Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)
1850-09-18 / nr. 23
de CIMBRUL află în biblioteca ei, și care în curăndu au aceli tipări. Este de nevoe ca totu Moldovanul să cunoască din fundamentu originea acestei Monastiri se giucă unu rolu destul de însemnatu în Istoriea Patriei, ci apoi a putea mai nimeritu a face comparație intre rănduiala monahicească ce ce păzește alte mi între alte Monastiri care în privirea veniturilor finanțiale o întrecu, fără insă de a ști să ce întrebuințeză potrivitu menirei dănuitorilor lor. La sosirea Î. C. în această Monastire au fostu întimpinatu de cătră întregul Soboru și condusu în Biserică unde se făcu rugăciune pentru norocita venire a Domnitoriului în cuprinsul acestei singurătăți. Preacuvioși ea ca Părintele Neonil, Starițul acestei Monastiri, noœtine Î. S. Ka să bine-voiască a rămăne pe a doua zi Luni spre a pune piatra fundamentală la scoala ce spințiea ca ridică acumu in Tărgul-Neamțul. Prea Înălțatul Domnu primi cu bucurie o asemine propunere, și cu toată indispozițiea ce avea de ne friguri, asistă la țirimonie a punerei de temelie a școalei, ce s'au făcutu în ființa tuturor tărgoveților și cu salve de turn. La acestu prilegiu s'au tipăritu pe pergamentu și pusu la temelie următoarea inscripție: AN NUMELE SFINTEI TREINEHI. În anul al doilea a Domniei prea bine credinciosului și de Hristos Iubitoriului Domnu Stăpănitoriu al Moldaviei, GRIGORIE A.LIESANDRU GhiCA BB: Înălțimea Ca, întovărășitu de Luminarea Sa Beizade Nicolae Suțul, Marele Logofătu al Dreptăței, bine-voindu a cerceta Sfănta Monastirea Neamțului în II Centemvrie 1850, au pusu singuru această piatră de temelie la Școala Publică, ce de cătră Preacuviosul Archhimandritul Neonil, Starițul Sfintelor Monastiri Neamțul și Secul, ce rădică în tărgul Neamțului, spre păstrarea memoriei Domnitoriului, spre răspăndirea creștineștilor Lumini, și spre laura Monastirei. D. S. au bine-voitu a hărăzi arhitectului însărcinatu cu această zidire 1500 lei, de asemine și pietrarilor spre a se împărți În de ei iarăși alți 1500 lei. (va urma) nous réservons de publier en résumé la description historique de se couvent, puisée dans les manuscrits authentiques qui se trouvent dans” sa bibliothèque et qui ne tarderont pas à être imprimés. Il est néces- ; saire que tout Moldane connaisse à fond l'origine de ce monastère qui a joué un rôle important dans l’histoire du pays, et puisse établir ensuite une comparaison entre la règle monasale observée iei et d’autres couvents qui sont plus favorisés que celui-ci sous le rapport des gessources financières et qui néanmoins ne savent pas en faire usage conformément aux voeux de leurs donnateurs. Arrivé à ce couvent le Prinee fut reçu par toute la communauté des religieux et conduit à l’église où des actions de grâce furent adgessées au Très-Haut pour lheureuse venue du Chef de l'Etat dans sette solitude. Le Révérend père Néonile, supérieur du couvent, pria S. A. de vouloir bien rester jusqu'au lendemain, lundi, pour mettre la pierre M angulaire de lédifice élevé par Sa Révérence et destiné à l’école rablique du bourg de Niamtzo; 8. A. accueillit cette demande avec empressement, et malgré une indisposition causée par la fièvre, Elle assista à la cérémonie qui fut faite en présence de tous les habitans du bourg et aux salves du canon, A cette occasion on a fait imprimer sur parchemin et placer dans les fondemens linseription suivante : AU NOM DE LA TRÈS-SAINTE TRINITÉ. La deuxième année du règne du très-fidèle et très-chrétien Prince Règnant de Moldavie, GREGOIRE ALEXANDRE GHYKA, Voevode, Son Altesse accompagnée du Prince Nicolas Soutzo, Ministre de la Justice, étant venue visiter le St. Couvent de Niamtzo le 11 Septembre 1850, a placé EPe-șome cette pierre angulaire de l'édifice destiné à l'école publique et élevé dans le boûrg de Niamtzo rag le Revérend Archimandrite Néonile, Superieur des saints couvents de Niamtzo et Séko, à la perpétuation de la mémoire du Prince, à la propagation des lumières enge iennes et à la louange du Couvent. S. À. a daigné faire à Gageniteste chargé de la construction de cet} édifice un don de 4500 piastres, et faire distribuer aux maçons une somme pareille. (La suite au prochain numéro.) ** Gransilvaniea. (inrierea articulului diferenților religionare ne sfâșie pe Reomânii transilvaneni). Însă tocma acea nobilă Adunare, sau mai bine conducătorii ei făcură socoteală, cumu îi zicemu, fără de birtașu, uitară a se pregăndi la unu mizlocu ageru și diplomaticu, prin care să se poată realisa dorința acea obștească fără nouă curse, și cu înlăturarea tuturor pedicilor ce li s'aru pute apune în dreapta ori în stănga, lăsară adică lucrul încurcatu fără a proeda și a atinge, după părerea mea, cel puținu tăta, că spre a putea împreuna pe Romănii Transilvaniei, cu privire la unu viitoriu mărețu pentru toată romănimea cătă se află, nu e de cubuință ai trece nici la așa numita unire, sau la confesiea greco-catolică, dar nici ai trage cu turma la cea resăriteană, căci prin acestu salte mortale, s'aru face nouă frecări și neînțelegeri între bunul și blăndul poporu romănu; ci ai aduce prin povățuiri înțelepte să cunoască, că deosebirea între una și alta credință el nula, o săcătură ce trece între disputele cele făci ale teologilor, fără să poată zice unu om înțeleptu, că aceasta sau alea partidă ape dreptu fundatu ne rezonul minței sănătoase, scurtu, ai aduce să înțeleagă, că Dumnezeu pășindu la tribunalul cel de pe urmă, n'o să întrebe, de au fostu omul unitu cu Papa, ori cu Patriarhul de la Constantinopoli, ui de au fostu dreptu, cu frica lui Dumnezeu, iubitoriu și temătoriu de Dumnezeu, cunoscătoriu și agiutătoriu de aproapele seu, fie acela Turcu, a Critica. Unu crinicu ns ce formează de cătu după mai mulți ani de observație și de studii. Iar unu kpilinalop ce name de cu sară pănă dimineață. #hi foarte lesne de a critica pe unu autoru, și prea greu de au prețui. Unu poețu au pusu critica la cșa templului gustului ca o sentinelă a frumoaselor arte. Pritica este o dabilă pe care pisma o strănge din meritu lepemia Movila mi Sahastrul. spu Altprinul monastirei Sucevina Precum ale mărei valuri Câte-odată nebușesc, Și eșind din alor maluri Holde, țarini nimicesc. Așa oardele barbare În Moldov'-acum întra Și creștinele-i hotare Greu, amar le-amenința. Ieremia Domnul țărei Veste 'ndată au luat. Și la armele scăpărei Toată țar'au rădicat: Pe Suceava el adună Mult-vitejii săi Români, contra mii și mi Păgâni Tot, ce-i sânt bajocoresc; - - „Fră-ți DFră-ți - a lor scăpare „Nu lăsa ca crude ginte „Să 'mpileze pe creștini! „Nu lăsa ca 'n biata Dumnezeu când lau lăsat. Târguri, satee cotropite De Barbari pverșunați. Era noapte viforoasă Nouri groși o apăsa Cu greu mare el străvate Și natura mânioasă . Canei 34 Arbori, stânci ce 'n cale-i sta Dar ei toți, cânt num'o mână - Și - Prunci, bătrâni Caută, dar p'o găsesc, Ș-a lui inimă suspină foc, omor mi pustiire Și-al 'nchiitoriupretutindeni ce lățește, În deșert la ceriu ce age Ii pepe Bai, durere mi neipe ! Oștile-i sânt g3 vândie ds, EC i ï ax gn ... Bietei țerii ce gătește! Pintre munți, pintre Carpați Dușmanii cu-a lor turbare Eap sep “apri1. » milă Doamne sfinte; șilă de Români g tpict țează „Pe-al Moldovei scump pământ „Să se 'nalțe în ocară „Al sclăviei monumântului sint ae amu ce F6 Era noapte, noapte mare, Câănd așa eu rătăcind Dintr'un munte vede-o zare De lumină scânteind. De nemic nu se sfiește De și bate al lui pept. Făcând cruce ea pornește Spre acea lumină drept, ca mulii de-o cetate 4 à Kape ea o-au fost zărit? pai! în sănăstria J. în tăcere . Muntele ce 'ncungurai rzurd, Însă undu era făclia umblă și retăiinde sbuciumat! 'nchină Era Mmi À Unui mesăr” l lui ii a 3 sel » . à ereșit. F suprins, au cuprinse: € D dureri cin fier, cupâni vechiu românesc, (lăt, șiser) piet. (S - - 4