Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1968 (Anul 1, nr. 191-270)
1968-10-19 / nr. 207
y \ t Pe șantierele de construcții Organizarea micii în vin schimburi - oceli rare mi suferă umire! Rămînerea în urmă din sectorul construcții este de acum un fapt cunoscut. Sezonul vitreg pentru șantiere se poate spune că este la doi pași, și, după ultimele semne ale vremii, pașii aceștia aproape că nu mai există. Un număr însemnat de obiective planificate a fi gata în 1968 stau sub semnul Incertitudinii. Și totuși, pe șantiere, nu se agită nimeni. Calmul planează pe schele unde pe la ora 8,30—9, muncitorii mai tineri își fac de joacă sau alții își iau micul dejun. Am stat de vorbă cu ei și la Vaslui și la Bîrlad. Oamenii se „îmbolnăvesc" de așteptare, s-au săturat de ritmul lent, de goluri în producție, de lipsa cronică de materiale. Am întîlnit constructori conștienți de importanța lucrărilor ce le sînt încredințate și nemulțumiți în sinea lor de faptul că nu pot face mai mult. Printre aceștia amintesc și pe tovarășul Gheorghiță, secretarul organizației de bază de pe șantierul nr. 23 ,Vaslui. Conducea lucrările viitoarei baze de producție a Întreprinderii de construcții vasluiene și ne-a declarat că pentru cîteva obiective din bază încă nu există documentație, iar pentru cele care există lipsesc materialele. I.U.T. Bîrlad nici pînă în prezent nu a livrat niște grinzi prefabricate pentru ca lucrările la un depozit de ciment să poată continua. „Nu avem cu ce lucra!" — încheie el mîhnit. Acest refren „N-avem ce ne trebuie!" se aude pe toate șantierele și stă la baza întîrzierii organizării muncii în două schimburi, acum cînd lucrul acesta mai este încă posibil și atît de necesar pentru recuperarea rămînerilor în urmă. Intr-o convorbire avută cu tovarășul Aurel Nechifor, șeful șantierului nr. 23 Vaslui, a reieșit că, în ultima vreme, s-a făcut disponibilă forța de muncă necalificată cu care se va putea organiza lucrul în două schimburi, dar, din nefericire, numai la operațiunile de săpare a fundațiilor și turnări de betoane. Pe șantierele blocurilor B. 3, G. 5, și C. 7 lucrul în două schimburi a și fost organizat. Peste cîteva zile el va fi extins și pe șantierele centrelor de vinificație de la Codăești și Vaslui, unde lucrările sînt mult rămase în urmă. La blocul B. 3 se fac pentru introducerea pregătiri a două schimburi și la operațiile de zidărie. A fost aprobată finanțarea și terminată documentația pentru blocurile C. 8, C. 9 și C. 10. Conducerea șantierului trebuie să ia măsuri grabnice pentru atacarea din plin, a acestor obiective, ele constituind front de lucru pentru anul 1969. Aici se vor putea organiza chiar și trei schimburi pentru ca sezonul friguros să împiedice cît mai puțin turnarea fundațiilor. La Bîrlad, tovarășul Mihai Ștefanovici, maiștrii pe șantierul de locuințe, ne-a informat că și aici lucrul în două schimburi a fost organizat numai la lucrările de fundații și turnări de betoane, unde nu se cer muncitori calificați. La alte operații abia se face față într-un singur schimb. Lipsa de ziduri de dulgheri continuă să imprime muncii de pe șantierele bîrlădene un ritm nesatisfăcător. Pe șantierul complexului comercial din cartierul Cetina, de exemplu, unde răspunde maistrul Aurel Crețu, lucrau în ziua anchetei noastre doar... 6 oameni (!) din care trei calificați. E și firesc ca munca să meargă încet, iar graficul de execuție să fie întotdeauna rămas în urmă. Pe șantierul liceului cu 12 clase — șef de șantier inginerul Virgil Momanu — se lucra în două schimburi la fundații, care de altfel erau pe terminate. Tot în două schimburi se lucra și la stația de alimentare cu apă a orașului, precum și la centralele termice. La dispensar însă, ca și la centrul de vinificație, nu s-a organizat nimic în acest sens, deși s-au făcut recomandări încă de la sfîrșitul lunii septembrie. Se impune, așadar, din partea conducerii noii întreprinderi de construcții vasluiene mai multă operativitate — vremea nu iartă — mai multă străduință în asigurarea tuturor condițiilor ce se cer organizării muncii în două schimburi pe toate șantierele. Cu forța de muncă existentă, da CONSTANTIN HUȘANU ELIADE SOLOMON (continuate Ip BASaj-»! Proletari din toate țările, un*ți-vă’ Organ al Comitetului județean Vaslui al P. C. R. și al Consiliului popular județean provizoriu Fabrica de confecții Vaslui. In clișeu, complet automatizată, aspect din secția I, linia de călcat cămăși, Zi de tîrg la Vaslui. Trenul dinspre Bîrlad—arhiplin. Oameni și femei purtînd desagi doldora de produse destinate pielii. Ghemuiți într-un colț al unui compartiment, cîțiva cetățeni, din Roșiești, vorbeau pe șoptire, temători să nu fie auziți de cei din jur. — Așa cum iți spun, aseară a ieșit pe poartă un autocamion vîntuit cu ciocălăi. Să tot ai fost trei-patru mii de kite. — Și Joi, după prinz, cu toată ploaia, două tractoare cu remorci treceau spre Viișoara. — De, mai știu și eu ce să zic ? — prinse a grăi cel mai vîrstnic, care pînă atunci tăcuse gînditor. Uite, eu am muncit la lopătat cereale aproape două săptămîni, dar cînd m-am dus și l-am rugat pe „domnu'șei" să-mi vindă și mie o mie de mile de ciocălăi a s pat să-mi văd de treabă, că n-are timp! — De ce oare cu alții se poartă așa de frumos și nu-i scoate din „tovarășe“, „tovărășele", „tovărășelule", iar la noi se burzuluiește degeaba, măi Ionică ! — Ce știu eu, Pândele! Poate știe Victor, că de, el e mai tot timpul pe la Baza de recepție. — Și dacă știu, ce folosesc — ridică glasul cel vizat. Da, știu, uite ce știu... Și, pe șoptite, incepndu-se de supărare, omul prinse a le povești megieșilor, cum șeful Bazei de recepție Roșiești își „servește“ prompt, conștiincios și complet (des)interesat, prietenii, și pe prietenii prietenilor acestora de la Viișoara, Sirbi, Roșiești, Gura Idrici și din alte sate, cale de șapte poște în jur, de i s-a dus duhul de „culant" ce-i domnu' Vasilică Șeștian. ... Cele povestite de săteni nu mi-au dat pacea după-amiază întreagă, așa că a doua zi, împreună cu Gh. Stoicescu, șef de secție la I.V.C., am pornit spre Roșiești. Ajunși la Baza de recepție, ne-a fost dat să constatăm veridicitatea în întregime a celor auzite cu a fi inaliste în tren. . ■ ■ Și au urmat justificările, oferite cu dezinvoltură de șeful bazei de recepție, ajutat cu mărinimie de către contabilul șef. — Ce era să tăcem cu ciocălăii ? — se disculpa „domnu'-șef". Să-i fi lăsat să putrezească, să piardă statul ? — Trebuia să respectați dispozițiile, să intőrmiți tabele cu cei ce solicitau cumpărarea acestora, să dai prioritate bătrînilor și oamenilor cu familii numeroase, să cereți aprobările respective, într-un cuvînt să lucrați legal ! Cuvintele delegatului I.V.C. au avut darul să-l înfurie pe ,,domnu'-șei“ in așa măsură, nicit a trintit scaunul de dușumea, țișnind în sus ca o rachetă cosmică. Micile scene de indignare, naiv regizate, n-au făcut altceva decit să întregească cele povestite un tren de roșieșteni. Așa că „șefului" i s-au cerut banierele de vînzare a rezidurilor valoroase. Și. . stupoare. In mai putin de douăzeci de zile, dumnealui, „domnul" șei Neștian, a vindut, ia diferifi particular, iară nici un fel de aprobare prealabilă, peste 60 de tone de ciocălăi, in loc să-i fi livrat cooperativelor agricole ori fermelor zootehnice de stat, pentru a fi transformați în uruială. Cine sunt acești „beneficiari" particulari ? Pe Ion Mocanu din Roșiești, afirmă că nu-1 cunoaște, dar i-a vindut 3.070 de kg. de ciocălăi; lui Nicolae Turcu i-a dat 2.840 de kg. (litri,dcă este ginerele magazionerului), iar lui Ion Cazimir 3.130 de kg. (că, de, este fratele lui Ștefan Cazimir, șeful de depozit). Dar pe cine n-a servit „domnu-șef", cu bunăvoința care îl caracterizează ? Poate vă veți întreba, ce tăcea în acest timp contabilul șef? Vedea și tăcea. Cum să nu taci, cind domnul șef de bază are atita curaj, încît, sfidînd indicațiile conducerii întreprinderii de valorificare a cerealelor Vaslui, trimitea, o adresă în care atrăgea atenția directorului acesteia că se amestecă in treburile bazei și, deci, ale dumnealui personal. Pasă-mi-te. Baza de recepție de la Roșiești a devenit o sursă de venituri suplimentare pentru șeful ei. Numai așa se explică faptul că, in aceeași adresă dumnealui interzicea pină și primirea in audientă la I.V.C. a unor cetățeni din Roșiești, care (demascindu-i abuzurile), erau considerați ca „dușmani personali". Ciudată concepție și nemaipomenit tupeu ! Intrebîndu-I dacă cunoaște proverbul cu ulciorul. .. domnul șef de bază, Vasile Neștian, a ridicat, blazat, din umeri. Amnezie simulată în ultima clipă. Remediul ? Aplicarea exactă a proverbului, de către cei in drept. GH. ANGHELACKI AMNEZIA „domnului șef“ In comuna Muntenii de Jos, zilele trecute deși era timp frumos, oamenii nu ieșiseră pe cîmp la culesul recoltei. T l fVT VI. 207-SÎMBĂTA 19 OCTOMBRIE 1968 4 pagini 30 bani Redacția si Administrația: ’ști.Ștefan cel Mare nr. 13 Vaste Redacția tel. 618 Administrația tel. 611 La Coop, „Zorile“ din Huși Secții înzestrate cu mașini noi Preocuparea conducerii Cooperativei meșteșugărești „Zorile" din orașul Huși de a asigura deservirea operativă și de calitate a clienților, este ilustrată și de faptul că, în ultimul timp, majoritatea secțiilor au fost dotate cu utilaje de înaltă productivitate. Secția de tricotaje, de pildă, a fost înzestrată cu o mașină care poate executa peste 60 de modele la împletiturile pentru femei, bărbați și copii, cea de confecții a fost dotată cu o mașină de surfilat, iar în iihturi a fost atelierul de instalată o frez-mașină nouă. Nu mai vorbim de noile utilaje, în valoare de peste 30.000 de lei, cu care au fost dotate secțiile de frizerie, coafură și alte ateliere de deservire publică. La C.A.P. Popeni, zile in care nu s-a recoltat, nu s-a transportat și însămînțat nici un bob! Era soare, cald, frumos ■— o zi bună pentru muncă, dar pe ogoarele cooperativei agricole Popeni nu vedeai un om. La sediul C.A.P.-ului se afla numai paznicul. Iorgu Bălan, președintele cooperativei, inginerul agronom Ioachim Drăghici, tehnicianul agronom Mircea Chelaru, tehnicianul agronom Aneta Bălan și toți ceilalți tehnicieni, brigadieri și șefi de echipă se aflau acasă, în șinul familiei. Am încercat să stăm de vorbă cu președintele, dar acesta s-a eschivat să dea ochii cu noi. Mircea Chelaru a „motivat" că nu știa că trebuie să lucreze și... duminică ! Iată o... scuză tocmai cînd, din totalul de 630 de hectare cultivate cu porumb, s-au recoltat numai 100, dintre care, de pe 10 încă nu au fost transportați știuleții, iar de pe 90 nici cocenii. Nu s-a eliberat nici o palmă de porumbiște și nu s-a arat nimic. Dar nu numai atît. In aceeași situație se află și terenurile cu floarea-soarelui și cele cu sfeclă de zahăr. De pe 130 de hectare cu floarea-soarelui și de pe 50 de hectare cu sfeclă de zahăr nu s-a eliberat nimic. Floarea-soarelui a fost bătută și adunată în grămezi încă înainte de începerea ploilor, dar a rămas acolo și mare parte a putrezit, în timp ce remorcile și atelajele cărau lemne din pădure, pentru diferiți cetățeni. Nici strugurii nu au fost in întregime culeși. Mai sunt încă pe vreo 5 hectare, dar pe aceștia nu-i mai păzește nimeni. Unii fură strugurii, îi fac must și-l vînd în piața municipiului Bîrlad. Știe și conducerea C.A.P.-ului, știe și miliția, nu ia însă nimeni nici o măsură ! Cele 14 tractoare erau păzite de un paznic! Cu toate acestea 2 tractoare și remorcile lor au reușit să fugă. Unul la Zorleni cu șeful secției de tractoare, Ioan Coman, iar cel de al doilea nici paznicul nu știa pe unde a șterpelit-o. „Gurile rele" spuneau că a plecat in pădure după lemne. Din cele 14 tractoare (cînd se însămînțează griul pe arăturile din vară) , 2 sînt repartizate la sămănători, 4 la discuit, 2 la remorci, 2 sînt stricate, iar restul stau degeaba. Stau pentru că conducerea C.A.P.ului nu a eliberat terenul de produse și de coconi, stau în primul rînd, pentru că nepăsarea și lipsa de răspundere, de aici, au ajuns să fie fără margini. Atelajele cărau lemne de foc, din pădure, pentru brigadieri... Cooperativa agricolă de producție Popeni dispune de un număr de peste 30 de atelaje. Cu toate acestea, deși recolta putrezește pe cîmp, o parte din ele, și în special cele conduse de Ioan Ursu, Mitriță Ursu, Iacob Alexandru, Toader Lupu, Toader Enache și alții, cu știrea președintelui, erau plecate în pădure să aducă lemne pentru brigadierii de cîmp Constantin Căpraru, Enache Toader și alte persoane. Așa au fost folosite atelajele și înainte de ploi, așa sînt folosite și cînd timpul e frumos. Intre acestea floarea-soarelui, ceapa, cartofii, porumbul și alte produse stau pe cîmp, se strică, iar o parte din ele sînt sustrase de diferiți cetățeni printre care și cîțiva paznici : Mihai Amăriei, Neculai Pîslaru etc. La promenadă, pe marginea șoselei... In timp ce recolta se pierdea pe cîmp, (o mare parte recoltată, o altă parte nerecoltată) unii membri ai C.A.P.-ului, cît tine șoseaua de pe mijlocul Pepenilor, se plimbau în grupuri, stăteau grămezi pe la porți, se încălzeau la soare, vorbeau de tot ce e în lună și stele — numai de ce se petrece pe ogoare MIHAI BOTEZ (continuare in pag. a 3-a) Jk V Era o dimineață calmă și caldă de octombrie. Botoșanii, oraș al cărui nume evocă figurile unor oameni de știință și cultură, ne-a întimpinat ospitalier și senin, mindru haina nouă și elegantă a intrefacerilor înnoitoare, cu copacii și florile grădinilor bogat colorate de penelul neîntrecut al toamnei. După ce am admirat clădirea Teatrului de Stat, Mihai Eminescu" și am zăbovit în fața bustului marelui poet, ne-am descoperit capelele, ca-ntr-un omagiu, în casa in care a copilărit aceia ce avea să devină savantul și patriotul Nicolae Iorga, bărbatul cutezător pe ai cărui umeri a apăsat — dulce povară — răspunderea consemnării celor mai de seamă fapte din istoria neamului. Ieșind din orașul cu grădini și cu clădiri luminoase, am pătruns, printre ogoare nesfirșite, pe dunga de astalt a șoselei, in inima locurilor evocatoare ale figurii neîntrecutului nostru poet. De sus, de pe dealul de la intrarea in sat, totul pare generator de inspirații și de poezie. Undeva, spre apus, in cealaltă margine de sat, codrii din comună se clătinau ușor in adierea viatului. Printre case, alături de pomii fructiferi, se înalță, uriași și bătrîni, copacii care atestă existenta pînă in vatra satului de azi a pădurilor de odinioară, acele păduri ce l-au fermecat pe copilul sensibil și genial, producindu-i primele vibrații ale sunetului : „Fiind băiet păduri cutreieram ! Și mă culcam ades lingă izvor“. In Ipotești nu poti pătrunde ca intr-un sat oarecare. Deși localitatea in sine nu se deosebește prea mult de altele din această parte a țării. Aici, ln Ipotești, dacă intri, nu știu de ce te cuprinde o ușoară melancolie, iar in minte iți vin frvituri de vers sau chiar pocii Întregi din creația neîntrecută a celui ce s-a născut și a copilărit pe aceste meleaguri. Și calci pe utili cu sfială și cu pietate, ca și cum n-ai vrea să tulburi o liniște, o pace. In curtea casei memoriale am intrat ca-n lumea versurilor eminesciene. Un salcim, un tei, un basm, trandafiri cu cîteva flori intimate ne-au întimpinat cu freamăt ușor de frunze peste care toamna a vărsat culori galbene și roșii. Bustul poetului parcă te poftește să intri, că Mihai e acasă. Nu știu de ce, dar iată voia ta, simți, cind intri în curtea casei, un Hor aparte străbătindu-ți sufletul și trupul, iar ochii așteaptă să-l vadă pe acela care n-a murit, nu va putea muri niciodată în conștiința noastră a românilor. Și, deși el nu apare în prag, îl simți totuși prezent pretutindeni. Mai cu seamă înăuntru, în încăperile în care intri V. FILIP f continuare în pag. a 3-a IPOTEȘTÎ în pagina a 2-a MOZAIC în orașul Vaslui Ieri au fost începute lucrările la noi blocuri de locuințe In cadrul lucrărilor care constituie frontul de lucru pentru perioada 1968 - 1969, ieri au fost incresățite in cartierul Poalei Călugărești din Vaslui - ultimele 3 blocuri de lăcomie care vor totaliza 60 de apartamente. Acestea completează numărul de 19 blocuri care alcătuiesc acest microraion al Vasluiului și care va însuma astfel 881 de apartamente fizice. Important este faptul că, la indicațiile partea primite din popular Consiliului provizoriu, județean pentru fiecare din cele 3 blocuri soio, alcătuit grafice de execuție care prevăd realizarea în execuție a unui ritm susținut de lucru, incit de la început să se poată asigura stadii cit mai avansate ale lucrărilor ce urmează a se realiza în perioada de timp friguros. jțseeeeeeeeeeeeeeegieeeeeeeeeeeiseeee© Probleme ale consiliilor populare PRIMARUL SITUATORIRILE C IA UITAT onsiliile populare comunale din județul Vaslui, constituite cu numai cinci luni în urmă, din care fac parte cei mai buni și inimoși gospodari, au înțeles că au de rezolvat probleme de o deosebită importanță pentru dezvoltarea și înflorirea localităților rurale, pentru ridicarea necontenită a nivelului de trai al populației. Marea majoritate a primarilor au înțeles faptul că, încredințîndu-li-se o muncă de răspundere, le revine obligația de a munci și mai mult, și mai bine decit înainte, că schimbarea survenită în structura organizatorică a administrației de stat nu constituie o simplă schimbare de denumire, ci, implică, așa cum e și firesc, îmbunătățirea întregii activități. Aceștia dovedesc prin munca lor de zi cu zi că sunt la înălțimea încrederii acordate, neprecupețind nici un efort atunci cînd este vorba de îndeplinirea sarcinilor obștești n-ar fi fost poate necesar de amintit toate aceste lucruri dacă, pe alocuri, nu s-ar mai semnala și unele aspecte care demonstrează că unii oameni, cărora li s-a încredințat misiunea de a conduce interesele unei colectivități, au uitat de îndatoririle ce le re vin. Unul dintre aceștia este Gheorghe Irimia, primarul comunei Delești. Acesta a uitat că lărgirea atribuțiilor organelor locale ale puterii și administrației de stat impune soluționarea operativă a sarcinilor, manifestarea unei înalte răspunderi față de problemele economice ale comunei, față de activitatea social-culturală și gospodăresc-edilitară. Neținînd seama de acest considerent major, neimprimînd activității un stil de muncă definit prin competență, mobilitate și dinamism, fără un contact direct, în toate cazurile, cu realitatea și o legătură strînsă cu masa de cetățeni, primarul Gheorghe Irimia n-a reușit să pregătească acestei comune „o carte de vizită" reprezentativă, asemănătoare marii majorități a comunelor din județul nostru. s-a Nu s-ar putea spune că nu făcut chiar nimic la Delești. S-a făcut, însă, prea puțin față de cerințele și, mai ales, față de posibilitățile ce există în această comună cu o tradiție valoroasă în acțiunile de muncă voluntar-patriotică, cu oameni harnici și pricepuți, cu tragere de inimă pentru satul în care muncesc și trăiesc, lui. Dacă în prima parte a aniiîn baza planului de măsuri întocmit, au fost inițiate o serie de acțiuni gospodărești, acestea s-au pierdut apoi pe parcurs, membrii Comitetului executiv al Consiliului popular comunal neinteresîndu-se nici de păstrarea a ceea ce se infăptuise. Numai așa se explică faptul că zonele verzi și peluzele de pe cei peste 24 mii metri pătrați au fost deteriorate, multe șanțuri au fost între timp înfundate în urma ploilor, drumul principal, dar mai ales ulițele interioare, sunt prost gospodărite. Numai gospodar al comunei nu poate fi numit primarul Gheorghe Irimia, care acceptă ca, chiar , sediul consiliului popular comunal să aibă un aspect cu totul necorespunzător (pereți nevăruiți, dușumele și ferestre nespălate, dependințe prost întreținute), fără să mai vorbim cî și faptul că însăși curățenia zilnică lasă foarte mult de dorit că în preajma sediului consiliului popular sunt unele locuințe cu același aspect necorespunzător. Apoi, de la intrarea dinspre satul Rădiești, noastă impresie lasă podețele stricate, grămezile de piatră nisip de pe șosea, care au început să fie „așternute" de roțile autovehiculelor. In comună mai sunt și alte instituții cu fațade nevăruite, cu garduri nereparate (cum e și cazul cooperativei de consum, aflată vizavi de sediul consiliului popular și unde, în afar de ambalaje, butoaie, unele aruncate la voia întîmplării, nu întilnești prea multe aspecte... gospodărești). Aceeași situație este de fapt și in cele zece sate ale comunei unde, de asemenea, nu prea ai ce evidenția la capitolul „gospodărire - înfrumusețare". De foarte mult timp, în circumscripțiile electorale, unii deputați, unele comitete de cetățeni nu mai desfășoară nic un fel de activitate, iar comisia permanentă de gospodărire n-a fost antrenată în nici o acțiune specifică scopului pen- GEORGETA TAMAȘ !continuare în paga 3 a! — Cum, nu muncim la strinsul porumbului ? .. Bu muncim. Ne rugăm de cel de sus să ne ajute, de ne trec sudorile.