Argeş, 1969 (Anul 4, nr. 1-12)

1969-08-01 / nr. 8

MERIDIANE JOURNAL ROUMAIN nee pnPTF<4 2emc Aimée No 6 15 juin 1969 Redaction et Administration S8, Rue des Bouchers, Bruxelles I, Belgique - C.CJP. 224.334 - Tél. (02) 13.35.40 \J к О С мв organe de {'INSTITUT PRIVE MICHEL LMINESCO de LÁNGUL er de LITTERATURE ROUMAIN ES Directeur-fondateur et rédacteur responsable Michel STERIADE jusqu'â Vétóik qui paraît si longue est Ia route qu'aprés des milliers cVannées parűt-elle sur la voute. peut*etre morte dans Je temps Uest-elle dans Ies cieux, mais son rayon, en ce moment, enchante nos yeux. Ie signe de l'astre dispăru s'avance â 1'horizon : il у était sans étre vu, mais mort, nous le voyons! ainsi 1'amour, s'il meurt un )our dans la profonde nuit, l'éclat de ce défunt amour encor nous poursuit... Le visage d’un génié â la face du monde presentation et choix de poémes â l'intention des Membres de l’Association Mondiale des Amis de Michel Eminesco créée á l’occasion du 80öme anniversaire de sa mort (15 juin 1889) « Nos hommes de culture, Ies plus importants, se sont fait un devoir d’honneur de montrer au monde les vertus du Peuple fountain, sa noblesse spirituelle ainsi que ia modestie, le zele et I’humanisme qui i’ont caractérísé toil jours, â cote de son deşir de liberte et de justice. » Nicolas CEAUSESCO President de la République Socialiste de Roumanie « Je felicite ceux qui s’efforcent de faire comprendre le role universel des grandes solitudes. » Jean COCTEAU « Vivre dans les ténebres, accomplir dans les tene­­bres ce que nous pouvons. » Gottfried BENN J ai devant moi la photo de Michel Eminesco et j observe son visage : j у vois des yeux vifs dans le regard desqucls passent des eclairs iliuminant un abîme d’intelligence ct de passion. Je remarque ieur expression si nettement définie et pourtant, n’appar­­tenant plus deja a ce monde. Je vois toute une forme de volonte' de [’esprit et du cccur rcflétée sur sa figure au front large, de'couvcit. encadré par une chevelure tres abondante et longue qui lui confere cet aspect ultra actuel de nos jeunes contemporains. EMINESCU într'o antologie, a romantismului european ARGES 1 La Bruxelles, o minunată iniţiativă a poetului şi traducătorului Mihail Steriade, neobosit promotor al valorilor spiritualităţii româneşti peste hotare : înfiinţarea unei Asociaţii Mondiale a Prietenilor lui Mihai Eminescu. O salutăm din toată inima ! ■ -ЗД1- Iniţiativa editării unor antologii din poezia na­ţională sau din cea universală cunoaşte astăzi pretutindeni o efervescenţă mai mare decit al­tădată. Aceste cărţi selective oferă o viziune de ansamblu asupra unei literaturi­ sau asupra unui curent literar care cuprinde o mai întinsă supra­faţă de cultură. O antologie cu titlul Poezia romantismului eu­ropean a apărut nu demult în editura Prosveta din Belgrad, într-o colecţie comparabilă, într-un fel, cu Biblioteca pentru toţi, sub semnătura lui Miodrag Pavlovici, poet şi eseist de talent din ţara prietenă. Un florilegiu interesant şi capti­vant totodată din poezia europeană din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea — carte unică, după cum au subliniat de altminteri istoriografii lite­rari, în peisajul criticii literare iugoslave con­temporane. Culegerea cuprinde creaţii din 43 de poeţi, de la Goethe la Eminescu. Poate că acest titlu, de la Goethe la Eminescu ar fi fost mai exact, ar fi sintetizat mai adecvat cuprinsul antologiei, ţi­­nînd seama de faptul că printre cei incluşi figu­rează şi scriitori care au aparţinut altor curente literare sau chiar aparţin literaturilor extra-eu­­ropene (mă refer la Edgar Allan Poe). După o introducere privind evoluţia romantis­mului din ţările de pe continentul nostru, încor­­porînd unele opinii care pot fi îmbrăţişate total sau parţial de comparatişti şi exegeţi ai curen­tului romantic sau pot produce nedumeriri tota­le sau parţiale din partea acestora, Miodrag Pav­lovici distinge în curentul romantic european cinci mari secţiuni : primele elemente (Goethe, Schiller, Hölderlin, Chénier, Blake) primul val romantic (Wordsworth, Coleridge, Novalis, Tieck, Brentano, Foscolo, Lamartine, Vigny), al doilea val romantic (Byron, Sh­elley, Keats, Uhland, Lenau, Leopardi, Hugo, Musset, Pușkin, Baratin­­ski, Kolţov, Tiutcev, Lermontov, Mickiewicz ș.a.), momentul de răscruce (Th. Gautier, E. A. Poe, Gérard de Nerval) și ecouri (Petőfi, José de Esponceda, Ian Neruda şi Mihai Eminescu). Antologul nu a omis personalităţile poetice ca­re au ilustrat acest curent literar, incluzînd, du­pă cum se poate observa, pe toţi sau aproape pe toţi poeţii literaturii europene, de la cei aparţi­­nînd literaturii spaniole pînă la cei din Europa centrală și­ estică. Geniul eminescian e prezent în amintita anto­logie cu șapte antume : Trecut-au anii — în sîr­­bo-croată , Minuse leta , Glossa, Sonete, (Afară-i toamnă) — în sîrbo-croată Napoliu je jesen ; Sînt ani la mijloc — în sîrbo-croată, Proc­ose godine ; Cînd însuşi glasul — în sîrbo-croată Rada zameni glas ; Mai am un singur dor — în sîrbo-croată Jos jednn jeliu znam şi Scrisoa­rea I — Pismo pîrvo). în genere, traducerile sînt semnate de poeţi remarcabili ai literaturii sîrbo-croate, multe din exemplificări fiind tălmăcite chiar de alcătui­torul antologiei, car­e traduce din Goethe, Schi­ller, Hölderlin, Blake ş.a. Poezia eminesciană s-a bucurat de tălmăcirea unor mari poeţi contem­porani ca Vaskó Popa, Ioana Lalici, L. Simovici, la care se cuvine menţionată contribuţia lui Au­rel Gavrilov, directorul Editurii Libertatea din Pancevo. Fără a îndrăzni cîtuşi de puţin să diminuăm merituosul aport al antologului, încercăm o fă­­rîmă de regret că lipseşte din această valoroasă antologie, capodopera genialului poet român : Luceafărul. OCTAV PĂUN «DIN LIRICA POLONEZĂ « DIN LIRICA POLONEZĂ® DIN LIRICA POLONEZĂ® DIN IULIAN TRUVIM Viaţa Viaţa !... Am să-ndrept umerii, după trezire, Şi-am să mă spăl cu-a zorilor boare, Cerului luminos înclinindu-mă, A­m să strig bucuros, am să strig tare: Sîngele omului e roşu, ce fericire ! VLADISLAV BRONEVSKIl Tristeţe şi cin­tec Poate-n viaţă-i totul absurd, nefiresc ? înc-un an, încă doi, încă­­... Gîndurile-mi triste plutesc, Lebede negre, pe Visla, spre Stix. Pentru-un ţel, am luptat cu­ndrăzneală, Inima să mi-o rod trebuind Şi nicicînd n-am făcut socoteală, Viaţa nouă şi cîntec ivind. Totuşi, molie-tristeţea-a mîncat A cîntecelor mele putere, Şi din gîtu-mi de dureri sugrumat Doar strigăte se-nfig în noapte, stinghere. Dar şi-n ele-i tinereţe şi forţă. Tună, înapoi îngrozit nu mă dau. Lume veche, pot să ard ca o torţă, Lume veche, îţi strig : Nu mă predau ! STANISLAV PENTAC Cîntec simplu E linişte. O stea, zburînd din ceruri, a licărit ca o scînteie­ albastră în tineri ochi tînjind după mai bine, spre viitor, senin şi clar privind între-ale lumii nepătrunse taine. Uitaţi-vă, e patria în jur ! Se sting luminile în case, floarea tulpina­ şi pleacă în lumina lunii. Murmură undele. Umbrele plopilor, depărtate de prag, dispar în zori, în a privighetorilor revărsate de cîntec. Poate că armonia se naşte-n uşoarele jocuri ale mişcătoarelor neguri. Miroase florile, şi-n mii de culori se-mbracă lumea... Dar noaptea tot mai durează. Cînt petele de lumină, ale stelelor dîre, bucuria din inima omului şi fericita, umeda suflare-a pămîntului. Sînt fiul vostru, cîmpuri şi sate ! Mă opresc ades pe albul drum , în ochi-nori şi-al apelor luciu şi-n urechi - zumzet de-albine şi freamătul sălciilor pe toate le-am sorbit eu, palid de emoţie ! Una eşti pentru mine, Patrie. MARIA KONQPNITKAIA Din căsuţa părintească... Din căsuţa părintească. Porumbiţa mea, Cum să fug cu tine dacă Nu vor să te dea ?... LIRICA POLONEZĂ* Nu sunt vulturul de stepă şi-aripi ca de fum, Să găsesc în cer cu tine-al Libertăţii drum ! Şi nici vîntul nebunatic, Vînt de pe cîmpie, Să te iau cu mine ca pe-un Puf de păpădie. Nu-s nici ceaţa de pe ape, Ceafa albicioasă, Să te duc departe-n mare, Mica mea frumoasă ! Nici coşciug făcut din scînduri, Nici coşciug nu sînt, Să mă logodesc cu tine-n Umedul mormînt ! Plînge salcia şi-şi varsă Lacrimile-amare ! Cînd luci-vor peste soarta-mi, Razele de soare ? In româneşte de MARIN GĂISEANU 14

Next