Zori Noi, septembrie 1970 (Anul 23, nr. 7060-7085)

1970-09-17 / nr. 7074

•f V V Proletari din toate țările, uniți-vă­l Organ al Comitetului județean Suceava al P.C.R. și al Consiliului popular județean ANUL XXV Nr. 7074 joi 17 septembrie 1970 4 pagini 30 bani Procentelor de creșteri, deplină corespondență în coeficienții de perfecționare • Locul specialistului e lîngă mașini, în vii­toarea producției • De ce se irosesc două tre­imi din potențialul dotării? •Profesionalizarea și policalificarea, cerințe de bază pentru justa folosire a cadrelor . Menirea muncii de par­tid în economie nu e aceea de a se substitui celei tehnic-administrative Viitorul cincinal — fundamen­tat prin directivele Congresului al X-lea al partidului și, acum, individualizat în întreaga sa am­ploare, pentru fiecare­­ întreprin­dere ori unitate economică, prin adunările generale ale salaria­ților acestora — înseamnă un u­­riaș pas înainte pe drumul creș­terii continue a potențialului e­­conomiei naționale, asigură rit­muri de impetuoasă dezvoltare tuturor ramurilor sale, consem­nează cele mai largi perspec­tive amplificării bazei tehnico-ma­­teriale a socialismului. Dimen­siunile și sporu­rile sale canti­tative se măsoa­ră în unități de-a dreptul impresio­nante, ilustrînd atît posibilitățile certe ale acti­vității producti­ve, devotamen­tul și opțiunile oamenilor care o susțin, cît și necesitatea impe­rioasă a continuei perfecțio­nări a muncii în toate domeniile, valabilitatea pregnantă a cerin­ței ca etaloanele de cantitate să fie cît mai bine și complex con­vertite în îmbunătățiri calitati­ve, de profunzime. Cincinalul viitor, așadar, presupune muta­ții radicale în sensurile și struc­tura muncii din economie, impu­ne revizuirea unor date esenți­ale ale organizării, planificării și conducerii, ca și ale activită­ții curente, de fiecare zi. De ce subliniem, în contextul adunărilor generale ce se des­fășoară acum, asemenea proble­me ? Fiindcă, asistînd la lucră­rile respective, ca și la elabora­rea materialelor, la pregătirea dezbaterilor, am identificat, în unele locuri, o tendință — după părerea noastră — dăunătoare. Anume, aceea de a „umbla" mai cu seamă la cifre, la sche­me, la faptul brut al producți­ei, și mai puțin la aspectele sale de adîncime, la cele care vizează perfecționarea. Am des­cifrat, adică, o oarecare ten­dință de ocolire, ba chiar de tolerare, de perpetuare a unor stări considerate cumva norma­le (ori, ceea ce e și mai rău, inevitabile), o minimă rezistență manifestă față de lucruri care, în raport cu volumul sarcinilor ur­mătorului cincinal, nu mai pot fi socotite altfel decît — cel puțin­si­n­ac­ro­ni­ce. Creșterile pe care le incumbă viitorul, viitorul imediat, nu pot fi concepute fără o permanentă, directă, operativă asistență teh­nică : în 1971—1975 nu se va mai putea produce, în nici un caz, la nivel rutier, după cum în 1965—1970 nu s-a mai putut pro­duce la nivelul anterior : este o lege fundamentală a progresu­lui. Apropierea specialistului de problemele vii și imediate ale producției trebuie să devină, în­ viitorul cincinal, incomparabil mai reală și mai realistă decît în cei pe care îl desăvîrșim a­­cum. Or, o relativ recentă statis­tică arăta că, din cei aproape 580 de ingineri de care dispune județul, doar o treime (sub 200) lucrează în secții ; restul se află în birouri, prin diverse servicii. Fără îndoială, în activitățile de concepție, de elaborare, specia­listul se află la locul său. Dar chiar într-o asemenea măsură ? Gravitatea faptului sporește a­­tunci cînd și 90 de maiștri (din­tre care 88 numai în unitățile combinatului pentru exploatarea și industrializarea lemnului). . . asudă tot prin cele birouri, „la adăpost" de con­fruntarea directă cu practica, pen­tru care - de fapt și de drept - au fost califi­cați, ca rațiune unică a acestei calificări. Proble­mele de tehnici­tate pe care le ridică nivelurile cantitative ale cincinalului pe ca­re îl pregătim nu mai îngăduie o asemenea risipă de forțe, o a­­semenea diminuare a potenția­lului de inteligență din unitățile productive. Inginerul, maistrul, veritabili piloni ai producției, trebuie să se afle în miezul, în viitoarea acesteia, sâ-i dirijeze ritmurile și sâ-i regleze pulsul de acolo, nu dintre hîrtii ; să elabo­reze studiile de organizare știin­țifică a producției și muncii de lungă mașină, nu din biblioraf­­ie , să-și verifice soluțiile în vita­litatea fluxului tehnologic, nu în rigiditatea rapoartelor întocmite de alții. Aceasta cu atît mai mult cu cît problemele de rezolvat, în­totdeauna altele, întotdeauna mai complexe decît precedentele, sporesc — în aria cerințelor viito- STEFAN STROE (Continuare in pagina a lll-a) RESPONSABILITATEA SI COMPETENTA, ÎN PERSPECTIVA VIITORULUI CINCINAL LA UZINA „Electropute­­re" din Craiova a fost realizat transformatorul e­­lectric purtînd numărul de fabricație 75.000. Jubi­leul corespunde cu înde­plinirea cu aproape patru luni mai devreme a sarci­nilor ce i-au revenit uzinei în actualul cincinal la a­­cest important sortiment de producție. S-A ÎMPLINIT o lună de cînd primul hidroagre­­gat al centralei electrice de la Porțile fost conectat la de Fier a sistemul energetic național. In tot acest timp turbina, gene­ratorul, transformatorul de forță, instalațiile anexe, precum și aparatele noilor­­ stații de transformare de 220 kV de la Gura Văii și Turnu Severin au lucrat ireproșabil — trimițînd spre consumatori mai mult de 30.000.000 kWh. energie e­­lectrica. • Un nou și important o­­biectiv, a cărui construcție a inceput joi, va comple­ta peisajul industrial al județului Vîlcea. Este vor­ba de Uzina de utilaj chi­mic și forjă, amplasată în apropierea platformei pe­­tro-chimice vilcene. ­­i. . I . ■ . . Freza raboteză, una dintre modernele mașini din dotarea Uzinei de utilaj și piese de schimb din Suceava Int­îlnirea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU cu cadre din învățămîntul economic superior și alți economiști Miercuri după - amiază, tova­rășul Nicolae Ceaușescu, secre­tar general al Partidului Comu­nist Român, s-a întîlnit la sediul C.C. al P.C.R., într-o consfătu­ire de lucru, cu cadre didactice și de conducere în învățămîntul superior economic și alți econo­miști din institute de cercetări, ministere și mari întreprinderi. Au participat tovarășii Manea Mănescu, Leonte Răutu, precum și Mircea Malița, ministrul învă­țămîntului. Cu acest prilej au fost ana­lizate — în lumina Directivelor celui Partidului de-al X-lea Congres al Comunist Român — propuneri privind prefecționarea învățămîntului economic. Participanții au înfățișat rea­lizările obținute în ultimii ani în dezvoltarea economic din țara învățămîntului noastră, în pregătirea cadrelor de specia­liști, precum și sarcinile tot mai importante ce revin economis­tului în actualul stadiu de dez­voltare a economiei naționale. Vorbitorii au relevat în același timp deficiențele care se mani­festă în desfășurarea învățămân­­tului economic, au făcut propu­neri pentru perfecționarea lui în continuare. S-a subliniat ne­cesitatea ca pregătirea studenți­lor să fie mai mult legată de practică, să fie pus un accent sporit pe disciplinele moderne privind știința și tehnica con­ducerii, organizarea producției și a muncii, calculul economic, a­­naliza și prognoza economică, prospectarea piețelor etc. S-au făcut totodată propuneri pentru împrospătarea și îmbogățirea cunoștințelor de specialitate prin reciclarea economiștilor, pentru perfecționarea activității cadre­lor didactice care lucrează în în­­vățămîntul economic. Luînd lucrărilor cuvîntul la încheierea consfătuirii, tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat rolul crescînd al cadrelor didac­tice în formarea viitorilor econo­miști și a dat indicații și reco­mandări privind ridicarea pe o treaptă superioară a întregului proces de pregătire a specialiști­lor din economie. Secretarul ge­neral al partidului a subliniat necesitatea pregătirii unor cadre cu o înaltă calificare profesiona­lă, capabile sâ dea soluții opti­me problemelor complexe pe care le ridică producția, întrea­ga viață economică a țării, să lupte pentru înlăturarea a tot ceea ce urm­ează mersul înainte, să fie promotoare consecvente ale noului, ale creșterii eficienței economice în toate sectoarele, să se preocupe de punerea în va­loare a tuturor rezervelor, să or­ganizeze în bune condiții activi­tatea întreprinderilor, a unități­lor de producție în care lucrea­ză. Vorbitorul a relevat, de a­­semenea, îndatoririle ce revin cadrelor didactice din învăță­­mîntul economic și altor econo­miști în analizarea științifică a problemelor dezvoltării econo­miei noastre naționale, în pro­movarea continuă a cercetării științifice, economice, în concor­danță cu cerințele mereu cres­­cînde ale progresului societății românești. Tovarășul Nicolae Ceaușescu și-a exprimat convingerea că măsurile ce vor fi adoptate în continuare, pe baza dezbateri­lor, vor contribui la perfecționa­rea învățămîntului economic, la creșterea rolului și aportului e­­conomiștilor în rezolvarea pro­blemelor pe care le ridică con­strucția societății socialiste mul­tilateral dezvoltate în patria noastră. IN AGRICULTURA timpul favorabil nu poate aștepta... „organizarea“ campaniei de toamnă Toamna este capricioasă. Ieri, rafale de vînt și ploaie, azi cer senin și căldură, iată doar două aspecte care anunță, de fapt, timpul nestatornic ce va urma și in care se vor desfășura majo­ritatea lucrărilor din campania de toamnă. Cartoful, cultură du­pă care se va efectua o buna parte din insăminturile de toam­nă, ocupă în județ o suprafață de peste 15.000 de hectare. Și, totuși, zilele trec una după alta, fără să se manifeste un interes crescînd din partea conducerilor unor cooperative agricole. Este adevărat ca, la sfîrșitul primăve­rii, au fost cultivate cu cartofi aproape 10.000 de hectare, care n-au ajuns încă la maturitate, dar și acolo unde cartoful este gata de recoltat există prea mari „pauze" în activitatea coopera­torilor. In ultimele zile, la recoltatul cartofului (150 ritmul de hectare pe zi) este cu totul ne­­corespunzător dacă avem în vedere maturitatea plantelor, brațele de muncă existente și mașinile care au primit — ce-i drept, puține - noi benzi dan­turate. Dacă pînă la primirea acestor accesorii de strictă nece­sitate mașinile au mers cum au mers și cu cele vechi, acum vor trebui să lucreze la întreaga lor capacitate. Ieri și alaltăieri, cînd ne-am deplasat în zona Ilișești, în care sînt de recoltat 3.658 hectare cu cartofi, mașinile lu­crau cu spor doar... numai în 4 cooperative. La Ilișești, șeful secției meca­nizate, Constantin Mînăstireanu, urmărea îndeaproape funcționa­rea celor 6 mașini de recoltat cartofi. Cu micile remedii efec­tuate pe loc, cu ruperile destul de dese ale benzilor danturate vechi, dar cu sprijinul șefului de atelier de la I.M.A., Mihai Rota­­ru, a reușit, pînă ieri, să asigure recoltarea a 55 de hectare cu cartofi. Producția fiind bună, conducerea cooperativei a și livrat, pină la aceeași dată, 300 de tone, urmînd ca restul canti­tății să fie sortată, iar cea pen­tru sămînță sâ fie însilozată direct în cîmp. In urma mașini­lor de recoltat au și intrat trac­toarele, care au început pregăti­rea terenului pentru însămînțat. Același interes l-am întîlnit și din partea conducerii cooperati­vei din Stroești, care, deși fost întîrziată în începerea re­a­coltării cartofului din pricina tre­ieratului, a găsit, totuși, forța de muncă necesară și a început recoltarea. Din cele 211 hectare cu cartofi după care se vor exe­cuta însămînțări — după cum ne-a relatat inginerul Constantin ȘT. ARDELEANU (Continuare în pagina a ll-a) Recoltatul cartofilor la C.A.P. Bogdănești Foto : D. VINTILĂ Se mai întîmplă unora să treacă pe lîngă drame al căror absurd nu-l pricep, sau, ce-i mai rău, să le ocolească, fără să se lase cîtuși de puțin a­­tînși de tragedia celor pe ca­­re-i văd ajunși pradă nenoro­cirii, să ridice nepăsători din umeri, pretextînd că nu-i me­nirea și nici datoria lor să în­tindă o mînă de ajutor celor care suferă. Cine, însă, se face răspun­zător atunci cînd în locul unor oameni maturi, pregătiți să înfrunte singuri eventualele greutăți de care s-ar lovi în viață, întîlniim copii, peste noapte rămași orfani, copii, care așteaptă să li se hotă­rască soarta cu dragoste și înțelepciune ? Cine oare se face vinovat atunci cînd a­­ceștia se văd înșelați în aștep­tările lor ? Să examinăm, însă, faptele. 10 mai 1969. O ploaie to­rențială se abate deasupra co­munei Pătrăuți, înspăimîntînd prin tunete și descărcări e­­lectrice. Oamenii sînt surprinși la munca cîmpului și se ascună care ,pe unde pot. Un trăsnet se abate asupra soți­lor Emilian și Eugenia Răscoi, curmîndu-le firul vieții. Părin­ții lasă în urmă nouă orfani, dintre care patru copii minori. Și pentru că nu am fost mar­torii acestei cumplite tragedii, nu putem face altceva decit să ne imaginăm sau, între­­bînd în dreapta și în stînga, derulînd astfel filmul evenimen­telor, să ne facem o părere în legătură cu nenorocirea care s-a lăsat asupra acestei nume­­roase familii. Patru copii minori între 6 și 13 ani, virtuali oameni de nă­dejde ai viitorului, rămîn pe drumuri într-o singură clipă în care stihiile dezlănțuite ale naturii curmă nemilos viața părinților lor. Spun patru copii minori, copii aflați la vîrsta la care simt încă nevoia dragos­tei și, ocrotirii părintești, și mai­­ mult decît atît,, necesitatea­­ în­drumării în viață pe calea ca­re să-i așeze în rîndul­­ oame­nilor folositori societății noas­tre. In mod normal, se impunea intervenția autorității tute­lare, pregătirea urgentă a for­melor pentru­­ internarea copi­ilor într-un orfelinat, unde, așa după cum se știe, li s-ar fi putut oferi o viață lipsită de griji, o supraveghere atentă și — chiar dacă nu în aceeași măsură ca în casa părintească, — dragoste și o înțelegere din partea îngrijitorilor lor. Dar să vedem cum au pro­cedat organele locale pentru rezolvarea acestui caz . Singura fetiță ajunsă într-o situație bună este Didina, năs­cuta în februarie 1961, actual­mente înfiată în comuna Sal­­cea de către , familia Mi­hai Iacob, familie fără copii și cu o bună stare materială, putind oferi înfiatei toate cele nece­sare întreținerii și educației. Urmează copiii Tița, în vîrsta de 10 ani, și Coca în vîrstă de 7 ani. Pentru rezolvarea situa­ției lor, organele locale se izbesc de ignoranța lui Vi­­chentie Răscoi, rudă cu pă­rinții decedați (el însuși tată a 7 copii minori, acum în aș- MIRCEA COJOCARU (Continuare in pagina a ll-a) ANCHETA SOCIALĂ REZOLVAREA COMODĂ A UNEI SITUAȚII NEOBIȘNUITE ! Í • La Fabrica­ție tricotaje din Dumvac „Zuiiürul“ util­­ Suceava, preocuparea pentru folosirea cit mai sur cucioasă a spațiilor de pro­ducție constittu­ie o acțiune de prima importanța. Conectata procesului pro­ductiv la 30 noiemone xiibil, unitatea avea sarcina de a produce anual 1t>.700.uuü bu­căți de tricotaje din bum­bac. D­upa mai puțin de un an­­ de zile,­­in urma unor măsuri eficiente, harnicul colectiv de­ aici a obținut un nou și important succes. Folosind aceleași spații pro­ductive și aplicinu un stu­diu de reamplasare a utila­jelor pe­­ întregul flux tter­­nologic, au fost terminate lucrările care conduc la sporirea capacității între­prinderii cu încă 1.SOO.OOO bucăți tricotaje. Este demn­­ de remarcat faptul că această lucrare a fost realizată cu aproape 15 zile în avans fațâ de ter­menul stabilit. Pînă La finele anului, tot aici mai sînt prevăzute lucrări me­nite să sporească în conti­nuare capacitatea fabricii, cu încă circa 4 milioane bucăți tricotate. • Crescătorii de albine continuă activitatea în stu­pine și prisăci. Practic îndu­­se albinăritul pastoral, în zone melifere bogate, cres­cătorii de albine au cules un rod bogat. Filiala j­udețeană a­­ cres­cătorilor d­e albine a furni­zat întreprinderii „Apicola”4­1.500 kg. de miere pentru fabricarea diferitelor sorti­mente. De asemenea, a asi­gurat încheierea contracte­lor de livrare a mierei cu organele de achiziții și con­tractări. Sîntem informați câ pînă la 15 septembrie au fost achiziționate de la pro­ducătorii colectivi și indivi­duali, peste 13 tone de miere. IMAGINI VIENEZE SCHÖNBRUN­NUL Fără îndoială că dintre nume­roasele palate cu care este în­zestrată Viena, Schönbrunnul poate fi considerat cel mai mare și mai impozant, depozitar al ce­lor mai multe evenimente istori­ce petrecute în viața țării încă de acum mai bine de trei seco­le, de cînd i s-au pus pietrele de temelie. Situat în plin oraș și încadrat de cartiere cu clădiri mai vechi sau mai noi, palatul s-a integrat perfect în arhitec­tonica vieneză, sau poate câ tot ceea ce este in jurul său a cău­tat sa facă acest cadru. Sigur este faptul ca, deși Schönbrunnul a fost conceput ca un castel de vînătoare, la marginea unei pă­duri, el s-a trezit treptat - treptat că înaintează în oraș, că din lo­cuință de sezon devine palat im­perial, în birourile căruia s-au semnat acte oficiale, unele din ele privind soarta grea și amară a popoarelor aflate sub dominația imperiului habsburgic. Zidurile a­­cestui castel au cunoscut multe drame care s-au consumat de-a lungul secolelor, uneori aceste drame neocolind nici capetele încoronate, întrucît aici s-au sem­nat și abdicări imperiale. Astăzi Schönbrunnul a ieșit din vechiul tumult, devenind un mu­zeu liniștit ca toate muzeele, cu camere numerotate pentru orien­tarea turiștilor și cu ghizi care conduc grupurile de vizitatori în îndelungata călătorie prin marea clădire de 6.300 metri pătrați și prin parcul ce măsoară peste 185 hectare. Este destul de greu sa poți cu­prinde într-o privire sintetică tot ce adăpostește palatul - opere­le sale de artă de o mare va­loare. In ele s-au adunat obiec- CONST. SIRBU (Continuare in pagina a lll-a) L

Next