Contemporanul, 2020 (Anul 31, nr. 1-12)
2020-02-01 / nr. 2
acea Sorbonă a celor şapte ani de acasă şi a celor 16 ani de studii intense, când mi se părea că istoria, cu meandrele şi căile ei necunoscute, mi-a răpit, spuneam, enorm de mult timp, că trebuie să reuşesc să recuperez, să ard etapele de formare, să repar ceea ce se poate repara, că am timp atât de puţin şi că timpul se cuvine locuit — se cuvine onorat, aşa cum se onorează Viaţa, minunatul dar care este Viaţa cu seriozitate! De când mă ştiu am tratat viaţa cu o exasperantă gravitate. Gravitate care uneori se întoarce împotriva mea. Dar ce şansă, Doamne, că ai gândit câteva refugii pentru cei croiţi din acelaşi aluat: lecturile, râsul, umorul, călătoriile, muzica, în special, cea clasică, romanticii, în a căror rază mă simt ca delfinii în ape... Ce şansă unică e să-i ai printre prietenii cei mai apropiaţi pe Homer, Dante, Shakespeare, Nietzsche, Dostoievski, Puşkin, Eminescu, Blaga, Bacovia, Nichita Stănescu şi alte câteva spirite superioare, ultravii şi neaşteptat de prezente în realitatea văzută, uneori, adeseori, ca o realitate de fum, o lume neobişnuită şi stranie, prin care treci pe jumătate fascinat, pe jumătate contrariat, cu gâtul sucit spre modelele uriaşe pe care le iubeşti, descoperindu-le, mereu, din alte unghiuri. Ca milioanele de tineri în formare în epocă real-socialistă, tinerii de azi, în democraţie, nu au acces decât cu excepţii la literatura română de vârf. Din demersurile făcute în sprijinul reformelor succesive ale educaţiei se resimte puternic că întregul sistem de predare a materiilor incluse în programa şcolară, inclusiv a literaturii române, în liceu, este deficitar ca viziune culturală ţintind valorile naţionale de vârf. Dacă pe vremuri manualele erau cenzurate de cerberii stalinismului şi, mai târziu, ai real-socialismului, acum, în condiţiile unui regim democratic, manualele destinate formării elevilor pare că sunt drastic revăzute, deci, cenzurate, de cerberii politicii corecte şi ai globalizării înţelese greşit, ca prilej de clătinare, deci, de anemiere a identităţii naţionale a popoarelor membre ale Uniunii Europene. Printre cei care girează asemenea demersuri maligne e cel puţin straniu să regăseşti profesori de un real prestigiu. Cum să ocoleşti fondul Atacul la persoană, programa şcolară şi manualele alternative In interviul intitulat Naţiunea română este aptă de democraţie (Contemporanul, Ideea Europeană nr. 1/ 2020), între alte subiecte abordate în stil brebanian — lesne recognoscibil: un stil intempestiv, marcat de accente de un radicalism nietzschean - N. Breban a vorbit despre manualul de literatură pentru clasa a ΧΙΙ-a. Ce face M. Martin în replica d-sale (v. Precizări privind neadevăruri şi exagerări în Cotidianul, 7 ianuarie 2020)? Dl Dacă vrei să distrugi o naţiune, reformează la nesfârşit educaţia şi tipăreşte pe bandă manuale alternative. Dacă vrei să distrugi o naţiune, omite din manualele de literatură vârfurile, prin care s-a conservat identitatea românească în vremea dictaturii. M. Martin îl atacă pe marele creator şi îi sugerează să consulte programa şcolară şi manualele alternative. E o situaţie aceasta care-mi readuce în actualitate exemplul dat de Mihai Ralea, referitor la polemica dintre două studente. Excedată şi văzând că pierde teren în toiul unei dispute, una dintre ele exclamă că cealaltă e tuberculoasă, recurgând la un procedeu neonest intelectual vorbind şi trădând astfel o carenţă de caracter. In cazul unei dispute literare, la o idee se răspunde cu o idee, la un argument se răspunde cu un argument. Or, universitarul Martin schimbă discuţia la nivel esenţial, făcând ceea ce se cheamă o diversiune logică. In loc să răspundă la o idee cu o altă idee, la un argument cu un alt argument, d-sa face ceea ce se cheamă un atac la persoană, adică discută persoana domnului N. Breban, îl acuză de agresivitate, de faptul că este grăbit, revoltat, de faptul că romancierului Breban nu-i sunt străine „necunoaşterea, nepregătirea şi neglijenţa” ş.a. Apoi recurge la alte diversiuni logice: programa şcolară şi manualele alternative. Din ce motive - după ce îl atacă pe domnul N. Breban - prof. Martin aduce în discuţie manualele alternative, ocolind fondul discuţiei? Pentru că fondul discuţiei - manualul de literatură pentru clasa a Xll-a - e o catastrofă, girată de prof. Martin. Referitor la manualele alternative, ultraelogiate şi invocate cu asupra de măsură de M. Martin, teamă mi-e că acestea - şi mai exact spus, şi acestea — au creat degringolada în învăţământul preuniversitar, concurând reformita ce a cuprins educaţia preuniversitară răstimp de circa trei decenii şi îmbelşugând câştigurile editurilor care şi-au dat concursul la această situaţie deplorabilă, a cărei consecinţă este analfabetismul funcţional ce a atins cota alarmantă de peste 44%. O altă diversiune logică la care recurge dl Martin e comparaţia dintre un interviu acordat de romancierul Breban şi Punctul de vedere al Academiei Române privind unele aspecte ale învăţământului preuniversitar din România. Manualul de literatură pentru clasa a ΧΙΙ-a, manualele alternative, programa şcolară şi Punctul de vedere al Academiei Române privind unele aspecte ale învăţământului preuniversitar din România alcătuiesc planuri distincte, subiecte de discuţie distincte. Din ce motive sunt aduse laolaltă într-o polemică, ocolindu-se fondul chestiunii — manualul de Limba și Literatura Română de clasa a Xll-a? întreb în stil condondent: pentru că domnul Breban e... tuberculos? Ei bine, nu e! După ce domnul Breban l-a întrebat pe dl prof. Martin la Târgul de carte Gaudeamus ce i cu manualul de literatură al cărui coordonator este, dinspre dl prof. Martin a venit o replică năucitoare, nu-i aşa?: - Păi, de unde să ştiu ce-au făcut fetele alea? Referindu-se la profesoarele Elisabeta Lăsconi Roşea, Carmen Ligia Rădulescu, Rodica Zâne, nu-i aşa? Distanţa dintre acea replică, emisă la Târgul de carte Gaudeamus, şi replica publicată în prestigiosul Cotidianul în data 7 ianuarie 2020 e cel puţin halucinantă. Şi mă întreb în ce mod o să-şi ceară scuze dl prof. M. Martin în faţa zecilor, a sutelor de mii de elevi, care au citit manualul de literatură pentru clasa a ΧΙΙ-a, dar, mai cu seamă, ce şi cum ar putea repara scuzele d-sale? Confuzia - deliberată? - a planurilor la care recurge dl prof. M. Martin e departe de a fi de nivelul d-sale. Ce-ar fi ca un profesor de la şcoala înaltă de aviaţie, de cum apare o problemă în timpul aterizării unui avion, să-l trimită pe pilot... la şcoală sau la unul din manualele alternative, punându-i la dispoziţie câteva rafturi generoase? Ce-ar fi ca un profesor de neurochirurgie, de cum apare o situaţie la limită în cazul unui pacient aflat pe masa de operaţii, să-l expedieze la şcoală sau să-l îndemne pe neurochirurgul pomenit în acea situaţie să consulte câteva rafturi de manuale alternative? De acord, aviaţia şi neurochirurgia nu au legătură cu literatura - domeniu ale căror vârfuri (între care e şi Nicolae Breban, care alături de alţi scriitori - care sunt departe de a fi o armată - au păstrat identitatea românească a culturii române în timpul dictaturii, devenind scriitori canonici) conservă identitatea unei naţiuni, deservită de manualul de clasa a ΧΙΙ-a, al cărui coordonator e dl prof. M. Martin, care e — în altă ordine de idei fie zis — membru al Grupului de Dialog Social, nu-i aşa? Am scris nu o dată despre importanţa şi rolul GDS - finanţat copios de „marele patriot român” G. Soros în polarizarea centrilor de influenţă în cultura postcomunistă şi, respectiv, prin unii membri, în mineriada mediatică sau odiseea cenesasică de acum câţiva ani, nu-i aşa? Revista 22 - după cum se ştie - a atacat nu o dată Academia Română, inclusiv membrii conducerii celui mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării. Nicolae Breban nu are dreptate... Ascunzându-se după fraze bombastice, menite să pună în discuţie diverse metodologii definite într-un limbaj greoi, alambicat şi anost - în defavoarea operei, a obiectului de studiu propriu-zis, manualul de clasa a ΧΙΙ-a la care facem referire — fondul chestiunii aflate în discuţie — taie din start setea de a citi şi exclude vârfurile litetraturii române, între care Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Liviu Rebreanu, fondatorul romanului românesc, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucian Blaga, G. Călinescu, Emil Cioran, Ştefan Bănulescu, Mircea Eliade, Panait Istrati, Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Eugen Uricaru, Leonid Dimov, Cezar Baltag ş.a. Din opera unor spirite ca, de pildă, Bacovia, Arghezi, Ştefan Augustin Doinaş şi ale altor vârfuri ale literaturii din perioada postbelică, între care Ileana Mălăncioiu şi Ana Blandiana, sunt citate texte literare departe de a face parte din palmaresul excelenţei acestor autori canonici. Acest manual e, pur şi simplu, o catastrofă. Şi aici domnul N. Breban nu are dreptate, afirmând că e o mârşăvie. E o catastrofă, după cum am spus! Cu ce se alege dintr-un asemenea manual un tânăr în formare? Dacă avea obiceiul de a citi, spuneam, setea de noi lecturi îi va fi, cred eu, ucisă în faşă, căci asemenea manuale lasă impresia că literatura română e o literatură minoră, şi dacă e minoră, prin urmare, nu merită efortul de a o cunoaşte! Literatura unei naţiuni vorbeşte despre identitatea acestei naţiuni. O parte din actualele manuale ating o performanţă malignă unică: din paginile lor sunt excluse, în libertate şi democraţie, inclusiv spiritele care sub dictatură au luptat pentru conservarea europenităţii culturii române, dăruind acesteia opere Februarie 2020