Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)

1850-08-07 / nr. 11

1850. N. 11. Prețul Iașii Luni ‘in 7 Aț­ustu, G 53­ 3-- Abonamentu­ laut wi ținuturi, ne unu anu 795 lei. - pese luni 40 - --înființerilor ne unu rându este 25 parale. Abonamentul ce face în Iași la Tinor partea Bu­­ciumului Romanu, și la Libre­­riea fraților Gheorghiu, iar la ținuturi pe la corespondenții D.sale. Astă spnc­esă Lunea și Golea, cu două suplemente in 8. ne fie­care sunt­ LIEPI STREINE. Curierul de Constantinopoli din 3 Augustu cuprinde următoarele: Se vorbește de căte-va morți grabnice, s'aru fi întămplatu în capitală, căldurile prea arzătoare ce de vre-o căte-va zile Bine și dimineață mai cu sa­­mă în doue Augustu, subtu înm­urirea văntu­­lui de sudu, atmosfera au fostu căt-va timpu înăbușitoare. În acea zi nenopoulpine au fostu dese. În timpul iernei, persoanele mu­­reau de origu, astăzi ele moru de căldură și aceasta dovedește, că ano­timpurile săntu foarte caracterizate pe țermurile Bosforu­­lui prin gradul temperaturii pe acea climă. Rusiea. Giurnalul de Francfortu din 4 Augusta cuprinde­ că unu­rcazu Împă­­rătescu poruncește că pentru completarea armatei active, în anul acesta se va lua măsuri în giumătatea Împărăției adică, în povbsrniile de apusu, de a ce face o recru­­tare de 7 oameni la mie, și din protivă, în guverniile Plescovului, Vitelescului, și Movilăului, ce au fostu scutite de recrutație în cursu de doi ani din pricina recoltei cei rele, se va lua 10 recruți la mie. Austriea. Viena, 29 iulie. - Se vor­­bește pretutindene că Contele Clam-Galas se numește Ambasadoru din partea Austriei lăngă Curtea Rusiei.­­ Știrea despre în­­locuirea Contelui Medem de cătră Baro­­n— 30 iulie. Nu de șuliu au urmatu com­­ferenții sgomotoase - Principele Swar­­tenberg și Nunțiul Pipei, se zice că Pre­­sidentul Ministeriului, s' aru fi esprimatu desaprobaț­ea asupra marșei de față a gu­­vernului romanu. Se vede că acolo găn­­descu la o restaurație după modelul gre­­gorianu. Papa nu vre să încuviințeză aso­­ciațiilor religioase nici măcaru alegerea presidenților lor, ci încă din insuși pu­­terea sa suverană au numitu unu pou prioru a­l Dominicanilor în persoana unui părinte Jandel chiematu la Roma de la Parisu. A­­semenea se vede că împregiurarea dispen­­Turcie a, pășunate domnescu ce de se ține de pul Marendopæ ce adeverește, mai cu samă că s'au pregătitu și locuimță la Viena pen­­tru acesta din urmă.­­ Astăzi au plecatu spre nordu capitanul au­strianu Mut, carele ș'au datu demisiea spre a intra, ca maioru în servițiea Holstaineză.. Ce zise că Arturu Gherghel ce ocupează la Dlagdenfurtu cu com­­punerea unui manualu­m entos învățătura xi­­miei, care în curăndu ape­a ce mi publica­ din țări că nici cumu găndește la vre­o nă­­vălire în Spaniei. Cu toate aceste scri­­sorile unor persoane mai bine înștiințate din Spaniea sună cu totul alt­felu, și a­­rată că planurile Principelui săntu prea serioase. După aceste scrisori se vede că și Principesa Ferdinanda de Veri­aru fi luăndu o parte activă în urzirile aceste­­i M. S. Împăratul au ertatu deplinu pe fostul supralocotenentu de usart Leme, fiul unui cetățeanu din Francfortu, care­­le au fostu osănditu la moarte pentru că luase parte la rescularea Ungariei; aceasta au urmatu după petițiea adresată M. S. de cătră cetățenii Francfortului și mijloci­­rea Ambasadorului austrianu, și spre a se da Francoortenilor prin aceasta o nouă do­­vadă despre împărăteasca bună­voință.­­ Generalul Locotenentu Vranghel și Consi­­lierul de statu Josianu Coțebu) (fostul ge­­ralu-Consulu în Valahiea au sositu la Viena. - Ab­dicarea stărei de asedie s'au hotărătu definitivu și se crede că se va publica de la 18 a­le acestei luni. - Generalul sefor (învoire de însorire) pentru căsăto- Baronu Puchner s'au îndepărtatu după ceri­­unea Contelui de Montemolin s'au regulatu numai între Papa și Contesa Spaur, cu o­­colirea Curiei, celu puținu declarație a Car­­dinalului Orioli cătră Duca de Rivas suna în acestu înțelesu. Principele Swarten­­bergu fi prea departe de a încuviințe ase­­minea lucruri, și se zice că Mareșalul Raderci aru fi avăndu ordine potrivite pen­­tru oare­care sigure întămplătoare între- Contele de Montemolin vine ra­­reori la Viena, însă elu dă repetate încre­­ lui provizoriu în Venețiea, și s'au înlocuitu de cătră Presidentul Cava­­liero de Toghenburg.­­ Ce vorbește în Vie­­na despre unu manifestu a­l Danemarcei, ce s'aru fi adresatu cătră toate Puterile ger­­mane și europiene spre a îndreptăți năvă­­lirea trupelor daneze în teritoriul confe­­derației Germane.­­ Soiodul din 50 iulie, mai adaoge pe lăngă aceasta că Baronul Vrinț, ambasadorul Austriei la Copenhaga, aru fi părăsitu de curăndu Viena cu misiea giurări.­­ FOILETONUL ZIMECULUI POREZIA POPU.IAR­ ĂĂ A ROMÂNI.LIOR. (urma) Hoțul e atăt de sigur în puterea lui că nu'i pasă de nimic, dar poporul care se îngrijește de viea­­ța lui, și care știind că patira îi este cea mai aprigă dușmană, prevedea soarta ce'l așteaptă din pricina nepăsării sale; poporul, zic, îl tânguește amar prin acele doă versuri și adeseori ne mai putănd stăpăni presimțirea și grijea sa, îl în­­deamnă pe hoț să se ferească de dușmani și ji­lvice: Bea, voinice, mi nici prea. Că­ i potira, ici, colo! Să ne întoarcem nes­earăși la Codreanu. Île la mijlocul mesii, iată că sosește potira mia încungiură. Iară el cum o videa Plosca la gură punea. Și mai tare 'nveselia. Arnăuții îi zicea: „Dăte, Codrene legat. „Să nu te ducem stricat. Dar Codreanu le răspundea: „Nelu­ i gras, ploscuța 'i grea, „De sânteți niscaiva frați, „Bată masa și măncați! Răspuns falnic și caracteristic! în el e zugră­­vită natura întreagă a hoțului romăn: fală, nepă­­sare, voinicie și dărnicie. Ei pistoalele și scotia. Și 'n Codrean le slobozia! Peptul lui Codrean săria.. Ear el rănise și stringea; Plumbii din carne­­ și scotia, Cu ei durda 'și încărca, Și din gură așa striga: „Alelei! tălcari păgâni, „Cum o să vă dau la câni „Că de-atăta sănteți buni! Codrean, durda 'și întindea Și 'n plin durda lui pocina. Potirașii jos cădea, În sănge ce svârcolia.. În căt se atinge de faptele broului său poporul nu trece nimică cu viderea. Îi place ce descrie toate Ear Leonti Arnăutu, Deșghiți-l'ar pomâniu! Nasturi d'argint că scotia, În pușcă d­'i ascundea, Și 'n bodrean îi slobozia.. Ile Codrenaș mi l­rănia! Bată în sfărșit cele mai puternice dovezi de simțirile poporului pentru haiduci. Începutul și sfârșitul acestei strofe cuprind toată inima lui. Ear Leonti-arnăutu, Înghițil'ar pomântu! Blestem și ură asupra dușmanului, asupra în­­vingătoriului dragului seu Codrenaș: Ile Codrenaș mi­­­rania! Acest mi­t este un poem întreg de dragoste, de jale și de desnădăjduire. Să videm acum ce fel răspundu hoții la atăta iubire și ce fac ei ca să o căștige? - faptele lor voinicești sânt în adevăr destoinice a minuna inchi­­puirea poporului, dar prin care fapte ei știu a tra­­ge așa de bine simpatia lui? Să cercetăm dar ia­­răși cănticele lor, și ne vom tălmăci lesne acea problemă. Iată ce găsim în baladele acelor mai mulți­­ mișcările lui, și să rezică toate cuvintele sale­­hoți de codru și de drumul mare:

Next