Cinema, ianuarie-iunie 1928 (Anul 5, nr. 72-85)
1928-01-01 / nr. 72-73
40 CINEMA NĂPASTA închinare lui I. L. Caragiale Pentru a putea descrie viața și operile acestui mare dispărut, al cărui film este realizat după puternica sa dramă «Năpasta», ne vom mulțumi aspicul din «Insemnărle Critice» ale lui Octav Minar. — Viața lui Caragiale a fost tot atât de «buciumată ca și viața bunului său pric- I. L. Caragiale Ion Eminescu. Viata acestor doi tineri, cari mai târziu trebuiau să zgudue România cu scrierile lor a urmiat acelaș cure al vremei Ca și cum ar fi născuți sub aceiași planetă Sufleuri de teatru și unul și altul, ziariști, literați, împărtășind aceleași suferințe și mizerii, iar la capătul, amărâtei lor vieți, unul și-a dat obștescul sfârșit intrau spital, iar celălalt a luat drumul exilului, căutându-și sfârșitul departe de țara sa. Ca și Eminescu, Caragiale neputânduse împăca cu oligarhia politică și administrativă a timpurilor de atunci, trimetea asupra lor cele mai satirice săgeți. Liai 1888, Caragiale după multe și energice protestări, reușește a fi numit directorul Teatrului Național deși Titu Maiorrscu se îndoise de capacitatea lui Caragiale, găsindu-l prea simplu și necioplit spre a ocupa un fotoliu, pe care înainte îl ocupase Prințul Chira. Dânsul a trebuit însă din cauza intrigilor politice, să părăsească teatrul foarte desgustat. Desgustul acesta l-a făcut să nu mai scrie, încât chiar B. P. Hașdeu, care se opusese la intrarea lui în Academia Română, obsedat de atâta lene și nepăsare pentru creațiunea literară, îi scrisese din Câmpina, următoarele rânduri pline de sinceritate dar și de ironie : «România are astăzi un Molière al ei: «un Molière mai leneș, chiar foarte tânăr, «dar tot Molière. Să trăești mulii ară, iubite Caragiale, și scutură-te de lene». Viața devenind din ce în ce mai grea pentru Caragiale, care împovărat și de familie grea, e nevoit pentru a-și agonisi cele trebuitoare traiului zilnic să părăsească gazetăria și literatura, intrând ca registrator la Regie. Dar în 1901, din cauz ai unei crize financiare, postul de registrator fiind suprimat, Caragiale rămâne în disponibilitate. Văzând că în țara românească nu se poate trăi cu scrisul Caragiale, autorul «Scrisoare! Perdute», «Noaptea Furtunoasă», «Năpasta» și «Făclia de Paște», hotărăște să se facă cârciumar și deși se rutinase în această meserie căci fusese și antreprenorul bufetului din gara Buzău, și din simpatie pentru omul sărac, tot dând pe datorie ori și cui, dânsul pierdu, cel din urmă ban, astfel că lovit și amăgit în toate, maestrul care a muncit din greu, jertfinduși tot talentul și toată inteligența lui pentru fala noastră a tuturora, în cele din urmă a fost nevoit să se exileze din țara sa, întocmai cum făcuse Ibsen, căutându-și un refugiu in a doua sa patrie, în Germania unde după câtva timp a murit. 1 Ke Tox