Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 502-580)

1969-10-18 / nr. 517

PAGINA 2 D­­upă ce fusese ars ea ?! Vasluiul, în 1440, de tătari, Bîrladul cunos­­cu, o dată cu majoritatea orașe­lor Moldovei, o înflorire economi­că deosebită în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Politica generală a ma­relui domn de sprijinire a orașelor s-a concretizat, între altele, în cazul Bîrladu­­lui, în scutirile de vamă pe care le acor­dă orășenilor și în confirmarea - la ce­rerea bîrlădenilor - privilegiului privind vechiul hotar al orașului. însuși domnul spune în cunoscutul act de la 1495 „că acești adevărați șoltuzi și pîrgari și toți tîrgoveții noștri din tîrgul Birladului, așij­­derea și toți oamenii săraci din toate satele ce se țin de acel tîrg și sînt așe­zate pe hotarul lui au venit înaintea noastră. .. și ne-au rugat să le cerce­tăm hotarul lor cel vechi care de veacuri s-a ținut de acel tîrg al Birladului. Deci noi l-am cercetat și l-am însemnat pe unde a fost și cit s-a ținut de ei în ve­chime“, adică cel cuprins, potrivit infor­mațiilor documentului, între satele Zor­­leni, Fruntișeni, Brodești, Docani, Ivești și Perieni, întregul hotar, deși ceva mai mic decît al Vasluiului, avea un diame­tru de 10 pină la 18 km. Cum Ștefan cel Mare a dus o politică sistematică de refacere a ocoalelor domnești, el mă­rește chiar în acest an hotarul tîrgului alipindu-i seliștea Ivancea, pe Tutova, pe care el o cumpărase cu 100 de rob­i tătărăști de la numeroșii nepoți ai unui Petru Tudor. Din documente ulterioare rezultă că marele domn nu s-a limitat la dania a­­cestei seliști, ci a adăugat apoi hotaru­lui orașului, întocmai ca și celui al Vas­luiului, încă un număr de sate al căror nume îl aflăm în veacurile următoare pe măsură ce unii domni moldoveni des­prind din acest hotar sat după sat pen­tru a le dărui boierilor sau mînăstirilor. Așa procedează Aron Vodă Tiranul care la 16 martie 1593 dă lui Vartic, mare vornic al Țării de Jos, satul „Lăsloani" care a „fost drept domnesc și ascultă­tor de ocolul tîrgului Birladului“ și pen­tru care boierul moldovean dăduse 12.000 de aspri în visteria lui Petru voievod (Șchiopul). Același domn dăruiește, la 28 martie 1594, marelui vameș, Toader Chi­­riac, satul Zorleni „care a fost din ho­tarul tîrgului Bîrlad“ în schimbul a „6 cai învățați“. In același mod va proceda mai tîrziu Alexandru Iliaș cu satul Mărgiu­­cani, de pe Tutova, „ce a fost... drept domnesc de ocolul tîrgului Birladului", care va fi dăruit logofătului Ionașco Ghenghea și fratelui său Grigore. Tot de ocolul Birladului aparținuse și seliștea Popeni, dăruită de Moise Movilă lui Pă­­trașcu postelnic. In sfîrșit, un alt mare vameș al Moldovei, Paladie, va beneficia de o danie similară, seliștea Cetățuia de pe rîul Birlad, aparținînd aceluiași hotar. Adevăratele consecințe ale aces­tei acțiuni asupra dezvoltării orașului vor fi resimțite puternic însă atunci cînd, am­plificată fiind, acțiunea de răsluire va a­­fecta însuși perimetrul orașului. Deși Ștefan cel Mare nu a rezidat în Bîrlad evenimentele din 1476, cu care a fost pusă în legătură și cetatea de pă­­mînt de aici, l-au făcut să poposească și în Birlad. După ce la 22 mai 1476 se afla la Iași, la 5 iunie marele domn se găsea cu oastea sa la Bîrlad, iar la 11 iunie, în valea Berheciului, mergînd în întîmpinarea armatei invadatoare a sul­tanului Mahomed. Din Birlad el se adre­sează, la 5 iunie „bărbaților înțelepți și de taină, județului și juraților cetății Brașovului, preaiubiți prieteni ai noștri“ înștiințîndu-i „că noi­­ purtăm război... împotriva turcilor păgîni și am tăbărît toată puterea noastră și pornim împo­triva turcilor. Rugăm așadar priete­nia noastră, scrie domnul moldovean, ca la tot ceasul să ne împărtășiți cu vești despre partea turcilor și chiar ș­i despre partea tuturor care sînt în tovărășie cu turcii păgîni". Solia lui Vulpaș, care du­cea brașovenilor această scrisoare, a fost încununată de succes de vreme ce peste șase zile Ștefan Vodă le mulțumeau aces­tora pentru știri, rugîndu-i, totodată, prin o a doua scrisoare, trimisă din Valea Berheciului, „să nu îngăduiți să se trea­că în Țara Muntenească grîu și alte lu­cruri de ale mîncării pentru că aceștia... sînt supuși turcilor“. Faptul că la Bîrlad exista o curte dom­nească a făcut ca unii domni din veacul al XVI-lea să rezideze uneori și în Bîrlad, e drept într-o măsură mult mai mică de­cît la Vaslui sau Huși. Petru Rareș, de exemplu, emite acte în martie — aprilie 1546 din Bîrlad, iar Alexandru Lăpuș­­neanu stă în acest oraș in unele luni ale anilor 1554, 1555 și 1557. In sfîrșit, în larță a început sa scadă din chiar se­­­­colul al XVI-lea, Bîrladul nu a cunoscut­­ în această vreme cazuri în dezvoltarea­­ sa. El era, desigur, orașul cel mai însem­­i­nat din punct de vedere economic, so­­­­cial și demografic din Moldova de Sud­­ dacă o dată cu împărțirea administrativă­­ a Moldovei în Țara de sus și Țara de­­ Jos devine reședință permanentă a ma­­­­relui vornic al Țării de Jos, al doilea dre­­­­gător al țării, în ordinea ierarhică, după­­ marele logofăt. Cumulînd, potrivit prac­­ticii feudale, atribuții judecătorești, mili­­­­tare și administrative, acest dregător era,­­ potrivit cronicii, „jiudecătoriu tuturor den i Țara (de Jos), cine au strîmbătăți, și glîo­ ’ bnic de morți de om... ce să fac la par­­­ tea lui, și vornic Bîr­ladului“. Primul dre­­i B ± R_LAD File de istorie (ii) gător cunoscut care poartă aceste titlu i este Huru care, în februarie 1541, îl pri­­­­mește la Bîrlad „cu mare ospăț și cinste“ , pe Petru Rareș ce venea de la Constan­ i­tinopol să-și reocupe scaunul domnesc.­­ Ființarea vreme îndelungată la Bîrlad­­ a reședinței marelui vornic al Țării de­­ Jos, a cărui jurisdicție se întindea peste­­ întreaga jumătate de sud a Moldovei,­­ și-a avut importanța sa pentru dezvol­­­­tarea continuă a­­ orașului. Aceasta cu­­ atît mai mult, cu cît titularii acestei dre­­­­gătorii erau în permanență numiți dintre­­ boierii cei mai de seamă ai țării. E ca­­l­­ul, de pildă, al lui Nestor Ureche, al cronicarilor Grigore Ureche și Miron Cos­­tin, al lui Eremia Movilă și Vasile Lupu, viitorii domni ai Moldovei, ș.a. care au rezidat, toți, la Bîrlad. In lipsa marelui vornic, după cum arată Dimitrie Cante­­mir, atribuțiile acestuia treceau asupra a doi vornici mai mici care-i țineau lo­cul. Aceștia, namesnicul sau marele vor­nic însuși, ca reprezentanți ai domniei în oraș, colaborează foarte adesea în problemele administrației orășenești cu organele de conducere ale comunității urbane. Din documentele vremii această colaborare apare adesea ca expresia intense vieți urbane condiționată în august 1591 se afla la Bîrlad voievodul ultimă instanță și de prezența scaunului Petru Șchiopul, vornicesc din Bîrlad. Spre deosebire de unele orașe moldo­vene de aceeași mărime, a căror impor­­t [UNK] CAPROȘU Cînd arde... inima In localitatea italiană Tre­viso pompierii au fost chemați de urgență la o anumită a­­dresă. Spre surprinderea lor, la locul indicat nu au găsit nici un incendiu. In schimb o fată le-a explicat: „Doream să-mi revăd prietenul care este pompier și de opt săptămîni nu reușesc să dau de el". Creatoare de frumos. Foto : Ion Popovici S fi nu mi-o luau In nume de rău. Nu-s nici pun pe șagă, ba nici măcar, ceea ce pe undeva este mai utilizat și disci­plinat, nu mi-aș permite așa ceva. Vreau unchi, numai sa vă relatez o Intimplare. Am un C. Leurtean, contabil șef la C.A.P. Dă­nești , cealaltă toată ziua «fă­cu aba cu-ntr­e minci și eu mută bilele — unități, zeci, tute, mii ș.a.m.d. Calculează, domnule, cu cea mai mare precizie, clți centimetri și milimetri Pătrați are hectarul, el ți de elultri de motorină trebuie să bea tractorul, pentru a ara­ntica suprafață de cerno­ziom, lucru pentru care la cloac «sie trecut, cu virgula de rigoare și tot dichisul zecimalelor, con­sumul speciile, densitatea solului, precipitațiile căzute In ultimul timp, bașca altitudinea Și un­ghiul pe care-1 face panta cu nivelul — așa-zis ori­zontal — al mării. Mă rog, ce-i al Iui e­ al lui­­ tip econom cu banii C.A.P.-ulul unchiul ăsta al meu, contabilul Randament maxim, zice el, pui un leu să iasă 2 și, pe cit posibil, și 50—40 de bănuți in plus. Cum vă spuneam, in urma unor astfel de calcule, a prezentat el niște concluzii într-o șe­dință a consiliului de conducere și, în urma in­sistențelor sale, s-au făcut demersuri la I.M.A. Codăești, cerîndu-se, pentru secția de mecanizare Dănești, cîteva tractoare în plus. Unchiul meu spu­nea chiar că e nevoie, exprimîndu-se plastic cu privire la necesar, de încă vreo 175 de cai pu­tere, ceea ce tradus în ,Universalum­" face exact 5 bucăți. Cei de la I.M.A. Codăești, cîrcotași de la început și puși pe șagă, au replicat : ,Vreți ad­­ia cai, foarte bine. Dar aveți grajd, aveți ovăz, cine-i țesală Mă rog, tot întrebări de-astea di­recte. (Nu că e foileton, dar eu v-am reprodus aici textual, că-i treabă serioasă!). Și nu le-au dat. Dar, dacă vă spun eu că nu-l cunoașteți pe un­chiul meu, nu mă credeți, așa că vă relatez ce-a făcut , i-a reclamat pe cei de la I.M.A. că au tractoare care stau degeaba și că nu vor să le dea și lor ceea ce au solicitat­­ cîteva Universaluri. Strînși nițel cu ușa, codăeștenii au repartizat 5 Universalum­ la Dănești și­ au început să facă haz : ,V-am dat tractoare, dar n-avem tractoriști ! Ne mai reclamați cuiva ?a. La început, unchiu-meu Și ceilalți tovarăși din conducerea C.A.P. Dănești au zis că-i iar vreo glumă a celor de la întreprin­dere, că nu se poate să nu apară și tractoriștii, iar până atunci s-au gindit oamenii că nu-i rău să încropească cu ceea ce aveau și o expoziție de tractoare ■ și să pui» un ghid, plătit cu zile-mun­­că, să dea relații vizitatorilor. Unde mai put c­au Foiletoane de campanie avut grijă și de paznici. Ăștia erau normați la noapte-muncă, dar tot ca banii C.A P.-ului. In sfîr­șit, ca să nu mă lungesc, să continui povestea pe scurt. Iar a reclamat unchiul meu, că era în peri­col bugetul cooperativei, ba m-a rugat și pe mine, insistând in acest sens chiar prin soacră mea care are o deosebită influență asupra mea, să-i iau la întrebări pe cei de la I.M.A. Codăești. Cînd toc­mai ascultam explicațiile contabilului șef Aurel Rîmbu, care-mi spunea foarte clar că tractoarele ____________________________ au fost duse, de fapt, acolo, la Dă­nești, provizoriu și că, în curînd, vor fi ridicate, un chiu­­meu, tot numai o apă, a intrat pe ușa întreprinderii și gîtîind mi-a spus: *Gogule — c-așa mă cheamă la intimitate pe mine, — vino­­ aga c-au niscut tractoarele Eu, uitasem să vă spun că sint ve­terinar, rămin perplex. Acuma nu ci eram chiar așa în atari cu tehnica. Știam eu ce poate face tehnica in zootehnie, dar ei nască tractoarele, nu prea auzisem. .Și — ce-au nis­cut!“ — Întreb eu sacadat ca ei pot fi înțeles Printre giu­ituri de unchiu-meu f. „Tot trac­toare­­“ — zice el. Hait, Îmi zic, iaca avem și o fabrici de tractoare in județ. Bună de dat ia ziar. Și m-am repezit si vnd minune­a, in timp ce in minte redactam o Ști’* ,bombă" pentru pagina I­a .Vremii noi", cu un litiu care si bubuie mai ceva ca o petardă­­ ,La Dănești — a intrat In funcțiune o fabrici de trac­toare". Cînd ajung acolo, si vă spun drept, începusem să am îndoieli pe drum asupra autenticității fap­­tului, văd minunea cu ochii mei. Lungi celelalte tractoare, încă S. (Probabil unul lăsase doi gemeni). Și, in timp ca îmi făceam probleme gândindu-mi ce-o si se facă l.M.A. Codăești — oi daci tre­burile merg așa, trebuie tractoriști, nu glumi, am aliat ci șase dintre ei se și găsesc in pregătire la o nuntă, intr-un sat din apropiere. Dau si gră­besc să vin la Vaslui, la ziar, dar, chiar atunci, apare unchiu-meu care-mi spune că a vorbit cu Direcția agricolă și că eu rămin să moșesc trac­toarele, că mi s-a făcut detașarea. Așa am ajuns să-mi schimb locul de muncă și să fiu veterinar la tractoare. P. S. Știrea cu fabrica de tractoare n-a apărut, pentru că nu eram încă in posesia tuturor datelor privind caracteristicile tehnico-tactice și de anver­gură ale noilor mașini, dar, și sperăm, că nu va fi tardivă. Cum am ajuns veterinar la tractoare G 'z­­­rup de cuvinte intre care s-a produs o anu­mită fuziune le­xicală, o sudură — cu alte cuvinte, lo­­cuțiune verbală — a lua în considerație este adesea întîlnit și sub forma: a lua în considerare: „Numă­rați banii la casă. Ori­ce reclamații ulterioa­re nu se vor lua în considerare" — stă scris în unele maga­zine ori la anumite in­stituții care efectuea­ză plăți. După cum se obser­vă, în exemplul de mai sus este vorba de o substituire de termeni (considerație — consi­derare) în cadrul u­­nui grup de cuvinte cu sens unitar. Admi­­țînd faptul că cele două locuțiuni — a lua în considerație și a lua în considerare ar fi identice ca sens — ceea ce, de fapt, nu se întîmplă în lim­bă — trebuie totuși s ă vorbim și să scriem coreei A lua în considerație u să i se acorde priori­tate uneia, care, cu timpul, s-o înlocuiască total pe cealaltă. (Se știe că din două cu­vinte care la un mo­ment dat exprimă a­­ceeași noțiune, unul ori dispare, ori ajun­ge să capete o nuanță un plus față de celă­lalt și numai astfel e­­xistența lui pe mai departe este asigu­rată). In cazul de față, dic­ționarele normative ro­mânești consemnează numai forma a lua în considerație cu sensul de „a ține seama de...“, „a avea în vedere...“. Prin urmare, limba ro­mână literară a adop­tat această formă pe care o găsim insera­tă în publicațiile ac­tuale (în cele din tre­cut, apare și varianta „a lua în considerați­­une") și pe care tre­buie s-o socotim ca fi­ind corectă. Examinând pe rând termenii considerare și considerație, se relevă deosebirea de sens dintre aceștia i consi­derare — forma lungă a infinitivului „a con­sidera “ — conține în sine ideea de ac­țiune, rezultatul acți­­unii respective > con­siderație, însă, echiva­lează cu o su­mă",­­respect", „considerent", „motiv”, „rațiu­ne", "„părere”, "„reflec­ție", „idee". In ace­eași situație se înscriu și alte perechi de cu­vinte, cum sunt: ob­servare — observație, manifestare — mani­festație, discutare — discuție, aplicare — aplicație etc., care, de asemenea, au sensuri deosebite. In consecin­ță, în mod corect, noi folosim : „Observarea unui fenomen din na­tură" — „Observația ce mi s-a făcut"; „ma­nifestarea unor senti­mente de prietenie" — „manifestația de 1 Mai"; „discutarea amănunțită a problemei" — discu­ția purtata în jurul chestiunii"; „aplicarea unor măsuri", — „e­fectuarea unei aplica­ții" ; „ considerarea timpului servit" — „considerația de care mă bucur" ș.a.m.d. Cît privește prezen­ța acestor cuvinte în locuțiuni verbale, se constată, și aici, că prioritatea o au cele derivate cu sufixul •fie (deci ca $1 în ca­zul grupului „a lua în considerație"). De e­­xemplu : „A purta dis­cuție", „a lua în dis­cuție", „a face obser­vație", „a avea sub observație" etc. și nu­­ „a lua in discutare”", „a face observare (cui­va)" ș.c.l. . Astfel de exemple, care s-ar putea, evi­dent, înmulți, susțin, ideea că locuțiunea a lua în considerație — de la care am pornit prezenta discuție — este în spiritul limbii române și, deci, este corectă. CONSTANTIN I. ANDREI MEFISTOFELICA jocuri Ü ORIZONTAL: 1. Calul dra­cului ; 2. Autorul poemului „Demonul” ; 3. Prima victimă a ... Satanei — Dracul olte­nilor ; 4. Autorul dramei „Faust" ; 5. Diminutiv femi­nin — Nicu Radu — ln drac !; 6. In infern! — Lac de unghii; 7. Alintătura dia­volului ; 8. Ispitit... de dia­vol ; 9. Coada lui Michiduță I — Compozitor german, auto­rul operei „Parsifal". VERTICAL: 1. Dat dracu­lui ; 2. tocalitate în Maroc — A face draci; 3. Băutură Ieftină — Costache Romanes­­cu; 4. A făcut pe dracul — Dramaturg englez, autorul piesei „Discipolul diavolului" ; 5. „Diavolul șchiop” de Be­sage — tocalitate in Japo­nia ; 6. Nene 1 — Poet sovie­tic, autorul poeziei „Diavolul cu ochi frumoși" ; 7. Rlu In Tanzania — Celebru mareșal francez, supranumit „Je Dia­­ble" ; 8. Dracul în rai; 9. Plasă de prins pește — Ochiul dracului. V. ADOROAIE ■ ■ ■ [UNK] [UNK]­ :: ■ ■:­­ • N -ați auzit de Polul Al­­­bești ? Vă cred, că nici eu nu auzisem pină ieri decit de Polul Sud și Polul Nord. Dar că există și un al treilea pol, asta, rău, n-am știut-o pînă ieri, cînd mă pomenesc cu o veche cunoștin­ță de-a mea. Moș Martin — ursul din pădure, care m-a spe­riat acum doi ani la Predeal de-am făcut un infarct de mai mare dragul. Mi-e o foame de lup (Ce vă mirați, n-ați văzut urs să aibă o foame de lupi). Aș mînca — zice el continunndu-și ideea — niște pește“. „Și eu aș mînca, Martine. Dar de unde, dragă, dacă n-are tata baltă prin apropiere. Și chiar dacă ar fi, n-avem undițe Moș Martin auzind aceastea mă liniștește și-mi explică că are el o meto­dă, pe care a mai aplicat-o o­­dată cu bune rezultate. (Cred că știți, atunci cînd a rămas fără coadă). Cît despre baltă să n-am cu grijă, că știe el una la Polul Albești, la C.A.P., dar ne trebuie ceva — un o­­biect contondent — să putem face o copcă. Eu, de ce să n-o spun, contrariat pe undeva, îi cer explicații. Și Moș Martin, binevoitor ca de obicei, mi se dă­­ la Albești, localitate cu o climă temperat-continentală, ae­rul s-a răcit brusc, in dimineața zilei cînd președintele C.A.P., Gheorghe Spînache, a spus că a recoltat, fasolea de pe niște hectare cultivate pe tarlaua din apropiere. Peste vreo două zile, Martin la Cu Mos prins peste la Polul Albești președintele s-a întîlnit cu di­rectorul Băncii agricole și i-a spus că este deja depozitată (fa­solea respectivă). A venit unul mai înfipt, se vedea cît de co­lo că e de la ziar, și i-a spus așa de la obraz, dar știi, fără pic de jenă, că nu-i adevărat, însă președintele tare la rezis­tența amintitului articol i-a ri­postat că de vină este un tova­răș de la I.L.P. și anume Roș­ca Dumitru, care, deși anunțat că îl așteaptă legumele culese, pe hat, nu s-a prezentat să le ridice. Atunci s-a făcut așa de frig că a căzut chiar prima brumă. înghețul a dat în di­mineața zilei cînd ăra micul și înfipt de la ziar i-a dat telefon lui Spînache și l-a comunicat că în urma cercetărilor sale nu I.L.P.-ul este de vină. Credeți că Spînache n-a pierdut cu fi­rea. Aș­a A ripostat că, datori­tă străduințelor sale, întreaga cantitate de fasole, vreo 5.000 kg, plus 6 tone de ardei pen­tru murături care se afla în a­­­ceeași situație au fost predate către Fabrica de conserve Te­cuci la 9 octombrie. Atunci au înghețat toate apele din Albești cu tot cu pește. Așa se face că Moș Martin, aflînd de toată tărășenia, m-a invitat să merg cu el la pes­cuit. O să dau curs Invitației după ce voi studia călătoriile celebre la cei doi poli și numai după ce mă echipez cum tre­buie antifrig. Pînă atunci, vă salut cu respect. Și, zău, că eu nu mint ! Nu vedeți ce cald e afară ? B.­JELESCU _________________________________________________________________________________________________________________________________________________ I­I z­i de toamnă, cu cer lim­­pede. Ora 9. Este ora cînd porțile Expoziției re­alizărilor economiei na­ționale se deschid larg, de fiecare dată la fel de os­pitalier. Pe cei ce au mai vi­zitat expoziția, iar acum vin pentru a doua oară pentru că n-au reținut toate amănuntele din multitudinea exponatelor se aștepta de astă ______ dată o surpriză plăcută , un ex­ponat care prin i­­neditul său și prin aspectul deosebit de atrăgător avea să întregească considerabil pa­ =s=5 vilionul transporturilor. Numele e foarte scurt: „Dacia 1­300". Da, automobilul românesc se află la cea de a doua ediție a sa. Minat de o dublă cu­riozitate , cea de reporter și cea de simplu vizitator, m-am lăsat dus de șuvoiul mulțimii spre pavilionul încă de departe transporturilor, se deslușea silueta automobilului care își etala — chiar și de la aceas­tă distanță -confortul și ele­ganța. Pe măsură ce ne apro­piam, impresia ni se confirma tot mai mult, Iată-ne ajunși. Sute și sute de vizitatori sosiți din toate colțurile țării îl privesc și îl admiră. „Dacia 1.300" este a­­cum vedeta pavilionului respec­tiv și, intr-un fel, al întregii ex­poziții. Superior fratelui său mai mare, automobilul „Dacia 1.100", ultimul tip de automo­bil românesc are o capacitate cilindrică de 1.289 cm.3 și 45 C­ P. Ceea ce se cuvine a fi de asemenea remarcat este consumul mic de benzină : 7 litri la suta de kilometri, iar capacitatea rezervorului este de 50 de litri. Și pentru ea printre cei ce parcurg aceste rînduri sînt, fi­rește, și automobiliști, vom com­pleta biografia lui „Dacia 1.300“ și cu alte detalii : lun­gimea - 4,340 m. Lățimea - 1,636 m, înălțimea - 1,341 m. Viteza medie - 80 de km, pe oră, iar viteza de croazieră - 140 de kilometri pe oră. Cu aceasta însă n-am epu­izat caracteristicile automobi­lului. Cînd vorbeam de con­fort nu aveam în vedere nu­mai spațiul din interior, ci și faptul că, asigurîndu-se o per­fectă etanșeitate, se elimină a­­proape total zgomotele moto­rului sau cele pe care le-ar provoca o neregularitate a dru­mului. Este important de pre­cizat în acest sens că pentru atenuarea zgomotelor, compar­timentul motorului, interiorul u­șilor și al aripilor sunt tratate cu un material antifon de ma­re eficacitate. Descendentul lui „Dacia 1.100" a cunoscut serioase îmbunătățiri și sub aspectul manevrabilității. Con­structorii au avut în vedere,­ între altele, asigurarea unei poziții foarte comode a con­ducătorului auto. Geamuri largi oferă o vizibilitate perfectă în toate direcțiile. Suspensia per­fectă rezultă din dotarea automobilului cu arcuri elicoi­­dale deosebit de flexibile. Sunt numai cîteva dintre ca­racteristicile noului automobil „Dacia 1.300" care, cum spu­neam la începutul acestor în­semnări, constituie o veritabilă „vedetă" a lui „EREN ’69". P. ZAVOIANU Noutăți la „EREN ’69“ twsj wmmm mmvm wann MMM MHMI ■■MV MMM MMM MMM MMM ■ I OLIMPIADA ANECDOTELOR UN ANUME Jens Karl­ström se prezintă la un ho­tel din Copenhaga pentru a se angaja portar. — Ce veți sace dacă în hotel vor intra oaspeți în stare de ebrietate ? îl întrea­bă șeful personalului. — Dacă vor face gălăgie, îi voi da afară. — Și dacă vor fi atît de beți încît nu vor fi în stare să facă scandal ? — te voi da camerele cele mai scumpe. După un asemenea răspuns, Karlström a fost imediat angajat. — AM PIERDuT azi în tramvai o bancnotă de 50 de coroane. Vă rog să-mi spu­neți dacă nu cumva a adus-o cineva. — Nu, astăzi a fost găsită doar o bancnotă de 100 de coroane. . — Nu-i nimic, dați-mi-o pe aceea. Vă dau restul. DIURKO a spart o vază. — Vezi ce ai făcut?, îi spune mama lui. Și îmi pro­­misese și doar că ai să fii cu­minte pînă mă întorc. — iartă-mă, mămica. Altă dată n-am să mai promit ni­mic. — I-AM spUs soțului meu că dacă nu-mi scrie zilnic, mă întorc imediat acasă. — Și îți scrie? — Da, de două ori pe zi. VREMEA NOUA Știați ca. ... EXISTA diferite pro­iecte de înlăturare a intu­nericului din timpul nopții? Unul dintre acestea, care ar putea fi realizat pînă în 1970, prevede să se lanse­ze, ca niște uriași sateliți artificiali, oglinzi cu dia­metrul de circa 600 m. Un alt plan prevede să se ob­țină lumină prin electriza­rea particulelor de hidro­gen, la o înălțime de circa 150 km de suprafața Pă­­mintului. ... RECENT — biblio­teca Academiei Bulgare de Științe a împlinit 100 de ani de la Întemeiere ? în pre­zent ea dispune de cel mai mare depozit de lite­ratură științifică din Bul­garia, avînd un fond de 830 000 de cărți și revis­te, 11 000 de microfilme și un număr foarte mare de diferite ziare. Intr-un depo­zit special al bibliotecii se păstrează vechi manuscrise slave și bulgare, unele da­­tind din secolul XI. „Angelica 44 „Scenariu” dedicat unor întreprinderi cine­matografice care programează un exces aceas­­tă peliculă submediocră. PRIMO TEMPO De ieri tăticul și mămica Stau pe jăratic amîndoi, Că iarăși in oraș la noi Apare pe ecrane.........Angelica“ . Iar azi, cu unchi și cu mătuși La cinematograf s-au dus Și­ un ceas s-au aținut la uși Cu­m n-aveți un bilet în plus SECONDO TEMPO De ieri bunicul și bunica... Mă rog, povestea-i cam la fel. Doar titlul s-a schimbat nițel . E și un rege cu­ Angelica­­ Morala (exprimată într-o presupusă ședință de analiză) „Am depășit, tovarăși, planul Și nu ne reproșăm nimica -Azi chiar și cei doar atîte­a iși scot abonament la... „Angelica“. O voce din public : - Ceva măsuri pentru la anul ? Corul celor „în drept - Da ! „Angelica și sul­tanul“ I­ I. MAFTEI 7 =1 Auzi, cum l-au învățat să dea lipsă ! Desen de Valentin Popă X X

Next