Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)
1851-08-20 / nr. 15
58 SAM LP à ,1 -3-2333..--*..---7---- numai să se pue în emvie de a face să se lănduse din respecteză liniștea locuitorilor țerei. În giurnalul de Constantinopoli se cetește că hoții care prădaseră monastirea Horezanului din Romănica s'au prinsu într'o pădure a Transilaniei; ei opuseră o împrotivire pă lăngă care costă viața a unuea din ei. Ei suntu în numeru de șepte, dintre care patru unguri și trei romăni. — Ce știe că mai de doi ani ce ocupă la Constantinopoli, în cvartalul Fanarului cu zidirea unei beserici bulgare, cveștiea acum este de a se numi arhimandritul Covacevici de vlădică acestei beserici. În Poartă dovidește prin aceasta îngrijirea ce are numai puținu pentru interesele spirituale de cătu pentru acele materiale ale tuturor populațiilor împărăției. Adreesandriea 7augustu. Steamerul englezescu Irovner s'au înturnatu în săptămana trecută la Constantinopoli cu depeșe de la consulul nostru generalu, spre respunsu la acele a lui sir Straford Cannigu. Abas-așa se pare plecatu a se supune Sultanului numai Ra M. S. să învoiască a npu ce atinge prea de aproape de autoritatea viceregelui. D. Borzincu, inginerul trimisu de Stefenson spre a se înțălege cu vite regele asupra pregătirilor drumului de feri între Alesandriea și Cairo, se întoarnă în Englitera cu steamerul viitoriu, după ce s' au așezatu trebile cu cea mai mare mulțămire a sa; el încă au primitu și cea întăi samă de bani ce trebue să se plătiască lui Stefenson; ce cugetă că după statorniciea ce au arătatu Abas-Pașa în oarecare împedecări întălpite în obiectul drumului de feru, lucrările voru putea începe în luna lui oct. viitoriu. Mai multe companii de trupe albaneză au agiunsu de la Constantinopoli: ele se ducu la Meca, unde populațiea, după cum se pare, cam ferbe. Nilul au crescutu foarte multu; s'au ridicatu hamzarile de la canalul Așer și de la Cairo. Recolta cea nouă se pare a fi mănoasă. (Taimsu.) Răstea. Vasile PȘailungu din Berlinu, anunță că măsurile următoare se voru pune în lucrare în regina Poloniei de la 1852. Clerul va lăsa avuturile in moșii Statului care ii va da o leafă; pobilimea spău de 20 ani de vina făcută guvernămăntu austrianu energicu, și ea este în revoluție va fi statornicită ca mi pobia noastră pentru totudeauna! O a treia sculimea rusască și scutită de servițiea mili lare nu aru putea înlătura ca să nu să œatară; monopolul sărei ce va desființa și că s primba pe completă în stăpănirea arecomerțul acestui articul de întăia nevoe varilor. Ea aru da Paliei de Susu elementi slepoidu ca și butiunul; asociațiea pentru creditul național va primi alte Statute: pristavul, sau giudele satului va înloca pe dvore pinul ce face acum aceiași indatorire. În 13 iunie la liniea vămei Troițe au sositu o caravană din Buhalnea (Asiea) alcăbumbabu melucratu și feliurite materii de bumbacu, matasă, ceaiu, froncturi uscate, nuci făstăce, sigdale, orezu și alte producte asiene. N să tragă atențiea cititorii „Se găsescu în e giurnalele corespondenții din PȘaltea ne descriu situațiea sub niște văpsele prea posomorite. S'aru înșela cineva totuși voi să facă înciere că situațiea Caliei s'au înrăutățitu deodată bine neamrtentate. „În adevăru stingește în Italica, o partidă de capete aprinse, patrioți arzători, compusă dintr'o mare parte din tinerimea poliților, și care arată dorința de a ațita din nou flacăra revoluției. Dară marea majoritate a populației nu voește revoluțiea, nu din pricina realilor simțimente, dară numai pentru că ea se teme de terorismul revoluționarilor, de resbunarea guvernămăntului legitimu, de jignirile ce aru putea conopi viiața, ori proprietatea ca, și pentru că ea este convinsă #50 Italie una și puternică este o peputințime! Cea întăi condiție spre a cărmui Caliea este o putere mare fizică, a doua o putere mare morală. Italienii din Austriea nu voru iubi pe ceilalți austrieni și nu au trebuință de ai iubi. Dară potu fi aduși să respecteză pe Austriei, și aceasta prin o dreptate aspră, fără cruzime, clară și fără îndurare. „O răscoală în Ialiea este prea de necrezută, dară, fiindu că ea este putincioasă, omul de Statu trebue să aibă de față lui ponservatoru ce îi lipsește, adică mântitori de pămăntu neatărnați; ea aru măntuia pentru totudeauna de unu elementu revoluționaru, adică de acei ce abuzară de bogățiea lor și de considerațiea lor spre a resturna ori și ce rănduială politică.” Se cetește în casela oficiiala de la Milano: „M Numitul Antonio Solera, Milanezu, doveditu că în noaptea de 30 spre 31 Iulie au afișatu în mai multe locuri ale Mila Austriea. Ce citește în Lolu din 12, articulul următoriu ce ni se pare a merita nului proclamații ațitetoare, și osinditu de a fi spănzuratu, s'au împușcatu in 2 Avgustu din pricină că nu s'au pututu găsi calău spre al spănzura.” - Nosa organizație a mărginilor militare, așa de demultu așteptată, s'au supusu acum întăriturei împărătești și se va publika cătu de curăndu. Ștstutul atingătoriu de aceasta ce așteaptă cu atăta mai multă nerebdare pre cătu este cu peputință de a'și ascunde, că raporturile, cu totul particulare, datinile, datorințile și privilegiile ce ceosebescu într'unu cipu așa de învideratu mărginile militare de toate celelalte provinții, voru fi și voru trebui să cerce în de aproape luareaminte, și nu voru lipsi de a da, subu raportul egalităței, o dovadă în contra sistemului celui aspru de centralizație. Se va organiza o administrație cu totul particulară, avăndu centrul ei la Agrama ui împărțită în șese secții. Ce însamnă ca șefu autorităței centrale de Generalul Dencstein, de unde este învoita de a inee că trebile din pnăuntru ale mărginilor militare voru fi în viitoru de competența ministrului de resbelu. Se vorbește asemine și despre organizațiea viitoare a Voevodinei. Tooate barierile de vasă între osebitele provinții ale Împărăției desființinduse de la 1 iulie, ministrul de finanțe au publicatu unu regulamentu generalu al prețului sărei, în cătu de la 15 Avgutu, comerțul sărei va putea să se facă între o parte mare a preînaintea ochilor o asfelu de împregiurare, vinuilor, cu mare folosu al populațiilor Încă o resboală în țara aceasta, subu unu și fără perdere pentru guvernămăntu. Prețuită din 4500 de cămili, caravana au adusu ses-a- CCFSFSC. V. Vest— -Căndu agiunsărămu în năuntru, privitu ne Fernandu cu ochiu întrebătoriu. Fernandu privia pe preotu: - Unde este mormăntul celui întăiu strigoiu? întrebă. Aice, zise preotul, arătăndu locul. Dară acelui al doilea? Acolo. Nu s'au mai înmormăntatu cineva acolo? Ba, unu bătrănu, centi acumu cincisprezece zile. Fernandu ce îndreptă spre locul însemnatu, scormoli părna cu degitele și luă o mănă, pe care o privi multu timpu cu mare luare aminte apropiinduo de felinariu. Apoi în locu ca să o asvărle o pusă în basmaca sa și pe dănsa în buzunariu. Aceea ce făcu, că din ce în ce mai multu cuprinsu de mirare, îmi făcuiu astă întrebare- Oa pe Fernando pe bunit'au, spu că însuși el e un'unu strigoiu? Ce găndești? noaptea, în mijlocul unui țintirimu e foarte ușoru de crezutu în strigoi. Din porocire, spre a curma reflecțiile mele cele ridicăle, zise adresăndusă totu cătră preoți, în Espona la toți cinci ani ce deschidu gropile, ale cărora pămăntu ns fură cămpăratu de rudele mortului, oasele i ce apruncă într'o groapă comună (obștenecă) mi ce sapă oama pentru a ce pune în ea unu mortu nou. Ce urmează astfelu și ne acolo? Nu, zise preotul, rponise ce respectează, și căndu - e plinu, se lărgește locul lăsăndu morții în pace. Pepnando plecă capul spre semnu de încuviințare, după aceea se îndreptă spre trei sau patru punturi deosebite, luă de ne ele câte o mănă de țărnă puindule căte prin unul din buzunarele sale și înturnăndusă spre noi. Aide să ne culcămu, zise. Prrepusurile mele că'i eșintitu earăși îmi veniră, și bunul preotu începu al privi cumu aeru de totu uișitu.— Domnise parohu, zise Fernandu, măne au voiu spune de săntu puțini sau mulți strigoi în țintirimul sănției tale. Eu însă te încredințezu că săntu. Preotul se trasă îndărăptu plinu de frică. În [zis nentos mine eu nu înțălegemu nimici. Apoi ne gntspun peme la napoxie, mi după o mică gustare, alcătuită din alive nci, fruptemi din vinu de muscatu, amu intratu în mica camară a parocului pe care ne-o dădueă nouă culcăndusă el în bucătărie, ce i serviu totu odată de calori și dormitoare unui nerodu care împlinea funcțiile de serritoriu și de palimariu. nadgi visătu, căndu ne aflamu singuri, de ce comedii te-ai mai apucatu miti ? Le Amine, îmi respunee, € ame pustate minepalogica în colegii. Șapoi? Și apoi măne'ți voiu spune aceea ue astăzi nu potu să'ți spunu. Puse țărăna ce o strănsăsă pe unu sipetu, o despărți cu îngrijire, își aprinsă o țigară și se culcă. Eu încă făcuiu de asemine. Adeazi trezindumă zeriiu pe Fernandu care acum sculatu, analisa cu îngrijire mănele cele de pămăntu strinse de decusară. - Vezi, dacă s'au sculatu parohul îmi zise el. Parohul totu atunci bătu la ușă și la noastră, intră cu fața piziloape. - Ei vine? zise lui Fernando, totu mai pretinzi că încătu strigai în țintirimu? — Mai multu de cătu ori căndu vei bine voi a porunci ca să ce deschidă mormăntul ce amu însemnatu? Doară, mi încă numai decătu, pentru că mai toți locuitorii săntu în țarine și ni ne potu scăpăra. Noi mersărămu în cămpul morților însoțiți de palimariu ce era în armati de unu hărlețu, care totu odată era mi coclu. Fernandu care pusăse căte și pintică țărănă în hărtiuți, se confruntă cu locurile de bndele lunar de cu sară, după care însămnă trei locuri deospenite podului. — Aine, zicu el, era totu în locul acela din care ce aflau dezmormăntați cei doi strigoi, - acolo este unul doi caë mi trei strigoi, începăndi de la vătrănul îngropatu de 15 zile și pănă la atel ce ne știu de căndu e îmmormăntatu invitarea