider­­ ■fțc A fost de ajuns ca ziarul bastcei Blank să publice proza d-lui N. Iorga pentru ca el să fie imediat­­ censurat. Sunt încus­criri cari aduc nenoroc ! Secretarul general de la industrie va demisiona pentru a lua direcția unei so­cietăți înființate de d. Tăzlăoanul. Locul fostului ministru este, însă, fixat. El e cu totul altul decât in fruntea unei societăți, fie chiar și una din acelea înființate de d-sa­­­­ D. N. Iorga în calitate de cărturar și iubitor al culturei românești, a ref­uzat sa ia parte la serbările universitare din Cer­năuți. El va lua parte probabil, cu multă plăcere la serbările pe care dr. Rakowski le va da pentru slava bolșevismului ru­sesc. • Ab>onati-vă la „VIITORUL" Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA — § Bogătașa din San-Francisco, s­e­ria Blumenthal, a oferit un în­demnat premiu bănesc pentru încu­rajarea tinerilor­­ talente literare. In jurul acestei chestiuni, publicis­tul Jean­ Bernard brodează un foar­te interesant, dacă nu tocmai drept rechizitoriu contra tinerilor debu­tanți. D-sa se întreabă: Oare este necesar ca talentele paralitice să găsească sprijinitori cari să le ofere cârje aurite? Avea­ vom câte­va ge­nii mai mult dacă încurajem astfel pe tinerii literați? Vocațiunea lite­rară să fie ea in funcțiune de un a­­jutor material adică banul să fie­ singurul descoperitor și făuritor de genii? Pusă astfel, cestiunea nu poate fi rezolvată favorabil sistemului pre­miilor de încurajare. Totuși și lucrul acesta ni-l va arăta Jean­ Bernard el însuși, care spre a-și sprijini, părerea, face o enumerare de atitudini:— opiniunea publicis­tului parizian este oare și cum por­nită din teama de a se crea noui concurenți. Cu alte cuvinte, se pre­conizează ne­acordarea de premii, tocmai pentru a se menține o stare materială mai bună scriitorilor e­­xistenți. Dar să trecem la scriitorii citați de Jean-Bernard, Chateaubriand și înce­­ pători. Autorul „Geniului creștinismu­­lui“ era contra încurajării debutan­ților. Un tânăr de vre­o șeapte­spre­­­zece ani, Marie Pharon, ii trim­­ise­­ niște versuri și-i ceruse părerea. .Chateaubriand i-a răspuns: „Dom­­nu­le, nu voiu încuraja niciodată pe autori de a se arunca în cariera li­terelor. Va voiu spune totuși cu a­­ceiași sinceritate că am găsit în ver­surile d-voastră armonie, un accent de adevăr și talent. Cu toate aces­tea, gândiți-vă bine, sunt cel puțin zece mii de poeți pe suprafața „pă­mântului. Și totuși câți poeți lasă fiecare secol în u­rma lui? Unul sau doi, ori trei cel mult! Am obținut­­ poate ceva succese in lunga mea ca­­rieră. Ei bine, domnule, dacă ași putea să distrug toate lucrările­­ mele și să-mi arunc numele în întu­­rnerec, ași face-o cu mare plăcere“. Marie Pharon i-a ascultat sfatul și a rămas toată viața directorul­u­­­­nui liceu de provincie, [ Chateaubriand, după cum vedem nu numai că nu încuraja, dar des­curaja. O scrisoare a lui Balzac . Nici celebrul romancier nu era larg in încurajări. Dovadă această scrisoare pe carte a adresat-o unui debutant: „Cariera literară nu cere numai talent; ea mai are nevoie de o vo­­innța continua, de, o, răbdare ce nu se poate slăbi­; .disprețul librarilor este unul din spinii cei mai înțepă­tori ai carierii acesteia“. Din aceste rânduri reiese veș­nica groază a lui Balzac pentru chestiunile bănești. Cu toate aces­tea nu voia să proteje pe nici un debu­tant. Și aici vedem triumful părerii lui Jean­ Bernard, care ada­ugă, vorbind de Jules Claretie și Léon Cladel: „In cariera mea înde­lungată n’am­­ găsit de­cât doi oa­meni de litere, care să fie buni cu debutanții. Aceștia erau Jules Cla­retie și Léonbla­­ lel, cari aju­t­tau, încurajau și­ tămâiau. De aceia au și avut amândoi mulți invidioși și încă și mai mulți ingrați“, înainte de a trece la seria puti­nilor cari încurajează, sa mai rea­mintim răspunsul pe care Emile Zola l-a dat unui romancier care, astăzi, este unul din scriitorii cei mai apreciați. Georges Beaume și Zola Beaume ceruse lui Zola să-l re­comande unui editor. Zola, care prea era îndatoritor și refuza orice intervenție în favoarea cuiva, i-a răspuns prin scrisoarea aceasta pu­țin încurajatoare: „Iubite confrate, să nu te aștepți la vre-o protecție; nu-ți pierde vre­mea făcând să ți se citească manus­crisele de către confrații pe care ii crezi mai mult sau mai puțin pu­ternici. Nu vei ajunge la nimic. Ni­meni nu are putința de-a face suc­cesul unui începător; debutantul trebui­e­ singur să-și asigure tri­umful. Mai târziu îmi vei mulțim­i pentru sfaturile ce-ți dau“. Poate că sfatul lui Zola era cel mai bun. Ceia ce este cert e că Georges Beaume, ascultând sau nu de Zola, a ajuns un romancier de talent. Se prea poate ca începătorii­ care ce­rea sprijin lui Zola, să nu se mai fi adresat­ vreodată confraților,pe ca­ri comunitatea tip interese, intr’o vreme cînd concurența negustoreas­că s’a împlântat și în lumea litere­lor, îi face să vadă un dușman în orice scriitor. Și succesul său ar f­i în cazul acesta, datorit lui Zola. Mașina de laude a lui Victor Hugo Din principiu, Hugo, lăuda pe­­ toți ce i se adresau. Și laudele sale erau cam aceleași, cu mici variante fiindcă toate porneau numai din imaginația lui fără ca să fi fost in­fluențate de citirea lucrărilor tri­mise. Acestea rămâneau cu foile netăete.­­ Se spune că, in 1832, un poet Tahi­pucci îi trimisese un volum de versuri. Hugo, care primise scri­soarea poetului, nu a mai așteptat și volumul, ca să scrie următoarele rânduri : „Vă mulțumesc pentru volumul ce mi-ați trimis domnule, sânteți un adevărat poet, fiindcă aveți și­ ins­pirație și inimă. In aceste două stă tot geniul. Aveți talent, aveți cuta, deci viitorul este al d-vostră“. i Tampucei, cum fiecare își poate închipui, era în culmea­­ fericirii, când poșta a venit să-1 arunce, în descurajarea cea mai mare și să-l facă sa piarda respectul și admira­ția ce avea pentru Hugo.­­ Volumul ii era înapoiat ca insu­ficient timbrat ! Totuși această îm­prejurare nu împiedicase pe Victor Hugo de a-și arăta admirația pen­tru ceva ce nu citise. Poate­ că dacă și-ar fi dat osteneala să citiască vo­lumele ce i se trimiteau, nu ar mai fi putut păstra obiceiul de a lăuda spre a face plăcere. Se poate chiar ca încurajările lui Hugo să fi avut Cisfeares în papa 2­a șystison aiM panii PREMIUL DOAMHCIBLCHEHTHA1 încurajarea debutanților In literatură.—Victor ——»»fi­n*m*mm*e­­­r ■ [UNK] [UNK]—" 11 ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]»■ in ««—imn mm «»iul. ".im— Hmșo și cei cari IE ceream de scriitor trefane Incurajalăj ^ M.i Săptămâna teatrală ______ de DIM. SERBAM TEATRUL NATIONAL: ,iH»aptan Beau­or“ s`n­ „te­ ați vroi“ (Twelfth-Night: or, What Jou Will). Com-dio In cinci acte de W. Shakespeare. Teatrul Comedia: Pariziana, comedia în trei acte de Henri Becque; Răposata mama Conițel (F­u­ia n­ ére du madame) comedie Intr’n­ . c­­u. .. i­Comediile lui William Shakespeare, re­prezintă a doua ipostază a realizării sa­le teatrale, prin care dovedește că spiri­tul său era eminamente satiric și că a­­tunci când din profunzimea durerei ome­nești ridica conștiințe noi — pregătite pentru luptă și pentru moarte —își colo­ra arena acțiunilor tragice, cu acelaș ris batjocoritor, cu aceleași apostrofe de ob­­servațiune critică. Comedia lui este o vecinică biciuire în caracterele inșilor și în alcătuirea firei omenești. Shakespeare nu-și ridiculiza contimporanul ci pe acest moștenitor al pământului și al tuturor bunurilor. O­­mul Sceptic și revoltat spiritual, revolta lui și disprețul pentru sărăcia duhului, a exprimat-o în tăișurile cinice, ale unei săbii de comedie. Comedia lui taie dureros în aluatul fi­rii umane, și rîsul verde— pe care-1 stir­­nește imensa nerozie a tipurilor lui cari tind spre sinteză— este­ rîsul dureros, al cunoașterei de sine,­este aprobarea invo­luntară a modelului, in fața portretului­­caricatură. Ce intenții a urmărit Shakespeare în „Ce-ai voi’* ! Ca alcătuire m­esteugară, comedia a­­ceasta nu are nici țesătura acțiunei nici firul conducător al desfășurărei scenice, pe care a știut totdeauna să o treacă prin scara ascendentă a puterei sale de re­prezentare — nu, comedia aceasta este un summiim de caractere firești, înșirate ca pe o sfoară panoramică și mișcate de gestul imperativ al autorului — ca niște clowni de carton, cu care copiii se joacă, fără să înțeleagă tragedia adevărului lor comic. Adânca sa observație a operat în esen­ța visului, cu o putere de generalizare u­­niversală, și astăzi ,baliza lui pare nouă și proaspătă, fiindcă nerozia se repercur­­tează de-a lungul veacurilor, fiindcă in­suficiența omeneasca tinde spre idealul perfecți­unei într'o sforțare zadarnică, fiindcă fiecare din noi am putut sonda absurdul sentimentelor noastre comice, fiindcă prin această caracterizare se zu­grăvește cu vreme perpetuă: „Was not for age, but for all time". (N’a fost numai pentru o epocă, ci pen­tru toată vremea.) S'a scris în legenda lui, că Twelfth­ Night sau t­hat Jou will, tradus la noi prin „Noaptea Regilor” sau „Ce-ai voi“, a fost scrisă pentru sărbătorirea­­ unor re­gi, veniți la curtea reginei Elisabeta. Regii treime să viră, trebuie să se înve­­i­­ească; se mai crede că regii nu pricep firea omenească, fiindcă nu cunosc ya­­tic­.;>ți­, speciei, din­­ îngusta îngrădire a palatului; de aceia Shakespeare a atârnat tot v­ivorul uman și l’a agitat­ in furtu­na comică a sentimentelor sufletești — zise de proști, nobile — i-a vânturat ca pe o pleavă în ciurul iscusinței sale sati­rice și a făcut pe regi, să râdă. Se credea că a reușit în aceiași cantitate ca și astăzi. Iată pentru ce, Noaptea Regilor, a a­­dunat pe nebunul filosof în clownul con­tesei Olivia, acest­ demoniac spirit de trădare, acest cinic judecător și critic exigent; pe Malvolio, intendentul Oli­viei, prostul Taganlat, expresie­ de strim­­toare mintală; pe Fabian, farsor cara­ghios; pe Sir Fairy Belch, un sceptic co­mic, care disprețuește o­ viață orânduită de societate și își creiază o formă nouă, prin beție, cu aceiași mentalitate origina­lă, cu care alții .i­urit realitatea la mor­fină sau­ opium; pe Sir Andrew, laș pină la ridicol; pe Olivia sentimentală pînă la confuzie; pe Orsino, ducele Iliriei, grav ca un rege și slab ca un rob — pe toți tipii sintetici care trăesc și se înalță în­­tr-o societate neghioabă. A însuflețit a­­ceastă galerie ridicolă, cu­ farsa unei dra­goste disimulate de travestite și a în­cheiat spectacolul cu cântecul nebunului, profilat pe cortină. Distribuția și atmosfera a fost priel­nică spiritului comediei,­ și realizând în­că odată un spectacol clasic, Teatrul Na­țion­al își îndeplinește datoria re­­ducă­tor și , inițiator intelectual, purtându-și mai departe intenția, în programul vii­tor. D-l Bulfinsky a realizat pe Sir Toby Belch, cu o volubilitate rară, de verb și mișcare. E primul rol de comedie carac­teristică pe care -l zugrăvește sugestiv ca o estampă, pentru ca mâine, să-l incar­neze pe Falstaff din Merry Wives of Windsor. D-l Valentineanu, un nebunul Oliviei, a jucat un rol greu, afară din compatibi­litatea d-sale, lojii pentru care a suat mai puțin de­cât a cântat. A dovedit încă odata ce element prețios este și dacii nu ar fi avut preocuparea cântului­, s-ar fi putut transpune absolut, în moliciunea lipicioasă a c­o_wmului, și ar fi descoperit mai multe formule de maleabili­tate tru­peasca, inerente personificărei tipului, ce reprezenta­, lu-l Manu în Sir Andrew, «i-a reușit, comicul, grație reticențelor cu care își ta­ie cuvântul și grafie măseeiisaie ea care­­ mimează sublinierile și intențiile rolului. D-l Mărculescu in Marvelio, bombas­­tie, în efecte, a caricaturizat tipul printr’o supraîncărcare de detalii. Alai simplu, cred ca ar fi fost mult mai Shares"poarîai J. M. Constantinescu în Orsino, ducele Iliriei, a fost grav și reținut, poate chiar prea reținut rolocarea. Mai multa estibe fhnță, ar fi variat impresia. ț­in găsit pe el­ la A­na Luca în Olivia, cu prea m­ult aplomb, pentru esența valu­lui,care e plămădit spre comedie de care ic­­ter și urt spre dramă internă. Silueta sa are însă poze de tablou și cadrează fru­­­mos cu finețea concepției englezești. f D-șoara l­irăulescu în Vio­a a jucat in­ mod variat diferitele etape ale rolului sis și de aceia a reliefat într'o infinită variație de registru și pornire dumirică, întrupa­rea Violei. Căttform în pagina 2-3

Next