Adevěrul, aprilie 1904 (Anul 17, nr. 5265-5294)

1904-04-09 / nr. 5273

Atlül ál XVIÍ-lea.~-Nó. 52?£ 10 BMI n țara......... 40 lei In străinătate. 80 lei BIROURILE ZIARULUI : Str. Sărindar 11 TELEFON No. 260 POLITIC FONDATOR AI4.EX. T. JBELÖIMAJIU ABONAMENTE: Un an Șase hint Trei luni 3 lel 1 lei In țară , . . . . 30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. 50 l*n 25 lei 13 lei » Abonamente combinate (Adeverul de dimineață și Adevĕrul ’politic) Un an Șase lunî Trei luni O lunci Șase luni 20 lei 40 lei 10 lei 20 lei 4 lei a lei _________ Vineri 9* Aprilie 1904 DIRECTOR POLITIC CONST. MULTIE PUBLICITATEA: l­i­ linia . . . ...................20 ban­­i I K­ri­ a’ " • < ^ 10 bani feS Ecouri „ . . . ........ „ 1- ii li Publicitatea combinată " (Aceverul de dimineață Adera al șctiție) BANI Pag. IH-a, luna . . , „ ,. so bani ” IV­“. « * . . . . .15 bani Insortu „ ............ Lei 4.— ^ .­­■ . Scouii ........................................... l-s» j&j. manuscrisele nepublicate nu «e restru­uos*» .­­ CITIȚI videvenil de dimineață 5 bani Discuția legei comunale Sosirea provincialilor.— Discursul d-lui Missir.— Necesita­­tea reformei.— Contra cercului comunal.— Inspectorii nu sunt sub-prefecți.— Legea nu e centralizatoare. PArerea d-lui Nicolae Ionescu.— Plecarea oratorilor. Sosirea provincialilor Telegramele ministrului de in­terne, date în provincie au avut ca efect aducerea la ședința de erl a vre-o 20 deputați, cari pînă­­atunci nu luaseră parte la desba­­­­terile legei comunale. Azi de­si­gur că numărul provincialilor se va înmulți, așa că guvernul va a­­vea o majoritate impunătoare fa­ță cu numărul celor cari combat legea și fac mereu întreruperi. Discursul d-lui Missir Ședința de erî a schimbat pînă la un punct atmosfera ce se crea­­se în jurul legei comunale, în pri­mele două zile de discuție. La această schimbare a contri­buit discursul d-lui Vasile M. Missir, fostul ministru al domeni­­lor. Oratorul a ținut o lungă și do­cumentată cuvîntare și cu toate rezervele ce le-a făcut asupra u­­nor prevederi din proectul de lege, d. Missir s’a declarat partizan al reformei. D-sa a răspuns la toate învinu­irile ce le-au adus oratorii prece­denți cari au vorbit contra legei Necesitatea reformei D. Missir a ținut că starea de la sate rea precum a voit sa remarce nu e așa de s'o prezinte d. ministru de interne în expune­rea sa de motive, nici notarii nu sunt așa de ticăloși, cum i-au de­scris raportorii legei. O reformă a actualei legi comunale se impune totuși, pentru că nu se poate tă­gădui că la sate domnește igno­ranța și sărăcia. Că legea e contra principiului descentralizării și nu cadrează cu vederile exprimate în programul de la Iași. Dar, zicea d. Missir, în fața nevoilor mari ale țarei, nevoi cari cer o îndreptare grab­nică, trebue să trecem peste con­­siderațiuni a căror respectare n’ar fi de nici un folos imediat nea­mului romînesc. Contra cercului comunal Trecînd în cercurile comunale, d. Missir nu s’a putut împăca cu prevederile proectului, cari au­ fost formulate de către Senat. Ce se face prin cercurile comunale ? Se unesc mai multe comune, spre a suporta unele cheltueli mai mari. Dar e de observat că azi co­munele nu'șî pot satisface nevoi­le din lipsă de bani, pentru că sînt sărace. Cînd se vor uni mai multe comune sărace, cu ce oare au să poată face față cheltuelilor ? Evident că nu va fi nici o în­dreptare și formarea cercurilor e inutilă. D. Missir e de părere că mai bună era prevederea din proectul d-lui Lascar de a se contopi cu totul mai multe comune, spre a putea să aibă venituri mai mari. Părerea aceasta pe care d. Mis­sir a susținut-o era un atac la a­­dresa ocultiștilor din Senat, cari au introdus cercul comunal în proectul d-lui Lascar. Inspectorii nu sunt subprefect? Ajuns la partea legei privitoare la inspectorii comunali, d. Missir a demonstrat cu citații din pro­­cet că alte atribuțiuni de­cît actu­alii subprefecțî vor avea inspec­torii comunali pe cari îi prevede proectul de lege aflat în discuție. Oratorul a susținut că înființa­rea inspectorilor comunali nu e o măsură contra principiilor liberale, căci nu e posibil ca în stat să fie numai trei ranguri administrative: ministru, prefect și primar, ci e absolută nevoe de agenți de con­trol. Dacă sub-prefecții, prin felul lor de a fi, vizitaui la un an odată plășile, inspectorii comunali vor fi obligați să inspecteze cît mai des n­oile plășî ce se crează prin legea cea nouă comunală. Legea nu o centralizatoare In sfîrșit, chestia din urmă e cea mai importantă pe care a a­­tins’o d. Missir a fost cea privi­toare la centralizare și descentra­lizare. D-sa a dovedit că proectul de lege respectă prevederile legei în vigoare în ce privește autoritatea primarului în comună, iar despre legea în vigoare care a fost făcută de Ion Brătianu nici un liberal nu va putea spune că e centrali­zatoare. Descentralizarea nu se poate duce pînă la o desăvîrșită indepen­dență a comunei, căci în cazul a­­cesta ar fi anarhie, nu administra­ție. Descentralizarea trebue sa fie și ea în ce privește interesele spe­ciale ale comunelor, în privința intereselor generale însă, descen­tralizarea nu e necesară, ci dăună­toare. De aceea nu trebue susținut că primarul n’are dreptul să nu­mească medic, moașe, telegrafist, șef de garnizoană, căci toți acești funcționari sînt pentru interesele generale ale statului, nu pentru cele speciale ale comunelor. Cu aceste observațiuni, d. Missir ’și-a încheiat cuvîntarea, decla­­rînd că reforma ce se prezintă e necesară și trebuește votată. Părerea d-lui Nicolae Ionescu Bătrînul deputat de Roman a ținut să-șî spue și d-sa cuvîntul asupra unei reforme așa de im­portante. D. Nicolae Ionescu e încredințat că proectul de lege se bazează pe principiul centralizare­ și cum acest principiu e contra prevederilor Constituției, d-sa a declarat că va vota contra unor legi anticonstituționale. Plecarea oratorilor După lungul discurs al d-lui Missir, atențiunea Camerei era prea obosită, de aceea și d. N. Ionescu n’a voit să dea o mai mare dez­voltare discursului său. Tot pen­tru acelaș motiv ceî­l’alțî deputați înscriși să ia cuvîntul, am­ plecat din ședință înainte de a fi­­ între­bați dacă voesc să vorbească în acea zi. D. Lascar, față cu această stare de lucruri, a cerut ca ședința să se ridice, iar azi să se dea cuvîn­tul acelor deputați cari s'au în­scris să vorbească, dar cari atunci nu erau prezenți. Aceia sínt d-niî: Nicorescu, Cio­­cazan, Victor Antonescu, Marghi­loman, C. Dimitriu, Take Ionescu, Alexiu, Mille, Teodor Ioan și Cer­­nescu. Ședința de azi va începe cu dis­cursul d-lui Nicorescu. Rex . bani Din fuga condeiului Un triumf al ignoranței Sub titlul Un triumf romînesc o ga­zetă din Capitală publică următoarea notă : „Ultimul număr din „La Revue“ apărut era, la rubrica „Faits et documents“, pu­blică următoarele linii menite a inspira cea mai îndrituită mîndrie: „Maternité“, operă pe care Ada Negri a publicat-o de curînd, provoacă adm­ira­­țiunea generală a Italiei; de acum îna­inte numita autoare poate fi pusă alătu­rea de Giosuè Carducci și de D'Annunzio“, „Seriozitatea peste tot recunoscută a marei reviste franceze și reputația de poeți geniali a celor două scriitori cu caii compatriot.» noastră o pusă alături, spun mai mult de­cît cele mai entuziaste laude ce i s'ar putea aduce, de aceia, nu ne rămîne de­cît a ne bucura de acest nou triumf al unei Romnice în străi­nătate“. Regretăm că nu ne putem bucura și noi la fel, fiind­că Ada Negri, cu re­gret trebue să spunem, că o italiancă, că doar cîte­va poezii ale ei sînt tra­duse în romînește de compatriotul nos­tru d. Alexandru Vlahuță și că deci nu ne bucurăm de loc de acest „triumf” al... ignoranței în presa romînă ! Am zis. Puff. Afacerea bonurilor Gîrleșteanu Nu sînt două luni de lină însuși primul-ministru a pus parlamentul în­­tr o situație foarte echivocă, preăînd d-lui Pherechide, președintele Camerei, o scrisoare „anonimă“, zice-se, prin care doi deputați erau acuzați pur și simplu că ar fi luînd mită pentru a vota indigenate. In scrisoarea „anonimului“ anonima­tul celor doi reprezentanți ai națiunei nu era păstrat, dar d. Pherch­ide a păs­trat acest anonimat și d. Sturdza n’a insistat ca să se rupă vălul acestui a­­nonimat, fiind­că d-sa e cel cu „hom­este vivere“ ! Camera întreagă a rămas și pînă azi sub bănuiala că are în finul ei membri cari iau mită pentru a vota proiecte de legi. In ori­ce altă țară nu s’ar fi admis cu nici un chip o solidarizare cu ase­menea „bănuiți“, s’ar fi instituit an­chetă parlamentară și dacă faptul s’ar fi confirmat, nevrednicii cari speculează­ cu mandatul de deputat ar fi fost siliți să demisioneze și să dispară de pe arena politică. In Franța a dispărut de pe arena publică un Jules Grevy, șef de stat, cînd ginerele său, Wilson, a fost dovedit că făcea trafic cu decorațiile. La noi, iată din nou­ la ordinea zi­lei o afacere în care e implicat un de­putat. Cu prilejul unui incendiu, dispar bo­nuri ale defunctei Gîrleșteanu, în va­loare de cîte­va sute de mii de lei. Peste cît­va timp de avocat Roșeanu, deputat, se prezintă cu o sumă din aceste bonuri la moștenitorii d-nei Gîrleșteanu și în­casează o sumă de vre-o 7000 de lei, premiu promis, din care o parte, îi dă unor țărani, cari î-au­ dat bonurile, iar cea mai mare parte și-o oprește pentru serviciile de intermediar. Lipsind însă o sumă mult mai mare din bonurile dispărute și ne mai pre­­zentîndu-se nimeni să le aducă, afacerea ajunge la parchet, deputatul avocat e citat ca informator și o parte a presei îl acuză ca tăinuitor și culpabil de fapte nepermise unui membru al parlamen­tului. Noi am căutat, înainte de a ne pro­nunța, să dăm cuvîntul însu­și d-lui deputat Roșeanu—și cititorii au­ putut aprecia explicațiunile sale. Este însă cel puțin straniu ca foile oficioase, aflînd despre acuzațiile ce se aduc unui membru al majorităței par­lamentare într’o afacere, care a ajuns înaintea parchetului, să păstreze tă­cerea. Nu e nici în interesul Camerei și mai puțin încă în interesul deputatului a­­cuzat, dacă se crede nevinovat, ca să nu se ia toate mijloacele pentru a se face lumină deplină în această afacere. A tăcea înseamnă a lăsa să planeze acelaș echivoc dăunător prestigiului par­lamentar, care dăinuește de cină cu denunțarea a doi deputați caii ar fi luat mită pentru votarea de indigenare. Deci , să se facă lumină complectă și cît mai curînd. 8. V. R. „Adeverii!“, Cuza și Voința D. Vintilă Brătianu, amicul și co­laboratorul escrocului Gr. Em­. Gră­­dișteanu, socoate că subscripția lui Cuza este compromisă, fiind­că între alții și d. Miile î-a dat concursul. In această privință viitorul va do­vedi, căci dacă este vorba de înceti­neala subscripției, apoi am fi în drept să întrebăm : cît timp a durat sub­scripția pentru statuia lui Ion Bră­tianu ? Urma va alege și se va dovedi că se poate ridica un monument național și fără voia d-lui Dim. Sturdza și față de intervenția guvernului liberal. Cu noi stimulăm zelul publicului este altă Gestiune și nu Voinței Națio­nale îî vom da seama de ceea ce am făcut și facem ca planul sfișelesc a lui Dimitrie Sturdza, de­ a împiedeca această operă de reabilitare națională, să fie zădărnicit. Voința Națională merge însă mai departe cu ticăloșia ei morală , pune în îndoială buna credință și moralita­tea noastră și se întreabă de destina­ția fondurilor. Aici d. Vintilă Brătianu nu’î numai obraznic, ceea ce n’ar fi nimic, dar e chiar imprudent. Nu-i permis tocmai d-sale și familiei d-sale să vorbească de moralitate, cînd a acceptat succe­siunea lui Simulescu și cînd este și acum în dosarele ministerului lucrări­lor publice, contractul de închiriere a localului acelui­ minister, din strada Pieței Amzei, încheiat între d. I. I. Brătianu și escrocul Gr. Em. Grădiș­­teanu, contract grație căruia ministrul de lucrări publice, a putut scăpa de o datorie personală de peste 100.000, co datorea ca un gir. Banii adunați pentru statuia lui Cuza se pot dovedi ori cind unde sînt. De ce însă d. Vintilă Brătianu tace asupra unicei operațiuni făcută de fratele său cu escrocul Gr. Em. Grădișteanu ? Aud ? __________ Sf. C. A. Se împlinesc azi nouă­spre­zece ani de cînd a închis ochii bătrî­nul democrat C. A. Rosetti. Tim­pul a trecut de alt­fel repede, fiind­că pare că era erî, trista zi de în­mormântare, cînd întreaga țară ur­ma carul tras de boî pe care era culcat corpul aceluia care suferise atît de mult și lucrase fără preget pentru patrie. Timpul a trecut repede, fiind­că am trăit și noi în el, dar cînd privim înapoi totuși vedem că s’au schimbat multe lucruri și cele mai multe în rău... In prima linie s’a schimbat partidul liberal. Cu­ timp sufletul lui era Rosetti, fie care puteam să tragem nădejdea că el va rămînă statornic principiilor și trecutului liberal. Astăzi se mai poate zice că ceea­ ce se întitu­lează partid și liberal și național, mai poate fi ast­fel cum îl arată firma?.. Și apoi cînd de-asupra li­­beralizmului vedeam planînd spi­ritul larg și bun al luî Rosetti și azî vedem suflînd suflul pesti­­lențios al d-luî Dimitrie Sturdza, e fir­esc lucru să desperăm de vii­torul partidului liberal. Firma poate rămîne, cuprinsul însă este cu to­tul altul și azi, ast­fel a evoluat liberalizmul că cu greu se poate să se deosebească de conservato­­rizm. Dar, dacă timpul s’a scurs re­pede, ce deosebire de starea de suflet de era față de ceea ce este acum ! Atunci, cînd C. A. Rosetti închisese ochii, o întreagă pleiadă tînără și entuziastă era gata să-i ia din mîinile lui rece steagul de­mocrației. Aceasta pleiadă mer­gea în fruntea cortegiului cu stea­gul roș desfășurat, și azî, pe o­brajiî multora nu mai poate apă­rea nici măcar rumeneală, ne­cum roșeață. Nimeni nu mai speră ni­mic, nimeni nu mai privește în viitor, fie­care pleacă fruntea în jos și mărturisește că o întreagă generațiune și-a pierdut zadarnic cei mai frumoși ani ai tinereței, pierduți și pentru ei și pentru țară. Uitat de partidul al căruia pă­rinte a fost, părăsit de tînăra ge­nerați­une care și-a pierdut și dru­mul și cărarea, C. A. R­osetti azî nu mai poate fi înțeles și nu mai are de cine să fie prăznuit... E ca o mină măreață în deșertul întins și majestos, unde vîntul urlă și-î cîntă poemul glorios al trecutului. A fost odată cetatea cu ziduri înalte și viață și luptă; azî însă totul este mort și călătorul de­sigur se în­treabă : cum s’a făcut, prin ce mi­nune s’a întîmplat că acolo unde erî era mișcare, azî să fie moarte și tăcere lugubră ? _ In acest deșert de ideî și entu­ziasm, cîțî-va preoțî rătăcițî și s­in guraticî, eî cari de abia maî văd drumul pe care au ajuns acolo, eițî-va preoțî prăznuesc, amintirea aceluia care a fost și care azi nu mai este nicî măcar în sufletul partidului său. Const.­liile Primarii de la sate Cu ocazia discuțiunei legei com­u­­nale a d-lui Lascar, au și primarii de sate onoarea de a face subiectul sau obiectul preocupațiunilor domnilor de­putați. D. Moruzzi, un bun conservator, deci nu un socialist, nici măcar un anar­h­ist, a fost acela care a rupt p­lanete și pentru primari, punînd gestiunea lor pe adevăratul teren. Oratorii cei­lalți nu prea i-au me­najat pe părinții comunelor rurale. De alt­fel și expunerea de motive a d-lui Lascar spunea crude adevăruri despre dinșiî. Noi cari de multe ori am de­nunțat, fără mare succes, isprăvile lor guvernelor după vremuri,—vom fi tra­tați de­sigur ca paradocși, dăcă le vom lua primarilor sătenești apărarea, — totuși o vom face. Și o vom face în termenii în cari a făcut-o d. Moruzzi. Vor fi unii cari vor spune după ci­tirea acestui articol că î am susținut pe primari ca funia pe spînzurat, — se vor înșela. A explica cum că cusu­rurile cui­va, nu sînt din vina lui, este a-i apăra, a arăta pe adevărații vino­vați ai faptelor rele de cari se plinge atîta toată lumea la noi. Admitem că primarii sînt răi, că nu se țin de legi, că sînt barbari, că co­mit samavolnicii — cine î-a învățat să facă toate acestea ? Primarii sînt fluiș mai adesea ori țărani, — oare țăranii noștri! sînt răi din fire, înclinați spr­e nelegiuiri, nedrepți, samavolnici? Fără ca să ai prea mare dragoste de țără­nime chiar, vei putea răspunde nega­tiv la această întrebare. Atunci cum se face că primarii sînt așa cum i-au descris oratorii? ! Surtucarii sînt de vină. Guvernele de pe vremuri sînt de vină. Liberalii puneau pe primar, cînd era la putere, ca să persecute pe conservatori și la rîndul lor conservatorii faceau acelaș lucru. Cei de sus puneau pe primar să bată pe țăran și pe urmă își per­mitea și el singur acelaș lucru. De la prefecții vinea primarului ordin să falsifice alegerile de Cameră și apoi să mine pe țărani, ca pe vite la vot, persecutînd pe cei ce nu i se supun. — cu mirare că primarul făcea acelaș lucru cînd venea vorba de propria lui alegere ? Și exemplele acestea se pot înmulți la nesfîrșit. Concluzia este: primarii sînt așa cum í-au făcut partidele, guvernele noastre. A acestora este deci vina dacă primarii sînt răi, și a lor o­­ răspunde­rea pentru faptele primarilor. Iar cînd se plîng de răutatea primarilor e lo­cul să li se răspundă cu înțelepciunea evangelică : ale tale dintre ale tale. A. <m>­IST­OTE Subiecte romînești E posibil ca limba noastră, cu toată mlădierea ce i au dat-o în ultimele dece­nii Eminescu, Creangă, Caragiale, Vla­huță și Delavrancea să fie încă o pie­dică pentru crearea romanului romînesc ; starea de dezechilibru a diferitelor noas­tre pături sociale poate fi o piedică pen­tru observatorii de moravuri, autori dramatici—dar ramura de artă care, pare-mi-se, n’ar trebui să se plîngă de lipsa de subiecte romînești e pictura Natura noastră e frumoasă și gene­roasă, cu codrii ei, munții ei, cîmpiile ei, verile noastre roditoare, iernele munților noștri splendide, toamnele noastre incomparabile ; apele și visătoare ca Prutul și furioase ca Oltul; nici bă­­trîna Dunăre și nici marea nu lipsesc celui ce caută jocul miilor nuanțe de albastru. Ținuturile noastre, vechile noastre ruine nu sînt ele ademenitoare ? Femeile noastre sînt din cele mai frumoase, costumele noastre naționale din cele mai pitorești , ochiul pictoru­lui găsește peste tot armonia, simpli­tatea, poezia neprefăcută a naturii. In rotonda Ateneului un p­itor țăran, d. Marinescu-Vîlsan plutește exclusiv în această atmosferă romînească și cu drept cuvânt, confratele nostru Ranetti, observă că nici Parisul, nici Münchenul n’au putut înstrăina pe acest țăran de pămîntul țarei sale. I se obiectează însă că nu stăpînește meșteșugul. Adevărat că Snlăuntru, în sanctuarul Ateneului—pe cînd Marinescu-Vîlsan e admis doar în paraclis !—am văzut la expoziția „Tinerimei artistice“ mult meș­teșug și, cum spun cei bine-cunoscători, sînt acolo lucrări în adevăr însemnate. Multe săli de-a rîndul am colindat însă și mai de loc n’am dat de natură, de oameni, de ape, de scene din țara noastră. Pe ici pe colo, cite un car cu boi, e tot ce găsesc mai interesant în țară, tinerii noștri pictori de talent, încolo , subiecte de peste nouă mări și nouă țări, pe cari le întîlnim­ la toate expozițiile din străinătate și în cari, natural, nu ar putea constitui ast­fel, o notă originală. De ce nu se adîncesc tinerii noștri pictori mai mult în mediul patriei lor ? Ar fi și ea în cîștig și ar fi și ei o notă nouă în pictura internațională. II. 9. F. Descentralizare centralizată E de toată nostimația și aproape o specialitate a noastră politica în dot pen, cu „prințipuri“ nici „prea­­prea*, nici „foarte-foarte­, ci așa „ghemiște“, să te strecori printre degete, să faci pe Machiavelli și să zică lumea: „Bre, dar pișicher male. Știe s'o învîrtească“­­ Pentru literatura noastră poli­tică au eșit însă din acest oportu­nism sui generis o serie de afo­risme prudomești, care culminează în acela al celebrului erou­ din ,,Scrisoarea perdută„să se revi­zuiască, dacă trebue, Constituția, dar să nu se schimbe nimic“­­ Ast­fel cînd s'a discutat legea d-lui Take Protopopescu pentru în­lesnirea asociaților țărănești de a cumpăra pămînt, s'au­ făcut cele mai adorabile jonglerii, a la eroul lui Garagiale, pe tema marei proprie­tăți care nu exclude mica proprie­tate și a micei proprietăți care nu se dezvoltă în detrimentul celei mari, etc. La discuția tarifului s'a admi­rat iarăși specialitatea noastră de a face liber-schimbism cu nițel pro­tectionism și protectionism cu nivel liber-schimbism. Era, în discuția legei comunale a d-lui Lascar, d. Basile Missir, fost ministru de domenii, a cerce­tat între altele partea privitoare la descentralizare. El bine și aici, d. Missir a gă­sit că d. Lascar acordă o destin de largă descentralizare, dă tot so­iul de drepturi primarilor, consi­lierilor comunali, autorităței sani­tare, chiar numirile se fac de a­­ceste organe, atît doar că toate a­­ceste drepturi sînt supuse controlu­lui direct al ministrului de interne, care, dacă vrea ratifică măsurile primarilor și consiliilor comunale dacă însă nu vrea, reduce la zero drepturile municipalității sătești. Cu alte cuvinte, zice d. Missir, mi­nistrul de interne organizează o descentralizare cu controlul centru­lui, adică, cum am zice, un fel de descentralizare centralizată ! Să facem, deci, mică proprietate fără a ne atinge de marea proprie­tate, să facem protecționism dar să nu părăsim liber­ schimbismul și să facem descentralizare, dar să nu slăbim influența centrului! E timpul ca această ridicula „justă mijlocie care dovedește sau ne­pricepere, sau pretenție de pișicher­­lîc dubios, să dispară din discuțiile de principii în sînul parlamentului. Mergea în întrunirile publice, a­­cim cinci­spre­zece, două­zeci de mi, dar nu mai merge acuma. E rușine și pentru parlament și pentru „Monitorul oficial“! Pan Salust Frații de dincolo S’ar Cuveni să ne ocupăm mai des le frații de dincolo. Căci, dacă ne-am scupa mai des de dînșii, am preveni toate loviturile pe cari le dau ungurii mutra lor. Noi nu ne ocupăm însă de îtașii de­cit cînd lovitura e dată, — și atunci cele mai adesea ori, nu pu­mni de­cit să plîngem alături de dîn­­șii sau —­ ce i mai rău — să­ î plîn­­jem. De alt­fel mare vină de faptul că nu ne ocupăm de dînși s au chiar fra­­­ți de dincolo. Anume, acei frați de dincolo, cari găsesc maî oportun să vină „dincoace". Ce ’șî zic unii din­rne aceștia: romînismul e în primejdie, iar să salvăm romînismul­ nostru și cum i putem salva mai bine, de cît pu­­tîndu-1 la adăpost acolo unde nu e a­­ a<vut. Romînii de dincolo sînt însă din fe­­ricire mult mai buni de­cît exempla­rele pomenite maî sus cari au venit dincoace. De n’ar fi așa i-ar fi vedea pe toți venind aci, așa însă nu ne țin de­cît cei buni cari fug de tem­nițele ungurești și cei răi, cari fug de luptă. De la o vreme în­coace, am înce­put să ne ocupăm prea mult de , a­­ceste specimene rele ale romînilor de dincolo Cari au venit dincoace. De ac­ce­a nu ne-am putut ocupa de ro­mânii de dincolo cari, sărmanii, luptă greu de tot pentru a'și apara națio­nalitatea. Și ast­fel aceștî „de dincolo“ cari preferă să stea „dincoace“, din­colo de zona bătăiei armelor, strică fraților lor mai buni încurcați în văl­mășagul luptei. Iată de ce s’a vorbit la noi — spre mai marea bucurie a ungurilor — a­­tît de puțin despre ultimele isprăvi ale contelui Tisza, noul erou națio­nal maghiar. E vorba de a se lovi in școala romînească, de a se purcede acțiunea de maghiarizare cu furie mai mare chiar de cît sub regimul­­ lui Banffy. S’a și găsit înlocuitorul lui Jeszonsky și al lui Jancso Benedeck. E an oare­care Borezevszky. Tisza nu e omul scrupelelor, nici o­­mul care să dea îndărăt înaintea u­­nei ilegalități flagrante, cu atit mai puțin omul care să se inspire de idei umanitare. In familia lui e tradiționa­lă lupta contra romînilor. Tatăl lui a­­ mai încercat să zdrobească neamul nostru. Ce facem noi împotriva aces­tui om, ce întreprindem pentru ca și din regatul N­omîniei independente să vie un ajutor fraților de dincolo, cari, pa­ți în trecut, și acum se pregătesc să-șî facă datoria și șî-l vor face ? Iată întrebarea ce se impune acum Și la care nu vedem că guvernul d-lui Stu­rdza se gîndește. De alt­fel cum e­­ • A C­HESTIA ZILEI­­ jt. '4* V.A V Contra și pentru legea d-lui Lascar > '­*f ,voi , ' — Ale cui sînt toate mîinile alea ? — Ale oratorilor cari vorbesc contra legei lui Lascar. >— Dar degetul ăla „magnietic“, al cui e ? — Ala e al lui com­ Mitită și e pentru : deci legea se adoptă, nu cu ridicare de mîinî, dar cu agitare de deget! în tradiția familiei Tisza să persecu­te pe romîni, e în tradiția guverne­lor Sturdza să-i abandone, să-i lase fără protecție! Dar oare în țara aceasta nu există alt­cine­va, afară de guvern, care să vie în ajutorul fraților de dincolo ? Ne amintim de vremea cînd se um­plea piața teatrului de lume care ma­nifesta pentru romînii obijduiți! Să sperăm că și acum se va orga­niza un protest, care să fie cel puțin o mîngîiere dacă nu un ajutor pentru frații de dincolo, în momentul în care se pregătesc pentru a primi un nou atac. Moț. Poșta mică Abonat vechiu, Iași.—Cînd va fi chemat la Botoșani, sa se prezinte acolo cu un certificat că a fost amînat la Iași. Cititor, Buzîiii.—Toate deslușirile le pu­teți dobîndi numai la ministerul dome­­n­ilor. Marioara, Fălticeni—La ministerul in­­stmcțiimei publice. TJn adevirofil, Craiova.—Sînt mulți; noi nu vă putem recomanda pe nimeni, căci după părerea noastră toți sînt buni. U. Dornic, Loco.—Nu posedăm dicționarul în chestiune. Un abonat, Constanța.— Oamenii fără mijloace se operează cu totul gratuit în spitalele noastre. P. Lipitu­, Craiova.—Nu.se poate ști. 100. Bacau.—In ambele cazuri: nu. T­axe­ de licență -Convorbire cu directorul statisticei generale a finanțelor— Taxa de licență în vigoare.—Ge era taxa de licență Îna­inte.—Cererea comercianților in dauna consumato­rilor.—Alte argumente contra taxei pe deca­­litru.—Taxa pe decalitru inadmisibilă.— Proectul modificator al legei licen­ței.—­Concl­uzie Se știe că guvernul, în urma agita­ției comercianților de băuturi spir­toase, a venit cu un proect modificator al actualei legi a licențelor. Acest proect însă , nu satisface în totul cererile comercianților și de a­­ceea dînșii continuă să se agite cerînd înlocuirea licenței prin taxa pe deca­­litru. Spre a cunoaște mai bine motivele cari fac pe guvern să nu dea ascul­tare deplină cererilor comercianților de băuturi, am căutat să avem o convor­bire cu unul din oamenii în măsură de a cunoaște principiile de cari s’a călău­zit d. ministru Costinescu în alcătui­rea proectului sau de lege. In acest scop ne-am adresat d-lui G. D. Crean­gă, directorul statisticei generale a a finanțelor, și iată ce ne-a spus d-sa. Taxa de licență în vigoare Taxa de licență ast­fel cum era percepută pînă în prezent—începu­t. Creangă—trebue combătută cu drept cuvînt. Din acest punct de vedere în­trunirile cîrciumarilor și protestările lor sînt justificate. întrunirile însă ar fi fost, cred, și mai folositoare, dacă discuțiunile ar fi fost mai obiective și dacă acestor întruniri nu li s’ar fi dat un caracter atît de zgomotos. In toate afirmațiunile cîrciumarilor un lucru nu poate fi combătut, anume că taxa de licență e­rau repartizată, că unii cîrciumari plătesc prea mult și alții prea puțin în raport cu bene­ficiul ce obțin, și că trebue docă mo­dificată. Modul însă cum trebue mo­dificată licența nu mai aparține cîr­­ciumarilor, ci statului care judecă dintr’un punct de vedere mai general, iar nu unilateral cum au dat dovadă cîrciumarii. Ce era taxa de licență inainte Taxa de licență, ca și taxa de pa­tentă, nu constituiau înainte un impo­zit propriu zis, ci formau echivalentul unei concesiuni ce se dedea unei per­soane de a putea purta un comerciu oare­care. Aceste taxe, după natura lor, nu trebuiau deci rambursate a­­supra altora, ci suportate de cei cari le-au plătit. Mai tîrziu însă, cu creșterea chel­­tuelilor și cu necesitatea de noui re­surse, s’a căutat a se atrage la im­puneri­, pe lingă proprietatea foncieră, și cele­ în alte întreprinderi producă­toare de venit, în primul rînd co­­merciul și industria. Ast­fel taxele de patentă și licență, cari aveau carac­terul unei sume pentru o concesie a­­cordată și cari se percepeau de re­gulă în sumă egală de la fie­care, au fost transformate în impozite, adică au fost urcate­ și aduse în raport cu cîș­­tigu­­l fie­căruia, cu puterile econo­mice ale contribuabililor. Urmările transformăm licenței în impozit Această din urmă încercare se în­țelege a succes în fie­care țară mai mult sau mai puțin, după sistemul mai bun sau mai rar de impozite și după gradul de dezvoltare pe teren fiscal a fie­cărei țări. In Romînia însă asieta patentei și licenței pe baza va­lorii locative și a numărului popula­­țiunei este un adevărat caragh­iozlic. Grație acestui procedeu statul face erori în impunere cu 100 la sută de la contribuabil la contribuabil. Cunosc un oraș cu 20 advocați unde, după observațiunile practice, s’ar pu­tea e­valua venitul mediu al fie­căruia la cel puțin 5000 lei. După­ impozitul ce’l plătesc însă acești 20 advocați statului, venitul lor n’ar fi mai mare de 300 lei anual ; or, este știut că un advocat care n’are pe an un venit de cel puțin 2000 lei cere slujbă sta­tului. Cererea comercianților în dăuna consumatorilor Este deci o cerere dreaptă nu nu­mai a cîrciumarilor, dar a tuturor con­tribuabililor de a reforma impozitele, de a le schimba asieta, de a face o repartizare mai echitabilă a sarcine­­lor. Nu pot însă cere cîrciumari, des­ființarea licenței și rambursarea im­pozitului pe care trebue să-l suporte ei asupra consumatorilor. Dacă cîrciumarii nu-și dau seama de ceea­ ce însemnează „interesul ge­neral“, e datoria statului să țină în mină cumpăna dreptății. Admițînd ce­rerea lor, ar fi drept și logic să ve­dem alte întruniri cu mult mai se­rioase și mai îndreptățite , ale consu­matorilor și în special ale clasei să­race, care ar urma in mare parte sa plătească tributul întrunirilor de la Eforie. Alte argumente contra taxei de calibru Afară de acest argument principal, ce se poate aduce contra taxei pe de­calitru, sînt altele nu mai puțin se­rioase din punct de vedere fiscal. Ast­fel, statul a dat impozitelor indi­recte o dezvoltare care a ajuns la punctul culminant și criza din 1899 l-a făcut să simtă roadele acestei po­litice fiscale, căci a avut din impozi­tele indirecte—adică impozitele cari te lasă în baltă tocmai cînd ai nevoe mai mare de bani—un deficit de peste 18 milioane lei. Prin reforma accizelor s’a dat im­pozitelor indirecte o dezvoltare și mai mare, ajungîndu-se acolo că azi ori­ce sumă s’ar percepe în plus, ar face ca venitul din aceste impozite să scadă în urma restrîngerei consumației, fe­nomen c­e s­a produs de alt­fel într’un grad oare­caíre și­ in acest an. Taxa pe decalitru inadmisibilii Pentru a înlocui cele 8 milioane ce le aduce taxa licenței ca venit statu­lui și comunelor, ar trebui ca numai pentru spirt să se perceapă împreună cu taxele existente 2 lei pe litru, ceea­ ce ar conduce cu siguranță la o micșo­­rare a consumației, iar în anii medio­cri (nu mai vorbesc de anii de criză) la deficite însemnate în budgetul sta­tului și comunelor. Nu mai puțin ar da de lucru ches­tia repartizărea venitului ce se cuvine județelor și comunelor ca echivalent al zecimilor percepute de la taxa de licență. Taxa pe decalitru nu se poate re­­ f .b­f :e

Next