Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 581-654)
1970-03-26 / nr. 650
k-bi PAGINA 2 O poveste dinii și litera urii privind rolul, obligațiile și stilul de miă al tenorului de tăi rultural C ititorul ne va ierta, credem, pentru că, în prezentarea faptelor, vom folosi mai mult narațiunea, că vom înșirui aici cîteva secvențe aparent fără nici o legătură între ele. Am procedat așa, deoarece considerăm că, in fiecare asemenea relatare, există un fapt semnificativ, pe baza căruia poate fi trasă o concluzie privind rolul, obligațiile și stilul de muncă al directorului de cămin cultural, modalitățile prin care acesta reușește sau nu să fie un bun organizator și coordonator al întregii activități culturale din comună. Și acum, faptele. Ne aflam, duminică, 8 martie a.c., în comuna Lunca Banului. Un afiș, expus în curtea consului popular, ne anunța că, la ora 14, formația de teatru a căminului cultural din Vierrișoara va prezenta, în localitate, spectacolul de teatru cu piesa lui I. L. Caragiale noasă”. — „O noapte furtuFormația din Vetrișoaia spserse la Lunca Banului încă de dimineață, cu cursa. Artiștii amatori, interpreți ai personajelor caragialești, se machiau într-o săliță improvizații ad-hoc în cabină de teatru.În Sală, circa 20 de spectatori,n majoritatea lor elevii lui Ora 14. Directorul căminicultural din Lunca Banului, tov. Evdochia Mereuță, (asistat de coleguil său de la Vetrișoaia — Ion Bărbuță) „dirija“ intrarea în sala de spectacole. Zadarnic încerca să-l lămurească directorul căminului cultural de la Vetrișoaia pe omologul său de la Lunca Banului că ora programată trebuie respectată, că așa le-a fost înțelegerea, că oamenii de afară așteaptă pentru spectacolul de teatru și nu pentru altceva. Neînduplecat, tovarășul Evdochia Mereuță s-a pronunțat sever: „Acum rulează film. Trebuia să fie matineu la fala 9, nu s-a putut, se dă acum! Asta e! Chiar dacă pierdeți cursa de ora 5 spre Vetrișoaia, nu-i nimic. Poate faceți rost de un camion de la C.A.P. și vă întoarceți în seara asta acasă. Dacă nu... Și, la urma urmelor, cred că era mai bine dacă veneau cu un camion de la C.A.P., nu erau legați de orarul autobuzelor și nu-mi creaț mie greutăți! Spectacolul a avut totuși lot. A început, însă, la ora 16.30, cu o întîrziere de două ore și jumătate. Artiștii amatori au înnoptat la Lunca Bănulții și s-au întors la Vetrișoaia luni dimineață, cu prima cursă. S-ar părea că la Vetrișoaia estă o adevărată predilecție jitru teatru, dovada cea mai bună constituind-o prezenta activă a mai multor formații care au montat sau au in pregătire piesele : „Gaițele“ de Al. Kirițescu, „Mușcata din fereastră" și „Take, Ianke și Cadir“ de V. I. Popa, „Nota zero la purtare" de Virgil Stoenescu și Octavian Sava. Spunem prezență activă, pentru că, tot duminică, 8 martie, o altă formație de teatru din Vetrișoaia a prezentat piesa „Gaițele" de Al. Kirițescu la Bumbăta — sat component al comunei. Deși, în prealabil s-a vorbit — după cum ne informează primarul Gheorghe Iacob — cu conducerea cooperativei agricole de producție (președinte Costică Roman), care a promis un mijloc de transport pe ruta Vetrișoaia — Bumbăta și retur (un tractor cu remorcă), deplasarea s-a făcut pe jos. Spectacolul a avut totuși loc. Transcriem, în ordine, fragmente din discuțiile purtate cu directorii căminelor culturale din Lunca Banului și, respectiv, Vetrișoaia : a) RED. : Ce acțiuni au mai fost programate azi la cămin? Au avut activități artistice în alte duminici ? E. M. : A venit astăzi, de dimineață, o brigadă științifica de la Huși, alcătuită din două persoane și condusă de tovarășul Anton. Program artistic la Lunca Banului n-a mai fost de anul trecut. A vemi, în schimb, brigadă și dansuri la Oțetoaia. In alte duminici, mai dăm și noi film, că televizorul e stricat și n-avem fonduri la extrabugetar să-I reparăm. RED. Acțiunea de azi — respectiv, deplasarea brigăzii științifice de la Huși și întîlnirea cu țăranii cooperatori, discuțiile care au avut loc, o considerați un succes ? E. M. : Desigur ! Au participat aproape 20 de oameni ! RED. : Și despre ce s-a vorbit ? E. M. : A făcut tovarășul Anton o expunere, nu mai știu exact despre ce anume... b) RED. : La Vetrișoaia, din cîte cunoaștem, există o brigadă științifică, alcătuită din specialiștii care-și desfășoară activitatea în localitate. Ce ne puteți spune despre ea ? 1. T. : Da, există. Brigada științifică are în componența sa trei ingineri agronomi, doi medici veterinari, un medic uman, mai mulți profesori. Dar, nu-și prea trăiește activitatea ... RED. : Cum explicați acest lucru ? I. B. : N-a venit nimeni de la județ care să ne spună cum anume trebuie să-și organizeze activitatea o brigadă științifică. Nu ni s-a oferit, în acest sens, nici măcar nouă, directorilor de cămin, vreo posibilitate de a afla ceva. Eventual, cu prilejul înșiruirilor de la Vaslui sau prin convocarea noastră la un schimb de experiență sau o lecție metodică pe această temă. Duminică seara, după ce artiștii amatori din Vetrișoaia s-au... aciuat pentru a înnopta în Lunca Banului pe la casele cunoștințelor — ne comunică tov. Dumitru Boțu, primarul comunei Lunca Banului, directorul căminului cultural din localitate, împreună cu operatorul cinematografic Ștefan Brodea au organizat, în cabina de proiecție, o chermesă în... doi. Cu bufet. Nu știm cu anume s-a consumat și cine a fost barman. Vinul, însă, a fost transportat la locul distracției cu damigeana ! Și acum concluziile promise. ( 1) Un grup de tineri sunetiști din Vetrișoaia, amatori de teatru, care fac totul numai și numai din pasiune, se deplasează cale de aproape 15 km., pentru a susține un spectacol la un cămin cultural dintr-o localitate unde activitatea artistică e mai mult decât palidă. In loc să fie intimipinați așa cum se cuvine în astfel de situații, primesc resproșuri. De la cine ? De la cel care ar trebui să se mulțumească pentru că au venit să suplinească cu o acțiune de-a lor ceea ce el, directorul căminului, n-a reușit să înjghebe in comuna lunca Hanului. Probabil că inexistența unor formații artistice permanente în Lunca Banului se datorează și acestui mod, cel puțin ireverențios, de a le purta cu cei care desfășoară munca culturală. Probabil, 2) Este lăudabilă intenția conducerii căminului din Vetrișoaia, intenție în mare parte realizată (nu știm dacă și sub aspectul valorii artistice), de a pune în scenă mai multe spectacole teatrale. Ea dovedește că aici Se poate vorbi despre descoperirea așazisului secret al antrenării în acțiune a oamenilor, respectiv, despre ceea ce numim frecvent a ști să alegi acea formă de activitate culturală care să-ți ofere posibilitatea să închegi mai ușor o grupă activă care să desfășoare munca culturală de masă. Această formă a fost, la Vetrișoaia , teatrul. Dar la această lăudabilă intenție, realizată deja, se cuvin a fi făcute și cîteva observații. Oare repertoriul ales este adecvat, interesează, în cea mai mare măsură, publicul spectator ? Majoritatea interpreților, e drept, sunt intelectuali. Dar piesa nu se joacă pentru interpreți, ci pentru public. Este inexplicabilă absența unei piese contemporane, a cărei acțiune să se desfășoare în mediul rural, care să ridice probleme ce le sunt familiare oamenilor și îi interesează îndeaproape. 3. Directorul căminului din Lunca Banului are o optică relativ ciudată despre munca culturală, despre criteriile eficienței acestei activități. Spunem relativ ciudată, deoarece această viziune simplistă asupra scopului și a metodelor de desfășurare a activității culturale s-a mai întîlnit la noi, dar în urmă cu 10— 15 ani. Este vorba de niște prejudecăți legate de mărirea cifrelor statistice. Eficienta activității culturale se măsoară, potrivit normelor metodei enunțate, în numărul de conferințe, la care oamenii sunt uneori forțați să participe prin forța împrejurărilor (și nu în numărul ascultătorilor cu adevărat interesați, care urmăresc atent expunerea, în numărul de acțiuni organizate și nu după eficiența lor. 4) Oare e greu să se organizeze o acțiune metodică, pe județ sau pe grupe de comune, privind modul de organizare a activității unei brigăzi științifice, începînd de la sondajul efectuat în rîndul cetățenilor și pînă la alcătuirea răspunsurilor ? 5) Să nu încercăm să tragem concluzii pripite de la o chermesă în doi. Și să sperăm că viitoarea petrecere se va numi reuniune tovărășească, sau seară cultural-distractivă pentru tineret și că de la ea va lipsi... Bachus. I. BENEDICT £unt numeroși iubitorii artei cinematografice care au un gust estetic format, care știu să selecteze filmele, să extragă ceea ce este bun dintr-o peliculă. Un dicton latin spune : „De gustibus non est disputandum", adică gusturile nu se discută. Deasupra tuturor gusturilor, însă, trebuie să stea simțul adevărului, simțul valorilor. Totuși, ■ ■ mulți spectatori, — fie din lipsa unei solide culturi cinematografice, fie din cauza comodității sau a gusturilor îndoielnice, de fapt, urmare firească a unei culturi superficiale, urmăresc filmul, nereceptînd decît faptul lipsit de importanță și acceptînd, în exclusivitate, pelicule "ușoare", muzicale ori de aventuri. Relatăm, nuare, doar în continudin _______ log cu unul dintre a- “”1—acești spectatori (M.B. — funcționară cu studii medii, 22 de ani, orașul Vaslui), consemnat lapidar, după vizionarea filmului „Vă place Brahms?" (regia — Anatol Litvák) în holul cinematografului din Vaslui. REP. : Ce vă spune titlul filmului ? M. B. : ? REP. : Cine a fost Brahms, al cărui nume apare pe genericul filmului ? M. B. : -Un compozitor german, mi se pare ... REP. : Ce semnificație are titlul ? M. B. : Din cauză că el (sic!) s-au întîlnit la un concert cu muzică de Brahms... REP. : Cine este regizorul producției ? M. B. : Niciodată nu m-am interesat să știu cine este regizorul unui film. Rețin din întîmplare cîteva nume. REP. : Dar dintre interpreți puteți să-mi spuneți pe cineva ? M. B. : Sînt trecuți cîțiva și pe afiș, dar nu-mi amintesc acum. A. da... Yves Montand și Ingrid. Ingrid ... REP. : Bergman: Ce veți reține, pentru mai mult timp, din creația cinematografica vizionară ? M. B.: Nu-mi dau seama ... REP. : Cînd citiți o carte— un roman, să spunem — nu va interesează autorul, personajele? Nu căutați să rețineți niște idei, niște fapte semnificative, să extrageți niște învățăminte ? M. B. : Ba da ! Dar filmul îl privesc altfel. O carte e o carte... și filmul îl vizionez pentru destindere și atunci cînd aflu că e unul bun, încheiem aici convorbirea noastră. Arta filmului are mari posibilități de influențare a publicului. Această capacitate se datorează unui limbaj direct de comunicare cu spectatorul, unor elemente specifice : dialogul lapidar, perfect „lizibil", imaginea vizuală în mișcare, decorurile care, de cele mai multe ori, sunt naturale sau aproape naturale, muzica ce punctează metafora cinematografică conferindu-i un plus de expresivitate, factori îmbinați armonic rintr-un tot numit film. Ca și o carte, filmul poate să fie bun, foarte bun, mediocru și chiar submediocru. Spectatorul, în funcție de gradul său de înțelegere artei, în funcție de posibiliatățile sale de discernere valorilor de pseudovalori, va a aprecia sau nu un film ori altul. Ideal ar fi ca spectatorul să poată aprecia la adevărata valoare creația cinematografică, să aibă simțul realului, să înțeleagă cum trebuie și un film-comedie și un filmdramă și, de ce nu?, un film documentar (istoric, politic, științific, de artă etc.). Pentru îndeplinirea, în timp, a acestui ideal e necesar, însă, ca și instituțiile de cultură să facă ceva, să întreprindă niște acțiuni. Nu ne amintim să fi fost organizate niște procese cinematografice sau vreun concurs gen „Cine știe cîștigă" pe teme cinematografice, dezbateri cu publicul, întîlniri între spectatori și actori sau regizori, invitat de organele culturale de resort. Și Direcția difuzării filmelor, prin oficiul județean, are posibilitatea sa contribuie la aducarea gustului spectatorilor, oferind publicului, pe cît posibil, filme de bună factură artistică, în mod diferențiat, pentru copii și tineret. La fel, universitățile populare pot face ceva mai mult pe linia aceasta, prin cîteva cursuri cinematografice, susținute, ca exemplificare, de proiecții de filme. Instituțiile de învățămînt pot întreprinde și ele acțiuni variate, fie în cadrul orelor de dirigenție, fie prin înființarea unor" cluburi ale iubitorilor celei de-a 7-a arte, care pot funcționa și pe lingă casele de cultură și unitățile de cultură" sindicale. Se discută, în ultima vreme, în presa de specialitate, despre necesitatea introducerii unor ore de artă cinematografică în învățămîntul liceal sau universitar, ceea ce atestă rolul filmului în educația elicoestetică a maselor și lărgirea ariei lui de influență în sistemul educațional.. . Tot mai mulți spectatori doresc să înțeleagă filmul, tind către aprecierea creațiilor cinematografice de calitate. Să facem în așa fel încît și acei spectatori care refuză creațiile bune, adevăratele opere artistice. Care „se dau în vînt" după producțiile exclusiv comerciale să adere la valorile certe ale filmului. Senzațiile încercate în fața scenelor „tari" sau a celor melodramatice, lacrimogene, siropoase nu pot ține locul emoției estetice. Cu siguranță că sensibilitatea omului, trăirile sale nobile se ascut la flacăra creațiilor de artă veritabilă. Și filmul este o artă. Să-l privim și să-l discernem, deci, ca pe un produs al inteligenței și talentului omului modern. VASILE IANCU Filmul, nu numai un divertisment, ci si unu * mijloc de a ne instrui La ora de vioară. Foto: D. Pavalașcu Căminul cultural și bibliotecă comunală din Munteni de Jos* Foto : V. Petrescu VREMEA NOUĂ • Centrul civic vasluian spre cota finală (urmate din pag. 1) etaj II — zidit 100 la sută și tencuit 70 la sută, etaj III — zidit 80 la sută, tencuit pe jumătate, etaj IV — turnat betoane și încheiat rezistența. La etajul al V-lea am terminat cotrasere. Urmăm itinerarul impus de ordinea cifrelor aliate și iată-ne ajunși la ultimul etaj al construcției, cu prezența de a fi în punctul cel mai înalt din centrul orașului. Cineva totuși ne privește „de sus". Este tînărul macuiragiu Teodor Pricop care „alimentează" punctul mereu de câte două tone de cărămizi. Transporturile vin unul după altul, dirijate atent, cu mină de maestru. In limbajul constructorilor, „macaraua este un fel de om mai mare" , despre termenul de dare in folosință a noului edificiu : „nici nu poate fi vorba de Intirziere", cu toate că vor exista anumite probleme la acoperișul cu șarpantă de lemn. Ia turnul cu două ceasuri care se va înălța peste „coama construcției“ cu încă 25 de metri și va fi acoperit cu solzi din tablă zincată și arămită, la aplicarea în holurile principale a marmurei de Moneasa și Căpriori. Argumente . Priceperea și hărnicia oamenilor de aici: — Nu lucrăm noi de azi, de ten ca să ne poticnim la așa ceva. De la etajul al V-lea, coloozim la circa 4 metri sub nivelul zero al pământului, in imediata apropiere politico-administrativ, a sediului acolo unde se toarnă fundația unui magazin general. Același ritm însuflețitor al muncii. Suntem deocamdată într-o „groapă" dreptunghiulară din care s-au excavat peste 10.000 m.c. de pămînt. Geometria planșelor de proiect a început să se dezvolte la scara reală a dimensiunilor. Șeful de fot Vasile Țapu ne dă cîteva relații asupra randamentului ultimei zile de lucru: s-a turnat o treime din „talpa fundației", iar dulgherii, conduși de comunistul Simion Pletoianu, au confecționat și încheiat o jumătate din necesarul de materiale pentru costarea demisolului. Pe acest mic șantier, nu trebuie să întrebi de „muncitori buni". „Toți sunt fruntași" — ți se va răspunde, întrebăm altceva. Răspuns prompt: — Cei de sus constructorii de la sediul politico-administrativ — n.r.j cum nierg ?! Noi, de ce să ne lăsăm mai prejos ? Analizînd posibilitățile de care dispunem, credem că pentru luna martie vom dubla planul. Peste cîteva clipe, atenția ne-a fost distrasă : se începuse montarea unei noi macarale. Moment de emoție pentru toți muncitorii. Prezența la fața locului a interlocutorilor noștri era absolut obligatorie. La clădirea Oficiului P.T.T.R., care se va da în folosință in vara aceasta, sîntem parteneri modești ai unui dialog despre economisirea forței de muncă prin intermediul noilor utilaje cu care va fi înzestrat șantierul. — V-am auzit folosind expresia „hectare de tencuială". Nu cumva e o exagerare, dacă încercăm să comparăm 10.000 m.p., cit are un hectar de pămînt, cu tot atlția metri pătrați, dar ... verticali ? — Nicidecum I, ne spune maistrul Emil Dianescu, mai tencuiala pereților de Nuia clădirea poștei are o suprafață de circa 8.630 m.p. și va fi executată de două mașini speciale, care ne vor sosi în curți ii Fiecare dintre ele va înlocui munca dintr-o zi a 100 de zidari. Se economisește o uriașă forță de muncă și, în plus, se asigură îmbunătățirea calității lucrărilor. Dialogul continuă în biroul tovarășului Alexandru Butușneac, directorul Direcției județene de poștă și telecomunicații, care ne vorbește despre avantajele instalării in noul sediu a centralei te lefonice automate cu 1.000 dé linii (prevăzută cu spațiu pentru extensie). Carnetul reporterului se umple cu cifrei prescurtări și linituri de discuții. Interlocutorii oferă, find pe find, date elocvente despre patosul muncii, despre conștiinciozitatea cu care înțeleg să-și îndeplinească sarcinile de plan ce le revin. Energie și creație, participare entuziastă, spirit activ, muncă asiduă pentru ridicarea a noi construcții cu o arhitectură modernă, în care betonul coexistă armonic cu sticla și lumina. Este tocmai ceea ce-i trebuie unui oraș allat în plină dezvoltare economică, socială și culturală, unui oraș în care vechi tradiții se întrepătrund cu noi peisaje și ritmuri urbane, specifice societății noastre socialiste. Cenaclul literar „M. Eminescu" al Casei orășenești de cultură din Huși a închinat una din ședințele sale memoriei domnitorului Al. I. Cuza. Cenacliștilor le-au fost prezentate interesante documente, existente la muzeul din localitate, privitoare la viața și activitatea lui Al. I. Cuza. Apoi, s-au citit poezii din literatura Unirii. Biblioteca tehnică a Fabricii de mobilă din Vaslui a împlinit, recent, un an de la înființate. Fondul ei de arte numără 600 de volume de specialitate și 3.000 de reviste (60 de titluri de reviste românești și 8 scâine, din Ungaria, R.F.G., Italia, Franța, R.D.G.). La acestea se adaugă o colecție completă de STAS-uri și brevete de invenții Biblioteca este frecventată de peste 400 de cititori, salariați ai fabricii. Printre manifestările cu cartea, organizate de bibliotecă in ultimul timp, amintim simpozionul: „Cartea tehnică în sprijinul producției". Divizia „B EUIMU _________ Constructorul Bîrlad — Chimia Năvodari 16-3 (11-0) rar Rugbiștii de la Constructoau debutat în returul campionatului diviziei „B" cu o frumoasă victorie repurtată asupra echipei Chimia Năvodari. Partida a plăcut prin dîrzenia cu care cele două formații și-au disputat șansele, Bîrlădenii, în vervă deosebită, și-au surprins adversarul prin acțiunile rapide ale liniei de treisferturi. Ei au atacat insistent încă de la începutul partidei și, numai după 10 minute, o acțiune splendidă a liniei de treisferturi este finalizată de către Coja (încercare). Profilil transformă și gazdele conduc cu 5—0. Oaspeții încearcă să echilibreze jocul și au o ușoară perioadă de dominare, însă Bîzu (Constructorul) reușește să culce balonul în terenul de țintă al oaspeților (min. 33), încurajați de evoluția scorului și profitând de faptul că rugbiștii din Năvodari „nu se găsesc", pînă la sfârșitul primei reprize, localnicii își măresc avantajul la 11—0 prin Pătrăhău (min. 38). După pauză, rugbiștii de la Constructorul continuă să domine și, în min. 42, realizează o excelentă fază la capătul căreia Mihalcea culcă balonul în centrul buturilor adverse, Caramziuc transformă și scorul devine 16—0. Mulțumiți de rezultat, jucătorii bîrlădeni slăbesc ritmul, oaspeții avînd posibilitatea să reducă din handicap prin Colac (încercare, în min. 76). Scor final, deci, 16—3 pentru Constructorul Bîrlad. REMUS DAN - cores* ADUNATE și REDATE Jocul de-a... stația Nu ne îndoim de faptul că cetățenii orașului Bîrlad, care pornesc cu autobuzul spre Fabrica de rulmenți, știu la ce stație trebuie să coboare, fiecare dintre ei cunoscîndu-și interesele. S-a constatat însă, în ultimul timp, că unii șoferi bîrlădeni au început să se joace „de-a stația". „Ce-ar fi în fond - își spun ei să-l duc pe ăsta cu o stație mai încolo? Puțină plimbare nu-i strică". La vociferările călătorilor rămîn surzi, zîmbesc șmecherește în oglinda din față și nu mai opresc, de exemplu, în stația Fabricii „Industria laptelui". Nu de puține ori, salariații de la această unitate întîrzie de la serviciu din cauza glumeților șoferi. Orice glumă, se știe, este de dorit să aibă hazul ei. Glumele proaste însă nu fac „firmă" bună întreprinderii comunale Bîrlad. In concluzie, așteptăm măsurile ! Dacă nu pentru firmă, măcar pentru cetățeni, Amnezie Fiind martoră la molestarea casierului comunal Neculai M. de către Mircea State, care-și căuta cu bila și cu pumnii vreo dreptate a lui, a sărit în mijlocul bărbaților reușind să-i despartă. Chemată ca martoră, a declarat în fața organelor de anchetă cele amintite de noi mai sus. frn instanță s-a răzgîndit, ajutind astfel acuzatului și nu victimei, afirmînd că nu a văzut nimic și că dacă s-o fi bătut cineva ea nu are nimic împotrivă să se fi întîmplat acest lucru, dar nu în fața ei s-au bătut și nici măcar nu a auzit de așa ceva. Instanța, comparînd mărturiile Măriei Niță din Pușcași, comuna Laza, a concluzionat că una din ele este falsă, dispunind recercetarea cazului. Și astfel, datorită amneziei de care a suferit la un moment dat (acum revenind la prima declarație, s-ar putea ca M. Niță să nu mai fie chemată ca martor, instanța solicitînd-o în calitate de acuzat pentru mărturie mincinoasă. Romeo vrea mobilă Romeo ăl nostru din Negrești n-a întimpinat împotrivirea familiei sale și nici a iubitei lui, Julietta Nici scurta lor poveste de dragoste nu a avut un sfîrșit atît de tragic ca al eroilor lui Shakespeare Dar a avut, totuși, un sfirșit : Constantin Gnesiescu, zis Titi, după o lună de conviețuire cu M. A., după o lună de promisiuni, a alungat-o de acasă, căci imberbul seducător nu o vrea fără zestre, din care musai să nu lipsească mobila. Nefiind mobilă, nici nuntă nu se poate face. Spuneam mai sus că povestea de dragoste s-a sfirșit. Acum începe o altă poveste, de astă dată cu un singur erou, care, pasămite, va păși și in fața instanței. Să vedem ce promisiuni va mai face acest logodnic profesie, însemnări dinlăuntrul unui bec Cu tristețe, în pixuri și penițe, anunțăm decesul ultimului bec viabil de pe străzile din satul Duda, comuna Duda - Epureni. Născut acum 10 ani, a avut o existență tumultuoasă, aruncîndu-și razele sale asupra unui perimetru mai mic la început, dar care cu timpul a crescut mereu, ajungind în final să cuprindă tot satul. Eforturile lui încununate de succes i-au adus in ultimul timp titlul de unicul bec, floare luminoasă a nopții. Remarcabila lui activitate a fost „stinsă" de curînd de un scurtcircuit, lăsînd astfel toți dudertii într-o aprigă și întunecoasă Suferință. Toți cei prezenți la ultima pîlpîire a becului lor drag așteaptă cu solicitudine și de mult timp tovarășii de la secția rețele electrice Huși pentru înlocuirea lui și a colegilor săi de pe stâlpii satului. Atenție pietre. Nu mușcați! Ne-a sosit, mai zilele trecute, un mic colet conținînd o piatră. Nici prețioasă și nici măcar semiprețioasă. Doar adăugată la evitar, pusă la dospit, frămintată, coaptă și vîndută drept pîine albă. Anunțăm doritorii de asemenea suveniruri să incerce la centrul de pîine de pe strada Hagi Chiriac din Vaslui. Nu este exclus să nu mai găsească. Pentru autori ținem la dispoziție, în original, valoroasa piatră. Le-o oferim pentru un răspuns și prin poștă, dar mai ales vizibil în galantarele magazinelor de piine. Pînă atunci, nu uitați , mușcați Cu atenție de Spargere cu... decor Neculai Chiosa (Bolați, comuna Rebricea) a dorit o viață întreagă să ajungă regizor la un teatru, fie el și de provincie. N-a reușit să se califice decit... gestionar, dar vechea lui patimă nu i-a slăbit o clipă. Nu de mult, a vrut să pună in scenă o spargere. Oricărui spectacol însă, ii este necesară o reclamă. Astfel, N. C.... reclamă că s-a comis o spargere la magazin și i s-au furat 1.000 de lei. Revizorii, de bună credință, au intervenit prompt și au constatat că, din gestiune, hoțul respectiv furase mai mult. Spectacolul s-a consumat foarte repede. O singură dată in viață, N. C. a vrut să însceneze o spargere și atunci s-a năruit decorul peste el. De unde vorba: „Unde nu-i cap...". Rubrică redactată de C. PETRESCU și V. NANEAI