Viitorul, noiembrie 1920 (Anul 14, nr. 3788-3811)

1920-11-26 / nr. 3808

^ í Brasraí 15** ■ 4k PAGINI ^ PP - vin«ri ae Noembrie «ao É A BaSl^ ' ^,n^NA^^e:I REDACȚIA1 ADMINISTRAT!? [ ANÜNCIÜRI COMERCIALE 'PA —um mm BSÍ<I Vn au. . . . Lei 120 l| Un an . . . . Lei 2Í0 STRADA EDSARD OUiNET No. 1 lrim,M,P, - „ - . „ . , ——— B%BH BÁNI ■w im Șase luni. . . » 60 îl Șase luni. . . » 120 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI Ro IJ Se primesc direct la Administrația ziarului, strada . ji |§ J»»**—■ j ...............­ ___ Ins » •­­_r » Bu • * 60______Trim­anele: JHrec­ht 01/­43; Redacția si Administratia «I :j/u___Academiei No. 17 ?i la toata Agentile de publicititi­n g]28pf 'SigsT ‘mse*stóe Vineri 26 Noembrie 1920 Ce a făcut sub»secretariatul de stat al reîacereii' apre?vizionarei— mn iiHwi ii ii vii'iii WNW tfuuT ».mii i, i> ni unii im vori cine se aștepta ea, odată cu înființarea subsecretariatului de stat al refacerei și aprovizionărei, cuiza alim­entar’ä care se accentria tot mai mult în acea ve­me, sa f.c. itaCa im ctiiimată deci pu­tin atenuată In parte. Litera’Uțele erau lari­time, întru­cât un organ oficial care să se ocupe exclusiv cu aceste două ches­tiuni. nu se putea să nu dea rezul­tate bune, când­ mai­ ales i se desti­nase și fonduri su­pra suficiente pen­tru ducerea la bun sfârșit a cti­sșitiu­­nilor ce i se dăduse spra rezolvare. Criza alimentară ia pro­porții Și totuși speranțele s’au spulbe­rat.; criza aliimentară ia proporți­­lui­i tot mai mari, devine din ce în­­ da mai alarmanta. Su­­isecreta­riatu­l aprovizionărei, cu toată activitatea lui stăruitoare, și-a negat rostul și se i­ăsește actualmente în fața unei stări d­e lucruri pe care este cu to­tul incapabil s’o­ îndrepte. Astăzi stăm cu mult mai­ rău de­cât atunci când pentru aprovizionare țara noas­tră nu avea un minister special. Aceste rezultate detestabile tre­buiesc atribuite nu greutăților ,de tot soiul pe care le-au omis evenimen­tele răzb­oiului ci numai lipsei lo­tri­le de metodă. Subsecretariatul de stat al reface­­rei și aprovizionărei a intrat in Iintă fără să fi disecat în prealabil elem­entele pietei economice din a căror coordonare chibzuită s’ar fi putut obține foloase reale pe care numai bunei voința și râvna nu le pot produce.. Iată cauza că după doi ani dela încheierea păcei când în toate cele­lalte tăvi, criza alimentară a fost a­­tenuată la noi, popu­lațiun­ea .suferă groaznic.­­ Chestiunea pâinei Dar să lăsăm la o parte lipsa tuturor articolelor alimentare și­­ să ne ocupăm numai­­ de aceea a celui mai indiisifonsabil aliment: pâinea. Mai întâi un tablou, edificator . In tara noastră ...eminamente a­­gricolit“, în tara noastră blagoslo­vită, de Dumnezeu cu de toate pâi­nea dacă nu a lipsit cu totul a avut în sch­imb prețuri­ fantastice. Astăzi chiar, după o criză de pâine simțită la­ sate și la orașe, dar mai ales în Ea,pu­ci la tăreî, pâina costă .2.5« și eu greu se găsește: , Să vedem cât costă .1/iîst aliment strict necesar în celelalte ta­ri dintre care unele nu sunt aici „eminamen­te agricole“ și nicii n’au subsecreta­riate speciale pentru aprovizionare. In Germania pâinea integrală costă 3.75 ; în Anglia 0 fr. 70 (pâinea alb­) ; în Argentina 1 fr. (pâinea albă) ; în Belgia 1’fr. 13 pâinea in­tegrală și 1 fr. 25 pâinea albă ; in Spania 1 fr. pâinea, obișnuită ; în Statele­ Unite 1 fr. 15 pâinea albă; în Franța 1 fr. 30 pâinea integrală, în Italia 1 fr. pâinea in.+claiă; în For­tugalia 1 fr. 30 pâinea d­e prima calitate și 0 fr. 50 pâinea de a doua calitate;­ in Suedia 2 fr. 50 pâinea obișnuită ; in Elveția 0 fr. 70 pâi­nea integrală. In grânarul Europei... Va să zidi, în­ România în grâ­narul Europei, populațiunea plăteș­te pâinea cu acel aș preț cu care po­pulația altor țări plătește pâinea provenită, din grâul importat de la n­­oi. «aude aiurea. Lipsa de metodă a­­ Subsecretaria­tului de Stat al aprovizionărei s’a ilustrat totdeauna prin șovăirile lui necontenite și prin lipsa de pâi­ne îndurată de populationi la dife­rite epitete, și statul a fost păgubit și poulațiu­­nea a trebuit să ducă lipsuri. E vor­ba de faimoasa făină pe care acest­­ subsecretariat a cumpărat-o cu 8 lei kilogramul și care acum 93 vin­de cu 2 lei și 50 ban­. Perspective pentru viitor. Astfel stau lucrurile deocamdată. Nu știm, dar bitinism ce va fi la a­­­­nul, după o iarnă timpurie care a­ oprit în­ Iot efectuarea muncilor a­­­­gricole și după o politică economică­­ de export care golește hambarele și r ■pregătește dezastrul,­­ Este­ tim­­pul să se ia o atitudine, hotărâtă în această gravă chestiune,­­ Subsecretariatul de stat al aprovi­­­zionăriei să se gândească­ că hrana­ populați­unei este o sarcină de care are să răspundă și că trebuie să ia­­ toate măsurile pentru a preîntâm­­­pina o criză, ce poate a­vea urmări dezastruoase. ----------ooxoo----------­CU PRHEJUL UNOR IFICIDZNTE Vremuri noui... Vremurile noul au readus în dis­cuție problema necesitatei unei edu­­cațiuni creștine și naționale. — sin­gura în stare să stăvilecescâ anarhia și să îndrupie noul­e amarații spre munca spornică din care România a­­re nevoe^spre­ a se reface vechile programe, — în cari diver­sele științî er­au îngrămădite în min­tea elevilor fără a ține seama de pre­gătirea sufletului în scopul unei bu­ne întrebuințări­­ a cunoștințelor, s’au dovedit insuficiente. Nevoia re­­generarei morale se simte mai mult ca oricând și principalul ei­ factor , este desigur școala și biserica, lu­crând în strânsă unire. Numai ast­fel vom ajunge să infiltrăm, în sufle­tul tineretului­ nostru nu numai spi­ritul de sacrificiu al eroilor de la l Mărășești, dar și dragostea de mun­că statornică și coordonata întune­cată adi prin ace d „val de lene" ce este consecința fatală a unui război în îțglungi­t si­ greu­. Iat a ceea eg tre­­i bue­i săi bric capă, dascălii noștri. — e­­­tât acei ai școlilor elementare cât și acei ai m­anieflor instituti, din ci­ptură. Din nenorocire î­rățătura noulor timpuri e întunecată­ de unele ten­­dinți nedeslușite cart, ori­cât de sa­vante ar părea, — roman totuși cu ■un fond dezorganizator și anarhic. Unele, școli, sub diferite pretexte, — se lipsesc de necesar,a­ legătură cu biserica și învățăturile ei, nesoco­tind credința care de veacuri este în­filtrată în sufletele românești și dînd o îndrumare greșită tineretului prin­tr’un râu, un foarte rău. .eo.nmlu. Asemenea cazuri am avut în Bucu­rești. — iar azi ne vine știrea unuia și mai grav petrecut în alt ce­ úru principal al culurei românești. In Iași. In adevăr conducătorii Uni­­vemității din Iași, au crezut nece­sar să înceapă cursurile fără legiui­ta și creștineasca sfeștanie,­­ pre­văzută de­­ Alfel în regulament. Mulți studenți, loviți în credințele lor de acest inexplicabil lapsus au protes­tat cerând, să­ se­ facă sărbătoarea religioasă. N­u știm care a fost răs­punsul senatului universitar, .r­ ve­dem­ însă că necăpătând satisfacție, studenții s’au­ postat la­ portu­l Uni­­versitătei, oprind f pe acei cari, fie că­­erau de altă lege, f­ie că se uniseră: cu­mbăr-cugetătorii ce-au uitat că credințele religioase moștenite tre­­buesc respectate, — voiau să înceapă cursurile. Nu știn ,ce măsuri se vor lua con­tra acest­or str­denți ■ vinovați că au voit să impuc respectarea religiei lor și ar­ înțeles,­­mai bine rostul oßuilor timpuri de­cât acei cari e­­rau chemați sa-igepnäuea. Ceea ce cm, voi însă­ este ca schitiătorii u­nei măsuri periculoase in lașul,ce are atâta nevoie de.­.încurajarea credin­țelor­­ creștine și optionale să revie, aplicând, cel putin regulamentul, da­­că nu cred­ necesar să facă ceva mai mult... ,"­­ - ----------poxoc----------­ TOT PRESA­­ IIOTE­I CHESTIUNI LA ORDINEA ZILEI * Internationa! a pâine! co»fEr,hTo.e IWata economica ERNAȚIONALA , Cercetând acum câtva timp situa­ția morală a presei noastre, arătam­­tendința nenorocită ce se manifestă i de câtva timp ca :­organe de publici­tate cari pretind să exercite o înr­u­­rire asupra opiniei publice, să fie cumpărate sau înființate nu de oa­meni politici sau de anumite grupări politice, ci de oameni de afaceri, de bănci cu­ capital international,­pen­tru cari presa nu este un mijloc de propagandă a unui program politic de­­ interes obștesc, ci o simplă întreprin­­­dere, cu îndoit scop: pe din o parte­ o rentabilă afacere comercială, pe de­­ alta un mijloc de a influența opinia­ publică în sensul dorit de comandi­tarii ziarului. Știam că în centrele din Apus e­­xistă de mult o întreagă presă din acest fel. In America, mai ales, trus­­­turile cari tind spre acapararea vie­­­tei economice, marile case de ban­că , cari învârtesc o întreagă politic­ă pro­­prie economică și financiară, își au de mult organele lor de publicitate menite să slujească, nu interesul ge­­­neral și interesele particulare ale­ a­­cestor­­ uriașe întreprinderi. Îi România acest fel de presă, nu­mită în Statele­ Unite presa galbenă, este o creațiune de dată recentă, căci acapararea ziarelor în forma ei brutală și sfidătoare s’a m­anifestat acruns, după­ războiu­,­când capitalu­rile internaționale își caută pretutin­deni noi terenuri de activitate. Nu e nevoie să cităm nume, toată l l­um­ea știe cari sunt ziarele vândute oamenilor de afaceri, „naționale“ sau internaționale. De altfel, chiar dacă lucrul am fi în­deobște cunoscuți, atitudinea acestor ziare în Chestiu­nile mari de interes obștesc le de­­­mască.Dacă în chestiunile cari nu ating direct sfera de interese pentru apărarea cărora aceste ziare au fost „finanțate“, ele se mai silesc, de o­­chii humei, să păstreze o atiti­dine ca­­­re să nu jignească prea mult simți­­ tóíántul public, — apoi îndată ce se ivește la ordinea zilei o chestiune <je intră în sfera acestor interese, ati­tudinea lor nu mai poate fi ascunsă, căci comanditarii își cer drepturile.­­ Iată, de pildă, chestiunea așa de­ însemnată a căilor noastre ferate, și­­ a svonurior de concesionare pe cari. .— pentru a pipăi puls" opiniei pu­blice,—tocmai presa aceasta le-a spus în circulație cu persii stdnfii, și cu toate desmințirile ,presei oficioase a guver­nului. Fără să se inspire nici de interese­le vitale ale Statului, nici de senti­mentul general al opiniei publice, presa internațională scrisă în româ­nește își începe campania pentru care e plătită. La început, cu oare­­cari menajamente, căutând cu abili­tate să exploateze dificultățile mo­mentane ale transporturilor cari au desigur o repercusiune în spiritul­ pu­blic, pentru a afirma apoi în mod e­­ronat că lumea primește cu indife­­­­rență orice idee de conncesiune la stre­ini a căilor noastre ferate, — numai­­ să se îndrepteze cu o oră mai cu­rând situația de astăzi.Urmărind cu tenacitate rolul pen­ i­tru care a fost creată, acela de a­ influența opinia publică în sensul in­tereselor bancherilor internaționali cari o­ comanditează, presa aceasta e incapabilă de a privi chestiunile mari altfel de­cât prin prisma intere­selor pe cari le apără. Se poate discuta în mod real și cinstit cu o asemenea presă ? Desi­gur că nu. In zadar s’ar reaminti lup­ta de decenii dusă de Statul rom­ân pentru naționalizarea rețelei sale de căi ferate; în zadar s’ar spune înainte însemnătatea covârșitoare ca Statul să aibă în mâna sa instrumentul de ■căpetenie al propășirei vie­ței econo­mice și industriale, ca și, însăși inte­resele apărărei sale naționale; în za­­­dar s’a­r arăta că dificulltăți trecutoa­­­re nu pot justifica o politică coloni­ală, care să întoarcă­­ cu decenii-îna­poi mersul spre progres al unui stat neatârnat, care vrea să rămână stă­pân­i pe­­ destinele sale. Toate acestea n’au nici o însemnă­tate pentru ziarele cari n’au în ve­dere decât interesele cap­alismului internațional. De­ aceea o discuție o­­biectivă cu ele este absolut inutilă. Din fericire, opinia publică știe cu cine are a face. Cu acel bun simț, cu acel spirit de discernământ firesc pe care nici o abilitate ni-l poate uim­i bun, ea știe să deosebească mobilul­­ presei vândute, de preocupările de interes obștesc ale presei nationale. Chestiunea Căilor ferate a fost nu­mai­ un exemplu, care s’ar putea în­mulți la infinit. In general, de câte ori interesele naționale sunt fată în fată cu cele internationale, fenome­­­nul se repetă. Publicul, prevenit, nu­­mai acordă nici un credit acestei prese. Ea rămâne totuși o manifes­tare bolnăvicioasă, a vieței noastre publice­ —---------00X00-----------­ZI CU ZI D. Take Ion­escu doritor d­e a adu­ce elemente noi și valoroase în di­plomația noastră, s’a adresat d-l ui Mihai Plesnii , pentru a fi numit re­prezentant al țarei la Cairo. Emi­nentul diplomat a­ refuzat însă l acest PDsS socotit inferior meritelor sale. _ D. Take Ionescu a fost mai feri­cit, însă, cu d. Ivanovici, autorul u­­nei i­nteresante biografii a „marelui european“, care a mumit să fie se­cretarul comisiiuiiei române la „Li­ga Națiunilor“. I . La ministerul apro­viizio­nărei s’a­u făcuți iarăși noi numiri. Populația­­ are de ce să­ fie în doliu, căci de câ­­te­ ori se fac noi numiri de directori generali o foamete se întinde la mi­nisterul „consupian­iei“. Vr In Germania face vâlvă cazul drama­turgului de talent Kaiser, prins cu hoții ordinare. Cum Kaiser este un literat, s'ar putea numi loviturile sale „inovații". Ziarul d-lui Tăzlăuanu se ridică contra libertaiei presei. Nu-i con­vine „calomnia“: „Ltertatea presei a devenit pentru unii, libertatea, calomniei. Dacă în vremurile normale practicarea unei tfiigine p­ ea­li-l^­tățî lovea numai in­teresele vpeta%sale ale celor vizați, astăzi ea primejduiește întregul edi­ficiu social și atinge interesele obș­tești prin­­ gravele consecințe pe cari le poate avea“. Evident că­­ biârfirea este o infa­­­iție. Dar a arăta cum sunt și ce sunt „inovațiil­“ d-lui Tăzlăoanu, credem că este o adevărată datorie de onoa­re a presei, — și dacă­­ nu și-ar în­deplini această datorie, ar fi ne­demnă de rolul ei educator și m­ora­­­lizator.." 1 . I D. Take Ionescu după ce a aran­jat «oairta Europei, și a alcătuit Mi­ca Antantă, fără voia nici uneia din tării, chemate a se înțelege în bloc, se preocupă de reorganizarea parti­dului democrat. In enciclica trimisă la Botoșani, d. Take Ionescu spune că „obiceiu­rile din trecut­ s’au dovedit cam ne­potrivite cu vremea“. Da­rî obiceiuri ! Noi credem că d. Take Ionescu a rămas ac­elași și ca atare dacă e vorba de o neorganizare a­ partidului, ea ar trebui să înceapă . prin d-sa. Dar nimic mai greu de­cît ca cine­va să se cunoască pe el Însuși. ■ OOSXOO "■ ■ ■«>>«• Pâinea săracului și cea a bogatului OHIN­EUITI­E AGERE In țările unde cultura este o for­mă necesară a vieței, învățământul universitar nu are numai o latură profesionistă, dar se vede în el un mijloc de perfecționare sufletească a unui neam. In special Belgia, care este una din țările unde se împacă mai bine cultura democratică a masselor cu aristocratica cultură superioară și de elită,ne dă prin așa numitele „ex­tensiuni universitare“ exemplul u­­nei răspândiri a cursurilor înalte în popor. Aproape fiecare „faubourg“ al orașului lui Carol Quintul are câte o universitate, unde învățați și meșteri conferențiari, expun publi­cului mare recentele descoperiri, marile probleme ale vremei, chesti­unile fundamentale ale vieței de azi. De altfel Belgia ne dă prin crea­­­rea marilor universități organizate după cele mai nouă metode de cul­­tură superioară, exemplul iniția­tivei particulare aplicate în învăță­mântul superior. , „Universitatea liberă“ din Bru­xelles, care de fapt este cre­ată prin generozitatea bogaților particulari ca și „La Nouvelle Université“ de care se leagă numele marelui Pi­card și Elysée Rechts, sunt mode­lele Cele mai reușite ale instituțiilor de înaltă cultură academică cre­ate fără de stat. Vedem în noua Creațiune a Uni­­ver­sităței libere sau populare, care își deschide ciclul conferințelor­ la Fundația Carol din București, o fru­moasă inițiativă similară acelei din civilizata Belgie. ■*> In această universitate unde sunt chemați să profeseze ilustrațiile ca­tedrei, scrisului și baroului Capita­lei, toți cei ce se interesează de pro­gresul învățământului nostru supe­rior, trebue să vadă o contribuție de cea mai mare utilitate la opera in­telectuală a universităței române și de stat. Seria conferințelor care se vor ține la Fundațiunea Carol va forma Kit­tel'lanțul de idei care va lega suflet de suflet, și va arunca lumina în straturile dornice de a fi instruite,­ dar neputincioase a primi acestă l­u­mină de la catedrele de stat. Unde se cer condițiuni formale, legale și regulamentare. Universitatea populară devine ast­fel o formă de independență intelec­tuală și o manifestare de cea mai pură esență democratică. Toți oamenii de bine nu pot de­cât să laude și să susțină această interesantă inițiativă. Petronius —------------COXOO- --------------­ECOURI Ascupi ultimele cifre oficiale populația­ N­- nea Retrogradului care, înainte de râzboi era de 1.800.000 de locuitori a scăzut azi la 711 mii din care 65 la sută sunt femei. Ca să știe și d. Hie Moscovici... j — R­ezultatul referendum­ului­ printre u­ Vaferii minori din Belgia a condam­nat, definitiv, greva acestora. In con­­­­sacință Federations minerilor a decis ca sa se reia lucrul peste tot încă dela 10 N­oembrie ca să zică nu numai în Româ­­­nia suflă vântul «reacțiaoei»«. j C­onferința internațională pentru epasse­­porto-uri, care e pusă sub auspiciile L­igei Națiunilor, a luat licărîrea să elaboreze un tip de passeport, uniform tu­turor statelor.­­Taxa pricepută pentru a­­cesta își va pierde vechiul­ caracter de fis­calitate și el se va livra persoanelor in­teresate fie în vederea unui singuri călă­torii,­­fie pe termen de doi ani. I­n luptele cari au avut loc la Verdun, pe vremea războiului mondial, au că­zut peste 800.000 oameni, dintre cari jumătate sunt francezi, i­ar rs sunt­­ aliați.­­ Cercetările pentru identificarea acestor eroi mfergsc însă foarte greu, abia dacă au­ fost­­ cunoscuți 80 de mii. | ------------1—00X00.-----------------­ DUPĂ RĂZBOI Interesantele constatări ale ssmul e­conomist francez In timpurile vechi ceea ce a ca­­­racterizat relațiile între popoare, a fost un spirit de exclusivism, dus până la ostilitate. Streinul la Romani era dușma­nul. Epoca feudală avea ca principiu izolarea. Secole întregi nu s’a înțe­les că acțiunile reciproce dintre po­poare erau necesare progresului. Religia prin comunitățile sale a mai nivelat lucrul și în special fap­tul pelerinajului, a preparat apro­prierea între popoare. Pe măsură ce europenii descoperiau mari bogății aiurea ideea expresiei se întărea. Relațiile comerciale se înmulțiră, căutându-se și în materie comerci­ală, ca și în materie politică, equili­­bruri noi. A venit la rând teoria balanței co­merciale, strigându-se că este peri­culos a se cumpăra prea mult din străinătate. Aurul și argintul sunt bogății, cari trebuesc păstrate, deci cumpărați cât mai puțin din afară. Această concepție nu întârzie să se modifice. Sforțările lui J. B.fSay, Conden, Bastiat, aduseră triumful ideilor de libertate. Toată lumea a început să ceară înlăturarea obsta­colelor de-a cumpăra și de-a vinde. De aici o serie întreagă de acor­duri internaționale. Dar în această punere de acord s-a constatat inega­litatea desvoltăriir popoarelor. Une­le cu bogății mari nu le-au putut pune în valoare din cauza insufi­cienții, mijloacelor și atunci în mod instinctiv măsuri de protecție și de apărare. Exemplu: Angl­­n care avea cea mai frumoasă industrie minieră metalurgică, textilă etc., s-a văzut concurată și invadată de germani pe acelaș teren, iar Anglia luând măsuri de apărare. Viața ecomomică normală isbucnind războiul, care a avut cauze mai mult economice, el a re­voluționat din acest punct de vedere vechile sisteme ducând fatal la ra­porturi noi între­ popoare. Aceste constatări se explică d­ l George Blondel într’un articol inti­­­tulat­: „La politique comerciale de l’avenir” și publicat în „Revue éco­­nomique internationale”. Autorul constată că astăzi lâncezeala de care se plânge lumea, nu va dispare de când în­ ziua, când toate popoarele vor găsi o viață economică convena­bilă. Pe terenul economic se vor pro­duce primele aproprieri. In Franța a început să se pună în­trebarea : Putem noi ajuta Ger­mania fără a ne lua garanții? Nu va urmări ea pe terenul comercial ace­iași operă, care a încercat’o prin răs­­boi și care atunci nu i-a reușit? Anglia este târâtă pe panta unui protecționism, care se va accentuia din cauza măsurilor luate de curând de Germania. Esențial oportunistă Anglia se preocupă de a ști unde-i sunt inte­resele. Pentru acest motiv a interzis im­portarea de mărfuri pe un preț infe­rior prețului de vânzare in țara de fabricație, precum si importarea mărfurilor a căror grafeare va fi fa­vorizată in raport cu produsele si­milare engleze.In vederea depre­cierii schimbului extern. ?fosta sariSQ americane Americanii și ei sunt pu­țin dis­puși a’șî deschide porțile în toată li­bertatea, după toanele sau nevoile atâtor suflete moarte și vii, părea că respiră și trăește. Porumbiștele, holdele de grâu și de o­’ văz, cânepișile, grădinile, casele, pădurile/ toate zurizeau, șușoteau, fâsâiții, vorbind­­ un gra­u aspru, ințelegându-se și bucu­­­­rându-se de lumina ce se aprindea din ce în ce nist roditoare Glasul pămăntulu­­i pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului ca o chemare, copleșindu-1. Se simți mic și slab cât un vierme pe care-l calci in pi­­­cioare sau ca o frunză pe care vântul o­­rbitorește cum îi places. J Insă, pentru a avea pământ, vă trebui să se însoare cu Ana lui Baciu, fată us­­­atica, iubitoare, supusa, înamorată de len, si bogată .­­ Vasile Baciu, tatăl fetei, e tot așa de îndârjit­ în a-și păstra pământul său, pe , care n’ar vrea să-l dea cu nici un preț ; Ie aceia caută să-și mărite fata cu George al Tomei, băiat înstărit, cu pământ , — nu de dragul acestuia sau al fetei, — ci numai din dorința pătimașe și strașnică de a nu-și în­trei­a „ce-i al lui". Lu­pta, cea . are P­­tre Ion al Gianeta­­șului și Vasile Baciu începe instinctivă, tragică" nimicitoare. Ion spre a-și ajunge ținta înșeală, se-l lace pe Ana,”— cu toate că n’o iubește. '. —și so lasă însărcinată. Atunci lupta­se dă pe față . Vasile începe să-șî stâlciasc’ă fata tin bătui; dar nu se îndură să-și dea pământul, Ion, „stăpân pe situație", tra­sează, se arată neînduplecat, făta cu toata averea Baciului sau niimic. Alături de tragedia pentru stăpânirea pământului se joacă drama învățătorului, a preotului român din Adinal. Paralel, a­­utonul dă cele două aspecte ale vieții de­­ resturile care constituiau o for­­midabilă putere se întăresc tot mai mult. Ei e­rau în mâinile lor armie care sunt teribile pentru rivali. Re­organizarea Europei îi lasă aproape indiferenți. Ei nu se gândesc decât­ la afaceri și grație materiilor prime ce nu­ îî fac stăpâni pe situație. Pentru foștii neutri problema e schimbată. Eî doresc libertatea co­mercială. Schimbul fiindu-le avanta­j­jos, eî stau mai bine ca Franța, Ita­lia, România, etc. Reluarea relațiilor pentru ei e de un interes capital. Un economist el­vețian scria în ultimul timp : , Noi murim din cauza bogăției noastre“. Germania nu e distrusă economiceșie Autorul crede că relațiile comer­ciale trebuesc reluate, dar are re­gretul să constate că între învingă­tori nu e stabilită solidaritatea eco­nomică care trebue să fie urmarea’ solidarității militare. , Orice s’ar pretinde, Germania nu este ruinată. înaintea războiului ea a câștigat atât din comerțul și indu­stria sa, a­­ fost atât de puternic uti­lată, că în curând va deveni acelaș concurent redutabil pe piața mon­­­dială. Comerțul­ german a pregătit in­vazia militară. Nenumărați comis­­voiajori, amploiați, ingineri, munci­tori de uzine, stabiliți în Franța, Bel­gia, etc., au fost atâți spioni, cari au condus trupele și au dat relațiile necesare celor ce invadau. Astăzi Germania privește lacomă la Rusia, unde speră să găsească de­­bușeuri. Toți gândesc azi în Germ­a­­nia că: „Reorganizând Rusia in pro­fitul lor, ei vor deveni din nou cea mai puternică națiune“. Trebue ca viața economica, să se îndrepte, trebue ca comerțul cu Germania să se restabilească, se spu­ne azi în Franța. Intre Germania care are rezervi­ de cărbuni considerabile și Franța care posedă minele de fier cele mai importante din Europa, natura în­săși a preparat un viitor acord. Dar trebuesc studiate în mod precis con­­­dițiile în care schimbul trebue să se facă. In industrie și în comerț, este ca și în arta militară. Cineva i­ti tri­­­umfă,­ decât făcând în fiecare zi noi progrese. Nici un popor nu poate a­­vea pretenția de a-și fixa de acum în mod definitiv un program complect pentru vii­toarea politică comercială. Oamenilor de stat dar văzători le aparțin de-a decide, pentru fiecare produs industrial, daci­ trebue să re­curgă la măsuri protecționiste sau din contra lăsat comerțului o mare libertate. Luptele economice vor turbura încă mult­ timp viața popoarelor. I. D. BAIRZAIF, --------hi I'im Im­im-innnii iittiiiiiiiiiiiind loborati­va ia „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR­Ul SEARA­­ [UNK] '*** Cronica lterară IONU» I, Glasul pămintului.—II. Glasul iubiri (roman) de LI­VIU REBREANU *) Romanul românesc a început timid,­ftirei­ noastre , dar e prea subiectiv, nu­­cu încercări neizbutite, cu schițe subiect Trate gâriguri ascunse, se supără, izbuc­­tive, prin Dan al lui Vlahuță ; a luat ca­ m­eșten­ikrii împotriva propriilor eroi, fact­orul unei povestiri de întâmplări și pe carehjios^lepatizează, ca de pildă în de peripeții, a unei nuvele lungite,­­fără Tän Șel Sl­atin 2) și e tendențios ; are o adânciri psihologice și cu fanioșe cari­ se at­tuine­­rc9a fragmente, nu vede tota­lnișcă _ în formă de păpuși — cu per­­litățĭ nu vibrează viața intensă, trăită în­sonagii scoase din cap pe dea’ntregul, cu­­ tai în­tins și pe urma exteriorizată prin țărani , așa cum ș’i-i închipue oamenii ■ artă ; cade, de multe ori, in plin retorism dela orașe sau cărturarii — idealizați, și ne dezvălue mereu apucăturile sale de îmbrăcați de sărfu­­­­re, ori și „le re­­diletant-filozof și... descinde direct din miniscențe ale citirilor, în operă lui Tolstoi și din Turghenieif ca imitator. E Ion Slavici, Sadoveanu, Sandu-Aldea și încărcat cu reminiscențe și copleșit de alții. D. Duiliu Zamfirescu a căutat să ne tendințe, descrie pătu­ra de sus, pe intelectualii de D. Demetrius zugrăvește viața așa cum la noi și Viața la țară este o nuvelă, mai ni se prezintă­­ in ultimele sale romane mare, care Se va soco­ti în istoria litera- ————• ______­­ *) Chiar etimologia cuvântului Scatiu I.­ Editura „Vieții Românești“, două denotă disprețul d-lui Zamfirescu pentru Volume, bietul erou. ♦» * ■ . c . ;• b) La un mom­ent dat subsecretaria­tul acesta a scumpit pâinea săracu­lui și a ostenit-o pe aceea a boga­tului, prin faimoasa unificare a ca­lităților de pâine, de pe urma căreia (Orașul Bucuriei și Matei Dumbi­rău) se străduește a reînvia Bucureștii de acum vre o douăzeci de ani, cu multă exactitate, dar f­ără acea simpat­e care îmbrățișează totul, care dă viață totului, care însuflețește cele mai mici obiecte și împrumută un ca­racter aparte celor mai neînsemnate per­sonagii. N’are viziune (nefiind poet), n’are spiritul sintetic al­­ întregului din viață — însușire de căpetenie a artistu­lui . — d. Demetrius este un simplu foto­­graf al realității, un om de talent, desi­gur, scriind bucăți de o valoare literară, evidentă, dar un fotograf, cu cele mai rare aptitudini, dacă vreiți. Și în Cele două iubiri, frumosul ro­­man-nuvelă al d-lui I. Agârbiceanu și în­­ celelalte „romane“ ale altor scriitori de la noi, nu găsim amploarea acestui gen lite­­­rar care nu se putea dezvolta până acum­­ la noi. I . I Am fost o­ țară mică ; scriitorului ii lipsea perspectiva și-l lăsa în drum pu­­­­terea sinteziei vaste a unui popor cu me­­­­nire mare în lume, fantazia creatoare j care să fi turnat romanul-epopei»în ca­­­lapoadele artei mari. TM j D. Dem. Theodorescu a scris:­­« Ce­­­­tatea Idealului, un roman, tocmai pentru­ că ia parte cu trup și suflet în acțiune,­ animă, retrăește viața orașului pe care ni-l zugrăvește intr’o epocă de imfier­­bântare uriașe de patimă învolburată și de voluptate nimicitoare , ne descrie o­ stare de bucurie de caracter general cu a­­mănunte și personagii, în carne și în oase, rupte de la noi. Dar capodopera romanului românesc ne-o dă acum Liviu Rebreanu in ton. Opera de artă­ desăvârșită nu apare de­odată, se perindă o serie de culegători de documente omenești, un șir de premer­gători cari pregătesc concertul pădurii, i paseri frumoase, ce ciripesc, ține mai­­ dulce sau mai urât, până când, luna scăl­­­­dând văile și munții, pironiță pe un vârf, v­in, vraja amețitoare a­­ firii, vestește prin tăcere și măreție venirea priveghetoarei. 1. Credem că, dacă mi s’ar fi întâmplat,­­ un răstimp, zguduitoarea și formidabila­­ dramă a războiului m­ondial, din 1913 c ând își concepuse și-și creionase schița, 1 din timpul când strângea materialele, re-­­ trăia clipele copilăriei sale,-se delecta a­­­­mestecându-se în vidta eroilor săi, aure­­i d­ându-i cu cele mai f lutoase și mai calde , amintiri ale tinereții sale, încălzindu-i cu­­ toată dogoarea visurilor sale, răvenindu-i < cu rouă dorurilor sale, pe cari le-a cui­­­­bărit, colo departe, spre țara muntoasă­­ a Bistrik­i, aproape de izvoarele Some­­­șului —16 (cum a făcut Coșbuc, și mai târ­­­­ziu Iosif și Gogu)—Rebreanu n’ar fi scris 1 spopeia țăranului ardelean, care se con­­­­fundă cu viața poporului nostru de pre­tutindeni, ca asemănare, ca viață de toate zilele, ca credință și ca idealuri, ca însu­șiri și ca defecte, ca stârb­ință neclintită i și neînvinsă de a stăpâni pământul pe 1 care-1 are sau de a-l cuceri pe cel ce <­­iu-l are.­­ Ion este epopeia pământului, cântarea i de veacuri a robilor „streini In țara lor“, 1 este glasul milioanelor cari au tunat p­­­e fată prin glasul unuia din cei mai mari s­pocii ai noștri : vrem pământ ! Căci, Iliada — cu toate că nu sfârșește [­­s luarea Troiei — și este un episod al­­­­ războiului troian doar —totuși toată at­mosfera poemei neîntrecute este îm­bi­­bată cu suflul celei mai mari izbânde a neamului grecesc, unit la­olaltă odată­ pentru a nu pieri nici până în zilele noas­tre de-a lungul celor treizeci de veacuri de la luarea cetății Ilionului. Popoarele­ învinse nu crează epopei, ci­­ el mult, elogii și diatribe. In Iigi t re­saltă fiorii victoriei morale care era să­­ ne dea izbânda materială deplină de ’ azi.Rebreanu ca artist nu se preocupă de­­ actualitate, în aparență, dânsul, îmbătat] de entusiasmul neamului care a întruchi­­­­pat ceea ce a visat o mie de ani, a ampli­ficat și a desăvârșit, —• în opera sa — totalitatea documentelor , omenești cu­noscute de el, inventate și retopite, a­­dânc sorbite in taina sufletului său și, învinte la existență din cuptorul fanta­s­m­ei sale — în ultimii doi ani. Zările­­ victoriei din sfârșitul lui 1918 tivesc ac­ț­­iunea romanului, ii intensifică și auto­­­­rul pare să-și fi scris sau revăzut lucra­rea după actul măreț al Unirii. Aceasta, însă, numai­ la atmosferă. Ion este un flăcău sărac din Pripas, sat de lângă Armadia, spre granițele Bu­covinei. Voinic, stăruitor, energic, în­ ^ îăpățânat până la nebunie, aprig, mânios,­ ralculat, generos, șiret, dar având o țintă,­ în ideal pe care îl urmărește cu străș­nicie : vrea pământ . Fără pământ nu este viață cu putință, îți irosești puterile n zadar , existența este fără rost. Nările lui sânt îmbătate de mirosul pământului: „Sub sărutarea zorilor tot pâmântul crestat în mii de frânturi, lum i­nimii—nă» acolo. Țăranul și cărturarul, ești din po­por , vedem familia învățătorului Her­­­delea cu nevoile sale nenumărate, cu visu­rile, cu tendințele­ sale, zdrobită aproape sub­ călcâiul de fier al contingențelor, «dasc­ălul» (învățătorul) stăruitor, che­fliu la ocazii, suflet bun și înăcrit de rele, vedem pe „dăscufița" modestă, gos­podină, veșnică cu grija casei, muncită de gândul sfredelitor al măritișului fete­lor , vedem pe simpaticele și curatele a Bűdei Laura și Ghighi, și — ne răsar­e mai cu seamă, viu, idealizat,, eroul al doilea al romanului, — cel principal este Ion — Titu Herdelea, tânărul poet, in­­drăgostit de stele, gata să se sacrifice ori­când pentru IIK3D" -stâlpul celălalt al Ardealului, țăranul și intelectualul care, amândoi sprijinindu-se au zdrobit lanțu­r­ile militare ale poporului român, i-au­­ menținut limba și moravurile și au făcut cu putință țintirea tuturor frânturilor, a­­runcate pe cele­ două verdantu­ri ale Car­paților, ale neamului nostru­.. Mai , avem de remarcat figura modestă, iar m­obilată a preotului Belciug, a cărui mică ținta este fundarea unei biseriă* n satul Pripas. ■­­ ^ Toate persoanele episodice sau din cursul acțiunii romanului, George Pan­­ea, Roza Lang, Grofsoru, Episcopul, Ze­­nobia,1' Gbnetașul, Floare l­anea, Mace­­lon Gereotasu,­­Avram, Z.»greamu, care sânt vii, figuri cunoscute, cari tră­ise în tot cuprinsul pe unde trăește țSî ®» îimea noastră din Ardeal; iar Ion, Aniș, Denîmuirea în pagina M

Next