Almanahul Literar, 1977

CIND SCUTURAM PRAFUL DE PE LESPEZI ȘI AMINTIRI „O povestire“, într-o stradă retrasă din Craiova, am cunoscut numai cu cîțiva ani înainte de moar­te, pe octogenara descendentă a familiei Bălcescu. Casa de factură tipică epocii căreia îi aparținea, era înconjurată de o liniște odih­nitoare. Mobila din încăperile de locuit, a acestei ultime descendente a ilustrei familii, rămasă în Craiova, evocă și ea un anume timp, o anumită lume și viață spirituală craioveană. Cîteva tablouri și un portret mare al unei alte descendente a familiei Bălcescu, Olga, cuprind o bună parte din peretele din fața ușii de la intrare. Gazda, se numea Teo Crăznaru. Portretul este al mamei sale Zoe Nicolae Mandrea. Există o asemănare izbitoare între acest portret și femeia care sta în fața mea, pe care am rugat-o să-mi povestească despre Zoe Mandrea și despre familia lor. Redau povestirea atît pentru farmecul cu care mi-a fost spusă, cît și pentru datele de cert interes ce le comunică această povestire. „Mama mea Zoe, era fiica lui Barbu Băl­cescu fratele lui Nicolae. S-a născut la Cra­iova în casele din strada Unirii, azi dispă­rute. — A mai avut două surori, Olga și Ana. Cea mai mică a fost Ana. După căsă­toria cu Nicolae Mandrea, mama mea, Zoe, a plecat la București, soțul ei fiind numit președinte la Casație. Era o femeie inteligen­tă și cultivată­. A avut norocul să se căsăto­rească cu un om bine cunoscut în lumea de artă a Bucureștiului. Nicolae Mandrea era prieten intim cu Titu Maiorescu și cu Eminescu. Era unul din fondatorii „Juni­­mei“ ieșene. Fire pasionată, entuziastă, Zoe Mandrea a fost și o luptătoare pentru cauza unirii. în casele lor din București, înființase un fel de club, sau cerc, în care se întîlneau cele mai de seamă personalități artistice ale vremii. Veneau și Eminescu și Maiorescu și Caragiale. Veneau, Negruzzii, Rosetti­i, Dui­­liu Zamfirescu, G. Mirea, A. Naum. Toți se întîlneau acolo la seratele literare și muzi­cale ale mamei mele și ale tatălui meu. Mama era o bună muziciană. Era în ace­lași timp și scriitoare și pictoriță. Un tablou de al ei a fost multă vreme în colecția pinaco­tecii Aman din Craiova.“ „îmi amintesc cînd a venit la București din Ardeal, împreună cu părintele Lucaci. Ne-au povestit despre suferințele îndurate de români sub apăsarea autorităților imperiale. Cu cîtă rîvnă a pornit atunci mama la înfi­ințarea ligii culturale „FEMEIA ROMÂNA“, cu scopul de a veni în ajutorul transilvăneni­lor“ ! Era prin 1892. Am și acum un număr din ziarul în care a apărut constituirea acelui comitet, din care mai făceau parte: Ecate­­rina G. Cantacuzino, Adina Olănescu, Lucia Duca, Olga Stolojanu“. Eminescu a fost aproape două luni oaspetele nostru la Flo­­rești lîngă Filiași. Acolo l-a vizitat și Vasile Conta, care era un prieten apropiat poetului. Paginile scrise de Eminescu aci? Probabil, unele din ele erau inspirate de mama mea. Aici Eminescu se refăcuse, își recăpătase siguranța de sine și liniștea. Dar așa cum îi era firea, într-o bună zi a plecat“. — Ce ne puteți spune, am întrebat, des­pre legăturile de rudenie ale familiei Dvs. cu alte familii din Craiova? — Neamul Bălceștilor a dat țării cîteva nume ilustre. Prin alianță, li s-au alăturat și altele. Zoe Mandrea, mama mea, era ne­poata lui Theodor și a lui I. Alex. Aman. Mama ei, Elena, era fiica fratelui mai mare Costache mort foarte tînăr. Mama lui Nicu Titulescu îi era verișoară — tot o Aman și ea. Mama mea, așa cum v-am mai spus, a scris, a pictat și a făcut muzică. A cultivat prietenia celor mai valoroase personalități de la începutul veacului nostru. Olga, sora ei, a fost și ea scriitoare talentată. Mi-amintesc că la întrunirile din casa noastră, din Bucu­rești, venea și pictorul Petrașcu. El obișnuia să spună că: „în casa Mandrea toți se simt mai spirituali“. Mai tîrziu, din cauza neîn­țelegerilor din familia lui Titu Maiorescu, legăturile dintre ei s-au rupt. Mama mea rămînînd prietenă cu fiica acestuia, Livia. La moartea mamei mele, în sertarul ei s-a găsit un bilet pe care l-am copiat și eu — originalul nu știu pe ce mîni o fi căzut. — „Venez sans Fuate jeudi soir, nous avons desoin de votre preille fine, de votre gout si sur“­. Ca mai toți din neamul nostru și Zoe Mandrea a murit la o vîrstă nu prea înaintată“. Avea 66 de ani, în 1924, cînd a murit­ în curtea bisericii Mîntuleasa din Craiova, dăinuiește ca o minune o placă de pe mormîntul mamei sale Elena Bălcescu“. Am plecat impresionat de aceste evocări, care demonstrează o dată mai mult cît este de bogată în evenimente istorice și în oa­meni de seamă tradiția orașului nostru. ST. BOSSUN 50

Next