Adevěrul, noiembrie 1935 (Anul 49, nr. 15886-15911)
1935-11-10 / nr. 15894
Duminică 10 Noembrie 1935 Dacă n’o experimentaţi nu vă puteţi da seama ce înseamnă un ras plăcut şi uşor. Chiar barba cea mai aspră se rade admirabil cu lama EXCELSIOR, pielea rămânând netedă şi fără nici un fel de iritaţie. Lama Excelsior se găseşte de vânzare la toate magazinele de specialitate. CARAGIALE IN ANECDOTĂ Cu prilejul ridicării bustului său la Ploeşti Credem, că niciodată Caragiale nu s’a gândit că i se va înălţa un monument la Ploeşti, oraşul care a furnisat o colecţie de fapte şi de personagii artei migăloase ’a maestrului şi iisului lui de artist neînduplecat chiar in faţa lucrurilor care nouă nu ne apar ridicole. Insă Ploeştii se ţin la pas cu prezentul şi, fără să fie de acord cu Caragiale asupra felului in care acesta i-a văzut trecutul, au hotărit să dea ospitalitate statuii autorului acelor „Momente” căCa şi Eminescu şi Creangă, Caragiale se menţine in actualitate. Eminescu radiază mereu cugetarea şi simţirea, Creangă graiul neaoş românesc şi Caragiale specificul şi particularităţile poporului. Caragiale este apreciat şi iubit pentru satira sa ascuţită şi fără egal în literatura naţionala, ca şi verva lui inepuizabilă, dar puţini au observat în viaţa şi opera lui că este un sensibil temperat mentual. I se cunosc glumele şi ironiile. Dar cei mai apropiaţi de dânsul, în strictă intimitate, au fost impresionaţi adesea de marea lui sensibilitate. De aceea îl vom prezenta pe Caragiale, aci, în propriile sale anecdote, de nuanţe ironice sau duioase- PLÂNSUL SAU... Prin anul 1890 Bucureştiul era bântuit de epidemia holerei. De felul său Caragiale din acest punct de vedere era un fricos. Se temea şi el să nu cadă victimă acestui înfiorător flagel. Iar Costache Bacalbaşa istoriseşte în reminiscenţele sale consacrate marelui satiric că intr'o seară din vara acelui an, trecând prin dreptul hotelului Union împreună cu Caragiale, a văzut pe la miezul nopţii scoţându-se din hotel un pasager care murise. Caragiale văzând această dureroasă scenă nocturnă a isbucnit intr'un plâns amar rugâd pe Bacalbaşa să-l conducă acasă... O altă scenă impresionantă a fost aceea când, în casa lui Maiorescu criticul ,,Junimii“ i-a comunicat că Eminescu înebunit a fost dus la casa de sănătate a doctorului Şuţu. Aflând dureroasa veste , notează însuşi Maiorescu în notele sale rămase postume — că marele satiric şi dramaturg a început să plângă dureros.... DUREREA OMENIREI Prieten nedespărţit al lui Gherea (şi pe vremuri birtaş şi berar ca şi acesta) Caragiale număra între amicii săi pe scriitorii şi conducătorii vechei mişcări socialiste. Discutând cu aceştia despre ideile generoase care au frământat tinerimea cultă de odinioară, Caragiale isbucni deodată: — „Voi socialiştii sunteţi numai oamenii frazelor... numai atuncia când veţi suferi ca Hristos şi veţi răbda ca să vi se ţintuiască palma în cure numai atuncia durerea voastră va fi sinceră!“. OM FĂRĂ NOROC Intr-o zi, în tovărăşia lui Vlahuţă, Caragiale se opri în faţa unui negustor de fructe ca să cumpere amândoi câte o portocală. Vlahuţă nimeri una coaptă şi dulce, iar Caragiale una cu totul acră şi seacă. Negustorul vrând să-i aleagă alta mai bună. Caragiale îi zise în ton melancolic: — „Nu ești d-ta de vină, căci așa e norocul meu. Pe ce pun mâna se usucă sau se vestejește. Sunt fiul ghinionului!“. Iar cu privire la lipsa lui de noroc: Fiind într'o mare strâmtoare bănească Caragiale fu întâmpinat la un aperitiv de către un necunoscut care ii vorbea un ton foarte prietenos, tutuindu-l. Era desigur unul dintre atâţia cu care legase cunoştinţă, dar de care nu-şi mai putea aduce aminte. Din vorbă în vorbă cunoştinţa se reînnoi între ei, necunoscutul plătind toată consumaţia şi conducându-1 pe Caragiale până spre casă. La despărţire, văzând atâta frăţească prietenie din partea necunoscutului Caragiale îi ceru sa-i dea ceva bani cu împrumut. — Cam cât îţi trebue, cucoane Iancule? . . . „. — Cât de mult, că nu-mi strica! răspunse Caragiale. — Atunci te rog, cucoane Iancule, vino mâine la mine acasă in strada cutare, numărul cutare, după prânz şi-ţi voi da banii căci nu-i am cu mine . A doua zi Caragiale luă o birje şi se duse drept la domiciliul indicat, dar când se opri văzu poarta cernită, Caragiale rămase contrariat și văzând pe gardist îi ceru lămuriri; acesta îi răspunse că persoana pe care o caută murise subit, de cord în timpul nopţii. Inapoindu-se spre casă Caragiale oftă pe când se urca în birje: — Aşa sunt eu născut... om fără noroc! CUVÂNTUL ŞI STILUL Intr'un cerc de scriitori şi ziarişti discutând cu poetul Mircea Rădulescu. Caragiale definea rostul adânc al cuvântului: „Cuvântul poate avea un singur inc’ intr'o frază. Şi dacă n’ai ştiut rora Ranetti scria că trebue să li se spue: Monumente. Iniţiativa ridicării bustului porneşte dela ă. I. A. Basarabescu, spirit înrudit, prin structură şi tendinţa spre şlefuirea literară, cu acel al lui Caragiale. De aceea câteva amintiri — finele duioase, altele de inofensivă şarjă — nu numai că nu vor ştirbi, dar vor adăuga, credem noi, înfăţişării sărbătoreşti a Ploeştilor de astăzi: se năruie, ca o clădire în care un singur bloc de piatră a fost aşezat greşit. Ca să ştii să-l aşezi trebue să cunoşti meşteşugul, trebue să-l înveţi, căci în toate meseriile trebue sa începi a fi ucenic, iar nu să încerci a fi deodată maestru. „In literatura noastră de astăzi se calcă acest principiu fundamental şi de aceea stăm rău. La noi e destul ca cineva să ştie alfabetul pentru ca să se creadă desăvârşit, să nu mai înveţe nimic şi să înceapă a face literatură“. * Caragiale scria foarte greu, lucru pe care l-a confirmat şi fiul său Luca atunci când ne-a arătat că nuvela „Kir Ianulea“ Caragiale a scris-o în două nopţi dearândul şi a stilizat-o timp de două săptămâni pentru a-i stabili forma definitivă. In această privinţă profesorul şi scriitorul Paul Bujor din Iaşi mi-a povestit următoarea destăinuire pe care i-a făcut-o Caragiale: — ,JMăi Bujor, eu când scriu aş vrea să nu mă vadă nimeni nici chiar ai mei din casă, căci am o adevărată jenă, am senzaţia că săvârşesc ceva urât şi în orice caz în totul lipsit de estetică!“. Caragiai, care a scris şi versuri a făcut cândva următoarea definiţie asupra poeziei: „Poezia trebue să fie ca plăcerea senzuală. Cum i-ai simţit primul fior, să te cuprindă în mrejele ei puternice, să te ia ca un val, să te ridice la înălţimi ameţitoare şi să doreşti ca clipa aceea de înălţare să dăinuiască veşnic“. Şi recitind această strofă din Coşbuc: Departe de strâmbele male' Cor,abia‘n goană trecea Cântau despicatele valuri Cântau şi matrozii pe ea, Caragiale îşi prinse capul în mâini şi cu ochii înlăcrămaţi zise amicilor care-i sorbeau: „De câte ori citesc poezia asta nu ştiu ce mă cuprinde că-mi vine să plâng... Simţiţi voi câtă artă, câtă simţire e in aceste versuri?“ DESPRE PRESA Caragiale între gazetari despre presă: : — „E un meşteşug greu gazetar ia. Intrebaţi-mă pe mine, să vă spun eu cât e de grea această meserie. Ca să luminezi pe oameni trebue să fii tu mai întâi luminat: să cunoşti multe, să cugeţi profund, să cerni, să selecţionezi şi să dau publicului gând bun în fraze bune. Aşa trebue să fie gazetăria. Am voit şi eu să fac o astfel de gazetărie, dar nu s’a putut. Am cerut concurs ca să înfiinţez un ziar la Bucureşti şi nimeni nu m’a ascultat. Şi cred, sunt convins că a fost o pagubă. Cinste şi gramatică sunt cele două condiţii esenţiale ale unei prese bune. Sunt bune şi ideile... dar nu sunt obligatorii. Cinste şi gramatică sunt condiţiile esenţiale!“ Tristele evenimente din primăvara anului 1907 l-au îndurerat pe marele scriitor, care in această privinţă a scris cunoscuta broşură „Din primăvară pănâ’n toamnă“ dar tot din acea epocă Caragiale a publicat următorele stihuri intitulate LITANIE PENTRU SFÂRŞITUL LUMEI Trageţi clopotele! Trageţi clopotele Faceţi zi şi noapte rugăciuni! Scoateţi moaşte şi icoane făcătoare de minuni. Trageţi clopotele! E sfârşitul lumii! Ceasul judecăţii a sunat. Sfinte aşezăminte din adânc s’au clătinat Trageţi clopotele! Stă gheena gata... Iadul toate căngile şi-a’ntins! Clocoteşte smoala neagră pe jăratecul încins. Trageţi clopotele! Ardeţi ceară şi tămâie, Ridicaţi la cer litanii; Toţi cu frunţile’n ţărână bateţi sute de metanii! Trageţi clopotele! Suflă duhul diavolului Molipsind pe mari şi mici: Antichrist străbate lumea Cu oştiri de eretici. Trageţi clopotele! Ocoliţi-l Şi huliţi-l! Toţi cu groază şi din toată inima lmbătaţi-l Blestemaţi-l Să fie anaftema! Şi scrâşniţi, şi’n piept vă bateţi pravoslavnici mici şi mari! Trageţi clopotele, Trageţi clopotele clopotari! Maica Domnului Slăvită Ce-ai născut pe Nefăcut Apără-ne Apără-ne! Apără-ne de ispita Fiului lui Belzebut. Tot din timpul răscoalelor datează următoarea definiţie consacrată în versul tragi-comic SEMNUL Din toate câte sunt pe lume Nu-i una fără semn anume: După miros cunoşti o floare; Cunoşti un fruct după savoare, Un geniu după o gândire Şi steaua după o sclipire; Pe-un om de duh, pe cum priveşte Şi pe neghiob pe cât vorbeşte; Cunoşti o pasăre pe glas, Copoiul de vânat pe nas; Un câine ori un om turbe* Pe baie şi lătrat. Cunoşti o fiară După ghiară; După un fluier pe mierloi. După mai multe pe... ciocoi. Versuri de felul acesta, cu tâlc politic, Caragiale a scris mai în şagă, mai în serios. Unele din ele s’au ridicat la înălţimea, unor apologuri, cum au fost cele semnate „Un mare anonim" şi din cari unele au decernat neîntrecutului dramaturg şi marelui nuvelist Caragiale şi titlul de fabulist, alături de nemuritorii clasici ai acestui gen în limba românească. C. Săteanu Cei trei DIN 1901... Procesul unei bande de tâlhari la Botoşani Ei au fost sever condamnaţi BOTOŞANI 7. — înaintea curţii cu juri s’a dezbătut vreme de două zile procesul unei bande de tâlhari. Azi după amiază, terminându-se audierea martorilor, curtea a trecut la dezbaterea în fond a procesului. D. avocat Alterescu în numele părţii civile a pus concluzia de condamnare.PD. procuror general Ioan Adam a dezvoltat rechizitoriul şi a cerut o severă condamnare. Apărarea reprezentată prin d-nii avocaţi Mihail Răutu, Petre Răutu, Mihail Sandulache, Dimitrie Madgearu, au argumentat pe larg, că ar fi vorba de o înscenare pusă la cale de jandarmi, şi au solicitat achitarea. Comisiunea de juraţi după o deliberare de trei ore, a adus la ora 10 juni, un verdict afirmativ pentru acuzaţi. In baza acestui verdict, preşedintele curţii a pronunţat următoarele condamnări: Ion Apetrei, care se dădea drept reprezentantul lui Coroiu, a fost condamnat la 6 ani recluziune; Dimitrie Burduleţ la 4 ani recluziune; Niculae Morcov, Petre Corbuneanu şi Tilisă Pantelimon la câte 5 ani recluziune. In procesul acesta urma să fie adus ca martor şi faimosul bandit Coroiu. In cele din urmă s’a renunţat la aducerea lui, deoarece părţile au găsit, că depoziţia lui nu ar reprezenta un interes deosebit. Almanahul ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ pe anul 1936 Nu mai constitue un secret pentru nimeni frumoasele realizări literare, tehnice şi artistice care pornesc din marea uzină a „Adevărului“. Faptul e atât de cunoscut şi într’atât de popularizat încât o nouă biruinţă, o nouă înfăptuire a acestei instituţii de cultură nu mai surprinde pe nimeni. Cu toate acestea iată că Almanahul, pe anul 1936, al ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ are o ţinută şi o prestanţă care depăşesc cu totul cadrul obişnuit. S-a strâns în paginile acestui neîntrecut volum atâta material de valoare, şi atâta gust şi rafinament artistic s’a pus în armonizarea „Almanahului” încât cetirea, sau numai simpla răsfară desfătare intelectuala. Schiţe, articole, cronici semnate de scriitori din cei mai cunoscuţi, alternează cu reproduceri de pe tablourile fruntaşilor plasticei româneşti. Dar câtă subţirime a gustului şi câtă fineţe trădează alegerea picturilor ce au fost intercalate în text! Iată, de exemplu, o minunată acuarelă a d-nei Nina Arbore urmată de un pitoresc „Balcic” al d-nei Cecilia Cruţescu-Stork, şi de un „Portret” plin de viaţă şi culoare al d-lui Marius Bunescu. Toate acestea, precum şi alte lucrări picturale ale d-nei Mina Byck-Wepper, B’ARG, Al. Cihodaru, M. W. Arnold, Ipolit Strâmbu, N. N. Tonitza, C. Basarabe unu, etc., minunat colorate, vin să dea materialului literar o variaţie din cele mai plăcute. Partea beletristică oferă cetitorului o serie întreagă de nume consacrate şi de articole din cele mai interesante. D. Barbu Lazǎreanu, cu ale cărui evocări academice se deschide „Almanahul“ aduce în „Plimbări culturale“ câteva savuroase date cu privire la unii dintre scriitorii noştri. Urmează apoi „Mediterana“ (poezie) d-lui Horia Roman, scrisă intr’o factură nouă şi cu o pronunţată sensibilitate. Cunoscuta scriitoare d-na Claudia Millian semnează „Sărbători“, „Afiş pentru odihnă“ şi „Requiem“, poezii de caldă inspiraţie. Despre „arta de a mânca“ un studiu interesant şi plin de vervă scrie d. B. Brănişteanu. Ca întotdeauna, d. Clarnet aduce în „Triumful republicei“ amănunte inedite despre evenimentele, pe care le-a trăit în Franţa. Două schiţe pline de umor sunt datorite epigramistului Vera. Cu competenţa-i cunoscută, d. A. »I 1 _ i a. a » j „ 1 • _ 1 , activitatea teatrului românesc în 1935. Despre „Plastica 1935“ scrie d. H. Blazian, despre „Muzică“ d. Sym, despre „Ştiinţa“ d. Ing. I. Şerban, despre „Viaţa internaţională“ şi despre cea „economică“ d. T. Cristureanu. Două reportaje pline de pitorese: „Oltenii de odinioară“ şi „Rapsozii noştri“ sunt datorite d-lui Alex. F. Mihail. Nebănuite calităţi de nuvelist arată d. Lucian Boz în admirabila d-sale „Patmos”. Comentând un celebru tablou al lui Rafael Sanzio reprezentând pe Judita, d-ta Claudia Milian descrie în culori vii toată viaţa acestei liberatoare a poporului lui Israel, îndrăgostitul de munţi care este d. Lascar Sebastian, dezvăluie în articolul „Ceva despre ascensiuni“ câteva secrete asupra artei de-a urca. Despre editura „Adevărul“ scrie un sugestiv articol d. Mircea Grigorescu care schiţează, toată activitatea editorială a acestui important aşezământ cultural. „La învierea lui Lazar” e titlul ____î —„„LSI —„, duioşie a d-lui Paul Daniel. Verva sclipitoare a d-lui Ion Pribeagu e prezentă şi în „Nepotul meu”, schiţă umoristică. In restul volumului mai găsim, semnând diferite articole, poezii sau schiţe, numele d-lor Gh. Corneanu, N. Pora, Fox, L. Florin, Ing. Gh. Vodă, George Lesnea, Lucian Predescu, Al. Negură şi al poetei Sanda Movilă. Volumul mai cuprinde încă multe articole de interes general precum şi o bogată cronică a evenimentelor anului 1935 şi un reuşit reportaj fotografic datorit d-lui I. Berman. Tot d-sale i se datoresc şi celelalte fotografii reproduse în „Almanah“, fotografii de o rară perfecţiune artistică şi de un remarcabilsimţ al frumosului. Almanahul ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa”, acest elegant volum atât de cuprinzător, constitue o lectură pe cât de copioasă pe atât de diversă şi mai constitue o sărbătoare şi o izbândă şi a literelor, dar şi a posibilităţilor de expresie a tehnicei româneşti. Uviu Floria ADEVĂRUL Ras cafi Mtyi cUsfdbLS. Din căutătura pe care o arunci în oglindă Îndată după ce te-ai bărbierit, depinde dispoziţia ta de toată ziua. Dacă ai ştiut să alegi o lamă potrivită obrazului tău, rasul Iţi va fi fost o plăcere, iar oglinda îţi va reflecta un obraz proaspăt, catifelat, primăvăratec: vei porni mai voios la lucru şi-ţi vei desăvârşi ziua cu surâsul pe buze. Dar pentru aceasta, nu lua prima lamă ce ţi se oferă, ci alege singura Iarna tikermici quick Priveşte la lupă un obraz ras cu lamă obişnuită, apoi unul ras cu QUICK fitofloitermic, şi compară: primul e brăzdat de nenumărate zgârieturi, invizibile cu ochiul liber, al doilea e neted și parcă neatins. BRELANUL QUICK SUBLIMA: lama pentru pielea sensibilă Lei 13 SUPERBA • lama pentru barba aspră Lei 11 GUARANTED : lama universală Lei 3 CUTREMURUL UE ERI Observatorul Astronomic din Capitală ne-a comunicat următoarele: „In ziua de 7 Noembrie 1935, între orele 6.39 și 7, s’a înregistrat la Observatorul din București un cutremur, al cărui epicentru se află cam la 700 km., spre sud“. BELGRAD, 7 (Rador). — Aparatele seismografice ale Observatorului astronomic din Belgrad au înregistrat astăzi un puternic cutremur de pământ, al cărui epicentru se află la 500 kilometri spre sud de Belgrad. * Este probabil ca cutremurul să se fi produs pe teritoriul Albaniei. BUDAPESTA, 7 (Rador). — Aparatele Institutului Seismologie, din Budapesta, au înregistrat azi dimineaţă la ora 5 şi 38 un cutremur de pământ al cărui epicentru era situat la aproximativ 900 de km. Devierea maximă a pendulului a fost de 10,5 mm. Pagina 5 la 50v reducere pe C. F. R. TEATRU, CINEMA, JAZZ, DANCING Vizitaţi CASINOUL DESCHIS în fiecare Sâmbătă şi Duminică Ruletă - Baccara - Chemri de fer Noul preşedinte al consiliului cehoslovac Personalitatea d-lui dr. Milan Hodza Preşedintele republicii cehoslovace marele Masaryk, a consimţit la unele schimbări în posturile de comandă ale statului, schimbări provocate de moartea neaşteptată a preşedintelui Camerei Bohumir Bradac, a remaniat guvernul chemând în fruntea lui pe d. dr. Milan Hodza, ministrul agriculturii, iar fostul şef al guvernului d. Jan Malypetr a fost ales viitor preşedinte al Camerei; locul d-lui Hodza la agricultură va fi ocupat de către specialistul dr. Iosef Zadina. Noul preşedinte al consiliului cehoslovac este o personalitate foarte bine cunoscută la noi, îndeosebi în Transilvania, cu ai cărei fruntaşi politici a studiat pe băncile liceene şi universitare şi a luptat cot la cot în parlamentul budapestan. Recensam chiar deunăzi în „Adevărul" studiul său politic intitulat „Slovacii şi românii1 ‘ în care aşeza origina ideii Micii Antante în faimosul club al naţionalităţilor din Budapesta, pe care d-sa l-a considerat pe bună dreptate ca primul front democratic in fosta Ungarie. Din punctul de vedere al politicii externe, România este îndreptăţită să vadă în persoana primului ministru dr. Milan Hodza o dublă garanţie a desvoltării norocoase a raporturilor de mâine: un vechiu cunoscător al împrejurărilor româneşti şi un militant ferm al Micii Antante. Cam sunt însuşirile de marcă ce l-au impus pe d. dr. Hodza pe primul plan al politicii statului vecin, d-sa fiind de altfel primul slovac căruia i se încredinţează conducerea guvernului? Intâiu de toate d-sa este un agrarian de vastă concepţie, care a contribuit în chip notoriu să înmănuncheze în cadrele aceluiaş partid o parte foarte însemnată a ţărănimii cehe, slovace, maghiare şi germane, solidarizând păturile agricole ale diverselor naţionalităţi în jurul intereselor comune. Agrarienii sunt nucleul tuturor guvernelor de coaliţie, având şi azi cel mai mare număr de mandate. Partidul ţăranului Svehla n'are decât de câştigat prin numirea de astăzi. Vocile de presă germană din Cehoslovacia simpatizează în mod făţiş personalitatea d-lui Hodza şi se felicită chiar de noua întorsătură. Oare pentru că d. Hodza ar fi un om al dreptei? Adică, în general, agrarienii nu pot fi decât de dreapta? In Cehoslovacia guvernează stânga, aşa ştie toată lumea. Acolo s-a realizat o democraţie veritabilă, tolerantă, cu colaborarea permanentă a socialiştilor. Este un alt motiv, nu presupus, ci real, d. Hodza pe când era ministru al instrucţiunii în anii 1926-29 a legiferat autonomia culturală germană, cu un curaj uimitor, ferm convins că prin această faptă va întări coeziunea statului, prevedere îndeplinită. Germanii îi păstrează recunoştinţă. Din tot ceea ce a întreprins până acum d. dr. Milan Hodza s-a înfăţişat ca bărbat politic plin de voinţă şi capabil să dea cuvenita amploare ideilor şi acţiunilor sale. Unom atât de hotărit avea şansele să-şi traducă în realităţi planuri de economie dirijată de proporţiile monopolului cerealelor garantat prin lege. Omul măsurilor categorice, al atitudinilor răspicate. Democraţiile au nevoe de astfel de oameni. D. dr. Milan Hodza are un trecut de luptător de talie, încă la 19 ani este preşedintele uniunii studenţilor slovaci, români şi sârbi la Budapesta, dar este constrâns de către guvernul maghiar să părăsească, din cauza agitaţiunilor naţionaliste, universitatea. Trece la Viena unde acţionează în acelaş sens şi ia doctoratul în slavistică. E deputat la 27 ani. E fondator al clubului naţionalităţilor din 1905. In 1910 depune un proiect de lege, respins bine înţeles de parlamentul ungar, în favoarea votului universal. E arestat, şi condamnat de mai multe ori pentru delicte politice şi lese-majestate. A fost primul ambasador cehoslovac la Budapesta, încă în 1919 ministru în guvernul de unificare Kramar de la Praga. Cu un atare trecut bogat în idei curajoase şi jertfe, apoi încercat, experimentat în politica practică a zilei în anii de ministeriat la agri-D. MILAN HODZA cultură (cabinetul Svehla 1922-26) şi la instrucţia publică (1926-29), revenind la întâiul departament deodată cu guvernul Malypetr, d., dr. Milan Hodza a apărut ca personalitatea cu rol proeminent în dirijarea actuală a politicii guvernamentale în Cehoslovacia. Ion Clopoțel D. MALYPETR Şedinţa consiliului superior al cooperaţiei Hotăririle luate dri la ora 4 d. a. s-a întrunit sub preşedinţia d-lui ministru Mihail Negură, consiliul superor al cooperaţiei, în vederea constituirii. Au luat parte la această şedinţă membrii consiliilor de administraţie ale Băncii Centrale Cooperative, Centralei Cooperative de îndrumare şi Control, Centralei de Valorificare şi Centralei de Consum. ALEGEREA PREŞEDINTELUI Punându-se la vot alegerea preşedintelui Casei Centrale, a fost ales d. senator Ştefan Ioan, care împreună cu d-nii prof. Cezar G. Partheniu, pr. Arbore, pr. Dron şi Ciolan — preşedinţii celor patru instituţii Centrale Cooperative — va forma comitetul de direcţie al Casei Centrale. Acest comitet de direcţie va avea să fixeze data viitorului consiliu când se va desemna secretarul general al Casei Centrale, precum şi data adunării generale. ASANAREA BĂNCILOR POPULARE Consiliul superior a asanat Banca Populară „Gilotrul” şi în acelaş timp a hotărit să se intervină pentru modificarea convenţiei încheiate între guvern şi Banca Centrală Cooperativă,, în privinţa repartizării sumei de 617 milioane lei , în sensul ca din această sumă să fie asanate numai unităţile care sunt debitoare la Banca Centrală şi Federale. Celelalte unităţi, rămân astfel să fie asanate din suma ce va fi repartizată cooperaţiei din fondul de 450 de milioane pus la dispoziţia Băncii Naţionale prin legea de conversiune. MLP. Naţional-ţărăniştii organizează, totuşi, manifestaţia întrevederile de eri In lagărul naţional-ţărănist se fac pregătiri intense pentru manifestaţia de la 14 Noembrie. Eri dimineaţă, d. Ion Mihalache a primit la locuinţa d-sale pe şefii organizaţiunilor din Muntenia, Moldova, Oltenia şi Dobrogea, cu care a discutat planul strategic, care nu mai corespunde cu cel stabilit înainte de a se cunoaşte măsura interzicerii luată de guvern. D. Mihalache a spus şefilor de organizaţii că fiecare din ei va trece, cu prilejul zilei de 14 Noembrie, un examen de capacitate şi de energie. Este interesant de subliniat că aceşti şefi de organizaţii au venit la Bucureşti intr’o stare de spirit, care arată că în provincie massele sunt agitate. ÎNTREVEDEREA MIHALACHEMANIU In cursul după amiezii, d. I. Mihalache a fost vizitat de d. Iuliu Martiu. întrevederea a durat vreo două ore. După această consfătuire, d. Iulhu Maniu a primit vizita câtorva prieteni la hotelul Athénie Palace. D. Iuliu Maniu a mai avut eri întrevederi cu d-nii dr. N. Lupu şi Virgil Madgearu, iar masa de prânz a luat-o împreună cu d. Mihai Popovici la locuinţa acestuia. Tot in cursul zilei de eri d. Iuliu Maniu s’a prezentat judecătorului de instrucţia al cabinetului 7, fiind audiat de către acesta în legătură cu chestiunea comenzii de armament făcut sub prima d-sale guvernare firmei Skoda din Cehoslovacia. D. Iuliu Maniu va mai rămâne o zi sau două in Capitală, după care se va înapoia la Bădăcin. AUDIENŢA DE AZI A D-LUI MIHALACHE Cel mai important eveniment va fi, desigur, audienţa pe care d. Ion Mihalache o va avea azi la suveran. Atât cercurile guvernamentale cât şi cele naţional-ţărăniste comentează foarte viu acest fapt politic. A doua zi după audienţă, in dimineaţa zilei de Sâmbătă, va avea loc şedinţa delegaţiei permanente a partidului naţionalţărănesc. Această şedinţă, ţinându-se îndată după audienţa şefului partidului, va prezenta la rândul ei o deosebită însemnătate, deoarece ea e chemată să ia hotărîri cari pot influența asupra