Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-08-20 / nr. 15

N °. 15. Abonamentu. Iașii wi gristici: Preț­ul ne unu anu 75 lei. - șese luni 40 — --înființerilor ne unu rându este 25 parale. Astă iole esă Lunea mi Goien cu dese suplemente in 8. ne fie care lună. - anu, DP la ținuturi pe a Domnii rofesori. mi în bucurești la eriea D. Ioa­­idi, cu prețu­l oi galbini și unu svanțig­lianu.­­ et RAA et- MOLDAPIEA. înturnatu în capitalie ori la 77 oare de seară. La Bariera de rari Î. S. fu primitu de cătră D D. Ministri, de Șeful Poliției, de mădu­­lările municipalităței și comunitatea, de unu mare numeru de fonștionari caro au făcutu să resune aerul d strigăte de bucurie pentru fericita returnare a Principelui. După ce au pri­­mitu raporturi, Î. S. escortatu de unii peletonu de jandarmi s'au dusu la viea ca de la Socola. civili mi miditari; mulțimea adunat­­ è 5 NA­A © 72 = Vulii = 2 = . = intestins l.. A _ - - -. rDi­ 714„ A. - l. As ! js | inse, S. A. S. le Prince Règnant est rentré danse ipit e hier : TA eures du soir, À la barrière de Pacourari 8. A. t réçue par MM. les Ministres, le Chef de la Police et par les membres de la municipalité et la Se minunouté ainsi que grand nombre de fonctionnaires civils et Wir , la foul > qui y était rassemblée fit retertir les airs de ses cris de joie pou l'heureux getom Prince. Après avoirreçu des rapports 8. A. es eloton de gendarmes et de cavalerie se rendit à sa maison de 4 - - - x . cavalt > pa n n l ée d'u 1 .. au V 4 + M ï - Cuiiula Rriitia. După mai multe scrisori sosite la Parisu de prin departamentele de la ameazăzi și apusu, se vede că consilierii generali ce'iu de opiniea legitimistă se arată de totu reci, despre grabnica înțelegere ce s'au făcutu între reprezentații partizani a ducelui de Sam­­bor și între prezidentul Republicei. Aceste scrisori anunță că consiliurile generale în care domnește tementul legitimistu nu voru fi așa­­, precum se crede în genere Pentru prelungirea puterei lui Avi Napoleonu Bonaparte, și pentru reviziea fun­­damentală. Consiliurile generale de la amea­­zăzi, alcătuite numai din albi și roși voru vota sau voru respinge reviziea totală, dăndu după aceasta unu votu ce va spărma speranțile pardei bonapartiste. Aceste'su dispozițiile Departamentelor de ameazăzi. (Estafeta)-­­Prezidentul au desfăcutu consiliul din ținu­­tul Limos. (Eu, de Parisu. )- Este de însem­­nat [UNK], că de vre o cincisprezece zile, giurnalele germane, în corespondențiile consecrate Fran­­țeiei, săntu num­e de vuete despre o schimbare mare de statu. Anul trecutu în acestu timpu giurnalele aceste totu asemene vuete cuprin­­de lu. - D. Odilon Barot, ce petrece la pro­­prietatea sa Bugivalu, vine adese la Parisu. De la prorogar­ea Adunărei, el se întălni de mai multe ori cu prezidentul Republicei,­­ Ședința de a forma ca­ pentru ertul pen­uzei e­­recționale ce are prea în curăndu să des­­cie unei fran­ barce în frumoasa colonie a Castiliei. Ce Ds -­­­­ U--­u Primirea Nu unu generalu ungurescu prea vesttitu, lor s'au ce se află în minutul acesta in Frupu­ea, dară care, credinciosu observatoriu cuvăn­­fiva care a­ i încredința comanda armatei in su­­binetul viitoriu, a amari ceză area se ține Montalambert în amănatu în luna ie. In­­ Mep­ipsa de Ce 'a cuprinde: că nego­­țului ce e de onoare, îi hotăritu a respinge stațiile în l postru și acela din om­ și ce feliu de propunere de ridicare de arme.­­Știrile politice de la Hina săntu de unu interesu însemnătoriu pentru Europieni. Se pare că răscoala se lățăște în năuntrul Hinei, și că împăratul n'are mijloace cu ce Ce urmeză resbelul cu folosu. Ce crede, după spusele ce vinu, că o criză mare se pregătește întrebire împărăției­ cerești. Va atărna, în parte mare, de la politica adop­­tată de reprezentanții Engliterei în lupta de acum, ca Hina să urmeză de a fi închisă în­­u.. europiene și comerțului europieanu, sau deschisă întreprinderilor locuitorilor cei mai civilizați a lumei Bei. Turcica. Dospiea, ce vorbește de în­­trunirea unui corpu micu de armată aproape de Ceni-Bazaru cu scopu de a ține în respectu po­­pulațiile turburătoare ce se află pe hota­­rele Montenegrului, care în această parte și în partea despre Austriea, se dedau la Turinu pentru închierea unui tratatu de Co­­merțu nu servescu de căzu de vălu negoci­­iațiilor politice. Devernămăntul sardinii aru fi înțălesu trebuința de a se așeza pe unu pămăntu mai solidu și de a se lipi de o pu­­tere mai cu înm­urire. Ei au trebuitu cr a­­runce cu atăta Mai bucurosu ochii asupra ca­­binetului de Viena, cu cătu au pututu crede că starea Lombardiei velină cu Șemontul se va pleca de a sprijini unu cabinetu con­­servatoru în Piemontu. Se zice că D. Do­­foresta, ministrul justiției, se va duce la Viena spre a ridica oare­care îndoeli a­le cabinetului austrieanu. î Întăriturile începute din poronca guver­­nămăntului pe lacul­ Magieru merită o a­­tenție cu totul particulară. Se durează ce­­tăți lăngă lacu, și ele voru servi a apă­­ra lacul ca o cetate. Dacă aru trebui să ce creadă o cores­­pondență parisiană, s'aru părea că o comi­­toții. Cabinetul Vienei au trimisu, de a­­cte de creoli spanioli din insula Cuba, a­­semene trupe la Zara in același scopu. Guvernămintul impărătescu și Austriea nu dorescu de a ataca Montenegrul, ce voescu cinați în Staturile­ Unite, au sositu la Lon­­dra, spre căutarea unui general expom­ean [UNK].­ ”55 e­­ FOILETONUL ZIMBRULUI DE LA PARIS LA ATENA PARTEA ĂNTĂIA Băar satul meu cel din tăiu pine de'mi suge săn­­gele în toate popțile, și această operație o face pe încetul, căci nu voește să mă ucidă deodată. — văzutul­ ai? o întrebaiu. - Da nu, dără qui simtu venindu, simtu că pămăn­­ix ce deschide pentru ca să iasă din h­ănsul mi pe locu adormu. Clătinatu în necredulitatea mea, amu vrutu o dovadă și merseiu făcănduse noapte, să mă punu la că­­pătăiul văduvei. Avemu unu ornicu înmănă și a­­șeptaiu cu nerăbdare mezul popții, împedecăndu pe juna femee ca să doarmă. Ami­ngiunea la rezultatul acesta, istoriindu'i mar­­tirul. Săntei Filomele.. Ea era cu ochii mari des­­chiși și mă intrerumpea adese cu întrebările sale, dară la douesprezece oare fără unu șimutu, i căzu capul KA o povoară ne perină mi adormi. O deșteptaiu îndată și o făcuiu să umble. La oară după mezul nongi, gere adăncă.­­­­­­­­ dimineață, căndu ce simți mai bine de căzu în Zi­ y Urmărămu parohului. lele trecute. Singura stradă a Incikistsast, — de ce poate numi Din nenorocire, în noaptea următoare fuiu silitu stradă o trecătoare rău croită ce despărția amăn­­să comunicu ne unu locuitoriu, și juna femee se doue grupele de race de lemnu­ri de vălătuci care culcă, alcătuia cărăruma de la preotu și ace din satu la­ Adpa­ zi o află moartă­ biserică,­­ era de totu liniștită. Astădată de bună boiea mea puseiu să de omor­ Căteva lumini asia ce strecura pintre ferestre mănteze pe acel ue ce zicea a fi strigoiu, și ră­­și uși­ni din care am păzutu ku locuitorii ce cur­­mă săiu încremenitu văzindu și la acesta totu acea cau timpuriu la toți orientalii. întregime, totu acel sănge limpede ka­mi la tatăl Țintirimul era la nordu, de forma unei potcoave femiii. în jurul besericei, mi dară făcurămu unu micu în­ Ex șurisă de trei-spre-zece luni. cunguru ca să agiungemu la casa preotului ce era Îl arseră și pe ista ca și pe celalaltu și, dea­ în dosul casei lui Dumnezeu, tunci, p­aruiu de, face, au trebuitu să credu în c­ămpul morților era destul de întinsu mi în­­strigoi. cunguratu de unu muru netencuitu , corlată de Bunul preotu rosti aceste cuvinte cu o conbin- lemnu era poarta ue ce îngidea cunu cuiu. Parohul e deschisă și ne arătă drumul. Nimicu mai simplu și mai melancolicu de cătu acea ver­­deață argintată de razele lunei și însemnată lui și cale de înălțături înfățoșitoare de morminte preste care se ridicau niște cruci simple. Aceste dămburele și aceste pete albii pretejate de stela Parohul făcu o șină de mirare, dară și aprinsă nopții, făcea să samene țintirimul acesta cu o mare felinariul căci era de totu întunericu, și zise: să învolburată ce s'aru fi alinatu decurăndu, mergemu­ în fărșitu, nu era nici o inscripție, nici epitafuri, cu unul din semnile acele pompoase, cu care obicinu­­imu a ne încărca mormintele pentru a lăuda pe împregurare în care pmicul meu Fernando de­ morți,­­ astfelu încătu noi cu toții după moarte­­ videșe că învoiasa bale ceva în colegiu, unde pe ziua petrelor mormăntale săntem­ cununați cu laurele virtuței. Mă uitamu la Fernando, consultăndu'i privirea, dară în locru să mi respundă, zise parohului: - Unde vi­i țintirimul? - Din susu de satu. Dorie-ai să ne conduci acolo? ce reculcă mi dormi sinu pănă în genere­­s ce prea învață multu.

Next