Almanah Tribuna, 1980
E adevărat însă, într-un anumit sens, că același univers al copilăriei fusese evocat, înaintea Amintirilor, și în povești și basme. Dacă Amintirile prezintă copilăria ca o mitologie statuară pentru omul matur, basmele sunt propriu-zis mitologia vîrstei copilăriei însăși. Folclorul constituie, desigur „amintirile din copilărie“ ale societății patriarhale, dar Creangă nu-l tratează ca atare. Folclorul este pentru Creangă nu un teritoriu al evaziunii, al unei evaziuni reale și eficace, ci un pretext literar. In basme, el procedează ca toți scriitorii moderni care preiau motive folclorice dîndu-le conținut modern. Interesant e însă că modernitatea lui Creangă în basme nu ține de sfera romantismului, ci de a realismului. Formele mitologice nu-i slujesc, ca lui Eminescu bunăoară, spre a se autocontempla, ci spre a contempla lumea reală, sufletul omenesc și mediul social. Ibrăileanu a recunoscut primul în Capra cu trei iezi, „o nuvelă din viața românească“, iar G. Călinescu a reluat: „Povestea lui Ion Creangă e un tablou antropologic și etnografic desăvîrșit“. Relații sociale specifice spațiului românesc și momentului istoric se pot identifica în substratul tuturor poveștilor. In Dănilă Prepeleac, fratele sărac, oropsit, devine isteț de nevoie, învestit de autor să figureze o revanșă a celor umiliți și frustrați asupra destinului. Tot o răzvrătire împotriva unei fatalități (prejudecata care privește femeia exclusiv ca forță de muncă în gos ION LUCA CARAGIALE S-a născut la 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale, Județul Prahova (satul a primit în zilele noastre numele Ion Luca Caragiale). A murit la 22 iunie 1912, în Berlin, unde se stabilise de cîțiva ani (1905). Sicriul cu rămășițele pămîntești este adus în țară la 18 noiembrie 1912 și înhumat în cimitirul Șerban-Vodă din București. G8 podărie întîlnim și în Loacra cu trei nurori, iar în Ivan Turbincă un alt sărman își ia revanșa pentru o viață trăită în supunere și privațiuni, ca soldat în armata de odinioară. Nu e vorba numai de eterna temă a basmului, răsplata celui bun, victoria binelui, ci de căutarea în fantastic a unor soluții pentru ardente probleme sociale reale. Un alt aspect al realismului basmelor este realismul psihologic. în Povestea lui Harap Alb, unde descoperim o tentativă originală de amplificare și modernizare a basmului în roman, interesul nu mai stă în întîmplări semnificative social sau antropologic, ci mai ales în trăirea sufletească a eroilor, în motivațiile interioare. Deși actele lui Harap Alb sînt cele recomandate de șabloanele cunoscute, impresia schematismului dispare, mascată de autenticitatea notației psihologice. Făt-Frumosul creat de Creangă este de fapt un „antierou“, un vis ezitant, chiar abulic, excesiv de sensibil, gata oricînd „a plînge în inima sa“. Tradus în ultimele decenii în engleză, Creangă a găsit o audiență surprinzător de vie. Un scriitor englez, A. L. Llyod, scria în 1964 despre el: „Literatura sa rămîne absolut «modernă» și ea se refuză cu hotărîre uitării“. Nimic mai simplu și mai adevărat nu se poate spune despre marele nostru scriitor, acum, cînd opera sa împlinește un secol de viață. ANTON COSMA Studii elementare și medii la Ploiești și București. Intre 1868—1870 urmează clasa de declamație și mimică a unchiului său Costache, la Conservatorul din București. Debutează, sub numele său, cu poema Versuri, în Revista Contimporană, la 1 octombrie 1874. Opere fundamentale: Teatru, 1889; Note și schițe, 1892; Schițe, 1897; Momente, 1901; 1907 din primăvară pînă -n toamnă, 1907; Opere Complete, 3 vol. 1908; Opere I—VII, 1930—1942 (ediția Paul Zarifopol — Șerban Cioculescu); Opere, I—IV, 1959—1964 (Ediția Al. Rosetti, S. Cioculescu, Liviu Călin); Scrisori și acte, 1963.