Amicul Poporului, 1911 (Anul 51)

Numerele paginilor - 53

terare“, în contra stricărei limbii: „Limba în jurnalele din Austria“ (1868), şi în contra falselor forme de cultură fără formă: „In contra direcţiei de azi în cultura română“ (1868), şi „Observări polemice“ (1869). In primăvara 1871 este ales deputat şi susţine guvernul Lascar Catargiu pentru întemeierea monarchiei şi ordinei în stat. In această calitate susţine desvoltarea învăţământului primar şi al şcoalelor normale, izgonirea politicei din şcoale, libertatea presei. Dar distingându se îndată în oratoria par­lamentară, nu lasă în părăsire lupta literară, care se înteţeşte şi se întăreşte prin faptul că încep să apară scritorii de valoare sub auspiciile nouei direcţiuni. In 1872 poate să scrie despre „Direcţia nouă în poezia şi proza română“, unde relevează pe lângă Alexandri, cu deosebire pe Eminescu. O revistă se întemeiază în Bucureşti pentru a combate noul curent, care se accentuă, „Revista contemporană“. In contra ei scrie „Beţia de cuvinte“ şi „Răspunsurile Revistei contemporane“ (1873), modele de critică, ironie şi spirit. De aci încolo suc­cesul mişcării, pe care o provocase, este asigurat. Talente tinere se ivesc şi o susţin. Pe lângă Eminescu se afirmă Iacob Neruzzi, Gane, Slavici, Creangă, Caragiale, etc. In Nov. 1871, ministrul Tell nu voi să-i pună un locţiitor la catedra de la Iaşi în timpul exerciţiului mandatului de deputat, îl consideră demisionat din profesură şi-l înlocui Aceasta nu-l împiedecă de a susţinea mai departe guvernul, punând mai pe sus de tot interesul general. In 7. Apr. 1874 fu numit ministru al instrucţiunii şi al cultelor. In această calitate dispuse publicarea Colecţiunii de documente Hurmuzaki şi o subvenţionă, mări renta şcoalelor din Braşov şi dispuse re­staurarea Curţii de Argeş, încercă şi o reformă a învăţămân­tului public. Prin ea caută să dea o direcţie practică învăţă­mântului secundar, vrea să introducă inamovibilitatea profe­sorilor şi să recunoască libertatea învăţământului privat. Această reformă nu cade din pricina demisionării sale, în urma unui vot de blam (28. Ian. 1876), ci din pricina demisionării în­tregului minister conservator (3 Apr. 1876). In acest timp editează într’un volum criticele literare, sub titlul general „Critice“ (Buc. 1874), apoi „Intinerariul în Istria şi Vocabularul Istriano-român de loan Maiorescu“ (Iaşi 1874) şi în fine „Logica“ (Bucureşti 1876), o prescurtare după prelecţiile de la universitate, fără rival în literatura noastră didactică prin precisiunea cugetării. In 1876 e trimis ca agent diplomatic la Berlin ca să negocieze convenţia cu Germania, dar după încheiarea ei prealabilă, şi faţă cu schimbarea situaţiei politice din ţară.

Next