Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)

1855-10-20 / nr. 223

Purnalul ese în toate vilele afară de Duminici . 5 și serbători șari. Abona­­mientul se face in Iași la 4 À Lebrăriea Nocz, in cinuturi Vl N­ la Comisioneri. an Bucu- NKKKQKK­reștt la Librerul G-Ioanidi. Prețul pe anu este 111 lei pe 6 luni 60 pentru unu răndu de N inștiințeni este 30 parale KE ù foiletonul Zimbrului 0 NI coală înd­esă în toată Du­­minica și se împarte Lunea Iașii, Gol 20 ANUL. In. A.23. Octomvrie, 1855. N N ar păpăȘA - Se zice că plapul aliaților ar fi de a închide armiea principelui Gorcacovu în­­tr'unu cercu care s'ar restringe pe înce­­tulu și s'ar pevoi pănă în finitu, sau a primi lupta în condițiile cele mai nefavorabi­­le, căci va avea a face de o dată cu mai multe armii care o vor atacao din toate păr­­țile, sau a depune armele; sau, în fine, pentru a se feri de o așa situație peri­­culoasă Rușii vor depărta fără zăbavă Crîmul, pănă a nu ce îngusti încă cercul aliaților pănă la aceea ca toată retrage­­rea să fie cu neputință, lucru ce, precum se zice, nu e departe. Espedițiea ce au luatu Chimburnul, ar avea deci de adevă­­rată țintă, nu de a ataca Nicolaevul, Cher­­sonul sau Oeacovul, ce de a face din a­­cea poliție o mare tabără întărită servindu ca bază de operare unui corpu de arme așezate acolo și care se va înainta spre Pereceni, în vreme ce alte corpuri se vor înainti asemine despre Cernaia, Eupato­­riea și Cherci, cătră centrul Crimului, un­­de se află acuma armiea Roșieană ce va fi cuprinsă din toate părțile. Dacă, în adevăru, asfel va fi planul generaliloru aliați, apoi atacul în contra Nicolaevului va fi lăsatu pe la primăvara viitoare, căci din cauză că flota nu se poate sui de Bar, apoi atacul urmează a se face prin o ar­­mie de uscat, desbarbată la Oeacov. În așeptarea celor ce potu urma Rușii lu­­crează cu mare activitate a întărirea a­­­­cestui de pe urmă portu militaru al lor în marea Neagră. Generalul Tot­leben di­­rege toate acele lucrări. Iată cum într'o adresă de la Viena că­­tră Constituționelul, ce lămurește spiritul împrej­urărilor de față: „Cu toate că Imperatorul Francezilor, au susținutu încă bazele de pace însemna­­te prin tratatul de 2. Decemvrie, totuși, urmîndu resbelul în contra Rusiei, pănă ce ea singură va cere pace, el se vede condusu a realiza o altă mare gîndire, foarte folositoare în aplicarea sa la ec­­hilibrul Europei politice. A nimici pres­­tigiul ce Rusiea are și mai cu samă în Germaniea, din anul 1815, a arăta sumei cu ce mijloace, curata închipuite, puterea moscovită au fostu exagerată, a reduce in­­fluența Țarilor în Europa pentru viitoria la proporții mai iată un rezultatu drepte și mai adevărate, numai puținu multemito­­riu, pe care Napoleonu III, motenitoriul unei idei nemuritoare, va căpăta urmîndu înainte lupta cu Rusiei, și aceasta numai din greșala uni îndărătniciea Țarului. Lo­­virea nu poate fi decă nu­mai omopitoare pentru Rusiea, dacă puterile Apusene, du­­ns de au luatu Sevastopoli, vor isbuti nu­­mai cu puterile lor a cuceri tot Crimul și a croate­le Rași de la gurile Dună­­rei. Pentru aceasta cabinetele de Parisu și Londra, departe a stărui pentru conlu­­crarea activă a Austriei, preferă a păstra toată libertatea lor pe teatrul resbelului, amînîndu asfel de buna lor voie împlini-

Next