Almanahul Literar, 1988
in minutele cele mai mari și mai solemne ce am petrecut in viața mea, cugetarea mea s-a întors către tine.“ PE CÎMPIA LIBERTĂȚII DIN BLAJ După înăbușirea revoluției de la 1848 din Moldova, unii dintre scriitorii care s-au aflat printre fruntașii ei au trecut în Transilvania, pentru a continua lupta alături de frații lor, însuflețiți de idealul solidarității și unității naționale. La memorabila adunare populară, din 3/15 mai 1848, de pe Cîmpia Libertății din Blaj, cînd cei aproape cincizeci de mii de transilvăneni au declarat toți într-un glas „Noi vrem să ne unim cu Țara", au fost prezenți și scriitorii moldoveni Alecu Russo și George Sion, lăsîndu-ne mărturii emoționante despre participarea lor la acest măreț eveniment. în ale sale Cugetări, publicate în revista România literară din 1855, Alecu Russo consemna: „într-un ținut a Ardealului se ivi la 1848 o zi frumoasă pe un cimp intins, unde patruzeci mii de români sta să asculte, sub aripele unui steag în trei culori, cuvintul inteligenței ardelene. Moldoveni și munteni, pribejia tulburărilor din Țări, privea cu bataie de inimă adunarea, oștită grămadă dte grămadă, după satele și ținuturile de unde veniseră oamenii. Un popor intreg, de același port și aceeași limbă ca și a poporului nostru, sta măreț în lumina soarelui și printre sucmane se videa amestecate multe surtuce; aceste surtuce acoperea piepturile tineretului de frunte ieșit din Blagiu și din școalele Ardealului, tinerii cu mare curagiu și mare iubire de neamul românesc! Multă mirare insufla pribejilor spectacolul frăției curate intre surtuce și sucmane, frăție nu numai de singe, dar frăție in trai și in obiceiuri, și in toate relațiile.“ Pe Cîmpia Libertății din Blaj, transilvănenii, moldovenii și muntenii trăiră cu toții, puternic, sentimentul unității naționale, cum mărturisește George Sion în Suvenire contimporane: „Cu Inimile noastre tinere și înflăcărate de idealuri frumoase, împărtășeam toate emoțiunile fraților ardeleni și cu sufletele noastre de români imbrățișam aspirațiunile și credințele lor, identificindu-ne soarta noastră cu a lor. O, dulce zi și frumoasă! Tu vei fi cea mai prețioasă din suvenirile mele!“ Nicolae Bălcescu C. Negri, tinăr V. Alecsandri ALMANAHUL LITERAR ■ 1988 ■ 11