Almanahul Literar, 1989
„CA üTLUCEAFĂR..." zîmbind prin lume treci, Vis, Se bate miezul nopții ș.a. In acest an, se ivesc „forme insiduoase de manifestare a bolii, care nu-i mai lasă poetului nici o îndoială că scadența prezumată prin anticipație mentală și lucid autocontrol va veni poate mai curînd decit se așteptase" (George Munteanu). ■ ■ 1877, octombrie - Directorul tipografiei unde se tipărea Curierul il rugă pe poet să scrie citeva rînduri în apararea d-lui Pastia, primarul Iașiului, criticat într-o foaie locală. Eminescu răspunse „demn precum că nici nu cunoaște pe domnul Pastia, nici nu e cunoscut de dînsul, și fiind de puțină vreme în țară, iar acela nu demult primar, nu poate emite nici o opinie nici bună nici rea asupră-i sub proprie semnătură." Directorul se oferă să scrie el și să semneze poetul ; indignat, Eminescu ripostă „că nu înțelege ca stilul unui om care nu știe să scrie să treacă drept stilul său." (G. Călinescu). In urma acestui conflict, Eminescu fu constrîns să părăsească redacția. Spre sfîrșitul aceleiași luni, „Junimea" îl angajează redactor la Timpul, unde lucrează alături de Slavici și Caragiale. „Cînd citești pagină cu pagină Timpul, vezi în ce viitoare a vremurilor se afla Eminescu : războiul independenței, pacea de la San-Stefano, congresul de la Berlin, modificarea Constituției, marea alianță a conservatorilor cu liberalii fugiți de la matcă, începutul opoziției antibrătieniste, la a cărei dispoziție era marele talent al lui Kogălniceanu etc., etc. Și în mijlocul acestor valuri, el, căruia un ziar liberal îi zicea «sufleurul», «actorul»" (G. Bogdan-Duică). Ani de zile, aproape singur, a luptat „cu greutățile redacționale, scriind articole de fond, corectînd și paginînd. Așezat la o masă lungă, plină cu jurnale, el lucra absorbit ceasuri întregi, vara numai în cămașă și pantaloni, cu mîinile pline de cerneală violetă și fața obosită și neorînduită. Fiindcă însă nu putea alcătui articole mai de temei decit în liniște, el se închidea seara în odaia lui acasă, compunînd noaptea, la lumina oscilantă a lămpii cu petrol, pentru ca a doua zi, fiind, nepieptănat, să apară în tipografie cu un teanc de manuscrise, pentru că, deși lipsit de grija de sine, era de o conștiinciozitate profesională inalterată" (G. Călinescu). ■ ■ 1878, vara — Semnele bolii se accentuează. Sfătuit de Kremnitz, medicul german al palatului regal, junimistul Nicolae Mandrea, căsătorit cu Zoe Bălcescu, nepoata de frate a revoluționarului de la 1848, îl invită, cu aprobarea conducătorilor ziarului, la Florești — Dolj, pe valea Gilortului, pentru a traduce în limba română, din germană, primul tom din Fragmente asupra istoriei românilor, cuprinzînd documente copiate de Eudoxiu Hurmuzakh din arhivele germane ; volumul va apărea în anul următor. Slavici il vizitează și-l găsește „sănătos tun și-n voie bună. Era numai el la conacul moșiei, singur, adică în foarte bună societate." ■ ■ 15 noiembrie - Eminescu, Slavici și Caragiale participă la Iași la a cincisprezecea aniversare a „Junimii" . Caragiale citește comedia O noapte furtunoasă. ■ ■ sfirșitul anului și începutul celui următor - Idila cu Mite Kremnitz, publicistă germană și cumnata lui Maiorescu. ■ ■ 1879, august — Moare Ștefan Micle. Poetul mărturisește încă o dată Veronicăi complexitatea sentimentelor sale : „Nici tinerețea, nici frumusețea ta, nici virtuți sufletești, nici grații fizice nu au fost cauza acelei simțiri care a aruncat o umbră adîncă asupra vieții mele întregi. Adesea, există enigme matematice, pentru a căror dezlegare îți trebuie o cifră cunoscută ; adesea, un complex de cazuri se dezleagă printr-o singură cauză necunoscută. Astfel, viața mea, ciudată și azi și neexplicabilă pentru toți cunoscuții mei, nu are înțeles fără tine." Se gîndește la căsătorie, dar Maiorescu deconsiliază legătura. B ■ 1880, iunie — Eminescu se odihnește zece zile la Constanța : marea „o văz pentru-ntîia oară!” Redactează Scrisorile. ■ ■ septembrie — Creangă, sosit în București la lucrările Consiliului general al instrucțiunii, citește, lui Eminescu și Slavici, prima parte din Amintiri din copilărie. ■ ■ 1882 — Elaborează, în manuscris Mușat și ursitoarele, definitivează Glossa, Oda (In metru antic) și redactează Mai am un singur dor. ■n 1883, martie — La „Junimea", unde asista și Iosif Vulcan, Eminescu citește șapte poeme, pe care, la sfîrșit, le încredințează directorului Familiei : S-a dus amorul: Cînd amintirile, Adio, Ce e amorul, Pe lingă plopii fără soț, Și dacă, Din noaptea, ■ ■ aprilie - In Almanahul „României June", apare poemul Luceafărul. ■ 1 iunie - Participă, la Iași, la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare ; în ședința festivă, citește Doina. ■ ■ 28 iunie — Boala cu care corpul său se luptase atîta vreme învinge și mintea lui Eminescu se întunecă. Aflînd știrea, Caragiale izbucnește în plîns , la Iași, Creangă trece printr-o stare sufletească similară. Ziarele vremii vesteau cu nespusă cruzime : „D-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul a înnebunit. D-l Paleologu va lua direcțiunea sus-zisului ziar." Prin grija lui Maiorescu, poetul este internat în sanatoriul doctorului Suțu din București. H1 noiembrie — Este reinternat în sanatoriul Ober-Döbling din Viena, unde fusese tratat și Lenau.