Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 655-730)

1970-05-30 / nr. 704

PAGINA 2 VREMEA NOUA In aceste zile, cuvîntul de ordine­ MNIMA Indicatori, nai MULT. PIAI­DINE! „Trecînd peste piedici mari națiunea noastră s-a dezvoltat și s-a ridicat tot mai puternic și mai unită. Suntem­ convinși că și greutățile de azi — provocate de natură — vor fi învinse prin unita­tea poporului. Vom reface localitățile, uzinele și cooperativele calamitate, vom asigura ca ele să fie și mai puternice, să realizeze o producție și mai mare decit pînă acum. Cunoșteam sentimentele poporului nostru, cunoșteam încrederea lui în partid, dar manifestările din aceste zile mi-au confirmat încă și încă o dată cît de unită este întreaga noastră națiune socia­listă în jurul partidului, ce puternică forță reprezintă orînduirea noastră socialistă care a deschis poporului drum larg spre o viață demnă, făcîndu-l de neînfrînt“. (Din cuvîntarea rostită de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la marea adu­nare populară din Iași). - T ■ t­otul pentru refacere, totul pentru normali­zare - stringenta che­mare a imperativelor izvorîte din înseși ne­cesitățilo­ vieții, scoasă pen­tru două­ săptămâni din fă­gașul ei normal,­ este îmbră­țișată astăzi de î­ntregul po­por, umăr la urm­ăr, într-un efort hotărît de reclădire a tot ceea ce a fost pus în pericol. Prezența conducătorilor de partid și de stat, personal a tovarășului Nicolae Ceau­­șescu, în regiunile bîntuite de catastrofala năvală a torentelor, cît și în ju­dețele cu pierderi mai mici, printre care se află și Vasluiul a însuflețit pe oa­menii muncii în lupta pentru depășirea acestui impas, in­tervenit pe neașteptate, în­tr-un moment cînd țara în­treagă pregătea condițiile de trecere la înfăptuirea u­­nui nou cincinal. Potrivnicia naturii nu este, în­să, în măsură să abată po­porul nostru de la realizarea mărețelor planuri preconiza­te de Congresul al X-lea al P.C.R. „Este adevărat, tova­răși, greutățile prin care tre­cem sunt mari - spunea to­varășul NICOLAE CEAUȘES­­CU la marea adunare popu­lară din Iași. Ele vor fi însă cu siguranță învinse. Avem ferma convingere că prin munca unită a întregului nostru popor, rănile pe care calamitățile naturale le-au pricinuit țârii vor fi in scurt timp vindecate“. Intr-adevăr, în aceste zile, munca unită din fabrici, în agricultură, pe șantiere căpătat un avînt nemaiîntîl­ a­nit. De la Vaslui și pînă la Bîrlad, parcurgînd cu mașina șoseaua pe care încă se mai văd urmele aluviunilor din cursul acestei săptămîni, am întîlnit sute de coopera­tori la întreținutul culturilor de porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, în timp ce apele Bîrladului se retrag încet în albia lor, dezgolind, în urmă, covorul verde al ierbii. Natura, vitregă pînă ieri, renaște astăzi mai vi­guros. Este un exemplu pe care-l urmează oamenii și pe care l-am întîlnit și pe șan­tierul nr. 5 din Bîrlad.­­ Pregătim pentru preda­re hotelul O.N.T. - ne spune inginerul șef al șantierului, Emil Cojocaru. Pe data de 29 mai, predăm beneficiaru­lui etajele III și IV în ve­derea mobilării și dării în exploatare, urmînd ca, în 30 mai, să fie predate și eta­jele I și II. Este o construc­ție deosebit de utilă orașu­lui nostru. O dată cu termi­narea ei, ni se eliberează forța de muncă necesară grăbirii ritmului de lucru la celelalte obiective. Vom pre­da beneficiarului, de exem­plu, pînă la 15 iunie, blocul D 1 cu 50 de apartamente, urmînd ca, pînă la sfîrșitul lui iunie, să terminăm blocul D 1 și D 2 cu 40 de apar­tamente. Tot pînă la același termen, vom fi în măsură să predăm 31 de apartamente proprietate personală. Se fac, de asemenea, ultimele finisări la căminul cu 300 de locuri destinat constructori­lor, îmbunătățirii condițiilor lor de viață. Suntem­ hotăriți să facem tot ce depinde de noi pen­tru respectarea întocmai a termenelor de predare plani­ficate, pentru realizarea de economii la materialele de construcții atit de necesare astăzi economiei naționale, regiunilor lovite de calami­tăți. De la începutul anului și pînă astăzi, am economisit 10 tone fier-beton, 15 m.c. de cherestea, 200 m.c. de balast, 100 tone de ciment, realizînd economii la prețul de cost în valoare de 150.000 de lei. in continuare, ne vom strădui să adăugăm acestor realizări altele și altele. Județul nostru, deși lovit succesiv de furia apelor, ră­­mîne neclintit. Atunci cînd a fost de apărat avutul ob­ștesc, oamenii au alergat cu toții și­ au barat drumul ape­lor. Pulsul vieții s-a accele­rat, bate acum mai tare. Fiecare este convins că mîi­­ne totul va rămîne de dome­niul amintirilor. Pentru a­­cest mîine sînt concentrate azi toate forțele. Toate co­lectivele din unitățile econo­mice își suplimentează an­gajamentele. Am întîlnit la Fa­brica de rulmenți, în jurul u­nei mese, întreaga conducere. Secretarul general al partidu­lui, tovarășul NICOLAE CEAU­­ȘESCU trecuse pe acolo cu cîteva zile mai înainte și a­­preciase că rezervele interne sunt departe de a fi explo­rate pe deplin. Tovarășul in­giner Mircea Simovici, di­rectorul general al fabricii și colectivul său de lucru căutau acum soluții pentru a spori producția, pentru a furniza numai produse de calitate, cerute pe piața ex­ternă, dînd în felul acesta cel mai prețios ajutor eco­nomiei naționale. In cîteva zile, spunea dînsul, vom fi în măsură să apreciem cît vom putea fabrica în plus peste cele 4.000.000 lei pro­ducție pe care ne-am anga­jat s-o dăm suplimentar. Pe tovarășul Vasile Do­­garu, directorul întreprinde­rii economice de industrie locală Bîrlad, l-am întîlnit în secția metalurgică. Aici se analizaseră în colectiv po­sibilitățile de suplimentare a angajamentelor și se co­municase comitetului muni­cipal de partid valoarea lor: 1.000.000 lei producție glo­bală, 600.000 lei producție marfă, 530.000 de lei bene­ficii. Disecate mai în amă­nunțime, cifrele se referă la producerea peste prevederi a 100.000 de cărămizi, 10.000 cahle de teracotă, 50 tone de vată de croitorie, a unor importante cantități de con­strucții metalice, la econo­misirea a 5 tone de ciment, 8 metri cubi de cherestea din brad și fag, 500 kg. ni­tro lac.­­ Există un climat favora­bil - ne spune Vasile Dogaru - în tovarășul toate secțiile noastre de producție unde oamenii își manifestă hotărîrea de a lucra peste orele de program, de a pro­duce mai mult și mai bine, de a acoperi deficitul de mărfuri rezultat de la între­prinderile lovite de inun­dații. Numai în ultima dumi­nică lucrată s-au produs 1.000 de spalieri, 1.500 kg. de vată, 3.500 litri de oțel, 700 de sonerii pentru ex­port, 13.000 de doze și altele. Semnele unei efervescente activități duse în vederea depășirii încercării la care a fost supusă țara noastră sunt evidente și ele mărturisesc abnegația cu care oamenii muncii din județul Vaslui au răspuns la chemarea parti­dului de recuperare a pa­gubelor pricinuite de cala­mitățile naturale din această lună. H. CONSTANTIN Neclintita voință­­ ;S, • de a învinge M­emoria fiecăruia dintre noi a înregistrat, fără nici un fel de efort, cîteva date, incom­plete încă, pentru a putea reda adevăratele di­mensiuni ale catastrofei. Douăzeci de zile, legendele vechiului Orient s-au trans­plantat la noi. Intîi, supli­ciului apei i-a fost supus Ardealul. In partea aceas­ta de țară se știa numai de rîuri limpezi și prietenoase. Și-au dezmințit cumințenia și legămîntul tacit de întra­jutorare ce-l făcuseră cu o­­mul. Valea Mureșului își va scrie alte cîntece. Și cea a Tîrnavelor, și cea a Someșu­lui. E tot ce va rămîne pes­te ani din prăpădul ce ne-a zguduit douăzeci de zile. A­­mintirea acestei primăveri crîncene se va sedimenta în suflete și va curge apoi într-o nouă versiune a bio­grafiilor apelor noastre. A­­cum, însă, nu-i nici timpul reculegerii și nici al aminti­rii. N-a avut răgaz nici Otti Lurtz, cel ce-a salvat aproa­pe un cartier cu barca lui, ce­ o avea în preajmă poa­te numai din întîmplare, n-a avut nici el răgaz să-și a­­mintească cum a fost. N­ căutăm acum cu sufletele noastre, ale celor care am aflat numai despre faptele sale, îl căutăm să-i mulțu­mim pentru că a scos dintre valuri adevărul despre om : imposibilitatea de a fi înge­­nunchiat. Nici Ioan David Rusu, ser­gentul major ce­ a fost con­dus pe ultimul drum spre cimitirul eroilor din Tîrgu Mureș n-a avut timp să mărturisească ce l-a însufle­țit în ziua de 13 mai 1970, cînd și-a aflat moartea între valuri. Ora aceea rămîne pentru toți cîți am aflat de moartea lui o oră albă. Știm și noi, noi ce nu ne-am a­­flat in primejdie, cum știu și locuitorii municipiului Tîr­gu Mureș, care a fost cre­zul sergentului major erou. Din Ardealul pe al cărui pămînt s-au ridicat mereu oameni să-l apere, două nume devin acum simbol : primul e al unul, pînă mai ieri, cetățean oarecare al Sighișoarei , celălalt, al u­nui ostaș al armatei noas­tre. Doi dintre cel mult prinși în înfruntarea cu apa Le facem loc în suflete, a­colo unde nu pot afla moar­­te, și înainte de a înțelege pe de-a-ntregul măsura fap­telor lor, continuăm marea bătălie. Pericolul nu a trecut încă, dar, în unele locuri, după retragerea apelor, s-au des­chis rănile. O țară plină din nou de semnele unei cum­plite încleștări. Am cunos­cut de atîtea ori ceasul pe­ricolului. L-am încercat și anul acesta. Am trecut prin suferinți care umileau ome­nirea, umilințele războiului și-am dovedit putere. Erau revărsări ale absurdului, lu­cruri împotriva legilor firii. A venit și acest ceas de grea încercare, ce pare și ea ab­surdă deși nu-i decît izbuc­nirea unei firi ale cărei ca­pricii nu le putem cunoaște încă în amănunt. Ultima cumpănă prin care am tre­cut nu are nimic umilitor în ea. După primele șocuri, totul reintră în matca înțe­legerii. Am primit explicațiile necesare : un caz izolat în istoria hidrologică a Româ­niei. Urmările se știu: imense suprafețe ale țării cuprinse de luciul straniu al apelor morții. Tot atunci, o altă undă, cea a căldurii inimilor sin­cronizate într-o singură bă­taie a apărut în întreaga țară. Forța viiturii distru­gătoare n-a fost calculată. Forța apărătorilor nu poate fi nici ea calculată. Se adu­nă aici atîtea fapte ce nu vor putea fi niciodată jude­cate la adevărata lor va­loare. Cunoaștem doar un singur indice care ar putea vorbi despre puterea noastră de a ne apăra pămînturile și viața. Acest indice ni-l dă timpul în care vom șter­ge urmele apelor. Urgia n-a încercat nici unitatea po­porului nostru, nici înfrățirea dintre toți locuitorii acestor pămînturi. Urgia apelor nu va afecta nici planurile pe care le avem de înfăptuit, nici cel pe anul în curs, nici cel de perspectivă. Pentru fiecare județ lovit de cala­mitate, se ridică forța uni­tă a tuturor, pentru fiecare localitate afectată, se acor­dă sprijinul atîtor localități ale țării, pentru întreprin­derile ce și-au întrerupt tem­porar producția, în alte părți, se înzecesc eforturile, pentru fiecare hectar cotro­pit de ape, alte mii de hec­tare vor rodi, pentru fiecare din cei 265.000 de oameni sinistrați, 20 000 000 de inimi își dovedesc căldura. E timpul cînd avem tăria să răstălmăcim vorbele cro­nicarului: nu mai e bietul om sub vremuri, ci bietele vre­muri sub omul biruitor. AL. COMANESCU Biruitor—OMUL N­oi, cei mai tineri, n-am citit comunicate mai zguduitoare decit cele ce anunțau, in urmă cu ci­­teva zile, proporțiile ca­­tastrofei: 40 mari unități pro­ductive inundate sau avariate In județul Mureș, 42 la Arad, 20 la Alba etc. etc., pînă cind, cu variații de cifre, aproape Întreaga harta economica a țâ­rii era Împăienjenită de sem­nele calamității. Cu irsca para­lizării economice nu a trait nimeni. Dovada o constituie digurile vii iscate In preajma apelor pentru a apăra orașe și sate, oameni și bunuri mate­riale. Dovada o constituie și munca fard preget din unită­țile economice neafectate, des­pre care ne informau aceleași comunicate de presa. Dintre multele locuri de muncă neinvadate de apă am vizitat, recent, unul, Fabrica de rumenți din Bîrlad. A fost numai amenințată de valurile a­rsului ce curge in preajmă și rezistat grație intervenției locuitorilor Întregului munici­piu. Procesul de producție n-a fost perturbat. O dată cu res­tabilirea echilibrului naturii, pe măsură ce toți aflam de dimensiunile sinistrului, și la Fabrica de rulmenți se simte pulsul noilor Îndatoriri. In halele birlădene, flăcările forjei ling oțelul inert. Focul acesta viu ni s-a părul a nu mai fi întreținut numai de dis­persia de păcură și aerul com­primat. Arde, aici, la o tem­peratură pe care nimeni n-ar fi in Stare s-o măsoare, voința unui colectiv de 4.00­0 de oa­meni care au la minte imagi­nile proaspete, răscolitoare, ale dezastrului ce ne-a lovit. Linia cuptoarelor și liniei­ cio­canelor e punctată de semne­le metalului Incandescent. Ingi­nerul Constantin Foarfecă în­cearcă să ne explice cum, din înfruntarea surdă dintre meta­lul mașinilor și oțelul arzând se izvodește bijuteria rulmen­tului. Oțelul își urmează drumul contorsionat prin fiecare fază de la starea de bază — la cea de rulment, iar călăuza noas­tră, urmînd linia aceluiași flux, ar vrea să ne facă să Înțelegem ce simte fiecare om. In aceste zile, Ungă mașina pe care o conduce. Intr-un tablou simpli­ficat, intr-o secvență cinema­tografică ruptă din întregul film al unei zile de muncă, iar sorului i s-ar reteza mișcarea repezită, de aruncare a Inelu­lui aprins către un alt tovarăș, ce așteaptă să-l redimensio­­neze. La recoacere, am sur­prinde oameni veghind asupra optimei omogenizări a structu­rii metalului. La strungurile au­tomate, Inth­ ,și Inth­, ne-ar re­ține privirile strungurilor, o­­chii aceștia ce par a vedea In măruntaiele mașinii. Presa de marcat, oprită un moment, ne-ar lăsa să citim, In corpul cald încă al inelelor, date cu care se mîndresc metalurgiș­­tii birlădeni — anul, numele țării și al fabricii producătoa­re. Pe linia automată KDM, dacă ar fi să-și întrerupă mun­ca, Vasile Ivas, șef de echipă, Costică Popa și Constantin Ursu, strungari, am auzi. Încă o dată, cuvântul de ordine sub care se lucrează la fabrica birlădeană, de la forjă și până la magazia de produse finite, planul anual al economiei na­ționale nu trebuie să se re­simtă de pe urmele calamită­ților naturale. Fiecare, oriunde ar lucra, e dator să contribuie la refacerea țării. Recenta vizită a înalților oaspeți, conducători ai parti­dului în frunte cu secretarul general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a întărit credința oamenilor în propriile lor forțe, le-a dat impulsuri noi pentru o muncă pe care o pu­tem numi cea a­ eroismului cotidian. .L. ARBORE pe Inscripție flăcările forjei „întreaga țară a trecut cu hotărîre la înlă­turarea, intr-un timp cît mai scurt, a consecin­țelor grave ale acestor mari calamități natu­rale. Intr-o atmosferă de înaltă responsabili­tate și solidaritate socialistă, colectivele de oameni ai muncii din întreprinderi și instituții, șantiere, unități agricole de stat și coopera­tiste și-au înzecit eforturile în muncă, hotă­­rîte să contribuie în activitatea lor, prin re­zultate­ obținute în creșterea producției, la re­cuperarea pagubelor pricinuite de inundații, la asigurarea condițiilor ca dezvoltarea eco­nomiei noastre naționale să nu fie impietată, ca sarcinile planului de stat pe acest an să poată fi îndeplinite cu succes".­­Din Hotărîrea Comitetului Central al Par­tidului Comunist Român, a Consiliului de Mi­niștri al Republicii Socialiste România și a Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste, privind unele măsuri de ajutorare a populației și cooperativelor agricole de producție care au avut de suferit din cauza calamităților naturale din luna mai 1970). \ Strălucitoarele curate A­m avut prile­jul, în zilele a­­cestea de mun­că încordată, de eroism su­blim al clasei noas­tre muncitoare, să constatăm, ca la o a­­devărată lecție prac­tică de patriotism, înalta solidaritate ci­­vică a oamenilor din județul nostru cu cei loviți de furia ape­lor desferecate, pro­fundul unanism a­­prins în inimile lor de suferința celor ca­re le sunt frați, le sunt prieteni, le sunt to­varăși de luptă, de muncă, de idei pe drumul ascendent pen­tru înflorirea socie­tății socialiste, sub înțeleaptă conducere a partidului. Sunt clipe pe care nu le vom uita. Cu­vintele nu mai ajung pentru a traduce fap­tele oamenilor. La centrele de predare a bunurilor pentru si­nistrați s-a declanșat o reacție de chimie sufletească in lanț, al cărei catalizator îl constituie sentimentul fraternității de vea­curi al acestui popor încercat. Barajul vo­inței nestrămutate de a învinge, al hotărî­­rii, dirzeniei, solida­rității, al conștiințe­lor înfrățite nu a putut fi străpuns de urgia naturii, de fu­ria apelor pustiitoare. Pentru ca viata să reintre din nou pe făgașul firesc și-n zonele inundate ale țării, pentru ca oa­menii aceștia harnici să-și poată reface căl­dura căminului răpi­tă de apele dușma­ne, a fost și mai es­te nevoie de spriji­nul nostru, al coor pe care vitregia na­turii ne-a lovit mai puțin. Oamenii mun­cii din județul Vas­lui au înțeles și în­țeleg acest lucru. Pînă acum, salaria­ții întreprinderilor și instituțiilor din județ au donat familiilor si­nistrate prin acorda­rea valorii uneia sau mai multor zile de muncă peste 1 500 000 de lei. Prin acorda­rea contravalorii u­­nei norme de muncă pe cîte o lună, mem­brii cooperatori din județul nostru și-au ajutat semenii cu 3 500 000 de lei. Cei peste 200 000 de lei intrați în contul 2­000 vorbesc despre ace­lași spirit de solida­ritate cetățenească, despre valorile înalte ale omeniei, despre fraternitate. Coopera­tiva „Unirea mește­șugarilor" din Vaslui va confecționa pen­tru familiile sinistra­te 100 perechi de pantaloni de doc, 10 costume de haine, 10 perechi pantaloni și 200 rochițe pentru copii. Muncitorii Fa­bricii de confecții din­ Vaslui, de la Fa­brica de mobilă, I.E.I.L. și Sprodcoop s-au hotărît să lucre­ze cel puțin cite 8 zile de repaus, sala­riile cuvenite donîn­­du-le familiilor din zonele calamitate, ce­ea ce va reprezenta aproape 1 000 000 de lei. Comisia județeană de înregistrare a bu­nurilor pentru sinis­trați are înscrise pî­nă acum, în folosul populației din zonele inundate ale țării, peste 600 000 kg. de cereale de la coope­rativele agricole și de la Individuali, la care se mai adaugă 123 000 de ouă, peste 33 000 kg. fasole, a­­proape 2 000 de pă­sări și alte produse. Cetățenii comunei Re­­bricea, ca să luăm doar un exemplu din multele pe care le-am putea da, au donat din rezervele lor 2 100 kg. de grîu si aproape 1 000 kg. de porumb, cei din co­muna Pungești, deși au avut și ei de su­ferit de pe urma i­­nundațiilor, au dat pentru familiile sinis­trate 2 400 kg. de porumb și 1 500 kg. de grîu. Gestul aces­tor cetățeni care, din proprie inițiativă, au venit la centrele de colectare să pre­dea alimente, obiec­te de îmbrăcăminte și de uz casnic celor ce nu mai au casă și masă ne vorbește despre umanism socia­list, despre un sen­timent patriotic ro­bust, despre hotărî­­rea fermă de a con­tribui prin toate mij­loacele la recupera­rea grabnică a pier­derilor provocate e­­conomiei naționale de calamități, la ajuto­rarea oamenilor din regiunile sinistrate a­­le tării, a oamenilor care refac printr-un efort eroic viata lor de odinioară, a fabri­cilor și uzinelor ca­re au suferit avarii sau distrugeri însem­nate. Nimic nu este mai sublim decît să-ți ajuți patria și poporul al cărui fiu ești I Omenia își dez­văluie­m­ aceste îm­prejurări strălucitoa­rele ei carate " GHEORGHE APOSTOL Ne ajutăm semenii, dăruindu-ne muncii IO..­.­­­­ ’»'ft PUț­ U­L , o zi ca atîtea altele. In sectoarele Fabricii de confecții din Vas­­,iar oamenii mînuiesc cu precizie mașinile, execută operațiile știute de fiecare. Și, totuși, există o încordare anume: chipurile tuturor lucrătorilor au o expresie de maximă preo­cupare. Chiar și cei care au pășit abia pragul adoles­cenței — pentru că în u­­nitatea industrială vasluia­na sunt foarte mulți tineri — au un aer de maturitate care îi prinde bine. <cu si­guranță că dramaticele momente prin care țara tre­ce le-a întărit muncitorilor de aici, ca de pretutindeni. Și mai mult, maturitatea civică. Angajamentele în­chinate țării, lovită de ne­volnicele ape, vorbesc de­ja în graiul viu al fapte­lor. Ne găsim într-o hală i­­mensă, de dteva mii de metri pătrați. Aici lucră­toarele în halate albastre metamorfozează materia primă — stofele, tergalui, valurile de teten etc. — în semifabricate. Tovarășul Vasile Găian, dispecer la serviciul de producție al fabricii, ne conduce intr-o altă sală. Facem cunoștință cu Maria Zabiniuc. Este șefa sectorului III. — Știm că, pentru aju­torarea sinistraților, pentru compensarea pierderilor pe țară, v-ați angajat și dum­neavoastră, toți cei din fa­brică, să efectuat­ ore de muncă în afara programu­lui, cîte un schimb la două săptămini, duminica ... — Da. Valoarea produc­ției globale obținută de sectorul nostru, în cele do­uă duminici lucrate, s-a ri­dicat la circa 138 000 de lei. Mai concret i s-au con­fecționat 750 de șarafane, 200 de salopete, 350 de ha­late și 700 de șorturi. Așa vom proceda pînă la sfîrși­­­tul anului. Firește, căutăm să depășim cifrele prezen­te. Ne aflăm în sectorul II, unde sînt executate costu­me, sacouri, pantaloni. Rafael Chariton, șef de bri­gadă, ne confirma depăși­rea planului de producție. Î4 la sută. Pe sector, în orele de lucru de duminică s-au executat 1­000 de cos­tume. Valeria Pricop, este una din sutele de fete venite din satele județului la în­treprinderea vasluiană. E­­lena Rus, croitoreasă în sectorul I, în vîrstă de 22 de ani, este cea mai tî­­nără ajutoare de meșter. Răspunde de un colectiv format din 40 de lucrătoare. După felul în care muncesc acum, nu poate încăpea în­doiala că angajamentul lor de a produce și mai multe raglane din teten, peste plan, se va împlini, des, într-un alt corp al unității propierea industriale, în a­­depozitului cu produse finite, pregătite pentru expediție, îl găsim pe „responsabilul calității” pe fabrică, Constantin Ur­su. „De aproximativ doi ani, nu avem refuzuri­ nici din partea beneficiarilor interni, terni ...", nici a celor ex­ne informează responsabilul G.T.G. Producție peste plan, ca­litate, noi soluții pentru extinderea, într-un viitor apropiat, a capacității in­dustriale, căutarea noului în domeniul confecțiilor, ore de muncă suplimentare pentru semenii noștri nă­păstuiți de ape — noțiuni care se contopesc în cu­vintele : omul sprijină pe om, dăruindu-se muncii. VASILE IANCU La centrul nr. 6 din Bîrlad, locuitorii cartierului au depus obiecte în valoare de peste 80.000 de lei.

Next