Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 888-962)

1971-02-25 / nr. 933

\ > r CE Proletari din toate tarile, uniți-vă ! Organ al Comitetului județean Vaslui al P. C. R. și al Consiliului popular județean Cuvîntarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la C­onsfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale și ai celorlalte unități cu statut de centrală Stimați tovarăși. Aș dori să încep prin a a­­dresa tuturor participanților la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetu­lui Central al partidului. (A­­plauze puternice, prelungite). La consfătuire participă ca­dre de conducere ale unită­ților economice cu statut de centrală, directori ai unor in­stitute de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cu pro­blemele economice de la co­mitetele județene și alți acti­viști de partid, de sindicat și de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un a­­devărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activității eco­nomice din țara noastră. In discuțiile care au avut loc la ministere, cit și în ple­nul consfătuirii, s-a relevat justețea hotărîrilor Conferinței Naționale a partidului privind îmbunătățirea organizării și conducerii activității economi­ce. Deși centralele industria­le își desfășoară activitatea doar de un an și jumătate, putem spune că ele și-au do­vedit pe deplin eficiența. In timpul lucrărilor consfă­tuirii s-au subliniat pe larg as­pectele pozitive și, în același timp, s-au adus unele critici îndreptățite, atît cu privire la organizarea centralelor, cit și în legătură cu metodele și sti­lul lor de lucru. Au fost for­mulate multe propuneri pri­vind sporirea drepturilor cen­tralelor, îndeosebi în ce pri­vește problemele de finanțare. Nu însă în aceeași măsură to­varășii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele de­ficiențe din activitatea pro­prie, de felul cum trebuie ac­ționat pentru a spori eficiența activității unităților noastre e­­conomice. Din acest punct de vedere, aș putea spune că dez­baterile din consfătuirea noas­tră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul con­sfătuirii au fost făcute o se­­rie de critici și propuneri­­ în cea mai mare parte juste— cu privire la proiectele de legi supuse discuțiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfășurat intr-un spirit de lucru; ele au oglindit creș­terea nivelului general al ca­drelor noastre din economie, competența profesională și înaltul lor spirit de răspun­­dere pentru bunul mers al în­tregii activități economice. Problemele ridicate în con­sfătuire vor trebui să fie ana­lizate temeinic, ținîndu-se sea­ma de ele atît la definitiva­rea proiectelor de legi, cit și la stabilirea măsurilor de îm­bunătățire în continuare a or­ganizării, planificării și con­ducerii activității economice. Consfătuirea noastră are loc intr-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică și social-culturală a țării, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1960 —1970 și trecerea la reali­zarea noului plan de cinci ani. După cum cunoașteți cu toții, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producția industrială a conti­nuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevă­zute în plan; s-au construit și dat în funcțiune numeroase o­­biective in industrie, agricul­tură și în celelalte ramuri, s-au obținut noi progrese însemna­te în repartizarea rațională, armonioasă a forțelor de pro­ducție pe întreg teritoriul țării. România a făcut în această perioadă noi pași înainte pe drumul creșterii forței sale e­­conomice, al valorificării tot mai intense a potențialului material și uman. Ca urmare a rezultatelor obținute în dezvoltarea pro­ducției, în mai buna gospodă­rire a resurselor țării, venitul național a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe a­­ceastă bază au fost luate im­portante măsuri privind creș­terea nivelului de trai al populației, au sporit venituri­le tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate, au fost ma­jorate în această perioadă toa­te categoriile de salarii și în­deosebi salariile mici, au cres­cut pensiile și alocațiile pen­tru copii, s-a realizat un im­portant program de construc­ții de locuințe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pli­ne de abnegație desfășurate de întregul popor pentru înfăp­tuirea politicii partidului pri­vind dezvoltarea economică și socială a patriei noastre so­cialiste. Analizînd aceste re­zultate, recenta plenară a Co­mitetului Central al partidului a dat o înaltă apreciere mun­cii desfășurate în perioada cin­cinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de țărăni­me, intelectualitate, de toți oa­menii muncii și le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obținute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru țara noastră perioada aplicării u­­nor importante măsuri menite să asigure o îmbunătățire a organizării și conducerii eco­nomiei, a întregii vieți socia­le. S-au creat condiții pentru apropierea conducerii de acti­vitatea concretă, pentru rezol­varea mai operativă a proble­melor producției și vieții so­­cial-culturale. In cadrul aces­tor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Conferinței Națio­nale a partidului, se numără și crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas im­portant pe calea perfecționării conducerii și planificării acti­vității economice. O deosebită importanță a a­­vu­t crearea consiliilor de ad­ministrație și a comitetelor de direcție, instituționalizarea a­­dunărilor generale ale salaria­ților, care au contribuit la promovarea largă a principiu­lui conducerii colective, la a­­tragerea mai intensă a mase­lor de oameni ai muncii la or­ganizarea și conducerea pro­ducției, la adîncirea democra­tismului socialist în economie și în întreaga viață socială, îmbunătățirea muncii de pla­nificare, dezvoltarea relațiilor contractuale din economie, or­ganizarea mai bună a activi­tății de investiții, perfecționa­rea comerțului exterior și a sistemului financiar și de cre­dit, îmbunătățirea cadrului le­gislativ al activității economi­ce și alte măsuri luate in a­­ceastă perioadă au creat con­diții ca centralele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viața economică a țării, în înfăptui­rea politicii partidului și sta­tului în acest domeniu hotă­­rîtor pentru progresul întregii noastre societăți. Tovarăși, Doresc să mă refer, in con­tinuare, la citeva probleme pe care le consider mai importan­te. In primul rînd, în legătură cu organizarea și funcționarea centralelor și a celorlalte u­­nități cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfășurată de aceste unități în cursul anului 197*î a demon­strat că modul de organizare a producției pe care l-am a­­doptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ținînd seama de cerințele pe care le ridică desfășurarea revoluției tehnico-științifice contemporane, de procesul in­­tens de dezvoltare și diversi­ficare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiecti­vă concentrarea producției în unități mari în stare să asi­gure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activității economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producției materiale, perfec­ționarea proceselor de muncă și, în general, dezvoltarea for­țelor de producție ale socie­tății noastre socialiste menți­­nîndu-se un număr mare de unități dispersate ; aceasta pre­supunea atît risipirea cadrelor — care constituie problema cea mai importantă — cu­ __ Si dispersarea mijloacelor econo­mice, financiare. De altfel, re­zultatele pozitive obținute de centralele industriale, contri­buția pe care ele au adus-o la realizarea planului de dez­voltare a economiei naționale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. ■ Consider pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pe baza conduceri­lor unor întreprinderi existen­te. De altfel, așa cum s-a a­­ratat atei, aceste unități au obținut și cele mai bune re­zultate. După cum se știe, la adop­tarea hotărîrii privind organi­zarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unități de producție și nu organisme de coordona­re. Este vorba deci de uni­rea, de concentrarea produc­ției în unități mari și nu de crearea unor organisme de în­drumare, lăsîndu-se însă ca ac­tivitatea de producție să se desfășoare mai departe în ve­chea formă. Se pare însă că nu toate centralele — și nici chiar toate ministerele — au înțeles acest lucru. Mai exis­tă unele centrale ce funcțio­nează mai mult ca organisme de coordonare și care, în mare parte, nu fac decât să reedi­teze, cu mici modificări, acti­vitatea fostelor direcții gene­rale din ministere. Desigur, trebuie să avem in vedere diversitatea mare a sectoarelor economiei noastre, deci și a formelor organizato­rice , dar această diversitate nu trebuie să ducă la conclu­zia că trebuie să adoptăm prin­cipii deosebite în organizarea acestor unități economice. Pu­tem să avem forme organiza­torice foarte diverse, struc­turi sau organigrame foarte di­ferite — și în această privin­ță sînt de acord să lăsăm o libertate desăvîrșită ministere­lor, centralelor și organizații­lor economice cu statut de centrală, dar toate trebuie să se încadreze în spiritul gene­ral de care am vorbit, să de­vină unități economice inte­grate care răspund de condu­cerea întregii activități de producție, cu tot ce implică aceasta pentru unitățile res­pective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector și fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme a­­ceste unități în mini-ministere — așa cum s-a întîmplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lingă fap­tul că au o organizare și »•­tribuțiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcții generale, și-au creat și un aparat nu­meros, unele depășind cu mult personalul unor ministere e­­conomice. Acest lucru s-a rea­lizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceas­ta tot ar fi fost un lucru po­zitiv, ci, în special, pe seama cadrelor tehnice din întreprin­deri. Aceasta a dus la slăbi­rea încadrării întreprinderilor ca personal de execuție și de conducere a producției, ceea ce a avut urmări nega­tive în acest domeniu. N-aș putea să nu menționez, de asemenea, faptul că în or­ganizarea unităților economice cu statut de centrală nu s-au aplicat pînă la capăt hotări­­rile de partid și de stat pri­vind trimiterea spre producție a cadrelor din ministere. Fie­care minister a căutat să pro­cedeze în așa fel nncit, pipă la urmă, toți oamenii, cu mici excepții, să rămînă in Bucu­rești. Din toate așa-zisele re­duceri de personal care s-au realizat in ce privește apara­tul ministerelor, nici 10 la su­tă nu au mers în unitățile de producție în provincie, deși știm cu toți că astăzi aproape 85 la sută din producția țârii se realizează acolo, nu in București. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la defini­tivarea măsurilor pe care ur­mează să le luăm in continuare in scopul asigurării cu cadre corespunzătoare a unităților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a observat o oarecare încetinea­lă în preluarea de către cen­trale a activităților pe care acestea trebuiau să le înde­plinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la în­ceput și, ca atare, a fost ne­voie ca lucrurile să mai fie clarificate, dar se pare că a existat și o oarecare reținere, în primul rînd din partea cen­tralelor. Acestea nu s-au do­vedit destul de hotărîte în a prelua cit mai operativ atri­­buțiunile ce li s-au încredin­țat și a trece la realizarea tu­turor sarcinilor ce le reve­neau. Această reținere este le­gată, desigur, și de faptul că noua formă de organizare im­plică o creștere serioasă a răspunderilor cadrelor respec­tive ; am întîlnit cazuri cînd unii tovarăși aveau părerea că centralele nu trebuie să preia, totuși, prea multe atribuțiuni și sarcini de la ministere. Au existat rețineri și la mi­nistere — firește din alte mo­tive. In parte, asemenea re­țineri s-au născut dintr-o oare­care neîncredere în posibili­tățile noilor organisme econo­mice de a soluționa corespun­zător problemele conducerii și organizării producției; ele au pornit însă și dintr-o anumită teamă a aparatului central că dacă se vor trece prea multe atribuțiuni la centrale se va vedea că nu se justifică men­ținerea unui personal atît de numeros la ministere și că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus in jos a cadrelor și a for­țelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producție, a­­colo unde se hotărăște pînă la urmă buna calitate a pro­duselor. Cred însă că am a­­juns acum în situația de a de­păși aceste rețineri. Consfă­tuirea de astăzi ne-a dat po­sibilitatea să clarificăm o se­rie de probleme în această privință și va trebui să trecem • CU fre iái Í f O la 1i... . i­il, ~t.". tr-un timp cit mai scurt și în condiții cit mai bune, a sarci­nilor puse de conducerea de partid și de stat în acest do­meniu. Aș dori să mă opresc, de a­­semenea, pe scurt, asupra u­­nor probleme mai importante care trebuie să stea în fața u­­nităților economice cu statut de centrală, înainte de toate, doresc să subliniez necesitatea ca aces­te întreprinderi cu statut de centrală să asigure o integrare completă economico-financiară a unităților care s-au reunit în cadrul lor, să devină în mod real organisme de con­ducere a activității de pro­ducție, de bună gospodărire a mijloacelor materiale și finan­ciare. In acest sens, înseși le­gea și proiectul de statut pun în centrul preocupărilor a­­ceastă latură a activității cen­tralelor industriale. Pornind de aici este necesar să acționăm cu mai multă fer­mitate pentru profilarea și specializarea producției. A­­ceasta, desigur, este valabil pentru toate unitățile noastre economice, ținînd seama de specificul și caracterul fiecă­rei activități. Doresc însă să mă refer îndeosebi la secto­rul construcțiilor de mașini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza importantul program pe care acest sector îl are de îndeplinit in cadrul planului cincinal actual, și pentru a face ca ramura construcțiilor de mașini să realizeze produ­se de înaltă tehnicitate atît pentru înzestrarea economiei naționale cu mașini și utilaje cu parametri de nivel mon­dial, cit și pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cit mai repede fărîmițarea actuală din acest sector și să asigu­răm o bună profilare și spe­cializare a producției. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele citeva sute de uni­tăți ale industriei construcțiilor de mașini să se facă de toa­te. Cu­ timp vom avea, de e­­xemplu, in fiecare unitate, mai mare sau mai mică, sectoare calde și nu se vom concentra, câ­ timp nu vom reuni forțele de specialiști și de cercetare și nu vom asigura o îndru­mare unitară a acestor sectoa­re, nu vom lichida rebuturile. Și, se știe că rebuturile re­prezintă una din lipsurile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menține actualul fel de a lucra, conti­­nuind să fabricăm în zeci de unități motoare și subansamble și nu vom profila întreprin­deri speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea pro­ducție bună, de serie, nu vom avea o eficiență economică corespunzătoare. Se pare însă că această problemă nu este bine înțeleasă în întreaga ra­mură a construcțiilor de ma­șini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început tn ve­dere — și s-a trasat ca sarci­nă — ca unitățile din acest sector să treacă rapid la spe­cializare. Nu doresc să mă re­fer în mod concret la nici un fel de centrale, deși am vizitat in ultimele luni muulte între­prinderi și am discutat cu mulți dintre dumneavoastră. Trebuie să spun însă că ne mișcăm destul d­e încet în a­­ceastă privință, că există încă rețineri; fiecare conducător de întreprindere vrea să dove­dească că poate face mai bine in unitatea sa anumite piese sau subansamble și că nu este nevoie să aștepte să i se li­vreze o centrală sau alta spe­cializată în realizarea unor a­­semenea produse. Or, a conti­nua in felul acesta, înseamnă a lucra meșteșugărește ! Și nu se poate merge așa mai depar­te ! Construcția de mașini tre­buie să fie, prin excelență, modern organizată din toate punctele de vedere. Speciali­zarea în construcțiile de ma­­­șini constituie o necesitate d­e prim ordin, dacă vrem, într-a­­devăr, să asigurăm produse­lor noastre un nivel tehnic ri­dicat și competitivitate pe scară internațională. Nu mă mai refer la cele­lalte ramuri pentru că pro­blemele specializării se pun în mod diferit, deși în aceas­tă consfătuire unii tovarăși au vorbit despre felul în care se acțion­ează in această pri­vință în industria ușoară. Pro­blema specializării trebuie, in­tr-adevăr, să o tratăm în mod diferențiat, de la ramură la ra­mură, îndeosebi este necesar să acordăm, în această privință, atenția principală construcți­ilor de mașini și, plecînd de aici, să realizăm tot ceea ce se impune pentru toate cele­lalte ramuri. In ce privește activitatea de cercetare și proiectare doresc să arăt că în acest domeniu am făcut pași însemnați îna­inte, am obținut o serie de rezultate bune. In cincinalul care a trecut am creat un mare număr de Institute și centre de cercetare. In secto­rul construcțiilor de mașini, unde în 1965 aveam doar dou­ă sau trei institute, am ajuns să avem astăzi 17 institute și centre de cercetare. Consider că acesta este un lucru bun, așa cum apreciez ca pozitiv faptul că aceste institute și centre funcționează îndeosebi pe lingă unitățile productive, la centrale, ceea ce asigură o strînsă legătură a activită­ții de cercetare și proiectare cu producția. Nu vream­ să mă mai refer la lipsurile care sunt in acest domeniu de activi­tate. Doresc însă să subliniez că va trebui să acordăm o atenție mai mare cercetării și proiectării, în special în ra­mura construcțiilor de mașini, unde introducerea noului este deosebit de rapidă. Se cunoaș­te că in această ramură, în­tr-un interval de 6—7 ani, a­­par noi tehnologii, noi mo­toare și utilaje, noi mașini și, dacă nu ținem pasul, nu vom putea fi competitivi pe piața internațională, nu vom putea înzestra economia națională cu tehnica modernă, avansată. De aceea este necesar să a­­cordăm o mare atenție acti­vității de cercetare din aceas­tă ramură, introducerii cit mai rapide in producție a rezulta­­­­telor ei. Aceasta este, desigur, vala­­­­bil și pentru celelalte ramuri­­ de activitate — pentru chimie,­­ metalurgie, industria minieră,­­ Industria ușoară și alimentară, in raport cu specificul și ca­racterul fiecăreia. Este clar, de exemplu, că dacă avem un Institut minier-cărbune și e­­xistă 3 centrale industriale ale cărbunelui nu va trebui să În­ființăm pentru fiecare din ele cite un institut. Desigur, dată cu dezvoltarea activității­­ de cercetare in institute este necesar ca și In unitățile pro­ductive să sporească preocu­parea pentru aplicarea rezul­tatelor cercetării, perfecționa­rea continuă a producției, in­troducerea noului. Trebuie să avem în vedere necesitatea unei coordonări a cercetării științifice spre a nu risipi forțele și a folosi mai bine atît cadrele, cit și mij­loacele tehnice, materiale și fi­nanciare și a obține mai ra­pid soluționarea unor proble­me tehnico-științifice pe care le ridică dezvoltarea produc­ției, progresul general al între­gii țări. De altfel, acesta a fost scopul înființării, la timpul res­pectiv, a Consiliului Național I al Cercetării Științifice. Pro- 1 (continuare in pag. a 2-a) t st ) ­ ■ In pagina a 3-a Rezoluția Congresului al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist S­port _________ J » V ! Consfătuirea pe țară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat în Capitală au început miercuri dimineața lucrările primei Consfătuiri pe țară a lucrătorilor din întreprinde­rile agricole de stat. Consfătuirea se înscrie pe linia promovată de condu­cerea partidului și statului de a organiza periodic consulta­rea largă a lucrătorilor și spe­cialiștilor din diferite sectoa­re ale economiei naționale, in legătură cu activitatea des­fășurată și căile prin care pot fi puse în valoare, cît mai chibzuit și deplin, rezervele de creștere a producției și a eficienței economice. La lucrările participă aproape Consfătuirii 2.600 d­e delegați — muncitori, tehn­­­cieni, ingineri agronomi și zootehniști, medici veterinari și economiști din întreprinde­­rile agricole de stat — pre­cum și numeroși invitați, ac­tiviști de partid, reprezentanți ai ministerelor și instituțiilor centrale, oameni de știință din institutele de cercetări și din învățămîntul superior agricol. Prima zi a lucrărilor Con­sfătuirii a fost consacrată dez­baterii pe secții de speciali­tate — culturi de cîmp; le­gume și cartofi; pomicu­ltură; viticultură; taurine pentru lapte; taurine pentru carne și ovine; porcine; păsări și animale mici — a celor mai moderne tehnologii și forme de organizare a producției și a muncii care pot contribui la sporirea continuă și subs­tanțială a aportului întreprin­derilor agricole de stat, la dezvoltarea economiei noas­­­tre naționale.­­ In cursul zilei de joi, lu­crările Consfătuirii se­ vor desfășura în plen, urm­înd a fi prezentate concluziile dez­baterilor din secțiile de spe­cialitate și a se stabili mă­suri pentru perfecționarea ac­tivității viitoare, în spiritul directivelor adorate de partid in vederea ridicării agricul­turii noastre socialiste pe trepte noi de progres. (Agerpres) Plenara Comitetului municipal de partid Birlad cu activul Recent, la Birlad, a avut loc plenara Comitetului munici­pal de partid cu activul la care au participat membrii și membrii supleanți ai Comite­tului municipal de partid, se­cretarii comitetelor de partid și ai organizațiilor de bază, directori ai întreprinderilor și instituțiilor, reprezentanți ai organizațiilor de masă și ob­ștești din municipiul Bârlad, alți invitați. La lucrările plenarei au participat tovarășii Gheorghe Tănase, membru al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Co­mitetului județean de partid, președintele Comitetului exe­cutiv al Consiliului popular județean, și Gheorghe Vașdea, secretar al Comitetului jude­țean Vaslui al P.C.R. In cadrul plenarei cu acti­vul, tovarășul Adam Leica, primul secretar al Comitetu­lui municipal de partid Birlad, a prezentat darea de sea­mă a­­supra activității desfășurate de Comitetul municipal de partid în perioada decembrie 1969— februarie 1971. Atît darea de seamă, cît și discuțiile purtate au relevat succesele obținute de comuniști, de toți oamenii muncii din Birlad, sub con­ducerea organizației municipa­le de partid, în realizarea sar­cinilor economice și obștești în anul care a trecut, în spo­rirea rolului conducător al or­ganizațiilor de bază. Au fost subliniate, totodată, neajunsu­rile ce s-au manifestat în mun­ca unor organizații de partid privind conducerea activității economice și politico-educative din întreprinderi și instituții. In scopul lichidării unor ast­fel de neajunsuri și pentru îm­bunătățirea întregii activități, plenara a adoptat un plan contral de măsuri. De aseme­nea, au fost prezentate angaja­mentele luate în cinstea se­micentenarului partidului de către întreprinderile și orga­nizațiile economice din muni­cipiul Birlad, privind depă­șirea sarcinilor de plan pe a­­nul 1971. In încheierea lucrărilor ple­narei a luat cuvîntul tovarășul Gheorghe Tănase, care, apre­ciind rezultatele obținute de oamenii muncii în activitatea de producție, a arătat că aces­te succese se datoresc muncii organelor și organizațiilor de bază conduse de Comitetul municipal de partid. In acti­vitatea lor, organele și­­ orga­nizațiile de partid au manifes­tat mai multă preocupare pen­tru organizarea științifică a producției și a muncii, creș­terea calității produselor, fo­losirea rațională a utilajelor și a timpului de muncă, întă­rirea disciplinei în producție. Este necesar — a spus vorbi­­torul — ca și în continuare biroul Comitetului municipal, comitetele de partid din în­treprinderi și instituții să acor­de toată atenția acestor pro­bleme, să folosească cele mai bune metode în munca pe care o desfășoară. Problemele pri­vind­­ creșterea productivității muncii, a calității produselor, reducerea importului și depă­­șirea sarcinilor de plan la ex­port, reducerea consumurilor specifice și mai buna aprovi­zionare cu mărfuri a populației vor trebui să-și găsească o rezolvare tot mai bună și da­r acum încolo. Referindu-se la stilul și metodele de muncă, tovarășul Gheorghe Tănase a subliniat necesitatea acordării de către Comitetul municipal de partid a unei îndrumări concrete, organizațiilor de bază, pentru promovarea cu mai multă consecvență a prin­cipiului muncii și conducerii colective, creșterea combativi­tății și exigenței partinice a tuturor comuniștilor. In acest sens, a spus vorbitorul, tre­buie intensificată munca poli­tică și educativă, efectuat un control permanent asupra în­deplinirii hotărîrilor partidului. Angajamentele oamenilor muncii în întrecerea socialistă: ■ La producția globală vor fi realizate peste plan 11.500.000 lei, din care pînă la 1 mai — 4.120.000 lei. • La producția marfă se va înregistra o depășire, pe total municipiu, de 17.280.000 lei, din care pînă la data de 1 mai 6.700.000 lei. Din volumul total al angajamentului privind depășirea producției marfă, expor­tului îi revin circa 6.000.000 lei. ■ In aceeași perioadă, pe seama creșterii productivității muncii, se vor reliza 9.487.000 lei. ■ întreprinderile și organizațiile econo­mice din municipiul Birlad vor da 2.875.000 lei beneficii peste plan, din care pînă la data de 1 mai — 795.000 lei. ■ Se vor economisi: 27,5 tone metal, 72 tone combustibil, 46.000 kwh energie elec­trică, 20 tone ciment, 15.000 buc, cărămizi și alte materiale. " i­n m­ii ——■ Aspect dintr-o secție de producție a Fabricii de mobilă Vashijh

Next