Convorbiri Literare, 1885-86 (Anul 19, nr. 1-12)

1885-09-01 / nr. 6

COMEDIILE D-LUI CARAGIALE 451 neînţelese, — unul din semnele caracteristice ale epocei noastre. «Ce lume, ce lume!» zice prefectul Tipatescu, şi aşa zicem şi noi, când prindem de veste că este un adevăr o parte a lumii reale ce ni se desfăşură astfel înaintea ochilor. In acest caleidoscop de figuri, înlănţuite,­in vorbele şi faptele lor, spre efecte de scenă cu multă cunoştinţă a artei dramatice, d. Caragiale ne presintă realitatea din partea ei comică. Dar uşor se poate întrevedea prin această realitate elementul mai adânc şi serios, care este nedeslipit de viaţa omenească in toată înfăţişarea ei, precum in genere inde­­retul oricărei comedii se ascunde o tragedie. Lăsând acum la o parte in această privire mai gene­rală asupra lucrărilor d-lui Caragiale întrebările de o ordine secundară, dacă de exemplu unele situaţii şi expresii nu sunt exagerate din punt de vedere al chiar realităţii ce vor să re­producă, dacă in diferitele piese nu este un fel de mono­tonie a figurelor înfăţişate sau cel puţin a modului înfăţişării lor şol., şi mărginindu ne in relevarea meritului necon­testabil al comediilor autorului nostru, putem constata şi recunoaşte acest merit in scoaterea şi înfăţişarea plină de spirit a tipurilor şi situaţiilor din chiar miezul unei părţi a vieţei noastre sociale, fără nicio imitare sau împrumutare din literaturi străine. Şi oare aceasta este puţin lucru? Oare nu este aici un adevărat început de literatură dramatică naţională, indepen­dentă, trăind din propriele sale puteri, in înţelesul aceleiaşi mişcări intelectuale sănătoase in care sunt şi «Novelele» lui Slavici, şi «Amintirile» lui Creangă, şi «Copiile de pe Na­tură» ale lui Negruzzi, şi «Poesiile» lui Eminescu, — miş­care deşteptată in literatura noastră prin acea culegere de poesii populare prin care Alecsandri a îndreptat spiritul tinerimii de astăzi spre isvorul vecinic al tuturor inspiraţii­lor adevărate: simţirile reale ale poporului in care trăim.

Next