Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-08-02 / nr. 10

3 - me:­­ ZIMBROL e--mor­­ulzz7-7373 este autoritatu de a n­ ai Biirutu.­­ Mai multu de cătu ori ui căndu - ce vorbește prin certurile pontice că re­­gile ape de găndu a meredinți prezidența Consiliului D. Matacel. Cle pre­tinte că la atee seori tulburată de bandit, pe la pa­ Biurourile au întetatu și au urmatu mai multe gălceviri ce au lei cb­sie 51 rezultatu bunu. Curs'du Pașa, Guvernato­­rul­ General al Niș­i, este cătuna tini­ de căndu au primitu de. au sans ot bră­­s'nu arboratu den­­ tescu porentile cele mai foarmale de a examina pretențiile acestea și dea fate dren­­­ate cui se cuvine. El se grăbi de a le îm­lini cu atria răvnă și dreptate în cotu Servii jigniți avură o întreagă satisfacție. Pe lăngă acestea, vrednicul acestu natorii au organizat așa de bine politica in țbările aceste, odinioară destul de primejlu­­­loase pentru co­­rotori, il cot acum pi­e cine­­va a­rde prin ele cu aceiași si­ urință ca și în țările cele mai civilizate a­le v­uronei. Administrațiea Serbiei, recunos­­s'au întâlnitu de la călătoriea ce făcusă prin țară unde au fostu preutindele p­en­tru primitu și cu căld­ură. Pănă mai dărnăzi, maștilor aceasta combinare aru urma și re- Semarea din partea despre Nina și Co­ora au fostu D. Mavrocordato ampaca­­torul de la Parisu. Turcica. Luni in 16­, Iulie tru­oare după amenză, numeroase salve de artilerie trase din bateriile de pe uscatu și tunurile flotei au anunțatu serbatorile bal­­ramului. Toate vasele viloane de trei zile, cu lucrările lor. - D. Nicolaovici ginerele mi Calu-Chehaia Princepelui Cepsiei, căpătăniu o congedie de an έ ©­­na purcele în curăndu spre Bel­­gradu, unde are a petrece fiu la timp. - Se scrie de la B­ucurești in G.de Const. cu data din 24 Iulie Arpoñomsa ce s 'au an­gajatu la Turinu pentru Romanuica D. Hugo Calandri, spre a diregui Ferma-modelă și scoata atut de arriculură, au sositu la Vecurești. alesu și foarte vireazu în speta itatea­­ Cu data 17. Iulie totu din București se scrie că: o bandă de la 10 pănă la 12 persoane călări și foarte bine înarmate, cea mai mare parte îmbrăcate ka IL cu­tri sipvaneni, și comandați de o persoană îmbră­­cată în uniformă austrieacă, au intratu in 6 pe pămăntul Romaniei, desarmăndu unu picetu micu ce ce afla pe munții di­lavați și adoazi au și năvălitu în mo­­nastirea Orezon­ne care au pradat o Zoare, soții mai apoi trecăndu munții au apubatu spre Sbiiu. Giandarme­riea din giudețe au trimisu îndată în goana lor, ci s'lu datu de știre și autorităților aselpiene. Ce cre­­de că ce va pute pune mana ne dănșii. Prin­­țul Domnitoriu Știrbei au trimisu la fața locului ne­ajuitantul seu, Minorul Salmony și pe Inspestorul mărginelilor, spre a lua și de acolo au­a toate mirăsurile nea­părate, se duce la Sibiu spre a se înțălege cu Locotenentul­ General, prințul de Puar­­genbertu, Guvernatorul civil și militar al Transilvaniei, apoi Vulcano unu consulu la țpăcătoare. Prințul Alesandru de Servica Se zile că acesta este unu omu­cătoare și de 1 poronci. le Porței și de chilul d­ui­una pată d­u o dată era atătu de pu­­nn, cu care Curșidu Pașa le au împ­­linitu, s'anite m­i­ică, lu cătu 40 pănă la 99 de arbori in a pi s'au rumptu, s'au stricatu, și unii s'au mi desrădăcinatu.­­ Guvernul austrieanu ee pare hotăritu a pu in voi liberarea lui Coșutu, de­și Poar­­ta­ Otomană o dorește vioiu. Amicii acestui se razima mai cu osebire pe propune­­rea ministrului Sfaturilor- - a căruea sănge­­­ rece ce pare plăc­inacie lui de grăbitu de a mărturisi preat a lor mulțumire t­­uvernului Împărătescu și a scrie o soarr de­­ neadormitului Guver­­nator al Nisei.” La D­elgrat du ce formală o societate în care ce vorbia de trebi politic., revoluționar­e rostinduse nu de multu, admi­­nistrațiea sărbască au poropcitu înciderea ei... D.scurs­uri -- Scrisorile ces'au primitu la Constantino­­poli de că liniștel acestei provinții este foarte îm­­pelgralu, din 18 Iule couprindu SDDU SCD late, asfel este adevărul Împărțiii, și a­­rătănd,l Bulgarilor și prin sa­te, Sechile- Crendi le strănge în giurul .. impă­­răteecu devotamentul tuteror Bulgarilor.., Egigiu. În bunrăndu­ipe să ce încea­­pă lucrarea drumului de feri de la Ale­­sandria la Cli­o. Liliea are să se sevăr­­șisecă in doi ani di gim­ătate, ce totală ape să fie de 139 mile, și va tre­­ce merde Nilu, aa elbiulă, vale iogilerii franțezi sărăm­gescu acuma așăzarea unei puști. Acostirea. Veria, 5 regulam­enta,u centru scopuelse Tren­silvaniei, ce care fostu compusu de cătră Ministrul instrucției publice, să se publice în curăndu.­­ D1 25 iulie as datu­ra Brinu și in npei­­ele o plole ce se părea a fi ca o spar­­gere de norii, îns­uită și de grindină a că­­riea pore erau în mare parte de grosimea unei alune. Aceasta 48 cășunatu o daună îns­­u­tătoare ogoa.­­C. 101 CULII și grădin­­lilor­ le tămplate nu demultu in Buh­arica și­­ Augustu. Satutul poporane în insuș are­­ Ce scrie de la Vidinu­gium­. de Const. Șlour­anve­rgu, și după Coșutu saru din 23 Iulie, că Sec­ib Efendi, inspectorul Kinvera dană va făgădui că se va duce în provințiilor din a dreapta Vultrui au pășitu America și nu se va mai înturna în Euro­­pa o comisie din cele mai aspre asupra 10 na. Cu toate aceste nu se știe dacă va musulmani prea compromitați în tulburări- primi el condițiea aceasta, Chlestie a refușit. 10p ungari­ia În totu mi­­cărora profesu se începusă. Se zice că rutul unu caracteru mai seriosu. Ea se a­­purtarea această aspră, dară plină de drep- de ver­ște mi face o mare sensație în lu­­tate a Șechilee Evendi lu umplutu de o mea dinaomatică Se socotește că Englite­­. „entusiastică inima Bulgarilor. ra, poate și Franțiea ce interesază viciu Vi săntu incredințați mi cu dreptu cuvăntu de crestie. Se zice că cabinetel austri­­că de acum in Turșiea cumpăna dre ptiței es­­eanu nu ee BA pleca­­te aceeași pentru toți, ori și care ar fi­­ Indepandane Beli cuprinde: Viena chipul de ace inchina lui Dizee, cu toții fiindu 28 iulie. Eclinsul de soare € s'au petrecutu cu același titlu supușii seii Sultanul nu voe­ cu norocire Eu zicu cu poronire, căci ște ca pentru a se prețui faptele lor, să lovcuitrii de prin suburburi (manalale), mi fir dóse cumpene și dóse măsuri, unu sind în genere clasele cele mai de gosit din cea gura Suveranu o singură și aceiași drep- mai mare parte a provințiilor, credea de - - Do­ co — à --------r-------uț---­­ - Primavara numai căndu se topește omătul aduce brizi un rostogolește stănci, atunci își spimbă co­­torul în tulbure și posomorătu aruncăndusă pi unu vuelu cumplitu ne albiea cea plină de stănci și bolovani. Trece cascadele cuunnu mugetu infernalu, și seamănă prin aceasta, cursul său cel des volbut­­pare a alerga prin aruncături în haosul los afatului. Dacă omătul s'au topitu, din contra, atunci ec face limpede, ce liniștiște, ms­rm­ură cezinedu de pe stănii priscoase, și afară de colorit, ape unu acru po­­trivită cu linunoam­ele acele de lapte, cu care bupul Fenelon au adăpitu istorisirile case de Calramel. De unde “perse această metamoreoză? (schim­­bire)­­ Bai­ întrebați munții acești și nuniți în­­d­re Ce paște, a cărora vărvuri stau ctndu îna­inte de nouă, căndu verzi de coamele brazilor, și ale cărora coaste cu crăpături­le lor, cu u­rm­ele lor, Frs prăpăstiile și înfundăturile cele capricioase țpinu pecunse misteruri ingeniale de Dumnezeu mi pe care Dumnezeu în zaluziea ca de artistu mare”, npu ne socoate prednici de a ne ai esplica. Noi amu agiunsu ne țermurile Moracăi, demineață, în răsărirea soareluc­ea ca într'o ‘PCR acolo între dese termuări neegale, restrănse ntr- o sacă îngustă care se părea, à­nu­me mai sfărși din par­­tea despre Răsăritu, asta felu botigia săi. era mare și curgea cu anu puetu asurzitoriu. Catărpicul nostru atunci ne arătă o cărărușă de totu îngustă, tăetă în coasta dreaptă a malului, ce împrejurul Cea mani de ne­crunt pe bă ce tolisă, torentul însoță Moraca mi ne zisă­­Hats drumul la Scutari. — - se părea că nici unu felu de eșire nu se afla na­­intea noastră, căndu deodată torentul și ctrărușa Șoaremnu să ne acolo? strigă Fernand, ce înturziu gu­logu wi aluneca pintre doue stănii, Ep: sia cerurile de la Parisu­ri cam etricasă puținu ale cărora creștere Ce păreau a CE în clești și așa gustul, urmau sumețul lor drumu.­­ Dacă cel puținu respinsă conductorul, nu spo­­­­iți să mai cațărați Zerba, ce'i­naintea noastră ci pioi a o de­stinde cum ați făcutu pu ceelaltă. — Mi-apé plăcea mai sine această, murmură Fer­­ce­l închidu, cărărușa aceasta ce trece pintre s­­in ind; torentul ista, acești doi muri (pereți) de stăn­­că­nul și altul ca și unu povocatu ce lunecă între o­­săndă mi lege, toate aceste mi însprimăntează. -ce fi respunsăru, deprineu fiindu paținu cu nasipa­tă selbatică, prin plintirea Alpilor, mide­­aile! Iesați numai în poea lor catării, lăcațile fră­­ul clobodu, zise cmndnitorul și el apucă painte pri­­n ninduși catărul. Animalul deprineu cu unu asemene drumă, apucă in galopi, ai noștri f îi urmără, trebui să fi vizutu acestu mersu fantasticu, pentru ca să ai o idée de­­plină. Cărăreșa era de dese airoape de largă, o rup­­tps dreaptă de mai multe sute de clement, ai serpii de adreapta ka grilaji de apărare­ de a stăm­­na cu cățpa stănjăni mai îngusti, polurile cele serbătoare ale Morucii ne da amețeli, mi noi ra lopamu pe acolo pe unde cu picoruliș nu fi trecutu de cătu tremurăndu. Valea ce totu îngusta prin cotituri, căte o dată alcătuia o înfundătură, mi­ni săntătoriu. Conductorul nostru mergea fără de nici o grică, poi înst, ju­ mărtorietețu, ponpu e­­raniu pre liniștiți, și nu odată așa înpisuoncii îngre­­dimțindune pieața poscob­elor catărilor nostri, bug ginirea aprinzinduse, îmi peni în vinu­șii de gro­­zății ciudate, toate dublările, fantotmele, șirile (o­­glindiri) cu pare tradiție a împopora locurile a­­ceste sălbatice, ce deșteptară ka prin șt'o turună în crierii mei, mi ce nu eramu pre deperte de a mă prede charu ve­cine însumi o umpră recpătindeă, qui unu etrigoiu al pre unui resbeluitoriu tertinoeu, căndu valel, descizinde și adese coapsele case de silaci ce lărgi de odată înfățoșăndune unu mesi șircu­ra de dlone mise salpate închizindusă de o îm­po­­dure de munți arirși, în sinul cărora torentul liberu pentr­ uiu minulu, își felul iarăși cursul stă cel posomorului și apunturosi. partea dreaptă epac pr'o douezeci de bordee ue se gruplu împrejurul unui monumentu puținu mai naltu de ditu ele și văruitu, peste care unu felu de clopotniță ce rădica, ce ne făcu a cunoaște că Adioge pe lăngă aceste puetul torentului, ge­­mătul văntului ce ce înfunda cu paie, țunetul cel ascuțitu al u­nei paiseri răpitoare ne plana preste adăncu, înfățioșăndu unu ce mărețu mi înspui­­­n

Next