Contemporanul, iulie-decembrie 1976 (nr. 27-53)

1976-10-08 / nr. 41

ULTURA ŞI EDUCAŢIE în sectorul 8 al Capitalei Ce oferă tineretului casele de cultură? Casele de cultură, cluburile, căminele culturale, biblio­tecile iţi vor întocmi programe de activitate corespunzător condiţiilor şi cerinţelor specifice locale, asigurînd îmbina­rea cit mai armonioasă a activităţii productive a oamenilor cu viaţa cultural-artistică, petrecerea plăcută şi educativă a timpului liber. Un accent deosebit se va pune pe ac­ţiunile care se adresează direct tineretului. (Din PROGRAMUL DE MASURI pentru aplicarea hotăriilor Congresului al XI-lea al partidului şi ale Congresului educatei politice şi al culturii socialiste) In investigaţiile noastre întreprinse in sectorul 8 al Capitalei, am plecat de la o întrebare pe care o considerăm esenţială : Ce oferă Casa de cultură şi „Moder-Club“-ul - insti­tuţiile vizitate­­ generaţiei tinere ? UTEM să afirmăm că­­ * avem un public nu­meros — ne spune Vasile Fe­lea, directorul Casei de cultură — iar tinerii reprezintă un procent însemnat în rîrrdul participanţilor la activităţile e­­ducative şi artistice. Cre­dem că am devenit, în mare măsură, o instituţie populară“. Urmărind să asigure ridicarea nivelului politico-ideologic al oamenilor, cultivarea spiritului revoluţionar, a patriotismului, în programul aşezămîntului au fost înscrise manifestări educative cu caracter permanent. Am nota, în primul rînd, suita de infor­mări privind politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, susţinute de persoane competente, suită care, trebuie totuşi să observăm, nu are încă o cursivitate satisfăcătoare. „Am dori să audiem mai multe con­ferinţe, formă educativă pe care, personal, o socotesc efi­cientă. Probabil organizatorii se tem că ele constituie o modali­tate nu prea atrăgătoare de dez­batere. Adevărul este că temele sunt interesante şi, dacă uneori publicul nu este foarte receptiv, vina o poartă acei conferenţiari pedanţi, preocupaţi doar să-şi citească paginile aduse de acasă, în loc să declanşeze un dialog viu cu publicul“ (George Ben­­chescu, student). Adăugăm că, pentru Îmbunătăţirea programu­lui, ar putea fi iniţiate simpo­zioane, prilejuri pentru ca în­şişi tinerii să prezinte puncte de vedere interesante şi să-şi completeze orizontul de cunoaş­tere şi înţelegere. Sunt, de altfel, citeva experien­ţe remarcabile, între care se si­tuează întilnirile lunare de la licenie-Club, unde tinerii abia intraţi pe poarta uzinelor capătă lămuriri privind profesiunea a­­leasâ, sunt informaţi în legătură cu legislaţia muncii şi, totodată, se cunosc reciproc, discută des­pre viaţă şi societate. De reţinut şi faptul că, totdeauna, cu oca­zia serilor cultural-distractive se organizează concursuri pe dife­rite teme, întâlniri cu personali­tăţi marcante ale vieţii cultura­le, social-politice şi economice, proiecţii de filme documentare şi informări ce urmăresc educa­rea civică şi morală a partici­panţilor. Totuşi, deşi directorul Casei de cultură ne-a declarat că tine­rii vin intr-un număr mare la manifestările educative, nu putem să trecem cu vederea „a­­calmia estivală“, care se cam prelungeşte. Ideea că vara este un anotimp mai puţin prielnic acţiunilor educative a dăunat, înainte de toate, continuităţii în activitatea unor cercuri de creaţie, cit şi a formaţiilor artis­tice ai căror membri sunt, in mare parte, tineri. Astfel, activitatea prezentă a echipei de teatru este nesatisfă­cătoare. Repertoriul nu este su­ficient de consolidat, incit să se garanteze susţinerea unor stagiuni la sediu sau în între­prinderi. Cu toate că unele spec­tacole au fost onorabile­­ca piesele Convorbirile tovarăşului Alexandru de­­ Solomon şi Centrala telefonică de Iosif Na­­ghiu), de aproape o lună forma­ţia (care cuprinde actori înzes­traţi — Valentin Pricob, meca­nic, D. Gaidargioglu, electrician, Doina Dobre, casieră, Gina Mi­­hai, elevă) „vegetează“, excep­ting prezentarea unor montaje muzical-literare. Programul „Modern­ Club“­­ului lasă, totuşi, o impresie apă­sătoare de monotonie. Cel puţin in luna august, aproape în pro­porţie de 50 la sută, se află no­tate aici serile cultural-distrac­­tive, cu timide încercări de a le înviora prin intercalarea unor concursuri (Mozaic geografic) şi recenzii (O carte pe săptămînă). Concluzia ? Un club al tineretu­lui cu un hiatus regretabil în ac­tivitatea cercurilor şi formaţiilor artistice, avînd ca motivaţie a­­celaşi refren despre... scăderea interesului publicului pe timpul verii, cu repercusiuni pînă în... toamnă. De fapt, nu se cunoaşte de că­tre factorii responsabili un ele­ment esenţial. Pentru atragerea tineretului în sfera educativă, programele de manifestări tre­buie să fie unitare, să urmă­rească evidenţierea calităţilor proprii ale tinerei generaţii : elanul creator, propensiunea spre nou dorinţa de a şti. Ce se în­­tîmplă însă în realitate ? Dezba­terile, informările politice, dis­cuţiile pe diverse teme social­­economice (exceptînd consulta­ţiile juridice din cadrul Clubu­lui „Civitas“) n-au deocamdată regularitatea necesară, brigăzile ştiinţifice nu şi-au regăsit ca­denţa, la cercurile de creaţie şi aplicative nu s-au încheiat încă înscrierile... Dacă distanţa fizică dintre a­­şezămintele la care ne-am re­ferit este destul de mică, fap­tul acesta nu contribuie cu ni­mic la realizarea unei colaborări între cele două instituţii, co­operare menită să evite anumite paralelisme. O analiză serioasă, eventual la aceeaşi masă, ar reliefa că ambele lăcaşe au disponibilităţi demne de luat în seamă, oricum puţin dezvăluite pînă acum. Sondarea mai atentă a realită­ţii, impunerea unui stil de ac­ţiune mai eficient vor conduce, negreşit, la imprimarea unui su­flu înnoitor în toate activităţile dedicate tineretului, tuturor oa­menilor muncii, la crearea unui climat şi mai propice promovării artei şi culturii socialiste, adîn­­cirii procesului de educaţie co­munistă a maselor. Dumitru NICU Creaţia plastică ţărănească Sculptură (Sudul Transilvaniei) SC­E­N­A Sub semnul permanenţei istoriei p­­­RIN seriozitatea pregă­tirii — Trei premiere ro­mâneşti absolute cu piese clasice şi con­temporane —, prin rezonanţa culturală am­plificată de înscrierea „zilelor teatrului“ în cadrul manifestărilor prilejuite de Decada culturii la Botoşani, prin larga participare a publicului local dar şi a numeroşi oa­meni de teatru — istorici, critici, actori, regizori — din Capitală şi din alte oraşe ale ţării, deschiderea stagiunii la Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoşani a dobîndit semnificaţia unui gong inaugural pentru stagiunea teatrală a întregii ţări. O stagiu­ne care se deschide în mod evident sub semnul angajării ferme a teatrului, a tu­turor artiştilor, de a contribui activ, cu în­treaga capacitate creatoare, prin mijloacele specifice ale artei scenice, la educarea re­voluţionară, patriotică a tuturor cetăţenilor, în spiritul hotărârilor Congresului al XI-lea al partidului, ale Congresului educaţiei po­litice şi al culturii socialiste. O stagiune care se deschide sub semnul pregătirilor pentru participarea teatrului, a slujitorilor săi, la marile momente politice, aniversări ale anului viitor — 1907, 1877, 1947 — şi la primul Festival naţional al educaţiei şi cul­turii socialiste. O stagiune care va marca, fără îndoială, mai mult decit oricare alta, contribuţia Teatrului la integrarea istoriei în contemporaneitate, temelie spirituală a construcţiei lucide, conştiente, a viitorului. Acestea au fost şi gindurile care au prezidat colocviul organizat de Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă Botoşani şi Teatrul „Mihai Eminescu“ în colaborare cu A.T .. O idee dominantă, atît în referatele prezentate cit şi în discu­ţiile care le-au urmat, a fost aceea a po­ziţiei contemporane în interpretarea scenică a istoriei, fie că e vorba de piese clasice, fie de lucrările unor autori de azi. Con­cepţia filozofică a dramaturgului, a regizo­rului este hotărîtoare pentru înţelegerea sensului obiectiv adine al faptelor, al per­sonalităţilor istorice, folosind, bineînţeles, şi rezultatele cele mai recente ale cercetărilor istorice Un argument pozitiv in această direcţie aduce chiar piesa lui Virgil Stoenescu A­­lexandru Lăpuşneanu, reprezentată în des­chiderea stagiunii de Teatrul „Mihai Emi­nescu“, în regia lui Constantin Dinischiotu. Construită declarat pe baza nuvelei omoni­me a lui C. Negruzzi, piesa urmează apa­rent exact firul acţiunii acesteia, cele patru tablouri ale lucrării dramatice constituin­du-se în jurul motto-urilor bine cunoscute. Dar dramaturgul s-a îndepărtat cu bună ştiinţă de sensurile nuvelei clasice — şi de cele ale cronicii lui Grigore Ure­che, sursă principală a viziunii unilaterale a nuvelei — încercînd să se apropie mai mult de adevărul istoric obiectiv, căutînd totodată motivaţii umane, psihologice, mo­rale, actelor şi destinului personajului prin­cipal. Alexandru Lăpuşneanu nu mai este aici — cum n-a fost nici în istorie — dom­nitorul crud, setos de singe, gata să ucidă în masă boierii numai din ambiţia de a-şi­ ­ început de stagiune la Botoşani manifesta puterea şi din plăcerea sadică de a ucide. Gestul lui e dictat de atitudi­nea ostilă a boierilor, grijulii faţă de, pro­pria avere şi putere. In piesa lui­ Virgil Stoenescu, Lăpuşneanu e un însingurat, un­­ om care caută dragostea oamenilor şi gă­seşte ura lor, un domnitor care încearcă să afle adevărul, din gura oamenilor din popor, dar care nu iubeşte adevă­rul cînd îi este potrivnic, un om care încearcă să-şi învingă propria „faimă“, fai­ma de om crud, dar nu izbuteşte decit s-o întărească. Dramaturgul a creat două per­sonaje interesante, ieşind din cadrul nuve­­lelei lui Negruzzi : Scutierul, un fel de alter -ego al lui Lăpuşneanu, comentator şi critic lucid al faptelor acestuia (interpretat inteligent şi nuanţat de tînărul actor Vic­tor Nicolae) şi Bătrina, un fel de voce a poporului (Silvia Brădescu, sobră şi simplă) care apare în momente esenţiale pentru a defini poziţiile. Astfel, sensurile istorice şi umane se îmbogăţesc, se amplifică. Şi to­tuşi, rămînînd încorsetat în structura nu­velei, dramaturgul s-a oprit la jumătatea drumului spre afirmarea unei poziţii noi, pâstrînd în piesă elemente care contrazic flagrant adevărul istoric (destinul lui Mo­toc, de pildă) sau lăsînd neprecizate unele motivări istorice ale actelor eroului. Cu o regie corectă, care a căutat să pună In valoare ideile noi ale textului — într-un mod cam ilustrativ, punînd prea mult ac­torii să vorbească cu fața la public, dar construind bine momentele dramatice —, beneficiind de participarea lui Constantin Codrescu în rolul principal — o interpreta­se viguroasă și interiorizată, punind accen­­tul pe sensul uman al personajului, dar um­brită pe alocuri de unele neglijenţe de dicţie, — în decorul simplu, funcţional, creat de Constantin Russu şi costumele Măriei Bortnovschi, cu contribuţia celorlalţi interpreţi din care am mai reţinut pe Cazimir Tanase, Doru Buzea, Ildi Codrescu — spectacolul reprezintă un meritoriu act de valorificare a dramei istorice şi un bun început de stagiune pentru Teatrul „Mihai Eminescu". Nu acelaşi lucru, din păcate, se poate spune despre spectacolul cu piesa „de ac­tualitate“ Unde eşti mamă ? (N-au înghe­ţat b­lidunelele) de Ion Bădărău, a cărei prezenţă pe scenă, la acest început de sta­giune, nu se poate explica decât printr-o eclipsă de exigenţă din partea teatrului. Nu se pot nega bunele intenţii ale autoru­lui, dar acestea nu sunt deajuns pentru rea­lizarea artistică a unei lucrări dramatice. Amestecul de sentimental cotidian şi re­ferinţe La simboluri antice (Clitemnestra, Electra), lipsa­ unei structuri coerente, a unei idei dominante clare, a unor persona­je vertebrate s-au răsfrint şi asupra spec­tacolului pus în scenă de Ion Olteanu, sur­prinzător de neasemănător cu regizorul exigent şi profesional pe care-l cunoaştem. Regizor pe care l-am recunoscut, din feri­­cire, reîntîlnindu-i cu plăcere simţul poe­tic, rigoarea, gîndirea concentrată şi capa­citatea de a realiza o „regie interioară“ în mica bijuterie care este Emmi de Mihai Eminescu. Ion Olteanu a găsit o formulă de spectacol care să se potrivească acestui text, frântură de operă dramatică a unui geniu poetic, îndrumind actorii să trăiască intens rolurile într-o nemişcare aproape totală, concentraţi asupra cuvîntului, ideii, emoţiei. O adevărată descoperire : tînăra actriţă Cristina Radu, impresionantă prin capacitatea de a trăi și a comunica poezia sentimentului. Histrion, adaptarea lui Mi­hai Eminescu după o obscură lucrare de G. Ierwitz, a completat în mod fericit a­­cest spectacol care înseamnă încă un pas spre deplina restituire către publicul con­temporan a operei eminesciene, act de cultură în care Teatrul „Mihai Eminescu“ s-a angajat cu convingere şi cu succes de doi ani încoace. Inegal în lucrările prezentate, merituos în spiritul său şi in bună parte din rezul­tate, începutul de stagiune al teatrului bo­­toşănean este de bun augur. Margareta BĂRBUŢĂ Contemporanul 8 PRO­CURE Obligaţii locative • — TREBUIE să înlocuiesc nişte elemente la calorifer. S-a defectat. Dar nu este singura a­­menajare pe care vreau să o fac in apartamentul în care stau. Locuinţa este proprietate de stat. Lămureşte-mă, te rog , ce o­­bligaţii cad in sarcina mea şi care sunt cele ce revin proprie­tarului ? — Obligaţiile organizaţiilor de stat care închiriază ca şi ale chiriaşilor în legătură cu între­ţinerea şi repararea fondului locativ de stat cu destinaţia de locuinţă sunt stabilite in art. 47—49 din Legea nr. 5/1973. — Am citit legea, dar mi s-a părut că termenii ei sunt prea sintetici ; de altfel, şi răspunsul tău este prea... profesional. — De regulă, potrivit legii tot ceea ce se referă la repararea şi înlocuirea elementelor de con­strucţie şi instalaţii din exterio­rul clădirii, sau a elementelor de instalaţii aferente clădirii priveşte pe proprietar, iar tot ceea ce se referă la întreţinerea şi repararea elementelor de construcţii şi instalaţii din inte­riorul locuinţei revine chiriaşu­lui. Ţinindu-se seama însă că delimitarea precisă a acestor o­­bligaţii este deosebit de impor­tantă pentru buna întreţinere a fondului nostru locativ de stat cit şi pentru existenţa unor ra­porturi foarte limpezi între pro­prietar şi chiriaş, a fost elabo­rată — în dezvoltarea legii — o hotărâre a Consiliului de Miniş­tri, nr. 880/1973, care în anexa nr. 3 conţine o enumerare, cit se poate de detaliată a obligaţi­ilor pe care le au cele două su­biecte ale contractului de închi­riere, în legătură cu prima parte a întrebării pe care mi-ai pus-o — adică, dacă înlocuirea parţia­lă a radiatoarelor îţi revine sau nu — ea este rezolvată de tex­tul anexei la care m-am referit. Da, îţi revine ţie. în schimb, dacă s-ar fi defectat instalaţia centrală de încălzire a clădirii, reparaţia ei ar fi fost obligaţia proprietarului. — Şi dacă proprietarul nu ac­ţionează, adică nu aduce la În­deplinire sarcinile ce-i revin ? — în principiu, suprafaţa lo­­cativă închiriată trebuie să se predea chiriaşului în stare nor­mală de folosinţă. Aşa spune le­gea. Dacă proprietarul, fără te­mei legal, nu-şi îndeplineşte obligaţiile sale cu privire la în­treţinerea şi repararea clădirii închiriate, lucrările necesare pot fi executate de chiriaş în con­tul proprietarului, după preala­bila lui încunoştinţare. N-am răspuns insă la partea a doua a întrebării tale. In privinţa amenajărilor pe care vrei să le faci pentru sporirea confortului apartamentului (un anume par­chet, faianţă la baie şi bucătă­rie, un sistem special de ilumi­nare sau chiar instalarea calo­riferului și, sigur, exemplele nu se opresc aici), practica judicia­ră a statuat că valoarea lor nu se poate recupera de la proprie­tar dacă acesta n-a fost de acord cu efectuarea lor. Bineînțeles că nici nu va putea să pretindă o chirie majorată pentru un spor de confort pe care chiriaşul l-a realizat pe cheltuiala lui. în cazul în care proprietarul şi-a dat însă autorizaţia prealabilă pentru asemenea lucrări, el se va putea înţelege cu chiriaşul , fie în sensul de a-i plăti valoa­rea lucrărilor, cu obligaţia pen­tru chiriaş de a-i plăti chiria majorată, fie în sensul de a su­porta chiriaşul cheltuielile res­pective, cu dreptul acestuia de a le reţine din chiria majorată. Dar mai aştept o întrebare. — Care ? — Ce măsuri se pot lua îm­potriva acelora ce nu îngrijesc fondul locativ. Articolul 24 din Legea nr. 5/1973 prevede că în situaţia în care chiriaşii prici­nuiesc însemnate stricăciuni lo­cuinţei sau chiar clădirii în care locuinţa este situată, instalaţiilor şi accesoriilor acestora, precum şi oricăror altor bunuri aferen­te lor sau dacă înstrăinează fără drept părţi ale acestora, pierd dreptul de folosinţă asupra lo­cuinţei şi pot fi evacuaţi pe cale judecătorească fără atribuirea altei suprafeţe locative. Sanda GHIMPU

Next