Adevěrul, aprilie 1904 (Anul 17, nr. 5265-5294)
1904-04-09 / nr. 5273
Atlül ál XVIÍ-lea.~-Nó. 52?£ 10 BMI n țara......... 40 lei In străinătate. 80 lei BIROURILE ZIARULUI : Str. Sărindar 11 TELEFON No. 260 POLITIC FONDATOR AI4.EX. T. JBELÖIMAJIU ABONAMENTE: Un an Șase hint Trei luni 3 lel 1 lei In țară , . . . . 30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. 50 l*n 25 lei 13 lei » Abonamente combinate (Adeverul de dimineață și Adevĕrul ’politic) Un an Șase lunî Trei luni O lunci Șase luni 20 lei 40 lei 10 lei 20 lei 4 lei a lei _________ Vineri 9* Aprilie 1904 DIRECTOR POLITIC CONST. MULTIE PUBLICITATEA: li linia . . . ...................20 bani I Kri a’ " • < ^ 10 bani feS Ecouri „ . . . ........ „ 1- ii li Publicitatea combinată " (Aceverul de dimineață Adera al șctiție) BANI Pag. IH-a, luna . . , „ ,. so bani ” IV“. « * . . . . .15 bani Insortu „ ............ Lei 4.— ^ .■ . Scouii ........................................... l-s» j&j. manuscrisele nepublicate nu «e restruuos*» . CITIȚI videvenil de dimineață 5 bani Discuția legei comunale Sosirea provincialilor.— Discursul d-lui Missir.— Necesitatea reformei.— Contra cercului comunal.— Inspectorii nu sunt sub-prefecți.— Legea nu e centralizatoare. PArerea d-lui Nicolae Ionescu.— Plecarea oratorilor. Sosirea provincialilor Telegramele ministrului de interne, date în provincie au avut ca efect aducerea la ședința de erl a vre-o 20 deputați, cari pînăatunci nu luaseră parte la desbaterile legei comunale. Azi desigur că numărul provincialilor se va înmulți, așa că guvernul va avea o majoritate impunătoare față cu numărul celor cari combat legea și fac mereu întreruperi. Discursul d-lui Missir Ședința de erî a schimbat pînă la un punct atmosfera ce se crease în jurul legei comunale, în primele două zile de discuție. La această schimbare a contribuit discursul d-lui Vasile M. Missir, fostul ministru al domenilor. Oratorul a ținut o lungă și documentată cuvîntare și cu toate rezervele ce le-a făcut asupra unor prevederi din proectul de lege, d. Missir s’a declarat partizan al reformei. D-sa a răspuns la toate învinuirile ce le-au adus oratorii precedenți cari au vorbit contra legei Necesitatea reformei D. Missir a ținut că starea de la sate rea precum a voit sa remarce nu e așa de s'o prezinte d. ministru de interne în expunerea sa de motive, nici notarii nu sunt așa de ticăloși, cum i-au descris raportorii legei. O reformă a actualei legi comunale se impune totuși, pentru că nu se poate tăgădui că la sate domnește ignoranța și sărăcia. Că legea e contra principiului descentralizării și nu cadrează cu vederile exprimate în programul de la Iași. Dar, zicea d. Missir, în fața nevoilor mari ale țarei, nevoi cari cer o îndreptare grabnică, trebue să trecem peste considerațiuni a căror respectare n’ar fi de nici un folos imediat neamului romînesc. Contra cercului comunal Trecînd în cercurile comunale, d. Missir nu s’a putut împăca cu prevederile proectului, cari au fost formulate de către Senat. Ce se face prin cercurile comunale ? Se unesc mai multe comune, spre a suporta unele cheltueli mai mari. Dar e de observat că azi comunele nu'șî pot satisface nevoile din lipsă de bani, pentru că sînt sărace. Cînd se vor uni mai multe comune sărace, cu ce oare au să poată face față cheltuelilor ? Evident că nu va fi nici o îndreptare și formarea cercurilor e inutilă. D. Missir e de părere că mai bună era prevederea din proectul d-lui Lascar de a se contopi cu totul mai multe comune, spre a putea să aibă venituri mai mari. Părerea aceasta pe care d. Missir a susținut-o era un atac la adresa ocultiștilor din Senat, cari au introdus cercul comunal în proectul d-lui Lascar. Inspectorii nu sunt subprefect? Ajuns la partea legei privitoare la inspectorii comunali, d. Missir a demonstrat cu citații din procet că alte atribuțiuni decît actualii subprefecțî vor avea inspectorii comunali pe cari îi prevede proectul de lege aflat în discuție. Oratorul a susținut că înființarea inspectorilor comunali nu e o măsură contra principiilor liberale, căci nu e posibil ca în stat să fie numai trei ranguri administrative: ministru, prefect și primar, ci e absolută nevoe de agenți de control. Dacă sub-prefecții, prin felul lor de a fi, vizitaui la un an odată plășile, inspectorii comunali vor fi obligați să inspecteze cît mai des noile plășî ce se crează prin legea cea nouă comunală. Legea nu o centralizatoare In sfîrșit, chestia din urmă e cea mai importantă pe care a atins’o d. Missir a fost cea privitoare la centralizare și descentralizare. D-sa a dovedit că proectul de lege respectă prevederile legei în vigoare în ce privește autoritatea primarului în comună, iar despre legea în vigoare care a fost făcută de Ion Brătianu nici un liberal nu va putea spune că e centralizatoare. Descentralizarea nu se poate duce pînă la o desăvîrșită independență a comunei, căci în cazul acesta ar fi anarhie, nu administrație. Descentralizarea trebue sa fie și ea în ce privește interesele speciale ale comunelor, în privința intereselor generale însă, descentralizarea nu e necesară, ci dăunătoare. De aceea nu trebue susținut că primarul n’are dreptul să numească medic, moașe, telegrafist, șef de garnizoană, căci toți acești funcționari sînt pentru interesele generale ale statului, nu pentru cele speciale ale comunelor. Cu aceste observațiuni, d. Missir ’și-a încheiat cuvîntarea, declarînd că reforma ce se prezintă e necesară și trebuește votată. Părerea d-lui Nicolae Ionescu Bătrînul deputat de Roman a ținut să-șî spue și d-sa cuvîntul asupra unei reforme așa de importante. D. Nicolae Ionescu e încredințat că proectul de lege se bazează pe principiul centralizare și cum acest principiu e contra prevederilor Constituției, d-sa a declarat că va vota contra unor legi anticonstituționale. Plecarea oratorilor După lungul discurs al d-lui Missir, atențiunea Camerei era prea obosită, de aceea și d. N. Ionescu n’a voit să dea o mai mare dezvoltare discursului său. Tot pentru acelaș motiv ceîl’alțî deputați înscriși să ia cuvîntul, am plecat din ședință înainte de a fi întrebați dacă voesc să vorbească în acea zi. D. Lascar, față cu această stare de lucruri, a cerut ca ședința să se ridice, iar azi să se dea cuvîntul acelor deputați cari s'au înscris să vorbească, dar cari atunci nu erau prezenți. Aceia sínt d-niî: Nicorescu, Ciocazan, Victor Antonescu, Marghiloman, C. Dimitriu, Take Ionescu, Alexiu, Mille, Teodor Ioan și Cernescu. Ședința de azi va începe cu discursul d-lui Nicorescu. Rex . bani Din fuga condeiului Un triumf al ignoranței Sub titlul Un triumf romînesc o gazetă din Capitală publică următoarea notă : „Ultimul număr din „La Revue“ apărut era, la rubrica „Faits et documents“, publică următoarele linii menite a inspira cea mai îndrituită mîndrie: „Maternité“, operă pe care Ada Negri a publicat-o de curînd, provoacă admirațiunea generală a Italiei; de acum înainte numita autoare poate fi pusă alăturea de Giosuè Carducci și de D'Annunzio“, „Seriozitatea peste tot recunoscută a marei reviste franceze și reputația de poeți geniali a celor două scriitori cu caii compatriot.» noastră o pusă alături, spun mai mult decît cele mai entuziaste laude ce i s'ar putea aduce, de aceia, nu ne rămîne decît a ne bucura de acest nou triumf al unei Romnice în străinătate“. Regretăm că nu ne putem bucura și noi la fel, fiindcă Ada Negri, cu regret trebue să spunem, că o italiancă, că doar cîteva poezii ale ei sînt traduse în romînește de compatriotul nostru d. Alexandru Vlahuță și că deci nu ne bucurăm de loc de acest „triumf” al... ignoranței în presa romînă ! Am zis. Puff. Afacerea bonurilor Gîrleșteanu Nu sînt două luni de lină însuși primul-ministru a pus parlamentul într o situație foarte echivocă, preăînd d-lui Pherechide, președintele Camerei, o scrisoare „anonimă“, zice-se, prin care doi deputați erau acuzați pur și simplu că ar fi luînd mită pentru a vota indigenate. In scrisoarea „anonimului“ anonimatul celor doi reprezentanți ai națiunei nu era păstrat, dar d. Pherchide a păstrat acest anonimat și d. Sturdza n’a insistat ca să se rupă vălul acestui anonimat, fiindcă d-sa e cel cu „homeste vivere“ ! Camera întreagă a rămas și pînă azi sub bănuiala că are în finul ei membri cari iau mită pentru a vota proiecte de legi. In orice altă țară nu s’ar fi admis cu nici un chip o solidarizare cu asemenea „bănuiți“, s’ar fi instituit anchetă parlamentară și dacă faptul s’ar fi confirmat, nevrednicii cari speculează cu mandatul de deputat ar fi fost siliți să demisioneze și să dispară de pe arena politică. In Franța a dispărut de pe arena publică un Jules Grevy, șef de stat, cînd ginerele său, Wilson, a fost dovedit că făcea trafic cu decorațiile. La noi, iată din nou la ordinea zilei o afacere în care e implicat un deputat. Cu prilejul unui incendiu, dispar bonuri ale defunctei Gîrleșteanu, în valoare de cîteva sute de mii de lei. Peste cîtva timp de avocat Roșeanu, deputat, se prezintă cu o sumă din aceste bonuri la moștenitorii d-nei Gîrleșteanu și încasează o sumă de vre-o 7000 de lei, premiu promis, din care o parte, îi dă unor țărani, cari î-au dat bonurile, iar cea mai mare parte și-o oprește pentru serviciile de intermediar. Lipsind însă o sumă mult mai mare din bonurile dispărute și ne mai prezentîndu-se nimeni să le aducă, afacerea ajunge la parchet, deputatul avocat e citat ca informator și o parte a presei îl acuză ca tăinuitor și culpabil de fapte nepermise unui membru al parlamentului. Noi am căutat, înainte de a ne pronunța, să dăm cuvîntul însuși d-lui deputat Roșeanu—și cititorii au putut aprecia explicațiunile sale. Este însă cel puțin straniu ca foile oficioase, aflînd despre acuzațiile ce se aduc unui membru al majorităței parlamentare într’o afacere, care a ajuns înaintea parchetului, să păstreze tăcerea. Nu e nici în interesul Camerei și mai puțin încă în interesul deputatului acuzat, dacă se crede nevinovat, ca să nu se ia toate mijloacele pentru a se face lumină deplină în această afacere. A tăcea înseamnă a lăsa să planeze acelaș echivoc dăunător prestigiului parlamentar, care dăinuește de cină cu denunțarea a doi deputați caii ar fi luat mită pentru votarea de indigenare. Deci , să se facă lumină complectă și cît mai curînd. 8. V. R. „Adeverii!“, Cuza și Voința D. Vintilă Brătianu, amicul și colaboratorul escrocului Gr. Em. Grădișteanu, socoate că subscripția lui Cuza este compromisă, fiindcă între alții și d. Miile î-a dat concursul. In această privință viitorul va dovedi, căci dacă este vorba de încetineala subscripției, apoi am fi în drept să întrebăm : cît timp a durat subscripția pentru statuia lui Ion Brătianu ? Urma va alege și se va dovedi că se poate ridica un monument național și fără voia d-lui Dim. Sturdza și față de intervenția guvernului liberal. Cu noi stimulăm zelul publicului este altă Gestiune și nu Voinței Naționale îî vom da seama de ceea ce am făcut și facem ca planul sfișelesc a lui Dimitrie Sturdza, de a împiedeca această operă de reabilitare națională, să fie zădărnicit. Voința Națională merge însă mai departe cu ticăloșia ei morală , pune în îndoială buna credință și moralitatea noastră și se întreabă de destinația fondurilor. Aici d. Vintilă Brătianu nu’î numai obraznic, ceea ce n’ar fi nimic, dar e chiar imprudent. Nu-i permis tocmai d-sale și familiei d-sale să vorbească de moralitate, cînd a acceptat succesiunea lui Simulescu și cînd este și acum în dosarele ministerului lucrărilor publice, contractul de închiriere a localului acelui minister, din strada Pieței Amzei, încheiat între d. I. I. Brătianu și escrocul Gr. Em. Grădișteanu, contract grație căruia ministrul de lucrări publice, a putut scăpa de o datorie personală de peste 100.000, co datorea ca un gir. Banii adunați pentru statuia lui Cuza se pot dovedi ori cind unde sînt. De ce însă d. Vintilă Brătianu tace asupra unicei operațiuni făcută de fratele său cu escrocul Gr. Em. Grădișteanu ? Aud ? __________ Sf. C. A. Se împlinesc azi nouăsprezece ani de cînd a închis ochii bătrînul democrat C. A. Rosetti. Timpul a trecut de altfel repede, fiindcă pare că era erî, trista zi de înmormântare, cînd întreaga țară urma carul tras de boî pe care era culcat corpul aceluia care suferise atît de mult și lucrase fără preget pentru patrie. Timpul a trecut repede, fiindcă am trăit și noi în el, dar cînd privim înapoi totuși vedem că s’au schimbat multe lucruri și cele mai multe în rău... In prima linie s’a schimbat partidul liberal. Cu timp sufletul lui era Rosetti, fie care puteam să tragem nădejdea că el va rămînă statornic principiilor și trecutului liberal. Astăzi se mai poate zice că ceea ce se întitulează partid și liberal și național, mai poate fi astfel cum îl arată firma?.. Și apoi cînd de-asupra liberalizmului vedeam planînd spiritul larg și bun al luî Rosetti și azî vedem suflînd suflul pestilențios al d-luî Dimitrie Sturdza, e firesc lucru să desperăm de viitorul partidului liberal. Firma poate rămîne, cuprinsul însă este cu totul altul și azi, astfel a evoluat liberalizmul că cu greu se poate să se deosebească de conservatorizm. Dar, dacă timpul s’a scurs repede, ce deosebire de starea de suflet de era față de ceea ce este acum ! Atunci, cînd C. A. Rosetti închisese ochii, o întreagă pleiadă tînără și entuziastă era gata să-i ia din mîinile lui rece steagul democrației. Aceasta pleiadă mergea în fruntea cortegiului cu steagul roș desfășurat, și azî, pe obrajiî multora nu mai poate apărea nici măcar rumeneală, necum roșeață. Nimeni nu mai speră nimic, nimeni nu mai privește în viitor, fiecare pleacă fruntea în jos și mărturisește că o întreagă generațiune și-a pierdut zadarnic cei mai frumoși ani ai tinereței, pierduți și pentru ei și pentru țară. Uitat de partidul al căruia părinte a fost, părăsit de tînăra generațiune care și-a pierdut și drumul și cărarea, C. A. Rosetti azî nu mai poate fi înțeles și nu mai are de cine să fie prăznuit... E ca o mină măreață în deșertul întins și majestos, unde vîntul urlă și-î cîntă poemul glorios al trecutului. A fost odată cetatea cu ziduri înalte și viață și luptă; azî însă totul este mort și călătorul desigur se întreabă : cum s’a făcut, prin ce minune s’a întîmplat că acolo unde erî era mișcare, azî să fie moarte și tăcere lugubră ? _ In acest deșert de ideî și entuziasm, cîțî-va preoțî rătăcițî și sin guraticî, eî cari de abia maî văd drumul pe care au ajuns acolo, eițî-va preoțî prăznuesc, amintirea aceluia care a fost și care azi nu mai este nicî măcar în sufletul partidului său. Const.liile Primarii de la sate Cu ocazia discuțiunei legei comunale a d-lui Lascar, au și primarii de sate onoarea de a face subiectul sau obiectul preocupațiunilor domnilor deputați. D. Moruzzi, un bun conservator, deci nu un socialist, nici măcar un anarhist, a fost acela care a rupt planete și pentru primari, punînd gestiunea lor pe adevăratul teren. Oratorii ceilalți nu prea i-au menajat pe părinții comunelor rurale. De altfel și expunerea de motive a d-lui Lascar spunea crude adevăruri despre dinșiî. Noi cari de multe ori am denunțat, fără mare succes, isprăvile lor guvernelor după vremuri,—vom fi tratați desigur ca paradocși, dăcă le vom lua primarilor sătenești apărarea, — totuși o vom face. Și o vom face în termenii în cari a făcut-o d. Moruzzi. Vor fi unii cari vor spune după citirea acestui articol că î am susținut pe primari ca funia pe spînzurat, — se vor înșela. A explica cum că cusururile cuiva, nu sînt din vina lui, este a-i apăra, a arăta pe adevărații vinovați ai faptelor rele de cari se plinge atîta toată lumea la noi. Admitem că primarii sînt răi, că nu se țin de legi, că sînt barbari, că comit samavolnicii — cine î-a învățat să facă toate acestea ? Primarii sînt fluiș mai adesea ori țărani, — oare țăranii noștri! sînt răi din fire, înclinați spre nelegiuiri, nedrepți, samavolnici? Fără ca să ai prea mare dragoste de țărănime chiar, vei putea răspunde negativ la această întrebare. Atunci cum se face că primarii sînt așa cum i-au descris oratorii? ! Surtucarii sînt de vină. Guvernele de pe vremuri sînt de vină. Liberalii puneau pe primar, cînd era la putere, ca să persecute pe conservatori și la rîndul lor conservatorii faceau acelaș lucru. Cei de sus puneau pe primar să bată pe țăran și pe urmă își permitea și el singur acelaș lucru. De la prefecții vinea primarului ordin să falsifice alegerile de Cameră și apoi să mine pe țărani, ca pe vite la vot, persecutînd pe cei ce nu i se supun. — cu mirare că primarul făcea acelaș lucru cînd venea vorba de propria lui alegere ? Și exemplele acestea se pot înmulți la nesfîrșit. Concluzia este: primarii sînt așa cum í-au făcut partidele, guvernele noastre. A acestora este deci vina dacă primarii sînt răi, și a lor o răspunderea pentru faptele primarilor. Iar cînd se plîng de răutatea primarilor e locul să li se răspundă cu înțelepciunea evangelică : ale tale dintre ale tale. A. <m>ISTOTE Subiecte romînești E posibil ca limba noastră, cu toată mlădierea ce i au dat-o în ultimele decenii Eminescu, Creangă, Caragiale, Vlahuță și Delavrancea să fie încă o piedică pentru crearea romanului romînesc ; starea de dezechilibru a diferitelor noastre pături sociale poate fi o piedică pentru observatorii de moravuri, autori dramatici—dar ramura de artă care, pare-mi-se, n’ar trebui să se plîngă de lipsa de subiecte romînești e pictura Natura noastră e frumoasă și generoasă, cu codrii ei, munții ei, cîmpiile ei, verile noastre roditoare, iernele munților noștri splendide, toamnele noastre incomparabile ; apele și visătoare ca Prutul și furioase ca Oltul; nici bătrîna Dunăre și nici marea nu lipsesc celui ce caută jocul miilor nuanțe de albastru. Ținuturile noastre, vechile noastre ruine nu sînt ele ademenitoare ? Femeile noastre sînt din cele mai frumoase, costumele noastre naționale din cele mai pitorești , ochiul pictorului găsește peste tot armonia, simplitatea, poezia neprefăcută a naturii. In rotonda Ateneului un pitor țăran, d. Marinescu-Vîlsan plutește exclusiv în această atmosferă romînească și cu drept cuvânt, confratele nostru Ranetti, observă că nici Parisul, nici Münchenul n’au putut înstrăina pe acest țăran de pămîntul țarei sale. I se obiectează însă că nu stăpînește meșteșugul. Adevărat că Snlăuntru, în sanctuarul Ateneului—pe cînd Marinescu-Vîlsan e admis doar în paraclis !—am văzut la expoziția „Tinerimei artistice“ mult meșteșug și, cum spun cei bine-cunoscători, sînt acolo lucrări în adevăr însemnate. Multe săli de-a rîndul am colindat însă și mai de loc n’am dat de natură, de oameni, de ape, de scene din țara noastră. Pe ici pe colo, cite un car cu boi, e tot ce găsesc mai interesant în țară, tinerii noștri pictori de talent, încolo , subiecte de peste nouă mări și nouă țări, pe cari le întîlnim la toate expozițiile din străinătate și în cari, natural, nu ar putea constitui astfel, o notă originală. De ce nu se adîncesc tinerii noștri pictori mai mult în mediul patriei lor ? Ar fi și ea în cîștig și ar fi și ei o notă nouă în pictura internațională. II. 9. F. Descentralizare centralizată E de toată nostimația și aproape o specialitate a noastră politica în dot pen, cu „prințipuri“ nici „preaprea*, nici „foarte-foarte, ci așa „ghemiște“, să te strecori printre degete, să faci pe Machiavelli și să zică lumea: „Bre, dar pișicher male. Știe s'o învîrtească“ Pentru literatura noastră politică au eșit însă din acest oportunism sui generis o serie de aforisme prudomești, care culminează în acela al celebrului erou din ,,Scrisoarea perdută„să se revizuiască, dacă trebue, Constituția, dar să nu se schimbe nimic“ Astfel cînd s'a discutat legea d-lui Take Protopopescu pentru înlesnirea asociaților țărănești de a cumpăra pămînt, s'au făcut cele mai adorabile jonglerii, a la eroul lui Garagiale, pe tema marei proprietăți care nu exclude mica proprietate și a micei proprietăți care nu se dezvoltă în detrimentul celei mari, etc. La discuția tarifului s'a admirat iarăși specialitatea noastră de a face liber-schimbism cu nițel protectionism și protectionism cu nivel liber-schimbism. Era, în discuția legei comunale a d-lui Lascar, d. Basile Missir, fost ministru de domenii, a cercetat între altele partea privitoare la descentralizare. El bine și aici, d. Missir a găsit că d. Lascar acordă o destin de largă descentralizare, dă tot soiul de drepturi primarilor, consilierilor comunali, autorităței sanitare, chiar numirile se fac de aceste organe, atît doar că toate aceste drepturi sînt supuse controlului direct al ministrului de interne, care, dacă vrea ratifică măsurile primarilor și consiliilor comunale dacă însă nu vrea, reduce la zero drepturile municipalității sătești. Cu alte cuvinte, zice d. Missir, ministrul de interne organizează o descentralizare cu controlul centrului, adică, cum am zice, un fel de descentralizare centralizată ! Să facem, deci, mică proprietate fără a ne atinge de marea proprietate, să facem protecționism dar să nu părăsim liber schimbismul și să facem descentralizare, dar să nu slăbim influența centrului! E timpul ca această ridicula „justă mijlocie care dovedește sau nepricepere, sau pretenție de pișicherlîc dubios, să dispară din discuțiile de principii în sînul parlamentului. Mergea în întrunirile publice, acim cincisprezece, douăzeci de mi, dar nu mai merge acuma. E rușine și pentru parlament și pentru „Monitorul oficial“! Pan Salust Frații de dincolo S’ar Cuveni să ne ocupăm mai des le frații de dincolo. Căci, dacă ne-am scupa mai des de dînșii, am preveni toate loviturile pe cari le dau ungurii mutra lor. Noi nu ne ocupăm însă de îtașii decit cînd lovitura e dată, — și atunci cele mai adesea ori, nu pumni decit să plîngem alături de dînșii sau — ce i mai rău — să î plînjem. De altfel mare vină de faptul că nu ne ocupăm de dînși s au chiar frați de dincolo. Anume, acei frați de dincolo, cari găsesc maî oportun să vină „dincoace". Ce ’șî zic unii dinrne aceștia: romînismul e în primejdie, iar să salvăm romînismul nostru și cum i putem salva mai bine, de cît putîndu-1 la adăpost acolo unde nu e a a<vut. Romînii de dincolo sînt însă din fericire mult mai buni decît exemplarele pomenite maî sus cari au venit dincoace. De n’ar fi așa i-ar fi vedea pe toți venind aci, așa însă nu ne țin decît cei buni cari fug de temnițele ungurești și cei răi, cari fug de luptă. De la o vreme încoace, am început să ne ocupăm prea mult de , aceste specimene rele ale romînilor de dincolo Cari au venit dincoace. De accea nu ne-am putut ocupa de românii de dincolo cari, sărmanii, luptă greu de tot pentru a'și apara naționalitatea. Și astfel aceștî „de dincolo“ cari preferă să stea „dincoace“, dincolo de zona bătăiei armelor, strică fraților lor mai buni încurcați în vălmășagul luptei. Iată de ce s’a vorbit la noi — spre mai marea bucurie a ungurilor — atît de puțin despre ultimele isprăvi ale contelui Tisza, noul erou național maghiar. E vorba de a se lovi in școala romînească, de a se purcede acțiunea de maghiarizare cu furie mai mare chiar de cît sub regimul lui Banffy. S’a și găsit înlocuitorul lui Jeszonsky și al lui Jancso Benedeck. E an oarecare Borezevszky. Tisza nu e omul scrupelelor, nici omul care să dea îndărăt înaintea unei ilegalități flagrante, cu atit mai puțin omul care să se inspire de idei umanitare. In familia lui e tradițională lupta contra romînilor. Tatăl lui a mai încercat să zdrobească neamul nostru. Ce facem noi împotriva acestui om, ce întreprindem pentru ca și din regatul Nomîniei independente să vie un ajutor fraților de dincolo, cari, pați în trecut, și acum se pregătesc să-șî facă datoria și șî-l vor face ? Iată întrebarea ce se impune acum Și la care nu vedem că guvernul d-lui Sturdza se gîndește. De altfel cum e • A CHESTIA ZILEI jt. '4* V.A V Contra și pentru legea d-lui Lascar > '*f ,voi , ' — Ale cui sînt toate mîinile alea ? — Ale oratorilor cari vorbesc contra legei lui Lascar. >— Dar degetul ăla „magnietic“, al cui e ? — Ala e al lui com Mitită și e pentru : deci legea se adoptă, nu cu ridicare de mîinî, dar cu agitare de deget! în tradiția familiei Tisza să persecute pe romîni, e în tradiția guvernelor Sturdza să-i abandone, să-i lase fără protecție! Dar oare în țara aceasta nu există altcineva, afară de guvern, care să vie în ajutorul fraților de dincolo ? Ne amintim de vremea cînd se umplea piața teatrului de lume care manifesta pentru romînii obijduiți! Să sperăm că și acum se va organiza un protest, care să fie cel puțin o mîngîiere dacă nu un ajutor pentru frații de dincolo, în momentul în care se pregătesc pentru a primi un nou atac. Moț. Poșta mică Abonat vechiu, Iași.—Cînd va fi chemat la Botoșani, sa se prezinte acolo cu un certificat că a fost amînat la Iași. Cititor, Buzîiii.—Toate deslușirile le puteți dobîndi numai la ministerul domenilor. Marioara, Fălticeni—La ministerul instmcțiimei publice. TJn adevirofil, Craiova.—Sînt mulți; noi nu vă putem recomanda pe nimeni, căci după părerea noastră toți sînt buni. U. Dornic, Loco.—Nu posedăm dicționarul în chestiune. Un abonat, Constanța.— Oamenii fără mijloace se operează cu totul gratuit în spitalele noastre. P. Lipitu, Craiova.—Nu.se poate ști. 100. Bacau.—In ambele cazuri: nu. Taxe de licență -Convorbire cu directorul statisticei generale a finanțelor— Taxa de licență în vigoare.—Ge era taxa de licență Înainte.—Cererea comercianților in dauna consumatorilor.—Alte argumente contra taxei pe decalitru.—Taxa pe decalitru inadmisibilă.— Proectul modificator al legei licenței.—Concluzie Se știe că guvernul, în urma agitației comercianților de băuturi spirtoase, a venit cu un proect modificator al actualei legi a licențelor. Acest proect însă , nu satisface în totul cererile comercianților și de aceea dînșii continuă să se agite cerînd înlocuirea licenței prin taxa pe decalitru. Spre a cunoaște mai bine motivele cari fac pe guvern să nu dea ascultare deplină cererilor comercianților de băuturi, am căutat să avem o convorbire cu unul din oamenii în măsură de a cunoaște principiile de cari s’a călăuzit d. ministru Costinescu în alcătuirea proectului sau de lege. In acest scop ne-am adresat d-lui G. D. Creangă, directorul statisticei generale a a finanțelor, și iată ce ne-a spus d-sa. Taxa de licență în vigoare Taxa de licență astfel cum era percepută pînă în prezent—început. Creangă—trebue combătută cu drept cuvînt. Din acest punct de vedere întrunirile cîrciumarilor și protestările lor sînt justificate. întrunirile însă ar fi fost, cred, și mai folositoare, dacă discuțiunile ar fi fost mai obiective și dacă acestor întruniri nu li s’ar fi dat un caracter atît de zgomotos. In toate afirmațiunile cîrciumarilor un lucru nu poate fi combătut, anume că taxa de licență erau repartizată, că unii cîrciumari plătesc prea mult și alții prea puțin în raport cu beneficiul ce obțin, și că trebue docă modificată. Modul însă cum trebue modificată licența nu mai aparține cîrciumarilor, ci statului care judecă dintr’un punct de vedere mai general, iar nu unilateral cum au dat dovadă cîrciumarii. Ce era taxa de licență inainte Taxa de licență, ca și taxa de patentă, nu constituiau înainte un impozit propriu zis, ci formau echivalentul unei concesiuni ce se dedea unei persoane de a putea purta un comerciu oarecare. Aceste taxe, după natura lor, nu trebuiau deci rambursate asupra altora, ci suportate de cei cari le-au plătit. Mai tîrziu însă, cu creșterea cheltuelilor și cu necesitatea de noui resurse, s’a căutat a se atrage la impuneri, pe lingă proprietatea foncieră, și cele în alte întreprinderi producătoare de venit, în primul rînd comerciul și industria. Astfel taxele de patentă și licență, cari aveau caracterul unei sume pentru o concesie acordată și cari se percepeau de regulă în sumă egală de la fiecare, au fost transformate în impozite, adică au fost urcate și aduse în raport cu cîștigul fiecăruia, cu puterile economice ale contribuabililor. Urmările transformăm licenței în impozit Această din urmă încercare se înțelege a succes în fiecare țară mai mult sau mai puțin, după sistemul mai bun sau mai rar de impozite și după gradul de dezvoltare pe teren fiscal a fiecărei țări. In Romînia însă asieta patentei și licenței pe baza valorii locative și a numărului populațiunei este un adevărat caraghiozlic. Grație acestui procedeu statul face erori în impunere cu 100 la sută de la contribuabil la contribuabil. Cunosc un oraș cu 20 advocați unde, după observațiunile practice, s’ar putea evalua venitul mediu al fiecăruia la cel puțin 5000 lei. După impozitul ce’l plătesc însă acești 20 advocați statului, venitul lor n’ar fi mai mare de 300 lei anual ; or, este știut că un advocat care n’are pe an un venit de cel puțin 2000 lei cere slujbă statului. Cererea comercianților în dăuna consumatorilor Este deci o cerere dreaptă nu numai a cîrciumarilor, dar a tuturor contribuabililor de a reforma impozitele, de a le schimba asieta, de a face o repartizare mai echitabilă a sarcinelor. Nu pot însă cere cîrciumari, desființarea licenței și rambursarea impozitului pe care trebue să-l suporte ei asupra consumatorilor. Dacă cîrciumarii nu-și dau seama de ceea ce însemnează „interesul general“, e datoria statului să țină în mină cumpăna dreptății. Admițînd cererea lor, ar fi drept și logic să vedem alte întruniri cu mult mai serioase și mai îndreptățite , ale consumatorilor și în special ale clasei sărace, care ar urma in mare parte sa plătească tributul întrunirilor de la Eforie. Alte argumente contra taxei de calibru Afară de acest argument principal, ce se poate aduce contra taxei pe decalitru, sînt altele nu mai puțin serioase din punct de vedere fiscal. Astfel, statul a dat impozitelor indirecte o dezvoltare care a ajuns la punctul culminant și criza din 1899 l-a făcut să simtă roadele acestei politice fiscale, căci a avut din impozitele indirecte—adică impozitele cari te lasă în baltă tocmai cînd ai nevoe mai mare de bani—un deficit de peste 18 milioane lei. Prin reforma accizelor s’a dat impozitelor indirecte o dezvoltare și mai mare, ajungîndu-se acolo că azi orice sumă s’ar percepe în plus, ar face ca venitul din aceste impozite să scadă în urma restrîngerei consumației, fenomen ce sa produs de altfel într’un grad oarecaíre și in acest an. Taxa pe decalitru inadmisibilii Pentru a înlocui cele 8 milioane ce le aduce taxa licenței ca venit statului și comunelor, ar trebui ca numai pentru spirt să se perceapă împreună cu taxele existente 2 lei pe litru, ceea ce ar conduce cu siguranță la o micșorare a consumației, iar în anii mediocri (nu mai vorbesc de anii de criză) la deficite însemnate în budgetul statului și comunelor. Nu mai puțin ar da de lucru chestia repartizărea venitului ce se cuvine județelor și comunelor ca echivalent al zecimilor percepute de la taxa de licență. Taxa pe decalitru nu se poate re f .bf :e