Albina, ianuarie-iunie 1937 (Anul 40, nr. 1-24)

1937-06-25 / nr. 24

374 ALBINA UN PAS DE VRÂNCEAN DORIT DE VODA Era în vara anului 1871, pe vremea când mult înțeleptul rege Carol I se găsea la începutul dom­niei sale. Pe atunci drumul de fier se lăsa din Moldova de Sus numai până la Mărășești, iar legătura cu Țara Românească de dincolo de Milcov se făcea doar cu trăsurile și caravanele. In vara aceia zi­, răzeșii Vrancei, auzind că noul domnitor al țării, — venit de curând din părțile apusului, — a trecut să viziteze Iașii, vechea capi­tală a Moldovei, s’au hotărît ca la înapoiere să-i iasă în întâmpinare, pe câmpia Mărășeștilor și să i se închine, ca unui vrednic Stăpânitor. Și ca la poruncă, au eșit de prin scochinile Vrancei toți fruntașii ținutului, ba și oamenii de rând, îm­brăcați în frumosul lor port de munte românesc, mergând unii pe jos, alții călări, să-și întâmpine voe­­vodul, așa cum mergeau părinții și străbunii lor, pe vremuri, la Divan, să-și caute dreptatea furată de guri hrăpalnice și rele. Dascălul Comilă, om tare priceput la minte, care conducea școala primară din Vidra, și-a ales copiii cei mai răsăriți din școală și a plecat cu ei în calea Domnitorului. El alcătuise din vreme câteva cuvinte de închinare lui Vodă din partea nepoților Vrăn­­cioaei, pe care le dăduse să le învețe pe de rost vreo cinci elevi din cei mai destoinici. Și după ce i-a ascultat, pe rând, pe fiecare, să vadă cum au prins băeții șirul cuvintelor, s’a oprit la elevul Bâznă Ion din clasa Ill-а, fecior de gospodar din satul Tulnici, care i se păru­lui că o rostește mai cu șart, cu tonul limpede și răspicat. Pe acesta îl luă pe lângă dânsul, dându-i toate îndrumările de care avea nevoie, cu privire la modul de prezentare și vorbire. Subprefectul Gheorghiade dăduse știre la Focșani, de pornirea Vrâncenilor să-și arate simțămintele lor de dragoste și supunere către noul domn al țării, iar la îndemnul boierului Panaete Tufelcică, pre­fectul de pe atunci al districtului, nici orășenii nu se lăsară mai pe jos. Au ieșit cu muzicile în frunte toate căpeteniile Focșanilor, cu boieri, negustori și breslași, îmbrăcați în haine de sărbătoare, pestrițe așa cum le era portul și ținuta la fiecare, umplând câmpia până spre Mărășești. Era un furnicar de lume ca la iarmaroc și o veselie cum nu s’a văzut de multă vreme. Călăreții vrânceni, în frunte cu preoții: Taftă, Buluș, Tataru, Tânjală și alții, fură cei dintâi care întâmpinară caravana domnească. Tunete de urlae izbucniră din piepturile tuturora, una după alta, de nu se mai sfârșeau, iar muzicile cântau de răsuna pământul, încât veselia părea că se înalță până la cer. Când domnitorul Carol coborî din trăsură, i s-au dat onorurile după obiceiu și apoi porni câțiva pași pe jos, până în dreptul școlarilor din Vidra, pui de răzeși, cari stăteau înghesuiți de mult norod, având în mijloc pe dascălul Cornilă, vrâncean și el din Păulești. Din grupul lor ieși doi pași în față, odrasla răzeșului Bâznă din Tulnici și țanțoș, fără pic de sfială, începu să rostească, cu glas limpede și tare, cuvintele de închinare, ce le învățase ca pe apă. I-a plăcut mult domnitorului închinarea aceasta și s’a minunat de curajul și istețimea micului școlar, mângâindu-i cu mâna părul său bălai, iar domnița Elisaveta îl sărută drăgăstos pe frunte. Dascălului Cornilă, domnitorul îi aduse apoi laude și mulțumiri pentru modul iscusit cum și-a pregătit elevii, cerându-i îngăduință să i­a pe micul cuvântător, cu dânșii până (Urmează tn coloana III) O Foaie verde trei alune Eu cunosc vara când vine Pe fluturi și pe albine, Pe frunză de mărăcine. Pe cântecul cucului Pe hăitul plugului POVEHI- MUZICĂ- POEZII NoшжшшмйшшшшNo^мшяш11»мж1шшжмNoмш1«1втми»шшмкмювдшммшш11и11теаа1»даNo la Focșani. Și astfel, școlarul Bâznă fu luat în trăsura domniței și întreg alaiul și-a urmat apoi drumul în cântece și urale nesfârșite. Primirea frumoasă li s’a făcut și la intrarea în Focșani iar apoi trăsurile domnești s’au oprit la curțile prefectului Tufelcică, unde au găzduit până a doua zi. Despre școlarul Bâznă Ion, domnitorul încredin­­țându-se că e băiat vioiu și destoinic, cu însușiri alese și cu porniri spre învățătură, a chemat iarăși la dânsul pe dascălul școalei din Vidra, și intere­­sându-se de soarta părinților copilului, îl rugă să le ducă acestora veste că Domnul țării le cere feciorul să-l ia la palat, iar dacă se învoesc, să-i dea de^ știre la București. ^ ș Degeaba s’a căsnit însă dascălul Comilă să o lă­murească pe părinți că-i bine să-și dea odrasla acolo unde o cere domnitorul, că n’a fost chip. Mai ales soția răzeșului, o vrednică gospodină și bună mamă, care ținea mult la feciorul său, nu vrea în ruptul capului să-și înstrăineze băiatul și a spus-o răspicat dascălului : — Ionică e copilul cel mai drag al meu și nu l-aș da nici lui Dumnezeu dacă mi l-ar cere... E co­pilul nostru cuminte ascultător și harnic la carte. Ani după ani s’au scurs de­ atunci și multe s’au schimbat, multe s’au prefăcut în vremea asta! Țara Românească s’a înfrumusețat, s’a întărit și s’a mărit, lărgindu-și hotarele «de la Nistru pân’ la Tisa ». Tânărul domnitor Carol I a ajuns vremuri de mărire, devenind un rege înțelept și iubit de poporul său, până ce firul vieții i s’a isprăvit și a fost chemat de Tatăl Ceresc în sfânta Sa împărăție. Iar școlarul cel viciu, ajunse un vrednic slujitor al altarului, într’unul din satele Vrancei, Colacul, unde și-a în­deplinit cu cinste și vrednicie sarcina de părinte su­fletesc al enoriașilor săi, vreme de aproape cincizeci de ani. Acum, pensionar bătrân, mai păstrează totuși ceva din vioiciunea tinereței și este o comoară vie nu numai de sfaturi folositoare și învățături înțelepte, dar și de amintiri și glume pline de haz, a căror po­vestire cu tâlc bătrânesc îți pătrunde adânc inima și face să te simți trăind în mireasma curată și înăl­țătoare a trecutului... Despre întâlnirea cu Vodă Carol pe câmpia Mără­șeștilor,— clipe mărețe din copilăria sa, — îți vor­bește cu mult drag, isprăvind cu o glumă plăcută, veselă, dar și cu un oftat, strecurat mai mult așa printre dinți, ca să treacă nebăgat în seamă: — De m’aș fi dus eu la palat, acolo unde mă cerea Vodă, cine și-ar fi mai stricat dinții, rozând colacii celor de aici, vreme de cincizeci de ani?! SIMION HÂRNEA-NARUJA Membrii căminelor culturale din Moldova adunați la Arenele Romane la congresul genereal Doină („Cântec lung“) din Oltenia DUPĂ voc . hf ____Ai__­ J.__L_j__ Г [UNK] 1/­­ 7 // IR­ __t___WJ__ ___£___r ---------\yL— al Foa- ie ver - de trei a ■ In - ne of — Eu on - —£—------------------V Г-v -ft jt v* \ rP w 1 > : «» \ «_ Шл_r, w Г-+ .Æ -*■ j-l 7 / / I / J.__L_Z_LJ_\ J \ J \-----L-t­—aА V V vz$t± V ■¥—\—^ пoeв va­­­ra când vi­­­ne Pe fin­­ tari și pe al­­­bi­­­ne ? V ! Cam Ё1 [UNK] ai Pe fnm­­ *a de mă­­­ră­­­ci­­­ne Pe cân­­te­­cul­­ L----k 1­­, 3 [UNK] Г 4к---------к---к­----к----1—г» г [UNK] iit-i 1 1­­ ^ v__ ---­ou ■ ou • iu - 1 Pe bă­­ I­u­tul plu­­gu - Iu ■ i Parte din Căminarii adunați la Arenele Romane în prezența M. S. Regelui și conducătorilor lor Membrii căminarilor culturale din Basarabia adunați Ia congresul dela 7 Iunie dela București Fire-ai al naibi de cup Vine de mână la plug Că­neică a răgușit Tot mereu mânând la plug. — Ioane,­­Ioane Ionică Dar n’auzi, mărie mulcă Cum trece lumea la muncă Și tu stai cu mândra’n luncă? — Las-o la dracu de muncă Să mai stau cu mândra’n luncă Cu puiul fript in basma Cu plosca de cinci oca. Cu mândruța lângă mine Să trăesc puțin și bine. Foaie verde trei alune Noă mir codrule, de tine Că nu-mbătrânești ca mine. Vine toamna, ’ngălbenești, Primăvara, ’mbobocești, Și tot tânăr te găsești. Eu când oi îmbătrâni N-oi putea întineri. Și la ce să mai trăiesc Dacă ’n lume nu iubesc, Mândruțele mă urăsc. Ușurel trecui prin lume Ca pasărea prin pădure. Pasărea mai stă pe creacă Eu mă duc unde am treabă La mândruța mea cea dragă. Gorj-Târgui Jiu ide Marifa­rm­a Gorj, cu taraful lui Mihai Latirelu Culeg. ILARION COCIȘW VIAȚĂ LUNGĂ Păcală, întâlnindu-se cu un Român, care se-ntorcea de la o îngropăciune îl întrebă: — «De câți ani a fost răposatul, măi Române?». — « De optzeci și cinci !... ». Păcală stătu puțin pe gânduri, apoi zise: — « Asta e fleac !... Arde taica ar fi avut acum... o sută de ani, dacă trăia !... ». CÂNTEC Frunzuliță bob de grâu Dorule face-te-ai rău, Să colinzi văi și vâlcele Pân’ la casa mândrei mele, Să-i șoptești în zori de zi Toată jalea inimii. *ț Frunzuliță trei smicerc De dorul mândruței mele Mi­ se par zilele grele; Frunzuliță fir mohor Cân m’apucă gând și dor Pân’ la mândr’aș vrea să sbor GEORGE I.­BREAZU Ulmu—Ialomița

Next