Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)
1850-08-07 / nr. 11
1850. N. 11. Prețul Iașii Luni ‘in 7 Ațustu, G 53 3-- Abonamentu laut wi ținuturi, ne unu anu 795 lei. - pese luni 40 - --înființerilor ne unu rându este 25 parale. Abonamentul ce face în Iași la Tinor partea Buciumului Romanu, și la Libreriea fraților Gheorghiu, iar la ținuturi pe la corespondenții D.sale. Astă spncesă Lunea și Golea, cu două suplemente in 8. ne fiecare sunt LIEPI STREINE. Curierul de Constantinopoli din 3 Augustu cuprinde următoarele: Se vorbește de căte-va morți grabnice, s'aru fi întămplatu în capitală, căldurile prea arzătoare ce de vre-o căte-va zile Bine și dimineață mai cu samă în doue Augustu, subtu înmurirea văntului de sudu, atmosfera au fostu căt-va timpu înăbușitoare. În acea zi nenopoulpine au fostu dese. În timpul iernei, persoanele mureau de origu, astăzi ele moru de căldură și aceasta dovedește, că anotimpurile săntu foarte caracterizate pe țermurile Bosforului prin gradul temperaturii pe acea climă. Rusiea. Giurnalul de Francfortu din 4 Augusta cuprinde că unurcazu Împărătescu poruncește că pentru completarea armatei active, în anul acesta se va lua măsuri în giumătatea Împărăției adică, în povbsrniile de apusu, de a ce face o recrutare de 7 oameni la mie, și din protivă, în guverniile Plescovului, Vitelescului, și Movilăului, ce au fostu scutite de recrutație în cursu de doi ani din pricina recoltei cei rele, se va lua 10 recruți la mie. Austriea. Viena, 29 iulie. - Se vorbește pretutindene că Contele Clam-Galas se numește Ambasadoru din partea Austriei lăngă Curtea Rusiei. Știrea despre înlocuirea Contelui Medem de cătră Baron— 30 iulie. Nu de șuliu au urmatu comferenții sgomotoase - Principele Swartenberg și Nunțiul Pipei, se zice că Presidentul Ministeriului, s' aru fi esprimatu desaprobațea asupra marșei de față a guvernului romanu. Se vede că acolo găndescu la o restaurație după modelul gregorianu. Papa nu vre să încuviințeză asociațiilor religioase nici măcaru alegerea presidenților lor, ci încă din insuși puterea sa suverană au numitu unu pou prioru al Dominicanilor în persoana unui părinte Jandel chiematu la Roma de la Parisu. Asemenea se vede că împregiurarea dispenTurcie a, pășunate domnescu ce de se ține de pul Marendopæ ce adeverește, mai cu samă că s'au pregătitu și locuimță la Viena pentru acesta din urmă. Astăzi au plecatu spre nordu capitanul austrianu Mut, carele ș'au datu demisiea spre a intra, ca maioru în servițiea Holstaineză.. Ce zise că Arturu Gherghel ce ocupează la Dlagdenfurtu cu compunerea unui manualum entos învățătura ximiei, care în curăndu apea ce mi publica din țări că nici cumu găndește la vreo năvălire în Spaniei. Cu toate aceste scrisorile unor persoane mai bine înștiințate din Spaniea sună cu totul altfelu, și arată că planurile Principelui săntu prea serioase. După aceste scrisori se vede că și Principesa Ferdinanda de Veriaru fi luăndu o parte activă în urzirile acestei M. S. Împăratul au ertatu deplinu pe fostul supralocotenentu de usart Leme, fiul unui cetățeanu din Francfortu, carele au fostu osănditu la moarte pentru că luase parte la rescularea Ungariei; aceasta au urmatu după petițiea adresată M. S. de cătră cetățenii Francfortului și mijlocirea Ambasadorului austrianu, și spre a se da Francoortenilor prin aceasta o nouă dovadă despre împărăteasca bunăvoință. Generalul Locotenentu Vranghel și Consilierul de statu Josianu Coțebu) (fostul geralu-Consulu în Valahiea au sositu la Viena. - Abdicarea stărei de asedie s'au hotărătu definitivu și se crede că se va publica de la 18 ale acestei luni. - Generalul sefor (învoire de însorire) pentru căsăto- Baronu Puchner s'au îndepărtatu după ceriunea Contelui de Montemolin s'au regulatu numai între Papa și Contesa Spaur, cu ocolirea Curiei, celu puținu declarație a Cardinalului Orioli cătră Duca de Rivas suna în acestu înțelesu. Principele Swartenbergu fi prea departe de a încuviințe aseminea lucruri, și se zice că Mareșalul Raderci aru fi avăndu ordine potrivite pentru oarecare sigure întămplătoare între- Contele de Montemolin vine rareori la Viena, însă elu dă repetate încre lui provizoriu în Venețiea, și s'au înlocuitu de cătră Presidentul Cavaliero de Toghenburg. Ce vorbește în Viena despre unu manifestu al Danemarcei, ce s'aru fi adresatu cătră toate Puterile germane și europiene spre a îndreptăți năvălirea trupelor daneze în teritoriul confederației Germane. Soiodul din 50 iulie, mai adaoge pe lăngă aceasta că Baronul Vrinț, ambasadorul Austriei la Copenhaga, aru fi părăsitu de curăndu Viena cu misiea giurări. FOILETONUL ZIMECULUI POREZIA POPU.IAR ĂĂ A ROMÂNI.LIOR. (urma) Hoțul e atăt de sigur în puterea lui că nu'i pasă de nimic, dar poporul care se îngrijește de vieața lui, și care știind că patira îi este cea mai aprigă dușmană, prevedea soarta ce'l așteaptă din pricina nepăsării sale; poporul, zic, îl tânguește amar prin acele doă versuri și adeseori ne mai putănd stăpăni presimțirea și grijea sa, îl îndeamnă pe hoț să se ferească de dușmani și jilvice: Bea, voinice, mi nici prea. Că i potira, ici, colo! Să ne întoarcem nesearăși la Codreanu. Île la mijlocul mesii, iată că sosește potira mia încungiură. Iară el cum o videa Plosca la gură punea. Și mai tare 'nveselia. Arnăuții îi zicea: „Dăte, Codrene legat. „Să nu te ducem stricat. Dar Codreanu le răspundea: „Nelu i gras, ploscuța 'i grea, „De sânteți niscaiva frați, „Bată masa și măncați! Răspuns falnic și caracteristic! în el e zugrăvită natura întreagă a hoțului romăn: fală, nepăsare, voinicie și dărnicie. Ei pistoalele și scotia. Și 'n Codrean le slobozia! Peptul lui Codrean săria.. Ear el rănise și stringea; Plumbii din carne și scotia, Cu ei durda 'și încărca, Și din gură așa striga: „Alelei! tălcari păgâni, „Cum o să vă dau la câni „Că de-atăta sănteți buni! Codrean, durda 'și întindea Și 'n plin durda lui pocina. Potirașii jos cădea, În sănge ce svârcolia.. În căt se atinge de faptele broului său poporul nu trece nimică cu viderea. Îi place ce descrie toate Ear Leonti Arnăutu, Deșghiți-l'ar pomâniu! Nasturi d'argint că scotia, În pușcă d'i ascundea, Și 'n bodrean îi slobozia.. Ile Codrenaș mi lrănia! Bată în sfărșit cele mai puternice dovezi de simțirile poporului pentru haiduci. Începutul și sfârșitul acestei strofe cuprind toată inima lui. Ear Leonti-arnăutu, Înghițil'ar pomântu! Blestem și ură asupra dușmanului, asupra învingătoriului dragului seu Codrenaș: Ile Codrenaș mirania! Acest mit este un poem întreg de dragoste, de jale și de desnădăjduire. Să videm acum ce fel răspundu hoții la atăta iubire și ce fac ei ca să o căștige? - faptele lor voinicești sânt în adevăr destoinice a minuna inchipuirea poporului, dar prin care fapte ei știu a trage așa de bine simpatia lui? Să cercetăm dar iarăși cănticele lor, și ne vom tălmăci lesne acea problemă. Iată ce găsim în baladele acelor mai mulți mișcările lui, și să rezică toate cuvintele salehoți de codru și de drumul mare: