Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 502-580)
1969-10-18 / nr. 517
PAGINA 2 După ce fusese ars ea ?! Vasluiul, în 1440, de tătari, Bîrladul cunoscu, o dată cu majoritatea orașelor Moldovei, o înflorire economică deosebită în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Politica generală a marelui domn de sprijinire a orașelor s-a concretizat, între altele, în cazul Bîrladului, în scutirile de vamă pe care le acordă orășenilor și în confirmarea - la cererea bîrlădenilor - privilegiului privind vechiul hotar al orașului. însuși domnul spune în cunoscutul act de la 1495 „că acești adevărați șoltuzi și pîrgari și toți tîrgoveții noștri din tîrgul Birladului, așijderea și toți oamenii săraci din toate satele ce se țin de acel tîrg și sînt așezate pe hotarul lui au venit înaintea noastră. .. și ne-au rugat să le cercetăm hotarul lor cel vechi care de veacuri s-a ținut de acel tîrg al Birladului. Deci noi l-am cercetat și l-am însemnat pe unde a fost și cit s-a ținut de ei în vechime“, adică cel cuprins, potrivit informațiilor documentului, între satele Zorleni, Fruntișeni, Brodești, Docani, Ivești și Perieni, întregul hotar, deși ceva mai mic decît al Vasluiului, avea un diametru de 10 pină la 18 km. Cum Ștefan cel Mare a dus o politică sistematică de refacere a ocoalelor domnești, el mărește chiar în acest an hotarul tîrgului alipindu-i seliștea Ivancea, pe Tutova, pe care el o cumpărase cu 100 de robi tătărăști de la numeroșii nepoți ai unui Petru Tudor. Din documente ulterioare rezultă că marele domn nu s-a limitat la dania acestei seliști, ci a adăugat apoi hotarului orașului, întocmai ca și celui al Vasluiului, încă un număr de sate al căror nume îl aflăm în veacurile următoare pe măsură ce unii domni moldoveni desprind din acest hotar sat după sat pentru a le dărui boierilor sau mînăstirilor. Așa procedează Aron Vodă Tiranul care la 16 martie 1593 dă lui Vartic, mare vornic al Țării de Jos, satul „Lăsloani" care a „fost drept domnesc și ascultător de ocolul tîrgului Birladului“ și pentru care boierul moldovean dăduse 12.000 de aspri în visteria lui Petru voievod (Șchiopul). Același domn dăruiește, la 28 martie 1594, marelui vameș, Toader Chiriac, satul Zorleni „care a fost din hotarul tîrgului Bîrlad“ în schimbul a „6 cai învățați“. In același mod va proceda mai tîrziu Alexandru Iliaș cu satul Mărgiucani, de pe Tutova, „ce a fost... drept domnesc de ocolul tîrgului Birladului", care va fi dăruit logofătului Ionașco Ghenghea și fratelui său Grigore. Tot de ocolul Birladului aparținuse și seliștea Popeni, dăruită de Moise Movilă lui Pătrașcu postelnic. In sfîrșit, un alt mare vameș al Moldovei, Paladie, va beneficia de o danie similară, seliștea Cetățuia de pe rîul Birlad, aparținînd aceluiași hotar. Adevăratele consecințe ale acestei acțiuni asupra dezvoltării orașului vor fi resimțite puternic însă atunci cînd, amplificată fiind, acțiunea de răsluire va afecta însuși perimetrul orașului. Deși Ștefan cel Mare nu a rezidat în Bîrlad evenimentele din 1476, cu care a fost pusă în legătură și cetatea de pămînt de aici, l-au făcut să poposească și în Birlad. După ce la 22 mai 1476 se afla la Iași, la 5 iunie marele domn se găsea cu oastea sa la Bîrlad, iar la 11 iunie, în valea Berheciului, mergînd în întîmpinarea armatei invadatoare a sultanului Mahomed. Din Birlad el se adresează, la 5 iunie „bărbaților înțelepți și de taină, județului și juraților cetății Brașovului, preaiubiți prieteni ai noștri“ înștiințîndu-i „că noi purtăm război... împotriva turcilor păgîni și am tăbărît toată puterea noastră și pornim împotriva turcilor. Rugăm așadar prietenia noastră, scrie domnul moldovean, ca la tot ceasul să ne împărtășiți cu vești despre partea turcilor și chiar și despre partea tuturor care sînt în tovărășie cu turcii păgîni". Solia lui Vulpaș, care ducea brașovenilor această scrisoare, a fost încununată de succes de vreme ce peste șase zile Ștefan Vodă le mulțumeau acestora pentru știri, rugîndu-i, totodată, prin o a doua scrisoare, trimisă din Valea Berheciului, „să nu îngăduiți să se treacă în Țara Muntenească grîu și alte lucruri de ale mîncării pentru că aceștia... sînt supuși turcilor“. Faptul că la Bîrlad exista o curte domnească a făcut ca unii domni din veacul al XVI-lea să rezideze uneori și în Bîrlad, e drept într-o măsură mult mai mică decît la Vaslui sau Huși. Petru Rareș, de exemplu, emite acte în martie — aprilie 1546 din Bîrlad, iar Alexandru Lăpușneanu stă în acest oraș in unele luni ale anilor 1554, 1555 și 1557. In sfîrșit, în larță a început sa scadă din chiar secolul al XVI-lea, Bîrladul nu a cunoscut în această vreme cazuri în dezvoltarea sa. El era, desigur, orașul cel mai înseminat din punct de vedere economic, social și demografic din Moldova de Sud dacă o dată cu împărțirea administrativă a Moldovei în Țara de sus și Țara de Jos devine reședință permanentă a marelui vornic al Țării de Jos, al doilea dregător al țării, în ordinea ierarhică, după marele logofăt. Cumulînd, potrivit practicii feudale, atribuții judecătorești, militare și administrative, acest dregător era, potrivit cronicii, „jiudecătoriu tuturor den i Țara (de Jos), cine au strîmbătăți, și glîo ’ bnic de morți de om... ce să fac la par tea lui, și vornic Bîrladului“. Primul drei B ± R_LAD File de istorie (ii) gător cunoscut care poartă aceste titlu i este Huru care, în februarie 1541, îl primește la Bîrlad „cu mare ospăț și cinste“ , pe Petru Rareș ce venea de la Constan itinopol să-și reocupe scaunul domnesc. Ființarea vreme îndelungată la Bîrlad a reședinței marelui vornic al Țării de Jos, a cărui jurisdicție se întindea peste întreaga jumătate de sud a Moldovei, și-a avut importanța sa pentru dezvoltarea continuă a orașului. Aceasta cu atît mai mult, cu cît titularii acestei dregătorii erau în permanență numiți dintre boierii cei mai de seamă ai țării. E calul, de pildă, al lui Nestor Ureche, al cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin, al lui Eremia Movilă și Vasile Lupu, viitorii domni ai Moldovei, ș.a. care au rezidat, toți, la Bîrlad. In lipsa marelui vornic, după cum arată Dimitrie Cantemir, atribuțiile acestuia treceau asupra a doi vornici mai mici care-i țineau locul. Aceștia, namesnicul sau marele vornic însuși, ca reprezentanți ai domniei în oraș, colaborează foarte adesea în problemele administrației orășenești cu organele de conducere ale comunității urbane. Din documentele vremii această colaborare apare adesea ca expresia intense vieți urbane condiționată în august 1591 se afla la Bîrlad voievodul ultimă instanță și de prezența scaunului Petru Șchiopul, vornicesc din Bîrlad. Spre deosebire de unele orașe moldovene de aceeași mărime, a căror import [UNK] CAPROȘU Cînd arde... inima In localitatea italiană Treviso pompierii au fost chemați de urgență la o anumită adresă. Spre surprinderea lor, la locul indicat nu au găsit nici un incendiu. In schimb o fată le-a explicat: „Doream să-mi revăd prietenul care este pompier și de opt săptămîni nu reușesc să dau de el". Creatoare de frumos. Foto : Ion Popovici S fi nu mi-o luau In nume de rău. Nu-s nici pun pe șagă, ba nici măcar, ceea ce pe undeva este mai utilizat și disciplinat, nu mi-aș permite așa ceva. Vreau unchi, numai sa vă relatez o Intimplare. Am un C. Leurtean, contabil șef la C.A.P. Dănești , cealaltă toată ziua «făcu aba cu-ntre minci și eu mută bilele — unități, zeci, tute, mii ș.a.m.d. Calculează, domnule, cu cea mai mare precizie, clți centimetri și milimetri Pătrați are hectarul, el ți de elultri de motorină trebuie să bea tractorul, pentru a arantica suprafață de cernoziom, lucru pentru care la cloac «sie trecut, cu virgula de rigoare și tot dichisul zecimalelor, consumul speciile, densitatea solului, precipitațiile căzute In ultimul timp, bașca altitudinea Și unghiul pe care-1 face panta cu nivelul — așa-zis orizontal — al mării. Mă rog, ce-i al Iui e al lui tip econom cu banii C.A.P.-ulul unchiul ăsta al meu, contabilul Randament maxim, zice el, pui un leu să iasă 2 și, pe cit posibil, și 50—40 de bănuți in plus. Cum vă spuneam, in urma unor astfel de calcule, a prezentat el niște concluzii într-o ședință a consiliului de conducere și, în urma insistențelor sale, s-au făcut demersuri la I.M.A. Codăești, cerîndu-se, pentru secția de mecanizare Dănești, cîteva tractoare în plus. Unchiul meu spunea chiar că e nevoie, exprimîndu-se plastic cu privire la necesar, de încă vreo 175 de cai putere, ceea ce tradus în ,Universalum" face exact 5 bucăți. Cei de la I.M.A. Codăești, cîrcotași de la început și puși pe șagă, au replicat : ,Vreți adia cai, foarte bine. Dar aveți grajd, aveți ovăz, cine-i țesală Mă rog, tot întrebări de-astea directe. (Nu că e foileton, dar eu v-am reprodus aici textual, că-i treabă serioasă!). Și nu le-au dat. Dar, dacă vă spun eu că nu-l cunoașteți pe unchiul meu, nu mă credeți, așa că vă relatez ce-a făcut , i-a reclamat pe cei de la I.M.A. că au tractoare care stau degeaba și că nu vor să le dea și lor ceea ce au solicitat cîteva Universaluri. Strînși nițel cu ușa, codăeștenii au repartizat 5 Universalum la Dănești și au început să facă haz : ,V-am dat tractoare, dar n-avem tractoriști ! Ne mai reclamați cuiva ?a. La început, unchiu-meu Și ceilalți tovarăși din conducerea C.A.P. Dănești au zis că-i iar vreo glumă a celor de la întreprindere, că nu se poate să nu apară și tractoriștii, iar până atunci s-au gindit oamenii că nu-i rău să încropească cu ceea ce aveau și o expoziție de tractoare ■ și să pui» un ghid, plătit cu zile-muncă, să dea relații vizitatorilor. Unde mai put cau Foiletoane de campanie avut grijă și de paznici. Ăștia erau normați la noapte-muncă, dar tot ca banii C.A P.-ului. In sfîrșit, ca să nu mă lungesc, să continui povestea pe scurt. Iar a reclamat unchiul meu, că era în pericol bugetul cooperativei, ba m-a rugat și pe mine, insistând in acest sens chiar prin soacră mea care are o deosebită influență asupra mea, să-i iau la întrebări pe cei de la I.M.A. Codăești. Cînd tocmai ascultam explicațiile contabilului șef Aurel Rîmbu, care-mi spunea foarte clar că tractoarele ____________________________ au fost duse, de fapt, acolo, la Dănești, provizoriu și că, în curînd, vor fi ridicate, un chiumeu, tot numai o apă, a intrat pe ușa întreprinderii și gîtîind mi-a spus: *Gogule — c-așa mă cheamă la intimitate pe mine, — vino aga c-au niscut tractoarele Eu, uitasem să vă spun că sint veterinar, rămin perplex. Acuma nu ci eram chiar așa în atari cu tehnica. Știam eu ce poate face tehnica in zootehnie, dar ei nască tractoarele, nu prea auzisem. .Și — ce-au niscut!“ — Întreb eu sacadat ca ei pot fi înțeles Printre giuituri de unchiu-meu f. „Tot tractoare“ — zice el. Hait, Îmi zic, iaca avem și o fabrici de tractoare in județ. Bună de dat ia ziar. Și m-am repezit si vnd minunea, in timp ce in minte redactam o Ști’* ,bombă" pentru pagina Ia .Vremii noi", cu un litiu care si bubuie mai ceva ca o petardă ,La Dănești — a intrat In funcțiune o fabrici de tractoare". Cînd ajung acolo, si vă spun drept, începusem să am îndoieli pe drum asupra autenticității faptului, văd minunea cu ochii mei. Lungi celelalte tractoare, încă S. (Probabil unul lăsase doi gemeni). Și, in timp ca îmi făceam probleme gândindu-mi ce-o si se facă l.M.A. Codăești — oi daci treburile merg așa, trebuie tractoriști, nu glumi, am aliat ci șase dintre ei se și găsesc in pregătire la o nuntă, intr-un sat din apropiere. Dau si grăbesc să vin la Vaslui, la ziar, dar, chiar atunci, apare unchiu-meu care-mi spune că a vorbit cu Direcția agricolă și că eu rămin să moșesc tractoarele, că mi s-a făcut detașarea. Așa am ajuns să-mi schimb locul de muncă și să fiu veterinar la tractoare. P. S. Știrea cu fabrica de tractoare n-a apărut, pentru că nu eram încă in posesia tuturor datelor privind caracteristicile tehnico-tactice și de anvergură ale noilor mașini, dar, și sperăm, că nu va fi tardivă. Cum am ajuns veterinar la tractoare G 'zrup de cuvinte intre care s-a produs o anumită fuziune lexicală, o sudură — cu alte cuvinte, locuțiune verbală — a lua în considerație este adesea întîlnit și sub forma: a lua în considerare: „Numărați banii la casă. Orice reclamații ulterioare nu se vor lua în considerare" — stă scris în unele magazine ori la anumite instituții care efectuează plăți. După cum se observă, în exemplul de mai sus este vorba de o substituire de termeni (considerație — considerare) în cadrul unui grup de cuvinte cu sens unitar. Admițînd faptul că cele două locuțiuni — a lua în considerație și a lua în considerare ar fi identice ca sens — ceea ce, de fapt, nu se întîmplă în limbă — trebuie totuși s ă vorbim și să scriem coreei A lua în considerație u să i se acorde prioritate uneia, care, cu timpul, s-o înlocuiască total pe cealaltă. (Se știe că din două cuvinte care la un moment dat exprimă aceeași noțiune, unul ori dispare, ori ajunge să capete o nuanță un plus față de celălalt și numai astfel existența lui pe mai departe este asigurată). In cazul de față, dicționarele normative românești consemnează numai forma a lua în considerație cu sensul de „a ține seama de...“, „a avea în vedere...“. Prin urmare, limba română literară a adoptat această formă pe care o găsim inserată în publicațiile actuale (în cele din trecut, apare și varianta „a lua în considerațiune") și pe care trebuie s-o socotim ca fiind corectă. Examinând pe rând termenii considerare și considerație, se relevă deosebirea de sens dintre aceștia i considerare — forma lungă a infinitivului „a considera “ — conține în sine ideea de acțiune, rezultatul acțiunii respective > considerație, însă, echivalează cu o sumă",respect", „considerent", „motiv”, „rațiune", "„părere”, "„reflecție", „idee". In aceeași situație se înscriu și alte perechi de cuvinte, cum sunt: observare — observație, manifestare — manifestație, discutare — discuție, aplicare — aplicație etc., care, de asemenea, au sensuri deosebite. In consecință, în mod corect, noi folosim : „Observarea unui fenomen din natură" — „Observația ce mi s-a făcut"; „manifestarea unor sentimente de prietenie" — „manifestația de 1 Mai"; „discutarea amănunțită a problemei" — discuția purtata în jurul chestiunii"; „aplicarea unor măsuri", — „efectuarea unei aplicații" ; „ considerarea timpului servit" — „considerația de care mă bucur" ș.a.m.d. Cît privește prezența acestor cuvinte în locuțiuni verbale, se constată, și aici, că prioritatea o au cele derivate cu sufixul •fie (deci ca $1 în cazul grupului „a lua în considerație"). De exemplu : „A purta discuție", „a lua în discuție", „a face observație", „a avea sub observație" etc. și nu „a lua in discutare”", „a face observare (cuiva)" ș.c.l. . Astfel de exemple, care s-ar putea, evident, înmulți, susțin, ideea că locuțiunea a lua în considerație — de la care am pornit prezenta discuție — este în spiritul limbii române și, deci, este corectă. CONSTANTIN I. ANDREI MEFISTOFELICA jocuri Ü ORIZONTAL: 1. Calul dracului ; 2. Autorul poemului „Demonul” ; 3. Prima victimă a ... Satanei — Dracul oltenilor ; 4. Autorul dramei „Faust" ; 5. Diminutiv feminin — Nicu Radu — ln drac !; 6. In infern! — Lac de unghii; 7. Alintătura diavolului ; 8. Ispitit... de diavol ; 9. Coada lui Michiduță I — Compozitor german, autorul operei „Parsifal". VERTICAL: 1. Dat dracului ; 2. tocalitate în Maroc — A face draci; 3. Băutură Ieftină — Costache Romanescu; 4. A făcut pe dracul — Dramaturg englez, autorul piesei „Discipolul diavolului" ; 5. „Diavolul șchiop” de Besage — tocalitate in Japonia ; 6. Nene 1 — Poet sovietic, autorul poeziei „Diavolul cu ochi frumoși" ; 7. Rlu In Tanzania — Celebru mareșal francez, supranumit „Je Diable" ; 8. Dracul în rai; 9. Plasă de prins pește — Ochiul dracului. V. ADOROAIE ■ ■ ■ [UNK] [UNK] :: ■ ■: • N -ați auzit de Polul Albești ? Vă cred, că nici eu nu auzisem pină ieri decit de Polul Sud și Polul Nord. Dar că există și un al treilea pol, asta, rău, n-am știut-o pînă ieri, cînd mă pomenesc cu o veche cunoștință de-a mea. Moș Martin — ursul din pădure, care m-a speriat acum doi ani la Predeal de-am făcut un infarct de mai mare dragul. Mi-e o foame de lup (Ce vă mirați, n-ați văzut urs să aibă o foame de lupi). Aș mînca — zice el continunndu-și ideea — niște pește“. „Și eu aș mînca, Martine. Dar de unde, dragă, dacă n-are tata baltă prin apropiere. Și chiar dacă ar fi, n-avem undițe Moș Martin auzind aceastea mă liniștește și-mi explică că are el o metodă, pe care a mai aplicat-o odată cu bune rezultate. (Cred că știți, atunci cînd a rămas fără coadă). Cît despre baltă să n-am cu grijă, că știe el una la Polul Albești, la C.A.P., dar ne trebuie ceva — un obiect contondent — să putem face o copcă. Eu, de ce să n-o spun, contrariat pe undeva, îi cer explicații. Și Moș Martin, binevoitor ca de obicei, mi se dă la Albești, localitate cu o climă temperat-continentală, aerul s-a răcit brusc, in dimineața zilei cînd președintele C.A.P., Gheorghe Spînache, a spus că a recoltat, fasolea de pe niște hectare cultivate pe tarlaua din apropiere. Peste vreo două zile, Martin la Cu Mos prins peste la Polul Albești președintele s-a întîlnit cu directorul Băncii agricole și i-a spus că este deja depozitată (fasolea respectivă). A venit unul mai înfipt, se vedea cît de colo că e de la ziar, și i-a spus așa de la obraz, dar știi, fără pic de jenă, că nu-i adevărat, însă președintele tare la rezistența amintitului articol i-a ripostat că de vină este un tovarăș de la I.L.P. și anume Roșca Dumitru, care, deși anunțat că îl așteaptă legumele culese, pe hat, nu s-a prezentat să le ridice. Atunci s-a făcut așa de frig că a căzut chiar prima brumă. înghețul a dat în dimineața zilei cînd ăra micul și înfipt de la ziar i-a dat telefon lui Spînache și l-a comunicat că în urma cercetărilor sale nu I.L.P.-ul este de vină. Credeți că Spînache n-a pierdut cu firea. Așa A ripostat că, datorită străduințelor sale, întreaga cantitate de fasole, vreo 5.000 kg, plus 6 tone de ardei pentru murături care se afla în aceeași situație au fost predate către Fabrica de conserve Tecuci la 9 octombrie. Atunci au înghețat toate apele din Albești cu tot cu pește. Așa se face că Moș Martin, aflînd de toată tărășenia, m-a invitat să merg cu el la pescuit. O să dau curs Invitației după ce voi studia călătoriile celebre la cei doi poli și numai după ce mă echipez cum trebuie antifrig. Pînă atunci, vă salut cu respect. Și, zău, că eu nu mint ! Nu vedeți ce cald e afară ? B.JELESCU _________________________________________________________________________________________________________________________________________________ II zi de toamnă, cu cer limpede. Ora 9. Este ora cînd porțile Expoziției realizărilor economiei naționale se deschid larg, de fiecare dată la fel de ospitalier. Pe cei ce au mai vizitat expoziția, iar acum vin pentru a doua oară pentru că n-au reținut toate amănuntele din multitudinea exponatelor se aștepta de astă ______ dată o surpriză plăcută , un exponat care prin ineditul său și prin aspectul deosebit de atrăgător avea să întregească considerabil pa =s=5 vilionul transporturilor. Numele e foarte scurt: „Dacia 1300". Da, automobilul românesc se află la cea de a doua ediție a sa. Minat de o dublă curiozitate , cea de reporter și cea de simplu vizitator, m-am lăsat dus de șuvoiul mulțimii spre pavilionul încă de departe transporturilor, se deslușea silueta automobilului care își etala — chiar și de la această distanță -confortul și eleganța. Pe măsură ce ne apropiam, impresia ni se confirma tot mai mult, Iată-ne ajunși. Sute și sute de vizitatori sosiți din toate colțurile țării îl privesc și îl admiră. „Dacia 1.300" este acum vedeta pavilionului respectiv și, intr-un fel, al întregii expoziții. Superior fratelui său mai mare, automobilul „Dacia 1.100", ultimul tip de automobil românesc are o capacitate cilindrică de 1.289 cm.3 și 45 C P. Ceea ce se cuvine a fi de asemenea remarcat este consumul mic de benzină : 7 litri la suta de kilometri, iar capacitatea rezervorului este de 50 de litri. Și pentru ea printre cei ce parcurg aceste rînduri sînt, firește, și automobiliști, vom completa biografia lui „Dacia 1.300“ și cu alte detalii : lungimea - 4,340 m. Lățimea - 1,636 m, înălțimea - 1,341 m. Viteza medie - 80 de km, pe oră, iar viteza de croazieră - 140 de kilometri pe oră. Cu aceasta însă n-am epuizat caracteristicile automobilului. Cînd vorbeam de confort nu aveam în vedere numai spațiul din interior, ci și faptul că, asigurîndu-se o perfectă etanșeitate, se elimină aproape total zgomotele motorului sau cele pe care le-ar provoca o neregularitate a drumului. Este important de precizat în acest sens că pentru atenuarea zgomotelor, compartimentul motorului, interiorul ușilor și al aripilor sunt tratate cu un material antifon de mare eficacitate. Descendentul lui „Dacia 1.100" a cunoscut serioase îmbunătățiri și sub aspectul manevrabilității. Constructorii au avut în vedere, între altele, asigurarea unei poziții foarte comode a conducătorului auto. Geamuri largi oferă o vizibilitate perfectă în toate direcțiile. Suspensia perfectă rezultă din dotarea automobilului cu arcuri elicoidale deosebit de flexibile. Sunt numai cîteva dintre caracteristicile noului automobil „Dacia 1.300" care, cum spuneam la începutul acestor însemnări, constituie o veritabilă „vedetă" a lui „EREN ’69". P. ZAVOIANU Noutăți la „EREN ’69“ twsj wmmm mmvm wann MMM MHMI ■■MV MMM MMM MMM MMM ■ I OLIMPIADA ANECDOTELOR UN ANUME Jens Karlström se prezintă la un hotel din Copenhaga pentru a se angaja portar. — Ce veți sace dacă în hotel vor intra oaspeți în stare de ebrietate ? îl întreabă șeful personalului. — Dacă vor face gălăgie, îi voi da afară. — Și dacă vor fi atît de beți încît nu vor fi în stare să facă scandal ? — te voi da camerele cele mai scumpe. După un asemenea răspuns, Karlström a fost imediat angajat. — AM PIERDuT azi în tramvai o bancnotă de 50 de coroane. Vă rog să-mi spuneți dacă nu cumva a adus-o cineva. — Nu, astăzi a fost găsită doar o bancnotă de 100 de coroane. . — Nu-i nimic, dați-mi-o pe aceea. Vă dau restul. DIURKO a spart o vază. — Vezi ce ai făcut?, îi spune mama lui. Și îmi promisese și doar că ai să fii cuminte pînă mă întorc. — iartă-mă, mămica. Altă dată n-am să mai promit nimic. — I-AM spUs soțului meu că dacă nu-mi scrie zilnic, mă întorc imediat acasă. — Și îți scrie? — Da, de două ori pe zi. VREMEA NOUA Știați ca. ... EXISTA diferite proiecte de înlăturare a intunericului din timpul nopții? Unul dintre acestea, care ar putea fi realizat pînă în 1970, prevede să se lanseze, ca niște uriași sateliți artificiali, oglinzi cu diametrul de circa 600 m. Un alt plan prevede să se obțină lumină prin electrizarea particulelor de hidrogen, la o înălțime de circa 150 km de suprafața Pămintului. ... RECENT — biblioteca Academiei Bulgare de Științe a împlinit 100 de ani de la Întemeiere ? în prezent ea dispune de cel mai mare depozit de literatură științifică din Bulgaria, avînd un fond de 830 000 de cărți și reviste, 11 000 de microfilme și un număr foarte mare de diferite ziare. Intr-un depozit special al bibliotecii se păstrează vechi manuscrise slave și bulgare, unele datind din secolul XI. „Angelica 44 „Scenariu” dedicat unor întreprinderi cinematografice care programează un exces această peliculă submediocră. PRIMO TEMPO De ieri tăticul și mămica Stau pe jăratic amîndoi, Că iarăși in oraș la noi Apare pe ecrane.........Angelica“ . Iar azi, cu unchi și cu mătuși La cinematograf s-au dus Și un ceas s-au aținut la uși Cum n-aveți un bilet în plus SECONDO TEMPO De ieri bunicul și bunica... Mă rog, povestea-i cam la fel. Doar titlul s-a schimbat nițel . E și un rege cu Angelica Morala (exprimată într-o presupusă ședință de analiză) „Am depășit, tovarăși, planul Și nu ne reproșăm nimica -Azi chiar și cei doar atîtea iși scot abonament la... „Angelica“. O voce din public : - Ceva măsuri pentru la anul ? Corul celor „în drept - Da ! „Angelica și sultanul“ I I. MAFTEI 7 =1 Auzi, cum l-au învățat să dea lipsă ! Desen de Valentin Popă X X