Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-08-02 / nr. 10

suuurau CIMBROL -3-3. ----- -­­­­ 39 siguru că acestu eclipsu era o pedeapsă ce­­­rească pentru revoluțiela din 1818, că Vi­­ena ga­m­pi de unu catreșurau de pămăntu, și de o revărsare de apă mare, că munți ce incunjură Pi­sna trebuiau să ce desfacă și o sută alte asemene ilei răgăcite. S'au făcutu mai monte călatorii religi­­oase de la manastiri cu scopu de a îm­­be­blănzi urgiea cerească. Eu potu­i vă in­­credința că la ușa uneia din biserici s'au cen­tu o invitație adresată in această privin­­țe adevăraților credincioși, îndemnăndu'i a intreprinde unu pelerinagiu intr'unu locu destul de inde­părtatu de capitală, spre a se scuti de pustiirile eclipsului, și a se scă­­pa de sfărșitul lumii!­­ Se vede că pro­­stimea vieneză e mous mai mare de cătu pe la pol, care se mărginește numai a pro­­testa in santpa științei ominești! Germanica, Olremiuriu, Logodna prin­­esti Elisaweti, a treia fiică a ducelui Io­­sivu de Sacsu-Altemburgu, cu marele­ Duce vitronomu de Oldemburgu, s'au anunțatu o­­ficiu­u la Oldemburgu, in 23 iulie. Feranțiea. Se zice că general­ii San­­ga pierit au refuzatu form­alu de a face na­te din Komiciea de permanență. Ea aru voi să petreacă o mapte din vacanții în ța­­pa unde e păscutu la Opunu. n pnstitutul Monedei de la Parisu ce fabrică asuma, ne­socoteala Sințerii, mo­­nede de argintu și de aramă amestecată cu zm­cu, pentru o paloară de 15 milioane. A­­cemine­ni Institutul Monedei de la Stras­­boriu inbrim­ă monede de acelașu me­­t­iu pentru o paloară de cinci sau șese șilioane. Direstorul Institutului Monedei din Pa­­risu au primitu de la Californiea, de vr'o 20 de zile, prin Staturile­ Unite, doue­zeci­mi șese de și­lioane in vergi de auru.­­ Ap­rovizionarea Parisului în luna lui iu­­nie 48 fostu in cipul următoriu: 17,211 saci de grăne, 111,295 de făină, adisă: 9,890 ca de grăne și 402 saci de făină mai multu de călu în lupa dinainte: 91,303 er­­tolitre de vinu, 3.911 ec­. de spirtu, ceva mi sg nu de cătu in luna dinainte: 4.891 260 de măcelărie, 667.369 chil de carne de măcelărie, 99.513 chil. de vițălu, 25.239 Kil. de oaie, 3.538 chil. de porcu, în prețu, boul de la 80 pănă la 90 centime chilogramul, de la 9­ pănă 95 vițălul, de la 88 pănă la 99 oirea. PA la 80 pănă la 91 porcul. Drumurile de feru au ajusu 66.255 chil. de carne, mai cătimea duplă de cătu in luna dinainte. - Saău păn­­dutu la tărgul paserilor 488,385 bucăți, 99,607 mai puținu de cătu în luna dinainte, 16,786 ponce, 12,925 plaponi, 58310 sol­­dani, 223,432 porumbi, 153,250 pui de gă­­­ină. Preg țorile puținu au parinti. În păs­­cărie s'au văndutu 613,655 c. de pelte de mare, 36,781 c. de a pește de apă dulce­ Prepurile au scăzutu. În luna dinainte se păndură 25,083 cote de scoice, in luna lui iunie numai 4,532. ms, 937,171 chil. in prețu de la 1 sp. 85 cent. pănă la 2 fr. Use d'a văndutu mai puține, numai 9,643,490 in prețu de 59 fr. 50 cent. și ea. Brănză, bucăți AR.211 cătimel obicinuită. Belgica., Brucsela, 29 iulie Mareșalul Narulețu au vizitatu cu interesare cazarmia de infanterie ce se zidește pe telului­ Minu. Ei au lăudatu multu ei și au cerstu o copie de ne ea de un an­­îndeletnirea ne lăntă locuința ei întru a us­­ca niște erburi, căndu pe la 1 oară de s­­ă încenu a luna. Temănduse ca să nu se sparie copiii sei, ea 'ncepu a alerga pen­ chilograme chil chil, de carne de carne de porcu, pest. S'au văndutu la tărtu cu strigare:­­­­­­ totul acestei clădiri originale, capitanul de geniu Macers. Generalul Diemontezu Dosi­­ano asemine a vizitatu cazerla și € ab­arb­­ia tu sară mulțămitu. |­­­tră ca să'i găsească. O detonare electrică o agiunse în mijlocul alergărei sale: trăs­­nitul o lovi de moarte pănă a nu e și ea din livadă. Peste o oară vecinii cu o ne­­voe puteau să recunoască HO acea femsee desfigurată și de totu goală. Hainele ne­­­nopouites, tăele în mii de bucăți erau îm­­|­­ 1 lor cu Sir Ion Frapclini. Acesta'i Dundee Varăder care cuprinde spunerea reprodusă de Advertiser. Ce en “8 păscar­i de balene (vii) de vasel flora, care cinci luni $5 reținutu . din Lancaster-­und, căte odată îndepărta de Bacs. În una din aceste escursii ei întălniră Vescimoși. Aceștia cercetară dacă marinarii englezi erau de a­­des du subu șeful Framelin, și el ai ară­­tără cu măna munții de nouă (ombăta). Doi­­sprezece oamini bine aprovizionați decidară aporți cu Indienii in direcțiea arătată. Du­­pă mai multe suferințe din partea elemen­­telor a zecea zi sosiră (adb­ă 9 aprilie) într'unu întinsu amfiteatru naturalu din mij­­locul munților. Alte zări; sf o batistă nea­­­ră a­gată de vărful unui bățu. Săpăndu in adăncime de doue picoare, aflară patru totul îngerate Epa ușoru de înțălesu că aceștia muriseră de foa­­me. Pe unul din ei se afla litera N, în­­semnată pe brațu. Indienii nu putură da nici unu feliu de lămurire. Sub scriitoriul e­­pistolii (scrisorii) socoate că o parte din lui Frapclinu s'aru fi îna­­patru au și suritu. Toma Peid cu data La Lord nu s'au trupuri, din care vei erau c fără Ka­ch d­e începutu a ce strica, circularele prăștiete de păntu în livezile din giuru. prinbulitera, poringu levertiser, pre­­venindu ne cetitorii cei că nu s'au primitu .- - oaminii espediției­­' l | AnuLITĂ vă pănă aice unde in­iptitu Eristola este subscrisă Dundee 22 iulie 1951. — știimitu cea mai mare știință macar de la­­ Ocauata strofă grozavă au aruncatu in­do­ Flora. liu o familie din Clovila. O neporocită Italica. Florența, 19 iulie. Este cu­­femee, mamă a pese copii pe vrăsnici se nascutu noul concordatu dintre Toscana și Scaunul Papalu. Acuma era vorba de a'l interpreta. Ministrul cultului au adresatu Episcopilor și Șefilor ordinilor religioa­­se tireu,­ape în care se găsia o clauză un­­de ce zice că Epscopii nu potu ii viitorime să afișeze epistolele lor cele păstorești dacă nu potu fi încuviințate de cătră gu­­vernu. Osebitu de aceasta ce păstrează re­­glementele întroduse de la 1815 în totul ce privește ordinile religioase. În scurtu, aceste lasă neatinsu ejte cuto­­rul regescu, statornicescu și mărginescu in­­țelesul concordatului, în chipu de a face ca să se respecteze libertățile toscane. Tre­­bue aceste circulare primiseră încu­­au fostu luatu totu 5,589,220 s­­­­­i locul MCas­ plinul­­­­ pe de ce nim­­că officialu au admiralitate, a se lua­ aminte - - nu descoperitu patru trupuri mateloți, puinte de pu­­blicațiea 99,727 care ce credu a fi fostu din numerul ace­­r­că lor, iivitarea Monsiniorilor ce este veserică. Acesta era satul cel de căpitenie al naxiei de­ Resăritu, cantonul sau cla Resengci. O împoporare înde­tul de numeroase ce arătă pe pragurile lo­­cuinților ce îngungiuiau besericia și se prebmblau pe șa­­pi­­te toreptului. Femeile erau cu torbanele cele de sărbători mari, coșii cu stră­zile cele mai frumoase și barbații la servifuri cu pistoale, intagane și de-a umăra puști luști. De bună samă că era cepa estraordinaru aa Re­­tenca.­­ Vindisca, ne respinse conductorul postru, au pornit să comunice pentru întăia dată de copii, și ei treacă în reviu pe oaminii ce să pu stare de a purta arme.­­ Ce este Retenca.­ Doscăle cărămu catării și urmărămu după con­­du­toru ce ne înfățoșă la doi bătrăni, sardarii clini. La numele de francezi ne salutară cu căldură zicănciune qu Palienește, bine așa venitu. În căteva minute ce forșă o grupă în gurul postru, și o șie de întrebări ne adresără italie­­nește, albanește și romaica, noi am respunsu cu nu amă pututu mai sine în aceea ce o înțăle­gemu. Grupa aceasta de mi nu așa de pitorevecă la acea A] 2epsi notmitop, totuși avea unu acru marținiu (pec­­velicu) și primitivu plinu de plăcere. Bandiții Zer­­țel cu ochii lor cei de focu­ri mantalele roșii se­­­mănau à demoni; Muntenegrinii cu brăcinarile lor­­(u­rii) largi și albe, cu vestele întorse, cu turba­­ne­­te negre, cu armele cele scănteitoare și cu pri­­virea liniștită mi săreată se asemănau cu Ai­u acei șoăreți, de n'au ceietatu de cătu în capul D. Biu­­fonu. Pe căndu poi #i esaminamu cu nesați, grupa ce­ des­nier făcăndu locu să treacă ulu omu de la­ ie­ naltă K O barbă de totu albă și cu strae cu multu mai bogate de cătă ale celoralalți Munteneg Unu brău de mătasă roșu mi servia de in­ tipo, qu pare scăntecau o părece de pistoale minunate o cărjă episcopală! Acesta era e­piscopul suveranu,­­ Vladisca. Nici unu cavl­­eriu din seculul mijlociu, nici unu șreceteru rețescu, dragonu de gvardie spu husaru Șumvorinu n'avură © tăetură Mai maritală și o privire mai cutezătoare. O căzătură de ochiu a a­­ cardinalii din Vaticanu. El ne întrebă italienește, din ce țară săntem­ și la respunsul nostru ne strănsă de mănă cu căl­­dură, și începu franțulește destul de curatu:­­ Benin din Franța, sănteți născuți în Franța? oh! vorbițimi de Franța! căci eu ami calcatu pămăn­­tul ci. Eu amu păzutu ne împăratul vostru, Sul­­­­­­ta­nul vostru cel mare al Apusului. Eu iamu vorbitu cu unu aeru curiosu, care'l făcu à suride, și amu atinsu gheara sa cea de pulturu!­­ Ai fostu dară ne la noi? pa întrebatu. - Așiu servitu între mamelucii armiei imperiale. La acestu respunsu, începuiu a privi pe vladisca și ren­­cepu: - Șii că­ su de optuzeci și doi de ani? Eu eloboziu unu strigătu de mirare; el ce părea a fi numai de șesezeci de ani. Ne apucă pe amăndoi de brațe, și ne scoasă din mij­locul grupei rezămăndusă de noi cu fasilieri­­tate. - Noi o vomu ascultau cu recunoștință. - Fi bine­ zise el, astăzi mă picteți principe­­episcopu al Muntelui­ Negru; săntu șesezeci și cinci așa, strigăiu, vroescu a mă opri la a­ni unu pumnaziu, C „vic - nsan Supușii sei cei credincioși ce traseră deoparte ei­­pii atunci ne făcu puBel mii de întrebări despre starea unie­­i locu de­­ despre guvernul lui Ludovicu Filip, despre căderea sa și despre ridicarea Re­­b­ei. În scăpă din gură chiar mi o diantribă (cri­­tică aspră) în contra f­amiliei burbone, căriea nu­ i­erta ruinarea imperiei; eu înst­i închisă cu gura cu cuvintele aceste, celui prelatu resbelnicu, aru fi fulgțer'niu­ne . Monsinioare, de căndu Dofine este în Franța fameliea mea s'au vărsatu totu săngele pentru Va­­lonzi și Burboni. El ce plecă mimi zise: - Ce vorbimu dată de altă ceva: spunu istoriea mea? Vroiți să vă

Next